Decizia civilă nr. 529/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 529/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: E. B. JUDECĂTOR: I. P. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: A. E. A.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurenta SC O. V. I.
G. SA, împotriva sentinței civile nr. 6388/2013 pronunțată la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul_ privind pe intimații SC D. C. A. ’S BUREAU S. și S. L., cauza având ca obiect, în primă instanță, acțiune în regres.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se constată lipsa părților, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs, prin raportare la dispozițiile art.1591alin.2 coroborat cu art. 2 pct.3 Cod.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că, intimata a depus, în data de 10 octombrie 2013, întâmpinare. De asemenea, s-a constatat că recurenta a fost citată cu mențiunea de a depune taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și 0,3 lei timbru judiciar, până la acest termen de judecată, recurenta nefăcând dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit de instanță
T. ul, pune în discuție excepția netimbrării recursului, excepție invocată de intimata SC D. C. A. ’S BUREAU S. prin întâmpinare, reținând cauza în pronunțare pe această excepție.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 6388/2013 pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins ca neîntemeiata excepția lipsei calității procesuale active a paratei, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocata de pârâta, s-a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. O. V. I. G. S.A. in contradictoriu cu parata S.C. D. C. A. -S BUREAU S.R.L., si intervenientul S. L., a fost obligată reclamanta la plata către intervenient a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din întâmpinarea formulată rezultă că pârâta nu neaga ca are calitatea de corespondent in R. ia pentru societatea de asigurări cu care proprietarul autovehiculului condus de intervenient, vinovat de producerea evenimentului rutier în cauză, a încheiat o poliță de asigurare de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de vehicule, ci, pe de o parte, învederează că reclamanta ar fi trebuit să cheme în judecată societatea de asigurare emitentă a poliței de asigurare, iar pe de altă parte, impută reclamantei faptul că nu există o confirmare a poliței de asigurare pentru autovehiculul condus de intervenient. Ori, chiar potrivit definiției la care face trimitere parata, de la art. 2 alin. 4 din Regulamentul General al Consiliului Birourilor
Asiguratorilor, corespondentul este cel care gestionează si lichidează cererile de despăgubire făcute urmare accidentelor care s-au produs in tara unde acesta are aceasta calitate si care implica vehicule pentru care asiguratorul reprezentat de corespondent a eliberat o polița de asigurare.
Astfel, faptul ca parata nu a soluționat cererea de despăgubire care i-a fost înaintata de reclamanta si a refuzat nejustificat invitația la conciliere prealabila a acesteia, o indreptateste pe reclamanta sa se îndrepte direct împotriva sa, pentru a fi obligata sa își îndeplinească obligațiile, bineînțeles cu condiția ca cererea reclamantei sa fie întemeiata. Ca urmare a fost respinsă excepția invocata de parata .
Pe fondul cauzei, s-a reținut că în conformitate cu susținerile reclamantei, atestate de procesul verbal de contravenție seria AY nr. 0126687 încheiat de IPJ M., fapta prejudiciabila s-a produs la data de_, intre localitățile Acatari si Corunca, jud. M., din culpa intervenientului, care conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare LEN910, cu semiremorca cu nr. de înmatriculare XWM240, pentru care s-a incheiat o polița de asigurare RCA, Carte Verde, nr. H/20/47419, de către asiguratorul Wabard Biztosito Zrt. Din Ungaria, al cărui corespondent este parata. Pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, avariat in evenimentul rutier menționat, reclamanta a încheiat contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor, seria C nr. 7., în baza căreia reclamanta a întocmit dosarul de dauna si a plătit despăgubiri in suma de 54438,60 lei, cu ordinele de plata din data de_ .
S-a reținut că verificarea îndeplinirii condițiilor atragerii răspunderii civile delictuale a intervenientului si a obligației de gestionare si lichidare a cererii de despăgubire de către parata este subsecventa verificării termenului legal in care reclamanta era îndreptățită la promovarea acțiunii. Din aceasta perspectiva, fata de prevederile art. 6 alin. 4 din noul C. civ., instanța de fond a apreciat ca in cauza sunt incidente dispozițiile art. 3 alin. 1, teza I si art. 8 din Decretul nr. 167/1958 și a constatat ca dreptul la acțiunea in despăgubiri s-a născut la data de_ și s-a împlinit la_, întrucât dreptul la acțiune exercitat este același cu dreptul la acțiune al persoanei păgubite, dobândit in temeiul subrogației, pentru care termenul de prescripție a început sa curgă de la data la care păgubitul a cunoscut, sau trebuia să cunoască, atât paguba cât si pe cel care răspunde de ea, în speță data producerii avariei autovehiculului.
S-a reținut că din probele administrate nu rezultă că a operat vreo cauza de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție din cele expres si limitativ prevăzute de art. 13, 14 si 16 din Decretul nr. 167/1958. Aceleași concluzii se desprind si din dispozițiile alin. 2 ale art. 22 din Legea nr. 136/1995, care prevăd ca asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asiguratorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alineatul precedent, in temeiul căruia a acționat reclamanta. Așadar, data plații despăgubirii are ca efect doar transmiterea dreptului persoanei prejudiciate, fără nici o relevanta asupra termenului de prescripție a dreptului la acțiune, care nu poate fi reconsiderat.
În consecință, cum acțiunea a fost promovata după ce termenul de prescripție al dreptului la acțiune s-a împlinit, la data de_, fata de_, instanța a admis excepția prescripției invocata de parata si pe cale de consecință a respins acțiunea formulata, dreptul la acțiune al reclamantei fiind prescris.
Fiind in culpa procesuala, in temeiul art. 274 C. proc. civ., reclamanta a fost obligata la plata către intervenient a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata constând in onorariul avocațial dovedit cu chitanța atașata la dosar.
Împotriva acestei hotărâri, a declara recurs SC O. V. I. G. SA, împotriva sentinței civile nr. 6388/2013 pronunțate în data de_ de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în contradictoriu cu SC D. C. A. ‘S BUREAU S., în calitate de intimat, și S. L., în calitate de intervenient forțat, solicitând admiterea prezentului recurs și pe cale de consecință casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea judecătoriei C. -N., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond în mod corect a reținut termenul de prescripție aplicabil în speță ca fiind cel de 3 ani, însă data de la care se calculează acest termen nu a fost cea a accidentului, în speță data de_, ci data de la care recurenta a efectuat plata către asigurat, și anume data de_, așa cum rezultă din prevederile art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, care statuează că "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită";. Or, așa cum a reieșit și din art. 22 din Legea nr. 136/1995, dreptul asiguratorului de a subroga în drepturile asiguratului se naște doar din momentul în care societatea de asigurare a efectuat plata către asiguratul său.
Având în vedere faptul că dreptul la acțiune se naște doar la data plății, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, recurenta a arătat că, în cauza de față, termenul de prescripție a început să curgă de la data de_, data la care recurenta a efectuat plata sumei de 54.438,60 lei către asiguratul
O. . Cererea de de chemare în judecată fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -
N. la data de_, recurenta a considerat că aceasta a fost promovată în termenul legal.
S-a precizat faptul că, chiar în ipoteza ad absurdum, în care s-ar achiesa la soluția promovată de către instanța de fond privind data de la care începe să curgă termenul de prescripție, în speța de față a intervenit un caz de suspendare a cursului prescripției. Mai exact, recurenta a arătat că, în speța de față a fost parcursă procedura obligatorie a concilierii prealabile prevăzută de art. 7201C.proc.civ. Or, parcurgerea acestei proceduri obligatorii a paralizat posibilitatea recurentei de a promova acțiunea pe durata ce a rezultat din cuprinsul 720^1 C.proc.civ.. Atâta timp cât s-a aflat într-o imposibilitate judiciară de a demara o acțiune în justiție, pe perioada de desfășurare a concilierii, aceasta s-a aflat în prezența unui caz de suspendare a termenului de prescripție, dar nu mai mult de trei luni de la înregistrarea convocării concilierii.
La data de 10 octombrie 2013, SC D. C. A. ’S BUREAU S. a depus întâmpinare la recursul formulat de recurenta O. V. I. G. SA, solicitând respingerea recursului ca nefundat.
În motivare, intimata a arătat că, în măsura în care reclamanta nu a achitat taxa judiciară de timbru aferentă recursului declarat, înțelege să invoce excepția insuficienței timbrări, situație în care urmează ca instanța de judecată să admită excepția și să anuleze recursul reclamantei ca netimbrat.
În ceea ce privește fondul recursului, s-a arătat că acesta este neîntemeiat, alegațiile recurentei fiind fără suport juridic. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În ședința publică din data de 14 octombrie 2013, instanța din oficiu a invocat excepția netimbrării recursului.
Analizând excepția invocată, tribunalul o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 11 din Legea nr. 146/1997 actualizată prevede obligația achitării taxei judiciare de timbru, iar art. 1 din OG nr. 32/1995 prevede obligativitatea achitării timbrului judiciar în vederea examinării recursului promovat.
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul, în temeiul disp. art. 20 alin.2 din Legea nr. 146/1997 actualizată, i-a adus la cunoștință recurentei, odată cu citația emisă pentru termenul de judecată, obligația legală privind achitarea taxelor judiciare de timbru, în cuantum de ½ parte din taxele legal achitate la instanța de fond (f.59-60).
Astfel, față de împrejurarea că, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, recurentei i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru pe care trebuie să o achite (f. 10), însă până la termenul de judecată stabilit pentru judecarea recursului aceasta nu a înțeles să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului promovat și nici a timbrului judiciar și având în vedere dispozițiile art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 actualizată, care prevede sancțiunea aplicabilă în cazul neachitării taxelor judiciare de timbru, tribunalul va admite excepția nelegalei timbrări
a recursului invocată de instanță din oficiu si va anula ca nelegal timbrat, recursul declarat de recurenta SC ONIASIG V. I. G. SA, în contradictoriu cu intimatul SC D. C. A. ’S BUREAU S. și intervenientul forțat S. L., împotriva sentinței civile nr.6388/2013 pronunțată la DATA DE_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite excepția netimbrării și în consecință:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta SC O. V. I. G.
S.A. în contradictoriu cu intimata SC D. C. A. ’ BUREAU S. împotriva Sentinței civile nr. 6388/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
E. B. I. | P. | C. | C. A. E. | A. |
Red.E.B./Dact./A.E.D./_
| ← Decizia civilă nr. 4640/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 10671/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
