Decizia civilă nr. 164/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
DOSAR NR. _
R.
T. UL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.164/R/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - M. C. B. JUDECĂTOR - C. C. JUDECĂTOR - D. H. GREFIER - T. G.
Pe rol fiind soluționarea recursului promovat de către recurenta SC F.
"ELECRTRICA D. T. NOPRD"; S. DE D. A E. E. C. -N.
împotriva sentinței civile nr. 1914/2012 pronunțată la data de_ de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, intimații fiind K. A. SZIGMOND, E.
R. - A. R. SA - A. C., având ca obiect în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, la cea de a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-a depus la data de_, de către intimata E. R. - A. R. SA - A. C., întâmpinare în două exemplare.
În temeiul art. 1591Cod procedură civilă, tribunalul constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs.
De asemenea, se constată că recurenta prin recursul formulat a solicitat potrivit art. 242 aliniatul 2 Cod Procedură Civilă judecarea cauzei în lipsă.
T. ul reține cauza în pronunțare în baza actelor și probelor existente la dosarul cauzei.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1914/_ pronunțată de Judecătoria Turda a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. F. "E. D.
T. N. "; S. . S. de D. a E. E. C. -N., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei E. R. -A. R. S. .-A. C. -N.
, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. F. "E. D. T.
N. "; S. . S. de D. a E. E. C. -N., în contradictoriu cu pârâta E.
-A. R. S. .-A. C. -N., ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta
C. F. "E. D. T. N. "; S. . S. de D. a E. E. C. -N. în contradictoriu cu pârâtul K. A. -Z. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit mențiunilor din procesul verbal de contravenție seria CC nr. 4330264/_, în data de_, pe str. 22 Decembrie din T., pârâtul K. A. -Z. a condus autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_ și schimbând brusc direcția de mers, pentru evitarea unei gropi, a pierdut controlul asupra direcției autoturismului, care a intrat în stâlpul electric din beton din dreptul imobilului cu nr. 1, stâlp pe care l-a rupt.
După cum a reieșit din asigurarea de răspundere civilă auto RCA nr. 0000564160/_, autoturismul anterior menționat era asigurat la S.C. E. R. A.
R. S. ., valabilitatea poliței fiind din_ până în_ .
Conform devizului de la fila 15 și facturii fiscale seria TNCJ0809 nr.00139/_
, costul lucrărilor de reparații la stâlpul electric avariat s-a ridicat la suma de 6.992,21
lei, lucrările de reparații fiind efectuate de S.C. Filiala de Întreținere și Servicii Energetice
E. Serv S. ., în baza contractului subsecvent de servicii nr. 369/_ .
În ceea ce privește legitimarea procesuală activă a reclamantei SC F. "E. D.
T. N. "; SA- S. de D. a E. E. C. -N., instanța a reținut următoarele:
Calitatea procesuală semnifică titlul care conferă unei persoane puterea de a acționa în justiție, justificată de un interes personal și direct. De asemenea, prin calitate procesuală se înțelege interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției, ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport recunoscut de lege de conexitate cu acel drept.
Așadar, acela care are un drept are și calitatea de a intenta o acțiune pentru a-și apăra acel drept.
Calitatea procesuală semnifică titlul care conferă unei persoane puterea de a acționa în justiție, justificată de un interes personal și direct.
După cum se poate observa prezenta acțiune a fost introdusă în calitate de reclamantă de SC F. "E. D. T. N. "; SA prin S. de D. a E.
E. C. -N., cu sediul în C. -N., str. T. nr. 20, jud. C. reprezentantă prin Directorul sucursalei.
Este real că sucursala este un dezmembrământ fără personalitate juridică a societății comerciale (art. 43 alin.1 din Legea nr. 31/1990), astfel că nu poate participa în nume propriu la circuitul juridic. Așa cum rezultă însă din mandatul nr. 26/_ și din înscrisul intitulat "delegare de competențe a SDEE";, directorul Sucursalei de D. a E. E. C. -N. a fost împuternicit să reprezinte societatea în raporturile cu instanțele judecătorești, parchete și alte organe jurisdicționale, drepturile și obligațiile exercitându-se în numele filialei, sucursala, în lipsa personalității juridice, neavând drepturi și obligații.
Așadar, S. de D. a E. E. C. -N. nu a promovat prezenta acțiune în nume propriu, ci în calitate de mandatară a SC F. "E. D. T.
N. "; SA, astfel că sub acest aspect este lipsit de relevanță faptul că factura fiscale seria TNCJ0809 nr.00139/_ a fost emisă pe seama SC F. "E. D. T. N. "; SA, și nu pe seama mandatarei S. de D. a E. E. C. -N. .
Față de aceste considerente, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei apare ca neîntemeiată, astfel că instanța a respins-o.
În ceea ce privește legitimarea procesuală pasivă a SC E. R. A. R.
.-A. C. -N., cu sediul în C. -N., str. R. K. nr. 3, jud. C., instanța a reținut că potrivit art. 41 alin. (1) Cod procedură civilă, orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată, textul impunând existența capacității de folosință a reclamantului, ca o condiție a accesului la justiție.
În egală măsură, principiul contradictorialității, ce guvernează procesul civil conform art. 129 alin. (4)-(5) Cod procedură civilă impune ca cerința capacității procesuale să fie îndeplinită și în persoana pârâtului.
În speță, pârâta are statut de agenție, care este un sediu secundar, definit de art. 41 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, agenția fiind un dezmembrământ fără personalitate juridică al societății comerciale; raporturile de subordonare în care se află societatea mamă și agenția impun acesteia din urmă obligația de a încheia acte juridice numai în numele societății mamă, care este și titulara drepturilor și obligațiilor, astfel că numai societatea mamă are capacitate procesuală.
Fiind un dezmembrământ al societății, agenția nu poate fi o societate ori o asociație în sensul art. 41 alin. (2) Cod procedură civilă, ce prevede că asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere. Astfel, agenția, ca dezmembrământ al societății comerciale, nu poate fi asimilată unei asociații, cu structură de conducere de sine stătătoare, cu autonomie decizională și patrimonială, niciuna dintre aceste trăsături nefiind întrunite în cazul agenției. Pe de altă parte, agenția nu poate fi asimilată nici unei societăți fără personalitate juridică, de vreme ce și această entitate beneficiază de putere de decizie, patrimoniu și autonomie, ceea ce nu este cazul în materia agenției, văzută doar ca un
dezmembrământ operațional în teritoriu al societății, care păstrează mai departe, toate prerogativele de decizie și control cu privire la activitatea din agenție.
În raport de specificul raportului litigios dedus judecății - răspundere civilă delictuală - este cu neputință de admis ca această răspundere să îi fie imputată agenției societății comerciale, în condițiile în care o atragere a acestei răspunderi ar implica, în mod inevitabil, angajarea patrimonială a societății, în calitate de asigurator, fără însă ca aceasta să fie parte în proces, prin organele sale de conducere.
Un efect al personalității juridice este dreptul persoanei juridice de a sta în judecată, fie în calitate de reclamantă, fie în calitate de pârâtă. Calitate procesuală pasivă are acea persoană căreia îi incumbă obligații în raportul juridic dedus judecății, sau, cu alte cuvinte, acea persoană față de care se poate realiza interesul reclamantului. Or, atât timp cât pârâta este lipsită de personalitate juridică, aceasta nu justifică legitimare procesuală pasivă în speța dedusă judecății.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. E. R. A. R. S. .- A. C. -N., acțiunea formulată împotriva acesteia urmând a fi respinsă ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cât privește pretențiile reclamantei față de pârâtul K. A. -Z., instanța a reținut că, după cum s-a arătat anterior, autovehiculul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_, condus de acest pârât, la data producerii faptului ilicit cauzator de prejudicii era asigurat la S.C. E. R. A. R. S. . Polița de asigurare RCA este o asigurare obligatorie de răspundere civilă delictuală pentru pagube produse terților prin accidente de vehicule.
a RCA are o dublă natură: atât contractuală, cât și legală. Natura contractuală constă în faptul că obligațiile părților iau naștere în urma încheierii poliței de asigurare. Natura legală reiese din obligația legală a încheierii poliței de asigurare RCA, precum și a faptului că drepturile și obligațiile părților sunt prevăzute expres prin lege și norme cu valoare de lege.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995, prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o prima asiguratorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, sa plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumita în continuare indemnizație, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condițiile legii, în limitele și la termenele convenite.
Dispozițiile art. 50 din Legea nr. 136/1995 statuează că despăgubirile se acordă de către asigurător pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătãmare corporalã sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri, iar art. 51 din același act normativ prevede că aceste despăgubiri se acorda și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul. Așadar, răspunderea pentru repararea pagubei revine asigurătorului de răspundere civilă auto obligatorie, și nu persoanei care conducea vehiculul asigurat, răspunzător de producerea accidentului, vehicul pentru care s-a plătit această asigurare, tocmai pentru a beneficia de despăgubire din partea asiguratorului. Doar în lipsa asigurării de răspundere civilă auto obligatorie, ceea ce nu este cazul în speță, se activează răspunderea civilă delictuală a conducătorului auto, în condițiile stabilite de
legea civilă.
În cauză nu s-a putut reține existența unei obligații solidare, căci în conformitate cu dispozițiile art. 1041 Cod civil, obligația solidară nu se prezumă, ci trebuie să fie stipulată expres, cu excepția cazurilor când are loc de drept, în virtutea legii. Așadar, obligația solidară se poate naște fie prin acte juridice, fie printr-o dispoziție specială a legii, ceea ce nu este cazul în speță.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. F. "E. D. T. N. "; S. . S. de D. a
E. E. C. -N., în contradictoriu cu pârâtul K. A. -Z., astfel că, raportat la dispozițiile legale anterior evocate, a respins-o.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC F. E. D. T.
N. -S. C. -N., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC E. R. A.
R. SA și admiterea în întregime a acțiunii civile formulate de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei SC E. R.
A. R. SA- A. C. -N., considera faptul ca in mod nejustificat instanța de judecata a admis excepția invocata de către aceasta, având in vedere faptul ca semnatara poliței de asigurare de răspundere civila auto RCA este parata si nu societatea mama. Mai mult, in temeiul prevederilor art. 41 Cod proc. Civ. orice persoana care are folosința drepturilor civile poate sa fie parte in judecata. Asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate daca au organe proprii de conducere." In speța, A. C. -N., cea care a încheiat polița de asigurare are organe proprii de conducere ceea ce semnifica faptul ca are calitate procesuala pasiva. Mai mult, legea 32/2000- privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, la art. 2, definește asigurătorul ca fiind societatea de asigurări sau filiala ori sucursala acesteia. La același articol, sucursala este definita ca fiind sucursala sau agenția societății de asigurări. Asa cum reiese si din polița de asigurare prezentata de către conducătorul auto, in speța numitul K. A. -Z., organelor de politie cu ocazia producerii accidentului rutier, asigurătorul este SC E. R. A. R. SA- A. C. -N. . Conform prevederilor art. 49 din legea 136/1995-privind asigurările si reasigurările in R., "asigurătorul acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, fata de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil ".
Mai mult, cu ocazia formulării cererii de daune si a convocării in vederea concilierii directe, parata de rând 1, deși a primit aceste acte (dovada fiind confirmarea de primire) nu a adus la cunoștința societății faptul ca nu are calitatea de asigurător in speța, deși i s-a adus la cunoștința producerea accidentului si existenta poliței de asigurare încheiate cu aceasta, recunoscând astfel calitatea de asigurător. Chiar instanța de judecata a recunoscut valabilitatea procedurii prealabile a concilierii directe realizate cu aceasta parata in temeiul prevederilor art.7201Cod proc.civ., fiind considerat astfel implicit ca aceasta are calitate de asigurător, respectiv ca are capacitate si calitate procesuala. Având in vedere aceste aspect, se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a paratei si implicit admiterea acțiunii in contradictoriu cu aceasta, ca având calitate de asigurător care este obligat conform legii sa plătească persoanei păgubite, in speța societatea reclamantă, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de către conducătorul autovehiculului deținător de polița de asigurare pentru răspundere RCA .
Raportat la respingerea cererii de obligare la despăgubiri fata de numitul K. A.
- Z., motivat de lipsa răspunderii solidare a acestuia, recurenta a arătat că potrivit prevederilor art. 47 Cod proc. Civ." mai multe persoane pot fi împreuna parate dacă obiectul pricinii este o obligație comuna sau obligațiile lor au aceeași cauza". De asemenea, art. 50 al Legii 136/1995 prevede faptul ca "despăgubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri." Iar art. 54 al aceleiași legi stabilește ca "in cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, asigurații sunt obligați să se apere în proces. Citarea în proces a asigurătorului este obligatorie".
Astfel, legea stabilește faptul că asiguratul care produce un prejudiciu este obligat să-l repare, iar dacă acesta a făcut plata către terțul păgubit asigurătorul îl va despăgubi pe asigurat, dacă însă persoana păgubită nu a fost despăgubită de autorul faptei, asigurătorul este obligat la despăgubirea acestuia, încheierea unei polițe de asigurare auto nu înlătura răspunderea conducătorului auto si nici obligația acestuia la plata de despăgubiri.
Așadar, din coroborarea tuturor prevederilor in materie de asigurări menționate, rezulta cu claritate faptul ca atât asigurătorul, cat si asiguratul sunt răspunzători pentru
si de asemenea obligați la repararea prejudiciului cauzat unui terț ca urmare a producerii unui accident auto, fiind astfel reglementata răspunderea solidară a acestora.
În speță, răspunderea conducătorului auto se poate stabili în baza procesului- verbal de contravenție întocmit de organele de politie prezente la fața locului producerii accidentului, existând o răspundere civila delictuala a acestuia in temeiul art. 998-999 Cod civil, iar răspunderea asigurătorului exista in temeiul contractului de asigurare dovedit cu polița de asigurare, conform reglementarilor legale in materie de asigurări, așa cum le-a menționat mai sus.
Așadar, rezultă că ambii pârâți sunt obligați la repararea prejudiciului cauzat societății reclamante, existând reglementată clar răspunderea solidară a acestora, motiv pentru care considera sentința instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și din acest punct de vedere.
Prin decizia civilă nr.1106/R/2012 pronunțată la data de 21 noiembrie 2012 în dosarul nr._ al T. ului C. a fost admisă excepția necompetenței materiale și s- a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
În fața T. ului Specializat C., intimata SC E. R. A. R. SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că SC E. R. A. R. SA - A. C. -N. nu are calitate procesuală pasivă și instanța de fond a procedat corect când a admis excepția invocată. Recurenta-reclamantă susține faptul că polița de asigurare de răspundere civilă auto este emisă de A. C. -N. a societății acesteia și, în consecință, această agenție are calitate procesuală pasivă. Aceste susțineri sunt eronate deoarece recurenta face o confuzie în ceea ce privește competența unei agenții de a emite polițe și calitatea procesuală pasivă. Rolul agenției este tocmai acesta de a emite polițe în numele și pe seama societății mamă. Aceste polițe se activează în momentul în care riscul asigurat se ivește iar, dacă sunt respectate condițiile contractului de asigurare, societatea mamă urmează să achite daunele. În nici un caz emiterea de polițe de asigurare nu implică si obligația agenției de a acoperi prejudiciul rezultat dintr-o asemenea poliță. Acesta este atributul exclusiv al societății mamă. Orice altă soluție ar fi ilogică datorită patrimoniului limitat și datorită lipsei de lichidități a unei agenții. Coroborând aceste argumente, o agenție nu poate avea calitate procesuală pasivă.
În opinia intimatei, articolele de lege invocate de reclamanta-recurentă sunt scoase din context și o corectă interpretare a acestora trebuie efectuată având în vedere articolele adiacente, dar și spiritul legii. Se consideră că interpretarea corectă a fost dată de instanța de fond.
Recurenta susține că A. C. -N. trebuia, odată cu convocarea la conciliere, să aducă la cunoștința reclamantei faptul că aceasta nu are calitatea de asigurător iar o eventuală neîndeplinire a acestei obligații ar echivala cu o recunoaștere a calității de asigurător. Intimata consideră că recurenta dă dovadă de o imaginație bogată prin aceste alegații, alegând să interpreteze aceste fapte într-un mod cel puțin interesant. Așadar, trimiterea unei convocări nu implică nici un fel de acțiune din partea destinatarului. Cu atât mai puțin nu implică o oarecare recunoaștere tacită a unui anumit fapt. Calitatea de asigurător nu poate să o aibă A. C. -N. a E. pentru motivele prezentate mai sus iar acest lucru nu poate fi schimbat prin acte ale reclamantului.
Recurenta continuă argumentarea acestui punct de vedere creativ susținând că, respingând excepția prematurității cererii de chemare în judecată, instanța a recunoscut că A. C. -N. are capacitate și calitate procesuală. Acest lucru, pur și simplu, nu este adevărat. Tot ceea ce a făcut instanța, prin respingerea excepției invocate de intimată, este să recunoască faptul că reclamanta a efectuat demersurile prevăzute în art. 7201Cod pr. civ., adică faptul că a trimis o notificare, că a respectat termenele prevăzute de lege și că apoi a înregistrat cererea. Se pare că reclamanta a respectat strict condițiile de formă prevăzute de art. 7201Cod pr. civ. Nici măcar nu se pune problema, în acest moment, a calității Agenției C. -N. .
Intimata consideră că recurenta face o interpretare a sentinței care nu este permisă, întrucât instanța de fond nu a făcut o astfel de afirmație și interpretarea dată de recurentă este nelegală.
În susținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, intimata a învederat faptul că agenția este un dezmembrământ fără personalitate juridică al unei societăți comerciale iar raporturile de subordonare în care se află societatea mamă și agenția impun acesteia din urmă obligația de a încheia acte juridice numai în numele societății mamă, care este și titulara drepturilor și obligațiilor, astfel că numai societatea mamă are capacitate procesuală.
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Cod pr. civ., asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere. A. nu poate fi asimilată unei asociații sau unei societăți fără personalitate juridică. A. este un dezmembrământ operațional în teritoriu al societății, care păstrează mai departe toate prerogativele de decizie și control cu privire la activitatea din agenție.
Coroborând cele de mai sus, reclamanta a chemat în judecată în mod eronat S.C.
E. R. A. R. S. . A. C. -N., aceasta neavând capacitate procesuală pasivă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041 și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
În fapt, la data de 16 august 2009 orele 05.55 pe raza localității T., intimatul K.
A. Z. a condus autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe str. 22 Decembrie 1989 și schimbând brusc direcția de mers pentru evitarea unei gropi a pierdut controlul asupra direcției de deplasare și a acroșat stâlpul electric din beton din dreptul imobilului cu nr. 1 pe care l-a rupt, aspecte care rezultă din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CC nr. 4330264 întocmit de Poliția municipiului T. la data de_ ( fila 24 a dosarului de fond).
Pentru remedierea acestei defecțiuni societatea reclamantă a încheiat contractul de servicii nr. 369 din_ cu S.C. FILIALA de Întreținere și Servicii Energetice E. Serv S. . prin S. C., contract în temeiul căruia a fost emisă factura fiscală seria TNCJ0809 nr. 00139 din_ în valoare de 6.992,21 de lei pentru reparații LEA JT, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate pentru remedierea defecțiunii produse prin fapta ilicită a pârâtului.
Primul motiv al recursului promovat de recurenta SC F. E. D. T.
N. SA vizează soluția respingerii acțiunii față de societatea de asigurare E. S. . A.
C. .
T. ul reține că instanța de fond a pronunțat o soluție legală prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei S.C. E. R. A. R. S.
. A. C. . Astfel, se constată faptul că dispozițiile art. 41 alin. 2 C.p.c. reprezintă o excepție de la principiul chemării în judecată a entităților juridice cu personalitate juridică și, ca urmare, este de strictă interpretare, aplicându-se doar asociațiilor și fundațiilor, sucursalele și agențiile societăților comerciale fiind în mod cert excluse din sfera de aplicare a acestui text de lege. Pe de altă parte, nu trebuie făcută o confuzie între atribuțiile delegate Agenției de către societatea mamă în realizarea obiectului de activitate și noțiunea de titular al drepturilor și obligațiilor ce aparțin persoanei juridice care justifică existența sau nu a calității procesuale. Față de aceste argumente urmează a respinge ca neîntemeiat acest motiv.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei recurente de obligare a pârâtului K.
A. Z. la plata despăgubirii pretinse, tribunalul reține că natura juridică distinctă a răspunderii civile a persoanei vinovate de producerea pagubei, respectiv a asigurătorului nu permite obligarea în solidar a celor două persoane la repararea pagubei, însă aserțiunea potrivit căreia răspunderea pentru repararea pagubei revine asigurătorului de răspundere civilă auto obligatorie, iar nu persoanei vinovate de producerea accidentului auto nu are nici un suport legal, fiecare dintre cele două persoane juridice poate fi obligată la repararea pagubei în mod distinct în baza unor temeiuri juridice distincte.
Dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din
R. prevăd doar că, în ipoteza în care se solicită doar obligarea asigurătorului de răspundere civilă auto la repararea pagubei este obligatorie citarea în proces a persoanei vinovate de producerea accidentului.
Însă, în ipoteza în care reclamantul solicită obligarea ambelor persoane răspunzătoare la repararea pagubei judecătorul este dator a stabili dacă sunt întrunite condițiile răspunderii civile față de fiecare pârât în parte.
Față de aceste aspecte, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale prin respingerea acțiunii civile în contradictoriu cu pârâtul
A. Z., motiv pentru care, modificând sentința recurată, va proceda la reanalizarea cererii de chemare în judecată față de acest pârât.
Astfel, se constată îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 cod civil vechi, raportat la data producerii accidentului,_ în ceea ce îl privește pe acest pârât, potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor anterior menționat coroborat cu factura fiscală seria TNCJ0809 nr. 00139 din_, fiind dovedite atât fapta ilicită constând în avarierea stâlpului de electricitate administrat de reclamantă, vinovăția pârâtului în producerea acestuia, prejudiciul în cuantum de 6992,21 de lei și legătura de cauzalitate dintre avarierea stâlpului și paguba de 6992,21 de lei rezultând cu evidență din fapta ilicită.
Constatând îndeplinite condițiile art. 998 Cod civil potrivit căruia orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, tribunalul în temeiul art. 304 pct. 9 C.p.c. raportat la art. 312 alin.
3 C.p.c. va admite recursul astfel formulat împotriva sentinței civile nr.1914/_ pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, pe care o va modifica în parte, în sensul că va obliga pârâtul K. A. -Z. să plătească reclamantei suma de 6992,21 lei reprezentând despăgubiri izvorând din fapta sa ilicită.
În temeiul art. 274 C.p.c. tribunalul va dispune obligarea aceluiași pârât la plata sumei de 533,52 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond și suma de 268,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs în favoarea reclamantei-recurente.
În temeiul art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru tribunalul învestit cu soluționarea prezentului recurs urmează a dispune darea în debit a recurentei pentru suma de 533,52 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar datorate la fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta SC F. E.
D. T.
N. SA în
contradictoriu cu intimații SC E. R. A. R.
SA și K.
A.
-Z. ,
împotriva sentinței civile nr.1914/_ pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâtul K. A. -Z. sa plătească reclamantei suma de 6992,21 lei reprezentând despăgubiri.
Obligă pârâtul K. A. -Z. să plătească reclamantei suma de 533,52 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond și suma de 268,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Dispune darea în debit a recurentei pentru suma de 533,52 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar datorate la fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
pt GREFIER,
M.
C. B.
C.
C.
D. H.
T.
G.
în C.O., prim-grefier
U. u
Red.DH/MM | |||
2 ex./_ | |||
Judecător fond: M. | M. | O. | , |
Judecătoria Turda |
| ← Sentința civilă nr. 977/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 418/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
