Decizia civilă nr. 34/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 34/2013
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: S. I. JUDECĂTOR: C. G. JUDECĂTOR: V. L. O. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursul declarat de recurenta SC I. S. în contradictoriu cu intimata SC DP A. ȘI DS împotriva sentinței civile nr. 13903/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentei, consilier juridic d-l P. Florin, cu delegația de reprezentare depusă la dosar la acest termen de judecată, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 17 ianuarie 2013 a fost înregistrată la dosar o întâmpinare.
Reprezentantul recurentei depune la dosar dovezile privind achitarea taxelor judiciare aferente recursului declarat, respectiv chitanța serie și nr. MCJCH 519600825 din data de 21 ianuarie 2013 privind achitarea unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 720 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei.
Se comunică reprezentantului recurentei un exemplar al întâmpinării.
Reprezentantul recurentei solicită amânarea cauzei în vederea studierii întâmpinării.
T. ul lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului recurentei să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul recurentei, consilier juridic d-l P. Florin și reprezentantul intimatei, d-l avocat H. R. .
T. ul constată că prin întâmpinare intimata a invocat excepția nelegalei timbrări a recursului și anularea recursului pentru lipsa motivării.
Reprezentantul intimatei arată că nu mai susține excepția netimbrării recursului.
T. ul acordă cuvântul cu privire la nulitatea recursului pentru lipsa motivării.
Reprezentantul intimatei arată că motivele invocate de către recurentă reprezintă doar apărări de fond și nu aduce nici o critică legală modalității în care instanța de fond a înțeles să motiveze hotărârea pronunțată.
Reprezentantul recurentei solicită respingerea excepției nulității recursului, făcând referire la dispozițiile art.304 ind.1 C.pr.civ..
T. ul, deliberând asupra excepției nulității recursului, motivată de dispozițiile art.306 C.pr.civ., urmează a respinge această excepție reținând faptul că recursul este motivat, în cuprinsul cererii indicându-se motivele de fapt și cele de drept ale cererii formulate, chiar dacă în cuprinsul cererii nu sunt indicate în mod expres motivele de nelegalitate ale hotărârii primei instanțe; raportat la dispozițiile
art.304 ind.1 C.pr.civ. recurenta a înțeles să invoce motivele de netemeinicie ale acesteia.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
T. ul acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea cererii principale.
Reprezentantul intimatei menține punctul de vedere exprimat în cuprinsul întâmpinării, solicitând respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare. Arată că intimata și-a respectat obligațiile contractuale, a predat lucrările care au fost folosite de recurentă în efectuarea construcțiilor. Cu cheltuieli de judecată pe care arată că le va depune până la sfârșitul dezbaterilor.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 13903/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, a fost admisă actiunea civila formulata de reclamanta SC DP A. si DS impotriva paratei SC Interco S., fiind obligată parata sa plateasca reclamantei suma de 22.122,1 lei cu titlu de contravaloare factura nr.18/_, si a fost obligată parata sa plateasca reclamantei suma de 1444,32 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că dreptul subiectiv este format din două componente, prima dintre ele fiind reprezentată de posibilitatea recunoscută de lege sau de un alt act normativ titularului dreptului subiectiv de a avea o anumită conduită și de a pretinde unei terțe persoană să dea, să facă ori să nu facă ceva pe care acesta putea realiza în lipsa interdicției, iar cea de-a doua componentă fiind reprezentată de posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a proceda la realizarea prerogativelor cuprinse în conținutul dreptului recurgând în acest sens la forța de constrângere a statului. Modalitatea prin care o persoană interesată în realizarea unui folos material sau în preîntâmpinarea unui prejudiciu poate uza de forța de constrângere a statului este dreptul la acțiune, așa cum rezulta din prevederile art. 109 Cod procedura civila, potrivit cu care oricine pretinde un drept impotriva unei alte persoane trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente. Acest drept la acțiune nu este însă nelimitat în timp din mai multe motive. Un prim motiv ar fi acela al principiului ocrotirii aparenței de legalitate, sau altfel spus al inexistenței obligației, ceea ce înseamnă că, până în momentul introducerii acțiunii, se prezumă că între cele două persoane între care s-a creat raportul juridic de drept procesual civil, nu a existat un raport juridic de natură patrimonială și, astfel, nu există nici o obligație din partea pârâtului față de reclamant. Numai după introducerea acțiunii se poate vorbi de existența cel puțin a unui drept litigios (drept alegat), a unui drept prezumat relativ (iuris tantum) în favoarea reclamantului, care după parcurgerea tuturor fazelor unui proces civil se poate transforma într-o prezumție absolută (iuris et de jure) ocrotită la rândul ei tot printr-o prezumție absolută a autorității de lucru judecat prevăzută de art. 1201 cod civil și recunoscută reclamantului încă de la nașterea raportului juridic prin efectul în principiu declarativ (deoarece există și hotărâri cu caracter constitutiv de drepturi) al unei hotărâri judecătorești.
În final, se poate afirma faptul că, în vederea ocrotirii principiului siguranței circuitului civil, nu este permisă ca o situație nesigură din cauza atitudinii unui creditor să persiste un timp foarte îndelungat, scop care solicită o sancțiune corespunzătoare pentru felul în care un creditor a înțeles să uzeze de aceea prerogativă a dreptului său subiectiv de a uza de forța de constrângere a statului. Această sancțiune de drept civil prin care un reclamant nediligent pierde orice posibilitate de a mai uza pentru viitor de forța de constrângere a statului, reprezentat în principiu prin dreptul la acțiune în justiție, este prescripția dreptului la acțiune.
Prescripția dreptului la acțiune chiar dacă operează ope legis, judecătorului neramanandu-i decât sarcina de a constata intervenția acesteia, nu poate interveni decât în măsura în care în cursul unui proces civil una dintre părți sau judecătorul din oficiu solicită constatarea acesteia. În vederea realizării acestui scop (constatarea intervenției prescripției dreptului la acțiune) a fost creat un mijloc procedural cunoscut sub denumirea de excepția prescripției dreptului la acțiune care, fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie, poate fi invocată de către oricare dintre părți și chiar de către instanță din oficiu, în tot cursul procesului civil și, odată admisă, împiedică judecarea în fond a cauzei. Acest ultim fapt (împiedicarea judecării în fond a cauzei) obligă instanța, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, ca în momentul în care în fața sa a fost invocata excepția prescripției dreptului la acțiune, să procedeze chiar înainte de a intra în dezbaterea fondului cauzei și, astfel, a încuviințării probatoriului, conform art. 167 Cod procedura civila, la verificarea împlinirii în cauză a termenului de prescripție, iar, în măsura în care constată că acesta a intervenit, să admită excepția și să respingă acțiunea ca fiind prescrisă. Regula stabilită de prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila are un caracter imperativ, de la care judecătorul nu poate deroga decât într-un singur caz, respectiv acela în care soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune și a fondului cauzei presupun încuviințarea și apoi administrarea unor probe comune (art. 137 alin. 2. Cod procedura civila). În situația în care nu se constată această necesitate, instanța trebuie să procedeze de îndată la soluționarea excepției. Astfel, din cele arătate mai sus rezultă că prima sarcina a instanței în vederea judecării corecte a unei excepții este aceea de a verifica dacă natura probelor necesare soluționării corecte a acesteia presupun sau nu unirea judecării excepției cu fondul.
Analizând acest aspect, instanța a considerat că, în cauza de față, poate să treacă la judecarea cu prioritate a excepției prescripției dreptului la acțiune a reclamantei, în speța de față neexistând cauze care să justifice potrivit art. 137 alin. 2 Cod procedura civila, unirea soluționării excepției ridicate cu fondul cauzei. Constatarea împlinirii unui termen de prescripție presupune din partea oricărei instanțe sesizate cu judecarea excepției prescripției dreptului la acțiune următoarele demersuri: analiza naturii juridice a dreptului (drept real sau drept de creeanță) a cărui ocrotire se solicită prin forța de constrângere a statului, deoarece în funcție de natura dreptului o acțiune poate fi prescriptibilă sau imprescriptibilă și, în al doilea rând, verificarea faptului dacă, în speță, a intervenit sau nu una din acele cauze care suspendă sau care întrerup curgerea termenului de prescripție.
Astfel, instanța a considerat că, în primul rând, în vederea justei soluționări a excepției invocate, trebuie să determine natura dreptului a cărui ocrotire se solicită prin somația de plată formulată de reclamanta si, legat de acest fapt, instanța constată următoarele: În vederea dovedirea cererii sale, creditoarea a solicitat ca
instanța, în temeiul prevederilor art. 167 Cod procedura civila, să-i încuviințeze proba cu înscrisuri. Din analiza inscrisurilor administrate la dosar, rezultă că, în speța de față, in functie de natura juridică a dreptului dedus judecatii, acesta este un drept de creanță și nu un drept real, ceea ce înseamnă că acesta, în conformitate cu prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, este prescriptibil în termenul general de
3 ani. Fiind astfel un drept prescriptibil, instanța trebuie să cerceteze care este momentul începerii curgerii termenului de prescripție și cel al împlinirii acesteia.
Legat de acest aspect, instanța a constatat că, în situația unei acțiuni care are ca și obiect recunoașterea și ocrotirea unui drept de creanță, termenul de prescripție se naște din momentul în care titularul dreptului subiectiv civil poate exercita acea prerogativă a dreptului care-i conferă posibilitatea de a uza de forța de constrângere a statului. Prin urmare, din cele arătate rezultă că termenul de prescripție începe să curgă din momentul în care un creditor poate uza de dreptul la acțiune, motiv pentru care se impune cercetarea în speța a nașterii acestui moment. In acest sens, instanța constată că acesta va depinde de modalitatea în care s-a născut dreptul subiectiv civil: respectiv, în speță, se poate vorbi de un drept de creanță pur și simplu sau de un drept de creanță afectat de modalități, respectiv afectat de un termen sau de o condiție. În consecință, în speță se impune verificarea faptului dacă dreptul de creanță al reclamantei este pur și simplu sau este afectat de modalități.
S-a mai retinut de instanta ca fiind vorba de prestatii successive, prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data la care fiecare prestatie devine exigibila. Dreptul de a solicita executarea s-a nascut la data de_ iar nu la data incheierii contractului de proiectare_ .La data de_ a avut loc acceptarea facturii nr. 108/_, data de la care a mai beneficiat de un termen contractual de 10 zile de plata. Prezenta actiune a fost trimisa prin posta la data de_, conform stampilei de pe plicul atasat cererii de chemare in judecata. Fata de cele de mai sus, instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că între parti, la data de 9 aprilie 2008 a fost incheiat un contract de proiectare nr. 108/2008 in vederea executarii lucrarilor de proiectare pentru: Imobil spatii comerciale. birouri, locuințe colective, parcaj colectiv + racorduri la utilități si împrejmuire - str. Traian nr.69-71 C. -N. . Imobilul era proprietatea SC GA & TS IMPEX S., iar parata era finanțatorul si unul din beneficiarii proiectului. Valoarea contractului a fost stabilita, de parti la suma de
49.432 Euro si TVA. adică echivalentul in lei a sumei de 185.900 ron + TVA la un curs de 1 euro = 3,6708 ron. In contract s-a specificat ca plata lucrărilor urmează sa se facă in lei Ia cursul de la data încheierii contractului, stabilindu-se totodată si eșalonarea plaților in functie de fazele PAD,PAC,DDE precum si plata unui avans de 33.366,3 lei reprezentand 30% din valoarea contractului. Parata a achitat suma de 66.366,3 lei cu titlu de avans dar nu a achitat faza PAD ce reprezenta doar 10% din valoarea contractului si care trebuia platita cel tarziu la data de_ . Parata a fost citata cu mentiunea la interogatoriu, fiindu-i comunicat interogatoriul insa aceasta nu a raspuns intrebarilor formulate, fapt pentru care la data de_, instanta a facut aplicarea art.225 C.pr. civ.
Pe cale de consecinta, instanta a apreciat ca, in cauza, sunt pe deplin indeplinite conditiile raspunderii civile contractuale, respectiv: existenta unei fapte ilicite a paratei, care consta in nerespectarea unei obligatii contractuale si anume aceea de a achita contravaloarea faei PAD aducand prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei. Din dispozitiile art. 1082 Cod civil, rezulta ca debitorul va fi obligat la plata despagubirilor nu numai atunci cand actioneaza cu
intentia de a-l pagubi pe creditor, ci ori de cate ori nu va dovedi existenta unei cauze straine, neimputabile, in conditiile art. 1083 Cod civil. In acelasi timp, textul de lege instituie si o prezumtie de vina in sarcina paratei, prezumtie relativa, care, insa, in cauza, nu a fost rasturnata de parata nici prin dovada cazului fortuit sau a celui de forta majora si nici prin dovada vinovatiei reclamantei, existenta unui prejudiciu patrimonial in care se concretizeaza aceasta atingere, constand in suma de 22.122,1 lei, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia celui ce savarseste fapta ilicita, constand in neexecutarea obligatiei contractuale asumate, prin raportare si la prevederile art. 1080 Cod civil, potrivit cu care diligenta ce trebuie sa se puna in indeplinirea unei obligatii este totdeauna aceea a unui bun proprietar.
Fata de cele de mai sus, instanta a reșinut ca, in speta, s-a făcut dovada existenței în patrimoniul reclamantei a unei creanțe certe, lichide și exigibile, care este constatată prin facturile fiscale emise. Astfel, instanta a retinut caracterul cert al creantei, in conformitate cu dispozitiile art. 379 alin. 3 Cod procedura civila, existenta acesteia rezultand din inscrisurile mentionate, precum si caracterul lichid, astfel cum este stabilit de art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, catimea creantei fiind determinata prin acelasi act de creanta, opozabil paratei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta S.C. I. S. solicitând respingerea cererii reclamantei ca nefondata si netemeinica.
În motivare recurenta a arătat că culpa nu îi aparține, nu suntem in prezenta unei fapte ilicite, astfel ca cererea reclamantei-intimate trebuie respinsa ca nefondata. Reclamanta intimata nu si-a respectat obligațiile contractuale astfel ca vinovăția reținuta in sarcina sa este exclusa. Astfel, prestatorul era obligat ca in termen de 12 zile de la semnarea contractului sa obtina documentații pentru avize; (nu s-au obținut in termen), prestatorul era obligat sa obtina autorizația in termen de 45 zile lucratoare de la data obținerii ultimului aviz (nu s-a obținut in termen); lipsa proces verbal de recepție a lucrărilor din culpa reclamantei (nu există proces verbal intrucat recepția nu s-a făcut, pentru simplu motiv ca reclamanta nu a avut ce sa predea), lipsa document justificativ pentru decontare din culpa reclamantei (proces verbal inexistent pentru motivul mai sus amintit). Toate aceste argumente demonstrează faptul ca culpa nu îi aparține recurentei ci intimatei. Potrivit art. 8 din contractul de proiectare avea doar doua obligații: sa plătească facturile la termenele stabilite, respectiv sa furnizeze date proiectantului cu privire la tema de proiectare. Factura de avans a fost achitata, celelalte plati nu puteau fi achitate atâta timp cat reclamanta nu si-a respectat obligațiile contractuale in termenele stabilite. M. iv pentru care emiterea de pretenții bănești ulterior apare ca nefireasca si fara un temei legal; prestațiile fiind executate cu intraziere nu îi mai erau de niciun folos. In concluzie, culpa trebuie reținuta in saricna reclamantei pentru simplu motiv ca nu si-a respectat obligațiile contractuale, respectiv nu si-a indeplinit obligațiile in termenul stabilit, astfel cum rezulta din art. 3 corob. cu art. 8 din contractul de proiectare.
Intimata S.C. DP A. SI DSR.L. prin întâmpinare a solicitat pe cale de excepție anularea recursului promovat de către recurenta-parata ca netimbrat, invocând nulitatea recursului in lipsa motivării acestuia, iar pe fond respingerea recursului ca neintemeiat si menținerea ca legala si temeinica a Sentinței civile nr. 13903/_ a Judecătoriei C. -N., cu obligarea recurentei parate la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare intimata a arătat că pe cale de excepție solicita anularea recursului promovat de către recurenta-parata ca netimbrat, intrucat conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, așadar acestea se datorează înainte de prestarea serviciului taxabil. Recurenta avea obligația de plata a
taxei de timbru odată cu formularea recursului. Totodată, a solicitat nulitatea absoluta a recursului promovat de către recurenta-parata intrucat recursul nu aduce critici soluției instanței de fond, motivele recursului fiind in fapt apărări pe fond. Chiar daca recursul este motivat in drept, atâta timp cat nu sunt indicate critici cu privire la hotărârea instanței de fond, intimata considera ca recursul nu este motivat.
In fond, apreciază recursul ca nefundat, întrucât asa cum a aratat si in cererea de chemare in judecata, cat si in răspunsul la întâmpinare, contractul de proiectare nr. 108/2008 încheiat intre parti era afectat de mai multe termene suspensive pentru indeplinirea obligațiilor contractuale de către intimata-reclamanta, conform art. 3, drept urmare, exista mai multe prestații succesive, cu termene aferente fiecărei prestații, același lucru fiind prevăzut si la art. 5 privind eșalonarea plaților in funcție de faza de proiectare. Susținerile recurentei-parate de neindeplinire a obligațiilor de către intimata-reclamanta asumate in contractul sus-mentionat si exonerarea, de culpa si implicit de răspundere contractuala a recurentei-parate sunt neîntemeiate, atâta timp cat intimata-reclamanta a făcut dovada îndeplinirii propriilor obligații pentru care a solicitat obligarea recurentei-parate la plata sumei de 22.122,1 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 18/_ echivalentul serviciilor de predare a fazei PAD prestate conform Contractului de proiectare nr. 108/2008.
Intimata mai arată că a dovedit prin actele depuse in fata instanței de fond ca a respectat termenele si obligațiilor contractuale asumate. Asa cum a precizat si in răspunsul la întâmpinare formulat, recurenta-parata a achitat suma de 66.366,3 lei cu titlu de avans, dar au rămas neachitate sumele aferentei fazei PAD si fazei PAC, cu toate ca documentațiile au fost predate recurentei-parate. Drept urmare, nu a incasat contravaloarea fazei PAD care reprezintă 10% din valoarea contractului si nu a facturat nici diferența de 30% aferenta fazei PAC pentru care a efectuat lucrările de proiectare, tocmai pentru a nu incarca cu TVA de plata, atâta timp cat nu a avut certitudinea incasarii plații. Recurenta-parata omite cu rea-credinta faptul ca nu a fost încheiat procesul verbal de recepție a lucrărilor. Procesul verbal despre care se face referire a fost încheiat intre intimata-reclamanta si S.C. G.A. & T.S. IMPEX S.R.L., societate cu care recurenta-parata a avut o relație contractuala raportat la imobilul din C. -N., str. Traian nr.69-71, jud. C., firma care utiliza/beneficia de documentațiile întocmite de către intimată si a fost anexat răspunsului la întâmpinare. Totodată, procesul verbal de predare-primire a fost semnat la data de_ intre intimată si S.C. G.A. & T.S. IMPUX S.R.L. in baza contractului nr. 108/2008, predând beneficiarului lucrările ce fac obiectul contractului amintit, purtând aceeași semnătura in dreptul "Primitor" cu cea prevăzuta in factura nr. 18/_ in rubrica "date privind expediția", cu alte cuvinte numele delegatului de la S.C. I. S.R.L. identificat cu C.I., rezultând așadar incontestabil legătura contractuala strânsa intre recurenta-parata si S.C. G.A. & T.S. IMPEX S.R.L.
Intimata a mai arătat că a formulat un interogatoriu pentru a se clarifica anumite aspecte, inclusiv cine era persoana care a semnat factura nr. 18/_, factura necontestata de recurenta-parata si ce funcție ocupa in societate, insa aceasta a refuzat fara motiv sa răspundă. Recurenta-parata înțelege sa inducă in eroare instanța de recurs prin sublinierea nereala a faptului ca intimata-reclamanta nu si-a indeplinit la timp obligațiile contractuale, astfel incat recurenta-parata ar fi exonerata integral de plata si implicit de răspundere civila contractuala, cu toate ca aceasta continua sa se foloseasca fara drept si fara a efectua plata ce o datorează intimatei.
Instanța de fond in mod corect a reținut ca exista o fapta ilicita a recurentei- parate, constând in nerespectarea obligațiilor contractuale, achitarea contravalorii fazei PAD, aducandu-se astfel atingere dreptului subiectiv al intimatei, exista un
prejudiciu patrimonial, de asemenea, exista raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, dar exista si vinovăția recurentei-parate, constând in refuzul nejustificat de a-si îndeplini propriile obligații contractuale asumate.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304, 3041și 312 Cod proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Între recurenta SC I. S., în calitate de proiectant general, si intimata SC D.
P. A. ȘI DS, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de proiectare nr. 108/2008, constatat prin înscris însusit de ambele părti prin semnătură necontestată si stampilă, în baza căruia recurenta s-a obligat să execute lucrări de proiectare faza PAD, PAC si DDE la imobilul din str. Traian nr. 69-71, C. -N., în schimbul plătii de către intimată a pretului total de 49.432 euro + TVA, a cărui plată a fost esalonată potrivit art. 5 din contract în sensul că la semnarea contractului trebuia plătită o sumă de 30% din pret, la predarea fazei PAD un procent de 10% din pret, la predarea fazei PAC un procent de 30% din pret, iar la predarea fazei DDE un procent de 30% din pret, stabilindu-se totodată că decontarea lucrărilor prevăzute în contract se face în termen de maxim 10 zile de la acceptarea facturii aferente fiecărei faze de către beneficiar. Potrivit art. 8 lit. e din contract, recurenta si-a asumat obligatia de a plăti lucrările la termenele si în cuantumurile stabilite prin contract, în maxim 10 zile de la emiterea facturii.
În desfăsurarea raporturilor contractuale dintre părti, intimata a emis recurentei factura nr. 18/_ în valoare de 22.122,10 lei reprezentând contravaloarea documentatiei PAD conform contractului nr. 108/2008, factură care a fost acceptată prin semnătură necontestată la rubrica privind semnătura de primire, fiind mentionat numele de familie, seria si numărul cărtii de identitate a persoanei semnatare, numitul Berintan S., aceeasi persoană semnând si privind expeditia, persoană a cărei calitate de reprezentant în ceea ce o priveste pe recurentă nu a fost contestată de către aceasta nici în recurs si nici prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond.
Totodată, intimata a făcut dovada îndeplinirii propriei obligatii de executare a lucrării de proiectare pentru faza PAD, după cum rezultă din autorizatia de desfiintare nr. 76/_ emisă de Primăria Mun. C. -N. în cuprinsul căreia se mentionează că documentatia tehnică PAC/PAD vizată spre neschimbare, face parte integrantă din autorizatie, de unde rezultă că acestea erau întocmite la acea dată.
În ce priveste sustinerea recurentei în sensul că obligatia intimatei de realizare a etapei lucrării de proiectare pentru faza PAD, pentru care a fost emisă factura nr. 18/_, tribunalul retine că aceasta poate justifica pretinderea de către recurentă a unor despăgubiri pentru eventualele prejudicii cauzate prin întârziere, o astfel de cerere nefăcând obiectul dosarului de fată, însă nu poate justifica refuzul de plată a contravalorii facturii nr. 18/_ emise de către intimată pentru lucrarea efectuată de către aceasta. Astfel, exceptia de neexecutare a contractului poate fi invocată doar în cazul în care o parte nu si-a îndeplinit propria obligatie, nu si în cazul în care a îndeplinit-o cu întârziere, cum s-a invocat în cauza de fată, doar neîndeplinirea obligatiei derivând dintr-un contract sinalagmatic de către una dintre părti poate îndreptăti pe cealaltă parte cocontractantă să refuze executarea propriei obligatii corelative, acesta fiind un efect al contractelor sinalagmatice bazat pe reciprocitatea obligatiilor contractuale ce revin ambelor părti.
Astfel, întrucât în spetă recurenta a invocat doar o întârziere în îndeplinirea obligatiei intimatei, si nu neexecutarea de către aceasta a obligatiei de realizare a proiectării pentru faza PAD, aceasta nu este îndreptătită să refuze îndeplinirea
propriei obligatii corelative, de plată a contravalorii facturii nr. 18/_ emise de către intimată si dealtfel a cărei acceptare nu a fost contestată de către recurentă.
Totodată, retine că fată de acceptarea facturii de către recurentă si recunoasterea de către aceasta a realizării de către intimată a lucrării pentru care a fost emisă factura, nu prezintă relevantă faptul că între părti nu a fost încheiat un proces verbal de predare a etapei respective a lucrării.
Fată de cele arătate, si având în vedere legala aplicare de către prima instantă a dispozitiilor art. 225 Cod proc.civ., fată de lipsa răspunsului pârâtei recurente la interogatoriu, desi acesta i-a fost legal comunicat, retine că solutia primei instante este legală si temeinică, potrivit dispozitiilor art. 969 Cod civ.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod proc.civ., va respinge, ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta SC I. S. în contradictoriu cu intimata SC DP A. ȘI DS împotriva sentinței civile nr. 13903/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât desi recurenta nu a avut câștig de cauză, intimata nu a făcut dovada suportării unor cheltuieli de judecată raportat la prezentul recurs, desi sarcina probei sub acest aspect îi revenea în baza dispozitiilor art. 1169 Cod civ., tribunalul va respinge cererea intimatei SC DP A. ȘI DS având ca obiect plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta SC I. S. în contradictoriu cu intimata SC DP A. ȘI DS împotriva sentinței civile nr. 13903/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Respinge cererea intimatei SC DP A. ȘI DS având ca obiect plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
S. I. | C. | G. | V. | L. O. | C. | P. |
Fiind în concediu de odihnă semnează loctiitor presedinte
Red./O.V.L./Dact./U.L.;O.V.L. 2ex./_
Judecător fond: E. -E. P. Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 1229/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 165/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
