Sentința civilă nr. 977/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
România
Tribunalul Specializat C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr. 977/2013 Ședința publică din data de 1 aprilie 2013
Instanța este constituită din: Președinte - I. P. Grefier - S. M.
S-a luat spre examinare cererea de chemare în garanție promovată de către pârâta SC C. T. S. ,Peștiu Mic, județul Hunedoara, în contradictoriu cu chemații în garanție Ș. O. I., notar public și C. de A. a N. P. B., având ca obiect pretenții.
La ambele apeluri efectuate în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se observă că s-a solicitat judecarea în lipsă, de către chematul în garanție Ș. O. I., potrivit dispozițiilor art. 242, pct. 2 C.pr.civ.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea de chemare în garanție înregistrată în data de 3 iunie 2008, la Tribunalul Comercial Cluj, pârâta SC C. T. S. i-a chemat în judecată pe chemații în garanție Ș. O. I. și C. DE A. A N. P.
, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestora, în solidar, la plata daunelor interese compensatorii în cuantum de 450.000 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, pârâta a arătat că în fapt, prin cererea de chemare în judecată formulată în data de 16 august 2005 și precizată lîn data de 4 noiembrie 2005, reclamanta S.C. SILVA FORTE S.R.L. a solicitat instanței să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 941 din data de 15 martie 2002 la Biroul Notarului Public Ș. O. I. din D., județul Hunedoara invocând eroarea obstacol și prețul derizoriu. Teza reclamantei (neînsușită ci, dimpotrivă, combătută de către pârâtă) era aceea că la data semnării și autentificării convenției, reprezentantul reclamantei a avut reprezentarea greșită că încheie un contract de încheiere a imobilului și nu un contract de vânzare-cumpărare, eroare
facilitată de faptul că reprezentantul societății vânzătoare este cetățean italian necunoscător al limbii române, iar notarul public nu și-a îndeplinit obligațiile sale profesionale, în special cea de asigurare a unui interpret prevăzută de art. 47, al. (2) din Legea nr. 36/1995, a notarilor publici și a activității notariale. În primul ciclu procesual reclamanta din prezenta caauză a arătat că a combătut cu probe și argumente susținerile reclamantei din acel litigiu, iar în faza rejudecării va suplimenta probatoriul pentru a convinge instanța că reclamanta își asumă un demers vădit nefondat, bazat pe minciună și speculație. Cu toate acestea, nu se poate neglija că o instanță de judecată, chiar necompetentă, a pronunțat nulitatea contractului și a argumentat soluția pe necunoașterea limbii române de către reprezentantul societății reclamante, înlăturând, în același timp, contextul care explică prețul convenit de părțile actului atacat. În aceste condiții, fără a se dezice de poziția procesuală anterioară care va fi susținută în continuare cu probele și argumentele deja exprimate dar și cu probe și argumente noi, reclamanta a fost nevoită să formuleze prezenta cerere de chemare în garanție a notarului public care, dacă instanța va statua în sensul celor statuate în primul ciclu procesual, este culpabil de neîndeplinirea unor obligații profesionale menite să asigure valabilitatea unui contract de vânzare cumpărare. Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru încălcarea obligațiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat un prejudiciu. Mai întâi, este expres reglementat că notarii publici au obligația să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii și bunelor moravuri, să ceară și să dea lămuriri părților asupra conținutului acestor acte spre a se convinge că le-au înțeles sensul și le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor (art. 6.). Apoi, întrucât contractul a fost redactat chiar de către notar, devine relevantă și prevederea potrivit căreia înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinței părților și în condițiile prevăzute de lege, (art. 43, al. 2), iar atâta timp cât reclamanta a susținut că reprezentantul său a dorit să încheie un contract de închiriere apare ca neîndeplinită și această obligație profesională. Totodată, este expres reglementat că notarul public are obligația să deslușească raporturile reale dintre părți cu privire la actul pe care vor să-1 încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea și să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice (art. 45). Legea stabilește clar că pentru a lua consimțământul părților, după citirea actului, notarul public le va întreba dacă au înțeles conținutul acestuia și dacă cele cuprinse în act exprimă voința lor (art. 60), iar potrivit celor cuprinse în partea finală a textului contractului, se pare că notarul și-a îndeplinit această obligație. În cazul în care însă instanța va își va forma
convingerea că reprezentantul reclamantei nu înțelegea limba română la data autentificării, urmează că nici această obligație nu a fost îndeplinită întrucât nu poate fi disociată de obligația asigurării unui interpret în condițiile art. 47, al. 2 din Lege. S-a avut în vedere exclusiv forma Legii nr. 36 /1995 în vigoare la data de 15 martie 2002, data semnării și autentificării contractului de vânzare-cumpărare contestat. Jurisprundența recentă a statuat în sensul că din interpretarea art. 47, al. 2 din Legea nr. 36/1995 rezultă că punerea la dispoziția părții a unui interpret de către notar este obligatorie doar în situația în care acest lucru este solicitat. Concluzionând, se poate considera că în măsura în care notarul public și-ar fi îndeplinit obligațiile sale profesionale valabilitatea contractului nu ar fi fost pusă la îndoială și cu atât mai puțin anulat. Daunele interese pretinse prin această cerere sunt menite să repare prejudiciul subscrisei care este egal cu diferența dintre valoarea de piață actuală a imobilului și suma de bani la care ar fi îndreptățită, ca urmare a aplicării, în raporturile cu societatea reclamantă, a principiilor restabilirii situației anterioare actului nul și al îmbogățirii fără justă cauză. Chemarea în judecată și a Casei de A. a N. P. este justificată de prevederile art. 38, al. 2 din Lege care stipulează că asigurarea de răspundere profesională a notarului public se realizează prin casa de asigurări, constituită în acest scop. În măsura în care notarul a subscris și polițe de asigurare suplimentară pentru răspunderea sa profesională, se va extinde cadrul procesual în consecință.
În drept, au fost invocate prevederile art. 60 și urm., art. 274 din Codul de procedură civilă, art. 998, 999 Cod civil, prevederile invocate în text din Legea nr. 36 din 1995 a notarilor publici și a activității notariale în forma în vigoare la data de 15 martie 2002.
Prin întâmpinarea formulată, chematul în garanție Ș. O. -I. a solicitat suspendarea judecării cererii de chemare în garanție până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de pârât cu nr. 941/_ Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca nefondată.
În susținerea poziției procesuale, chematul în garanție a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 244, al. 1, pct. 1 C.pr.civ., întrucât soluționarea prezentei cauze atârnă în totul de existența sau inexistența dreptului de proprietate al SC C. T. S. asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat de pârât, în calitate de notar public, cu nr. 941/_, drept ce este disputat în litigiul ce formează obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Comercial C. . În dosarul menționat a fost invocată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare menționat pentru preț derizoriu și eroare-obstacol, fiind
admisă acțiunea de către instanța de fond doar pentru cauza de nulitate a prețului derizoriu. Cum însă această soluție nu este definitivă, fiind declarat apel împotriva acesteia, rezultă că existența dreptului de proprietate se dispută încă și în fazele de judecată a căilor de atac împotriva soluției pronunțate. Ca atare, despre pierderea definitivă a dreptului de proprietate de către SC C. T. S. se poate vorbi doar după rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate de către Tribunalul Comercial Cluj, fiind evident că în situația în care soluția respectivă va fi modificată, în sensul respingerii acțiunii, dreptul de proprietate dobândit de către societatea în cauză în baza contractului autentificat de pârât rămâne valid și ca atare, nu se poate pune problema antrenării răspunderii juridice a pârâtului. De altfel, chiar și în condițiile în care ar rămâne definitivă și irevocabilă hotărârea primei instanțe, considerentele acesteia rețin doar cauza de nulitate a prețului neserios pentru care notarul public nu are nici o vinovăție, deoarece a menționat în cuprinsul contractului prețul declarat de părți, însă le-a arătat acestora că acel preț nu este un preț serios, dovadă fiind faptul că taxa de timbru calculată de pârât a fost stabilită la valoarea de expertiză a imobilului ce a făcut obiectul contractului și nu la valoarea declarată de părți.
Pe fondul cauzei, chematul în garanție a arătat că în cauză nu sunt întrunite nici una dintre condițiile răspunderii civile delictuale și nu poate fi antrenată răspunderea juridică a pârâtului în calitate de notar public. Astfel, în privința existenței unui prejudiciu în patrimoniul pârâtei, care să fi fost generat printr-o faptă culpabilă a chematului în garanție, ar fi necesar ca prejudiciul să fie actual, cert, direct și nereparat încă. Prin acțiune se afirmă că acesta ar consta în diferența dintre valoarea de piață actuală a imobilului și suma de bani la care SC C. T. S. ar fi îndreptățită ca urmare a aplicării, în raporturile cu societatea vânzătoare, a principiilor restabilirii situației anterioare actului nul și al îmbogățirii fără justă cauză, indicându-se cuantumul acestuia la 450.000 lei. Acest prejudiciu nu are caracter cert și nici măcar eventual, întrucât, pe de o parte, nu poate fi stabilit prețul de piață la data pierderii definitive a dreptului de proprietate de către pârâtă în urma aplicării sancțiunii nulității, iar pe de altă parte, nu se poate cunoaște dacă soluția pronunțată de către prima instanță va rămâne irevocabilă și ar implica repunerea în situația anterioară și, ca atare, prejudiciul nu poate fi apreciat nici măcar ca eventual. O altă cerință pentru atragerea răspunderii civile delictuale o reprezintă existența faptei culpabile a celui ce trebuie să răspundă juridic. Or, în această privință, deși pârâta și-a argumentat toată acțiunea pe considerentul că chematul în garanție nu și-a îndeplinit obligațiile profesionale menite a lamuri părțile cu privire la conținutul și înțelesul actelor autentificate, astfel ca acestea să corespundă voinței lor și să
reflecte raporturile juridice reale dintre părți, soluția instanței de fond este întemeiată exclusiv pe considerentele de preț derizoriu, neserios, nefiind reținut nici un aspect de neîndeplinire a obligațiilor profesionale ale notarului. Ca atare, susținerile pârâtei precum că chematul în garanție nu și-a îndeplinit obligațiile nu au vreun suport probator, ele repetând de fapt motivele acțiunii SC SILVA FORTE S. privitoare la cauza de nulitate absolută bazată pe eroarea-obstacol. Câtă vreme instanța nu a reținut incidența cauzei de nulitate privitoare le eroarea-obstacol, ce ar fi presupus și ipoteza ca notarul public nu a fost suficient de atent în îndeplinirea obligațiilor profesionale, nu se poate reține existența faptei reclamate de SC
T. S. . Dimpotrivă, din analiza încheierii de autentificare a actului atacat cu acțiune în nulitate, reiese îndeplinirea exactă a obligațiilor profesionale ale notarului public, din moment ce acesta a inserat în contract prețul declarat de părți, însă la calculul taxei de timbru datorate potrivit legii, prețul avut în vedere a fost cel de expertiza tehnica in construcții, mult mai mare decât cel declarat de părți. Deci, părțile au avut cunoștință din însăși demersurile notarului public de calcularea taxei de timbru că prețul declarat este inferior celui de piață și rezultat din expertiză, dar au stăruit în menționarea declarației lor privind prețul, asumându-și întreaga responsabilitate. Reiese deci că notarul și-a îndeplinit atribuțiile profesionale date prin lege, fiind evident ca deodată cu recalcularea taxei funcție de prețul de expertiza a fost pusă în discuția părților și caracterul actului autentificat de notar de vânzare-cumpărare. De altfel, există dovezi că același administrator, cetățean italian, a încheiat la sediul pârâtului numeroase acte juridice de achiziționare sau de vânzare de bunuri ori de natură comercială, înțelegând de fiecare dată caracterul actului pe care îl încheie fără sprijinul vreunui interpret, deoarece cunoștea limba română. Referitor la culpă, chematul în garanție a arătat că nici aceasta nu poate fi reținută, nefiind vorbe de vreo neîndeplinire ori îndeplinire defectuoasa a obligațiilor legale. Cauza de nulitate reținută ca fiind dovedită în dosarul de fond de către prima instanța este cea privitoare la preț, preț care nu a fost apreciat ca fiind corespunzător de către pârât, dovada fiind faptul ca a calculat taxa notarială la prețul rezultat din expertiza pentru imobile similare. În privința modului de autentificare a actului, așa cum s-a probat și în dosarul nr._, au fost de față persoane care se cunoșteau cu administratorul italian al SC SILVA FORTE S. și vorbeau limba italiană, astfel că nu se pune problema neînțelegerii conținutului și caracterului actului și, ca atare, nu poate fi vorba de culpă profesională nici în această privință. Raportul de cauzalitate necesar antrenării răspunderii juridice a pârâtului lipsește, fiind evident că nulitatea actului autentificat este rezultatul declarațiilor false referitoare la prețul
vânzării, apreciat de instanță ca fiind neserios și nu efectul vreunei încălcări a obligațiilor profesionale ale pârâtului. După cum s-a menționat, pârâtul a avut în acest sens o atitudine conformă cu legea și cu obligațiile sale profesionale, arătând părților că prețul declarat nu este serios și calculând taxele legale funcție de prețul stabilit de expertiză.
Prin precizarea cererii depusă la dosar, pârâta SC C. T. S. i-a chemat în judecată pe chemații în garanție notarul public Ș. O. I. și C. de A. a N. P. B., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata despăgubirilor civile constând din taxe notariale în sumă de 1.895.000+1.800.000+30.000 lei vechi toate reevaluate la rata inflației de la data plății; la plata altor cheltuieli suportate de către pârâtă pentru încheierea contractului estimate la suma de 300 lei lei noi, reevaluate la rata inflației de la data plății; la plata sumei de 450.000 lei noi, cu titlu de îmbunătățiri, adăugiri și dotări aduse imobilului după încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat de către notarul public Ș. O. I. cu încheierea de autentificare nr. 941/15 martie 2002, dar nu mai puțin de valoarea ce va fi determinată prin expertize de specialitate, precum și la plata valorii actuale de circulație a unui imobil similar cu cel achiziționat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 941/15 martie 2002 de de către notarul public Ș. O. I. . S-a solicitat obligarea obligarea chemaților în garanție la plata unei despăgubiri lunare echivalente cu un beneficiu nerealizat de 5.000 euro lunar sau echivalentul acestora în lei de la data plății, pentru lipsirea de folosință prin pierderea afacerii cu Wolkswagen începând cu data promovării acțiunii în nulitate de către SC SILVA FORTE S. D., respectiv de la data de_ până la reintrarea reclamantei în proprietatea unui imobil cu posibilități similare de întrebuințare, la plata daunelor suferite prin cheltuielile de judecată ocazionate de procesul intentat de către reclamanta SC SILVA FORTE S. în legătură cu contractul de vânzare cumpărare autentificat de pârât. Totodată, s-a solicitat și obligarea chemaților în garanție la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea precizării de acțiune, pârâta a arătat că a fost chemată în judecată de către reclamanta S.C. SILVA FORTE S. D. pentru motive cu care tinde să demonstreze nulitatea absolută a contractului autentic nr. 941/15 martie 2002 pe considerente de nulitate concomitente cu încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 941/15 martie 2002. Prin acțiunea pe care a formulat-o împotriva sa, au fost invocate următoarele vicii de formă și fond ale contractului: consimțământ viciat, folosind în acțiune expresia "obținând prin manevre dolosive consimțământul nostru la vânzare";; "s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 941/_ . de notarul public Ș. O., prin care am înstrăinat pârâtei
construcții și teren în suprafață de 4633 mp. cât era menționat în contractul de leasing imobiliar, cu prețul de 5.000.000 R_ ). în aceeași zi, prin declarația de predare {parcelare s.n.) autentificată cu nr. 940/15 martie 2002, de notar Public Ș. O. I., a fost dezmembrată parcela topografică ce urma să fie vândută pârâtei din suprafața cu nr. top.3631/x, cumpărată de noi la licitație publică";; "vicierea consimțământului vânzătorului a fost facilitată și de faptul că administratorul acestuia este cetățean italian, necunoscător al limbii și legii române";, "prețul contractului de vânzare cumpărare este derizoriu";. Motivele esențiale de nulitate invocate împotriva contractului autentic nr. 941/_ au fost fie de viciere a consimțământului, facilitată de faptul că administratorul este cetățean italian, nu cunoaște limba și legile române, fie că s-a folosit un preț derizoriu pentru vânzare. Printr-o precizare ulterioară de acțiune SC SILVA FORTE S. a mai invocat, de asemenea, eroarea obstacol, ca și cum ar fi înțeles la facerea actului că încheie un contract de închiriere iar nu unul de vânzare- cumpărare. SC SILVA FORTE S., invocând prevederile art. 47 din Legea nr. 36/1995 unde se stipulează că cetățenilor aparținând minorităților naționale sau persoanelor care nu vorbesc sau nu înțeleg limba română li se acordă posibilitatea de a lua cunoștință de cuprinsul actului printr-un interpret, insinuează că datorită nerespectării acestei obligații de către notarul public, în acel moment, administratorul firmei a înțeles că încheie un contract de închiriere și nu unul de vânzare-cumpărare. Față de aceste motivații ale vânzătoarei imobilului, pârâta a arătat că se află în fața unui risc real de a pierde dreptul de proprietate, determinat de vinovăția notarului instrumentator al actelor făcute în data de 15 martie 2002, de a nu-și fi îndeplinit obligația de a aduce un interpret, de a nu instrumenta un contract fără să sa verifice ca actele pe care le instrumentează nu cuprind clauze contrare legii, sa ceara si sa dea lămuriri părților asupra conținutului acestor acte spre a se convinge ca le-au înțeles sensul si le-au acceptat efectele, in scopul prevenirii litigiilor Totodată, notarul avea obligația de a desluși raporturile reale dintre părți cu privire la actul pe care 1-a încheiat, de a verifica dacă scopul urmărit este în conformitate cu legea si de a da părților îndrumările necesare. Dacă prețul înscris în contract ar fi putut fi interpretat ca derizoriu trebuia să informeze părțile și să refuze autentificarea unui act care ar putea fi lovit de nulitate. Riscul instrumentării unui act nul este tot mai prezent, deoarece a fost pronunțată împotriva noastră în dosarul nr._ sentința civilă nr. 1423/_ prin care a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 941/_ . În opinia instanței, principala motivare a fost că prețul este derizoriu și că acesta ar fi motiv de nulitate absolută. În prezent, sentința civilă este apelată în dosarul nr. _
cu termen la C. ea de Apel C., pentru data de 26 septembrie 2008. Întrucât pârâta a dobândit proprietatea asupra acestui imobil prin act autentic, care potrivit prevederilor art. 1171 din Codul civil este făcut cu solemnitățile cerute de lege și conform art. 1173 C.civ., actul autentic are deplina credință în privirea oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată, a făcut numeroase investiții prin care am schimbat total nu numai aspectul dar și forma construcțiilor, inclusiv consistența terenului, au fost introduse toate utilitățile, au fost făcute modernizări și adăugiri. De când a intrat în proprietatea imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu italianul ca reprezentant al SC SILVA FORTE S. D. pârâta a făcut în permanență lucrări de investiții și de îmbunătățire a terenului în întregul său, care era mocirlos și neutilizabil, a umplut cu straturi succesive de beton spart, apoi balast, deasupra nisip și din nou balast, a făcut instalație de canalizare și de scurgere cu două bazine de câte 6 m adâncime, a renovat total clădirile, a făcut extindere de spații la clădiri, a adăugat construcții noi constând din instalație proprie complexă de alimentare cu apă din fântână de 4/1.5. acoperiș de lindab, foișor de veghe și observație, a recompartimentat construcțiile și a amenajat birouri de trei stele, cu gresie și faianță de cea mai bună calitate atât pe interior cât și pe exteriorul clădirilor, dotare cu lustre de cristal, a instalat centrală Viesmann de 120 Kw care să asigure confortul termic necesar pentru deschiderea unei reprezentanțe Wolksvagen, a făcut garduri împrejmuitoare masive cu aspect estetic și funcționalitate deosebit (placate cu rocă) și multe alte lucrări care au schimbat total imobilul. Numai fundația gardului este de 1 m. iar lățimea acestuia este de 40-50 cm. După încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare atacat, pârâta nu a avut nicio discuție de nici o natură pe tema proprietății, nu i s-au ridicat nici un fel de pretenții timp de aproape patru ani, deși în toată această perioadă a desfășurat activitate și a executat lucrări de construire și amenajare atât a terenului cât și a construcțiilor. După ce a amenajat imobilul în totalitatea sa, astfel încât contrastează izbitor cu paragina în care l-a lăsat SILVA FORTE imobilul său de dimensiuni enorme, pe care îl are luat pe un preț de nimic și l-a făcut utilizabil în cel mai înalt grad, cu drum de acces, (la data cumpărării prin act autentic fiind în paragină totală), aceasta a chemat-o în judecată pe pârâtă pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare. De la momentul în care au fost aduse acuzații de nevalabilitate a contractului, a fost stricată și afacerea cu firma Wolksvagen și pârâta a fost ținută în loc de la utilizarea imobilului în scopul în care a fost amenajat și l-a adus în prezent la o valoare incomensurabilă în raport cu cel inițial.
În temeiul prevederilor art. 244, al. 1, pct. 1 din Codul de procedură civilă, pârâta a solicitat suspendarea judecății prezentei cauze pe motiv că
dezlegarea pricinii atârnă, în totul, de soluționarea apelului care face obiectul dosarului civil nr._ și aflat pe rolul Curții de Apel C. . În acest dosar, pârâta a atacat încheierea civilă din data de_ de disjungere a prezentei cauze din dosarul în care a fost înregistrată deoarece între acestea există o strânsă legătură de obiect și cauză. Cererea de suspendare este formulată și pe considerentul de dependență a soluției în prezentul dosar de modalitatea de dezlegare irevocabilă a obiectului judecații de constatare a nulității actului notarial pentru care s-a solicitat atragerea răspunderii pârâților.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prezenta cerere de chemare în garanție a fost disjunsă din dosarul principal având ca obiect constatarea nulității aboslute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 941 din data de 15 martie 2002 la Biroul Notarului Public Ș. O. I. din D., județul Hunedoara, acțiune pornită la solicitarea reclamantei SC SILVA FORTE S. D. . Această hotărâre de disjungere a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva încheierii Tribunalulului Comercial C., de către C. ea de Apel C. (filele 2, 3, 65, 66).
Cauza a fost suspendată în data de 8 septembrie 2008, până la soluționarea apelului care face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Curții de Apel C., fiind repusă pe rol la solicitarea pârâtului S. ovidiu I., ce a dorit obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, acțiunea până la soluționarea căreia a fost suspendată prezenta cauză fiind respinsă, în mod irevocabil.
Având în vedere faptul că acțiunea având ca obiect constatarea nulității aboslute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 941 din data de 15 martie 2002 la Biroul Notarului Public Ș. O. I. din D., județul Hunedoara a fost respinsă în mod irevocabil, într-o a doua fază a rejudecării dosarului de către C. ea de Apel C., ce a modificat, în acest sens, hotărârea instanței de fond, (fila 72) și în final de către Înalta Curte de Casație și Justiție B., ce a respins, ca nefondat, recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 52/2011 a Curții de Apel C., cererea de chemare în garanție a notarului public Ș. O. I. și a Casei de A. a N.
P. B., urmează să fie și ea respinsă. Pârâta nu a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului pe care l-a cumpărat, nu a fost evinsă, dovedindu-se faptul că actul autentificat a fost perfect valabil și motivele invocate în susținerea nulității lui nu au fost întemeiate. Prin urmare, chemații în garanție nu au pentru ce să răspundă. Simpla existență pe rolul instanțelor judecătorești a unei acțiuni ce are ca obiect recâștigarea, de către reclamanta-vânzătoare a dreptului de proprietate asupra unui bun vândut
pârâtei, în condiții ce acceptate fiind, duc la nulitatea convenției, nu este un temei suficient pentru admiterea cererii de chemare în garanție a notarului public ce a autentificat acel contract și a asiguratorului. Doar dacă s-ar fi dovedit faptul că acest notar public a greșit grav, așa cum a susținut, fără temei însă reclamanta, redactând și autentificând un act ce nu ar fi trebuit să fi fost încheiat, s-ar fi putut discuta despre o posibilă antrenare a răspunderii sale personale. Pierderea afacerii cu grupul Wolksvagen, precum și orice alte daune suferite ca urmare a procesului pornit de către reclamantă, fost vânzător, nu pot fi imputate chemaților în garanție, lipsind fapta culpabilă și vinovăția lor în această speță.
Referitor la cheltuielile de judecate pretins ca fiind făcute de către chematul în garanție notarul public Ș. O. I., existența acestora nu a fost dovedită, astfel că instanța nu o poate obliga pe pârâtă la plata lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge cererea formulată de către pârâta SC C. T. S., cu sediul în comuna Peștișul Mic, satul V. N. nr. 6, județul Hunedoara, în contradictoriu cu chemații în garanție BIROUL NOTARULUI PUBLIC Ș.
I., cu sediul în D., B-dul 1 D., nr. 15, etaj 1, camera 1, județul Hunedoara și C. DE A. A N. P., cu sediul în B., Strada General B., nr. 41, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 1 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. S. M.
| ← Decizia civilă nr. 101/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 164/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
