Decizia civilă nr. 165/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 165/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător M. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanții M. S., M. M. și M. I. V., împotriva sentinței civile nr. 910/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâta SC C.
A. SA S., având ca obiect pretenții despăgubiri pentru prejudiciu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanți, avocat Olariu L., cu delegație la dosar și reprezentanta intimatei, avocat P. a A.
D., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că apelul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelanților solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, în sensul admiterea acțiunii și obligarea intimatei la plata sumei de
150.000 euro, echivalent lei la data plății, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 910 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții M. S., M. M. și M. I. V., în calitate de succesori legali ai defunctului M. Mihai, în contradictoriu cu pârâta SC C. A. urare SA S. și în consecință:
- a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte l0.000 euro, în total 30.000 euro în echivalent în lei la cursul BNR la data plății, cu titlul de daune morale.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de_, în jurul orei 5,30 numitul Handru V. Ștefan a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ pe DN 17, înspre loc. B., în spatele autocamionului nr._, care tracta semiremorca cu nr. de_ și ajungând în dreptul Km 52+902m a intrat în depășirea acestui autocamion iar în momentul în care a pătruns cu fața autoturismului din contrasens a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca VW Passat cu nr.
de înmatriculare_, condu regulamentar către Beclean, de numitul M. Mihai. În urma accidentului a rezultat decesul ambilor conducători auto.
Din rapoartele de constatare medico-legale rezultă nu numai decesele conducătorilor auto ci și faptul că la data producerii accidentului ambii defuncți Handru V. Ștefan și M. Mihai au avut alcoolemia 0,00g%.
Deoarece în cauză a survenit și decesul făptuitorului Handru Ștefan V., prin rezoluția parchetului din data de_ s-a dispus neînceperea urmăririi penale, urmând ca despăgubirile civile să se obțină pe cale separată de la societatea de asigurări.
După producerea evenimentului pârâta i-a făcut reclamantului M. S. oferta de despăgubire cu suma de 12892 lei acceptată de acesta ca reprezentând contravaloarea pagubelor cauzate autoturismului implicat în accident, sumă achitată de pârâtă prin OP 118/_ fapt necontestata de reclamanți.
Însă prin prezenta acțiune nu se solicită obligarea pârâtei la plata daunelor materiale ci obligarea sa la plata daunelor morale.
Referitor la aceste daune morale instanța a constatat că în cauză existența prejudiciului moral constând în suferința de ordin afectiv provocată părinților și fratelui de pierderea copilului, respectiv a fratelui lor este indiscutabilă, neimpunându-se administrarea de probe pentru dovedirea existenței sale și nici pentru dovedirea dimensiunilor sale pecuniare.
În consecință s-a constatat că reclamanții, inclusiv reclamantul M. S., sunt îndreptățiți la acordarea de daune morale.
Însă instanța a apreciat că suma de 50.000 de euro cu titlu de daune morale pentru fiecare reclamant în total 150.000 euro pentru decesul unei persoane survenit în urma unui accident rutier este prea mare și în concluzie suma totală este prea împovărătoare pentru pârâtă în calitate de asigurator.
Pe cale de consecință instanța pentru stabilirea cuantumului daunelor morale a avut în vedere jurisprudența națională și practica CEDO și drept urmare stabilește contravaloarea daunelor morale la cuantumul total de 10.000 euro, câte 10.000 euro pentru fiecare reclamant.
Pentru considerentele menționate instanța a admis numai în parte acțiunea introductivă potrivit dispozitivului sentinței.
Prezenta hotărâre se întemeiază în drept pe disp. art. 49-50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România și pe disp. art. 26 alin. 1 și 43 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a A. urărilor nr. 5/2010 în vigoare la data producerii accidentului 23 martie 2011.
Instanța nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate prin acțiunea introductivă deoarece reclamanții nu au indicat nu au probat cuantumul lor.
În baza prev. art. 274 Cod procedură civilă instanța nu a acordat nici pârâtei cheltuielile de judecată solicitate prin concluziile scrise depuse la dosar deoarece acțiunea a fost admisă împotriva sa chiar dacă numai în parte.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, recalificat apel, reclamanții M. S., M. M. și M. I. V.
solicitând sa se admită recursul asa cum aceasta a fost formulat si, pe cale de consecința:
Sa se dispună modificarea in parte a hotărârii atacate in sensul admiterii acțiunii introductive de instanța astfel cum aceasta a fost formulata in sensul obligării paratei la plata sumei de 150.000 euro, in echivalent lei la cursul oficial BNR din data plații efective, cate 50.000 euro fiecărui reclamant/recurent, respectiv: M. S. (tatăl) -50.000 euro, M. M. (mama) -50.000 euro si M. loan V. (fratele) - 50.000 euro, reprezentând daune morale pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule.
Sa se dispună obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate reclamanților cu prezentul litigiu, in fond si recurs, constând in
onorariu avocational in conformitate cu documentele justificative de plata pe care le depun in termen util;
În dezvoltarea motivelor de apel, au arătat apelanții că S.C. C. A. S.A. a incălcat in mod flagrant art. 36, alin 2 din Ordinul CSA 5/2010, ordin care legiferează activitatea societăților de asigurări la data accidentului. Astfel potrivit art. 36 al. 2 " A. urătorul RCA este obligat sa desfășoare investigația privind producerea, accidentului, in termen de cel mult 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat[..]. In termen de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciata ori asigurat, asigurătorul RCA este obligat fie:
a.) Sa răspundă cererii pârtii solicitante, formulând oferta de despăgubire. potrivit propriilor investigații cu privire la producerea evenimentului asigurat, in cazul in care se dovedește Îndeplinirea condițiilor de "asigurare de producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA fie
b.)Sa notifice părții prejudiciate cu privire la motivele pentru care nu a aprobat, in totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
Mai mult de atat art. 24, alin 1 si 3 al aceluiași ordin, prevede ca: "(1) Umilele minime de despăgubire sunt stabilite de către Comisia de Supraveghere a
A. urătorilor". (3) "Pentru vătămări corporale si decese, inclusiv pentru prejudicii fora caracter patrimonial produse in unul si același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru anul 2009, la un nivel de cel puțin 1.500.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data. producerii accidentului, comunicat de Banca Naționala a României". Si, (4) ["Rezultatul concilierii se va consemna intr-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului si a punctului de vedere al fiecărei parți".
Mai mult de atat, art. 24, alin. 1 si 3 al ORD 5/2010, prevede ca: " (1) Limitele "minime de despăgubire sunt stabilite de către Comisia de Supraveghere a A. urărilor. (3) Pentru " vătămări corporale si decese, inclusiv pentru prejudicii far a caracter patrimonial produse in unul si același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru anul 2009, la un nivel de cel puțin 1.500.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naționala a României". Raportat la aceste prevederi, cat si -la legislația si jurisprudenta din Uniunea Europeana, reclamanta a înțeles sa solicite societății asigurătoare o despăgubire cu o valoarea inferioara sumei minime garantate. sub care, conform legii, nu ar avea voie sa coboare.
Raportat la art. 35 al.10 din Legea nr. 32/2000, sub condiția primirii împuternicirii din parte asigurătorilor, brokerii au dreptul sa coreleze primele, sa plătească despăgubiri in numele acestora, in moneda prevăzuta de contractul de asigurare sau reasigurare, dupa caz, cu respectarea prevederilor legale in vigoare, si sa emită documente de asigurare sau reasigurare in numele asigurătorului sau reasiguratorului; si raportat la aceste prevederi, reclamanții au înțeles sa solicite societății asigurătoare o despăgubire cu valoare inferioara sumei minime garantate, sub care conform legii, nu ar avea voie sa coboare.
Cu privire la aspectele procesuale ale cauzei, reclamanții înțeleg sa facă unele precizări de ordin legislativ. Directiva Europeana 2009/103/CE reglementează asigurarea de răspundere civila auto si controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi. Art. 18 din acest act normativ european prevede
"Dreptul de acțiune directa", respectiv: "Statele membre se asigura ca persoanele vătămate in urma unui accident cauzat de un vehicul acoperit de asigurarea menționata la art. 3 dispun de un drept de acțiune directa impotriva Întreprinderii de asigurare care acoperă răspunderea civila a persoanei
responsabile." Constituția României, in art. 20 prevede ca "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile." Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările in România prevede in art. 57 ca "Drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercita impotriva celor răspunzători de producerea* pagubei. Aceste drepturi se pot exercita si direct impotriva asigurătorului de răspundere civila, in limitele obligației acestuia [..], cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei". Raportat la aceste prevederi legate, atat interne, cat si europene, reclamanții consideră ca exista in sarcina paratei o obligație legala de a achita despăgubirile pentru decesul cauzat prin accidentul rutier, motiv pentru care au inteles sa formuleze prezenta acțiune îndreptata direct impotriva paratei
Reclamanții au efectuat cu parata si procedura prevăzuta din art. 720 indice 1 din C. Proc. Civ., si de art. 1522 din Cod civil, respectiv a convocării la conciliere directa, insa fara nici un-succes.
Prezentul apel se circumscrie solicitării reclamanților de acordare a despăgubirilor in cuantumul solicitat, cate 50.000 euro de fiecare, aspect ce trebuie analizat din perspectiva vătămării produse si prejudiciului suportat. Este in mod evident imposibil sa cuantifice valoarea unei vieți omenești, motiv pentru care judecătorul cauzei este obligat si îndrituit deopotrivă sa aprecieze prin propria conștiința, valoarea despăgubirilor oportun a fi acordate in fiecare pricina in parte. In prezenta cauza avem in fata o tragedie, in care un tanar, a decedat intr-un mod pe atat de violent pe cat de nedrept. Accidentul rutier ce s-a soldat cu decesul lui Mihai a adus o umbră .de tristețe si deznădejde familiei acestuia care desigur ca nu poate înțelege cele întâmplate din prisma zicalei " asa a fost sa fie" . Pentru reclamanți, tata, mama si fratele mai mic; fiecare zi reprezintă inca o pagina de durere nețărmurita prin imposibilitatea de fi aproape de fiul/fratele trecut in neființa.
Analiza instanței trebuie sa aiba ca temei câteva aspecte de fapt, concrete cu privire la persoana celui decedat si a familiei acestuia ca subiecte de drept in persoana cărora s-a născut dreptul la despăgubire. Din aceasta perspectiva, facand deopotrivă trimitere la jurisprudenta constanta a instanțelor naționale si mai cu seama la jurisprudenta CEDO in materie, apreciază cuantumul despăgubirii ca fiind disproporționat in raport de valoarea morala/sociala pe care o reprezintă si suferințelor nesfârșite ale reclamanților, care, asa cum este lesne de înțeles, nu pot fi niciodată stinse.
În drept s-au invocat prevederile art.299 si urmat., art.274, art 270 indice 1, 3 si 4 si urmat, sin C.proc. civ., si prevederile Legii nr. 136/1995, ord. CSA nr. 5/2010.
Prin întâmpinarea formulată pârâta intimată SC C. A. SA S.
a solicitat respingerea recursului si menținerea sentinței civile recurate, pe care o apreciază a fi temeinica si legala, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata (filele 11-12).
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Spre deosebire de despagubirile materiale, care se stabilesc pe baza de probe directe, despagubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluarii instantei de judecata. Chiar daca este adevarat ca stabilirea cuantumului
despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanta trebuie să aiba in vedere o serie de criterii cum ar fi: consecintele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura în care i-a fost afectată situatia familiala, profesionala și sociala.
Mai trebuie notat în context că, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei.
Practic apelul pune problema de a verifica și deci de a ști dacă prima instanță a avut în vedere aceste criterii și maniera în care, reținându-le, a stabilit cuantumul despăgubirii pentru daune morale precum și statuarea în echitate asupra despăgubirii.
Trebuie notat, încă de la început că, durerea încercată prin decesul victimei se prezumă pentru ascendenți, și descendenți direcți, frați, surori și soțul supraviețuitor, despăgubirile pentru prejudiciul moral suferit de aceștia fiind variabil în funcție și de existența unor legături afective de intensitate mai mare, sau, după caz, mai redusă, între titularul dreptului la despăgubiri și persoana decedată.
Se constată astfel că prima instanță a apreciat corect starea de fapt generată de legătura de rudenie dintre victimă și rudele sale apropiate și a evaluat corect relația afectivă și consecințele pe plan psihic pe care le-a produs decesul fiului respectiv al fratelui.
De aceea, Curtea în respectul condițiilor de stabilire a despăgubirii și în echitate apreciază ca justă o despăgubire patrimonială sub forma daunelor morale pentru fiecare dintre reclamanți la suma de 30.000 euro. Trebuie notat că suma de 30.000 euro are ca și semnificație în plan material în economia românească a anului 2013 circa 82 de salarii medii ceea ce se apreciază a fi echitabil.
Dacă s-ar admite o altă abordare așa cum arată reclamanții s-ar ajunge la îmbogățirea fără just temei a reclamanților și la pedepsirea nejustificată a asigurătorului care răspunde efectiv exclusiv pentru daunele materiale și morale datorate de autorul nemijlocit al evenimentului asigurat.
Față de toate cele ce precedă, Curtea urmează ca în temeiul art. 296 din codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 să fie admis apelul reclamanților. Ca o consecință a admiterii apelului reclamanților, sentința atacată va fi schimbată parțial, în sensul obligării pârâtei să plătească fiecăruia din reclamanții câte 30.000 euro cu titlu de daune morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții M. S., M. M. și M. I. V. împotriva sentinței civile nr. 910/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, pe care o schimbă în sensul că obligă pârâta SC C.
A. URARE SA S. la plata în favoarea fiecărui reclamant, câte 30.000 euro, în echivalent lei la cursul BNR la data plății, cu titlu de daune morale.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
R. -R. D.
Judecător,
M. D.
Grefier,
M. T.
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: C. V.
| ← Decizia civilă nr. 34/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 350/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
