Sentința civilă nr. 2339/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 2339/2013
Ședința publică de la 18 Decembrie 2013 Tribunalul format din: PREȘEDINTE: I. P.
GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamantul R. E. V. prin reprezentant R. G.
, împotriva pârâților S. E. A. - R. SA, S. E. A. - R. SA - A._ NCIZA T.
, având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 04 decembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise la termenul din 11 decembrie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru data de azi, când:
T R I B U N A L U L
Deliberând constată că :
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, ulterior modificată și completată, reclamantul R. E. V. - prin reprezentant R. G. a chemat în judecată pe pârâta S. E.
- R. SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea paratei S.C E. A. -R. SA la plata următoarelor sume: l.000.000 lei daune morale ; stabilirea unei pensii pentru minorul R. E. -V. rămas orfan de tata la vârsta de 15 ani în cuantum de 1000 lei/lunar, pana la majorat sau in cazul continuării studiilor, pana la vârsta de 26 ani; acordarea dobânzii legale de la data producerii accidentului, respectiv de la data de_, pana la plata efectiva a sumei acordate de instanța, potrivit OG.9/2000 aprobata prin L.356/2002, cu cheltuieli de judecată.
In motivare s-a arătat că la data de_, potrivit actelor de cercetare efectuate la fata locului si a concluziilor rezultate după cercetarea împrejurărilor in care s-a produs accidentul rutier, cond. auto R. Sever V. . care a condus un vehicul asigurat la E. Asigurare-Reasigurare S.A. ( la data de_ autovehiculul_ avea asigurarea RCA încheiata cu parata, A. B. filiala
, franciza T. ), în timp ce se deplasa cu auto Renault Meqane cu nr. de înmatriculare _
, pe DN 17, pe raza localității Sintereag, in direcția Beclean-B., s-a angajat în depășirea neregulamentara, pe marcajul longitudinal continuu, a autoutilitarei Iveco cu nr. înmatriculare _
, care rula in fata sa. Astfel, el a intrat in coliziune laterala cu aceasta si frontala cu autoutilitara marca Man, cu nr. de înmatriculare_, condusa regulamentar de Palalogos loan, care circula in direcția B. - Beclean.
În urma impactului, autoturismul condus de R. Sever V. a fost prins intre caroseriile celor doua autoutilitare. Din accident a rezultat decesul acestuia si vătămarea corporala grava a soției sale, R. G. si a celorlalți conducători auto implicați in accident.
Astfel, intr-o fracțiune de secunda, viata familiei R., si in special, al minorului reclamant, s- a schimbat radical: mama grav ranița, căreia i-au trebuit luni pentru recuperare, decesul tatălui si, pe lângă impactul emoțional extrem de puternic au rezultat si consecințe in plan material, prin diminuarea drastica a veniturilor familiei sale.
Autovehicul soțului reclamantei_, era asigurat la S.C. E. asigurare Reasigurare SA prin contractul RCA seria RO/16/H16/DV nr.3000178151 din data de_, cu valabilitatea cuprinsa in intervalul_ -_ .
In baza acestei asigurări si văzând si dispozițiile art.50 din L 136/1995 care stabilesc persoanele îndreptățite să solicite despăgubiri datorita culpei asiguratului vinovat in care sunt incluse si persoanele care se aflau in întreținerea cond. auto vinovat in speța, a minorului acestuia,
apreciem ca daunele materiale si morale pe care le invocam in fata instanței si care urmează sa fie achitate de parata E. sunt justifícate, chiar daca acestea nu vor fi in măsura sa compenseze integral suferința si starea de nevoie a minorului-reclamant. In același timp, avem in vedere si dispozițiile legale ale art.49-58 din Legea nr. 136/1995 si a art.24 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.21/2009, apreciem ca, prin admiterea despăgubirilor, se va da cel puțin o compensație echitabila pentru pierderea unuia dintre părinți, care contribuia desigur, la creșterea si educarea fiului, era plin de afecțiune, atât pentru R. G., mama si soție, cat si pentru fiul lor minor, R. Emanual V., care a rămas fără tata la doar vârsta de 15 ani când acesta avea nevoie de sprijin, afecțiune si suport material si din partea acestuia. Acestea au dispărut odată pentru totdeauna.
In acest sens se invoca si art.50 al legii 136/1995, conform N.C.C., care permit acordarea de despăgubiri si in aceasta situație, tocmai pentru a veni in sprijinul celor prejudiciați, dar fără a avea ei înșiși, vreo vina.
Cat privește daunele morale este recunoscut de jurisprudență că pentru astfel de prejudiciu nu se administrează probe, totuși am considerat că pentru stabilirea acestora este necesar un set minim de elemente probatorii care să certifice, pe de o parte, existența unui astfel de prejudiciu, iar, pe de altă parte, să fie în măsură să ofere instanței criterii de apreciere în acordarea daunelor solicitate.
In același timp insa, existenta prejudiciului moral creat reclamantei si minorului cât si criteriile de cuantificare a acestuia sunt evidente prin însuși rezultatul produs ca urmare a vătămării corporale a sa si a pierderii soțului, respectiv a tatălui.
In ce privește justificarea legala a solicitării, deosebit de importante sunt argumentele de ordin afectiv expuse și la evidența oricărei persoane care este în măsură să cuantifice faptul implacabil al pierderii tatălui la o vârsta foarte frageda, respectiv a soțului si a deteriorării stării de sănătate a soției supraviețuitoare, cu implicații profunde și îndelungate asupra întregii vieți personale si profesionale, un argument îl constituie și limita pe care asigurătorii sunt obligați să o acorde în cazul producerii unor accidente rutiere soldate cu răniri/decese ale persoanelor, necesitând un nr. de zile pentru refacerea sănătății, precum si pierderea unei persoane dragi (risc asigurat).
In drept sunt invocate Ordinul CSA nr.21/2009 dat în aplicarea art.53 din Legea nr.136/1995, cu modificările ulterioare, prevede suma minima de cel puțin 2.500.000 Euro pentru-cazurile de vătămare corporala si deces, per eveniment:
Art. 24. — (1) Asigurătorii RCA au obligația de a stabili limite de despăgubire, care nu pot fi mai mici decât limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
pentru vătămări corporale si decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse in unul si același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse în anul 20l0, la nivel de 2.500.000 euro. Pentru accidente produse în anul 20ll, limita de despăgubiri pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de
3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.
Art. 26. (1) Asigurătorul are obligația de a despăgubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate in cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de proba. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute in contractul de asigurare RCA, in condițiile in care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acorda despăgubiri in forma băneasca pentru: vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; pagube materiale; pagube consecința a lipsei de folosința a vehiculului avariat; cheltuieli de judecata efectuate de către persoana prejudiciata.
b) Legislația Europeana in materie, respectiv Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 de modificare a directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, "88/357/CEE și 90/232/CEE și a Directivei 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă auto,reînnoită prin Directiva 103/2009, prevede următoarele:
Revenind la dispozițiile interne referitoare la răspunderea Asigurătorului, potrivit dispozițiilor art.54 alin.2 din Legea nr.136/1995:
"În cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia…";.
Cât privește solicitarea reclamantei reprezentanta legală a fiului minor de a fi despăgubit ca urmare a decesului tatălui responsabil de producerea acestui accident invocam in susținere disp. art.50 al.3 din L136/Î995 care permite acordarea acestor despăgubiri întrucât potrivit disp art. 309 si 325 N.C.C., soții își datorează respect si susținere morală și materială reciprocă.
ART. 50 " Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de Judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
In caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel autovehicul, cu excepția conducătorului autovehiculului respectiv.
Se acordă despăgubiri si în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția), fiul(fiica)- minori sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului autovehiculului asigurat răspunzător de producerea accidentului"
Cum in cauza, lipsa ofertei reale de despăgubire pe care am solicitat-o de la E. nu a dat rezultatul scontat, in sensul ca aceștia nici nu au răspuns, aprecieză că promovarea acțiunii este întemeiată, termenul de trei luni prevăzut de legislația specifica fiind cu mult depășit,
În concluzie, solicită obligarea pârâtei E. la plata sumelor precizate in preambulul cererii, acestea fiind "rezonabile si adecvate" raportat la prejudiciul produs prin rămânerea fără tata a reclamantului, prin reprezentant legal, la vârsta de doar 15 ani.
In drept art.59-58 Legea nr.136/1995, Ordinul C.S.A. nr.21/2009. Directiva 14 a Parlamentului European, art. 1349 si următoarele N.C.C.
Prin întâmpinarea depusă la fila (49-54) SC E. ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE SA, solicită respingerea pretențiilor părții civile R. E. V. privind acordarea daunelor morale, a pensiei de întreținere și, pe cale de consecință, a dobânzii legale la aceste sume, ca inadmisibile (excluse de lege), și în subsidiar, ca neîntemeiate.
Dacă totuși s-ar ajunge la concluzia că în astfel de cazuri se acordă daune morale, solicită diminuarea acestora, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, onorariu avocat.
In motivarea întâmpinării s-a arătat că situația dedusă judecății își găsește, fără îndoială, soluția în reglementarea din Legea nr. 136/1995, art. 50, alin. 4: în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv. Prin urmare, un conducător auto vinovat de producerea accidentului este exclus de la orice plată de daune. Cu atât mai mult, sunt excluse daunele morale indirecte solicitate de moștenitorii/aparținătorii vinovatului.
Conform punctului de vedere exprimat în doctrină, asigurarea de răspundere civilă auto are un scop bine definit: cel păgubit să primească în mod obligatoriu despăgubiri pentru daunele suferite, indiferent de situația materială a celui care a produs evenimentul. în acest fel, asigurarea este atât în interesul celui care a suferit paguba, cât și al celui care a fost vinovat de producerea sa. Sediul materiei rezidă în Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, iar ipoteza asigurărilor de răspundere civilă obligatorie este acoperită de prevederile Ordinului CSA 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (Ordin aflat în vigoare la data producerii incidentului).
O problemă importantă ridicată de cele menționate mai sus este avantajul pe care îl dobândește cel vinovat de producerea accidentului în urma încheierii unei asemenea asigurări. Cel vinovat de producerea unui accident va fi ținut să achite despăgubiri patrimoniale și nepatrimoniale persoanelor vătămate. Cu toate acestea, asigurătorul de răspundere civilă va fi cel care va achita despăgubirile. Acesta este scopul, dar și avantajul unei astfel de asigurări.
Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terțe părți prin intermediul vehiculului, conform art. 1 al Ordinului CSA 5/2010. Astfel, se naște un raport contractual prin care Asigurătorul se obligă să
achite prejudiciile directe care reies din accidente auto pe baza răspunderii delictuale a asiguraților față de terțe persoane.
Prejudiciul suferit de partea vătămată nu s-a născut din evenimentul rutier în mod direct. Evenimentul rutier a avut ca urmare directă moartea numitului R. Sever V. (vinovat de producerea accidentului) iar ca urmare a acestui fapt și a faptului că partea civilă se afla în întreținerea conducătorului auto decedat, partea civilă solicită despăgubiri. Partea civilă ar fi îndreptățită să solicite despăgubiri care ar avea la bază un prejudiciu direct suferit de aceasta. In opinia pârâtului, nu se pot acorda despăgubirile solicitate de partea civilă deoarece acestea ar reprezenta acoperirea unui prejudiciu indirect ceea ce ar echivala, cu o despăgubire a vinovatului de producerea accidentului
Cu toate că pretențiile părții civile au la bază art. 50, alin. 3 din Legea nr. 136/1995 (se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.), consideră că interpretarea dată acestui text de lege de către partea civilă este una eronată, arătând că prev.art. 50, alin. 2 din Legea nr. 136/1995: în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv. Rezultă foarte clar că intenția legiuitorului a fost să nu acorde despăgubiri conducătorului vinovat de producerea accidentului.
Consideră că art. 50 alin. 3 din Legea nr. 136/1995 se referă la situația în care părțile civile se îndreaptă împotriva conducătorului auto pentru repararea prejudiciilor, bazându-și pretențiile pe o răspundere penală a acestuia. Or, în speță, pentru partea civilă nu au existat suferințe fizice care să justifice acordarea unor despăgubiri materiale sau morale. In consecință, partea civilă își susține pretențiile pe obligația de întreținere a persoanei vinovate de producerea accidentului. Cu alte cuvinte, solicită acordarea unor sume de bani pe care se presupune că le-ar fi asigurat defunctul.
2. În cazul în care instanța va considera că părții civile i se cuvin despăgubiri morale, solicită diminuarea cuantumului lor până la o valoare care să reflecte prejudiciile suferite.
Prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea unei infracțiuni presupune o apreciere în raport cu o serie de criterii, precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsură în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Un instrument menit să vină în ajutorul instanțelor în determinarea corectă și unitară a daunelor morale este Ghidul pentru soluționarea daunelor morale publicat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.
In realizarea Ghidului pentru soluționarea daunelor morale s-a realizat un studiu al practicii instanțelor judecătorești. "Pentru studiul practicii instanțelor judecătorești din România au fost utilizate doar informații publice, aflate pe portalul "Jurindex - Indexul jurispudenței naționale", disponibil pe pagina de internet " http://www.juhsprudenta.org/ ". Astfel, după cum se arată pe respectiva pagină, "JURINDEX este un serviciu public gratuit, dezvoltat de Tribunalul Vrancea; sub egida Consiliului Superior al Magistraturii, persoane juridice de drept public, în vederea îmbunătățirii accesului publicului la justiție, a creșterii transparentei sistemului judiciar și a consolidării relației de încredere, transparență și responsabilitate dintre justiție și cetățean". în aceste condiții, s-a procedat la colectarea și centralizarea hotărârilor judecătorești rezultate în urma interogării respectivei baze de date ".
In consecință, invederează instanței faptul că daunele morale solicitate de către partea vătămată sunt vădit exagerate și necorelate cu starea de fapt.
Prin scriptul intitulat "răspuns la întâmpinare";, reclamantul prin reprezentant și apărător ales arată că își întemeiază acțiunea pe disp.art.50 din L.nr. l36/l995, care permit acordarea acestor despăgubiri, practica judecătorească fiind constantă în admiterea unor acțiuni întemeiate pe aceste prevederi legale (f.63-76).
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri depuse la dosar (f.8-l9), interogatoriu pârâtei (f.l04), proba testimonială, fiind audiați martorii S. I. (f.l37) și S. G. (f.l39).
Prin scriptul intitulat note de ședință pârâta SC E. România Asigurare Reasigurare SA a invocat excepția nelegalei timbrări, excepția inadmisibilității acțiunii introductive și a solicitat introducerea în cauză a persoanei vinovate de evenimentul rutier din 23.09.20l0 sau a moștenitorilor acestuia în temeiul art.54 din L.l36/l995.
In analiza excepțiilor invocate prin încheierea din 23.l0.20l3 instanța a respins excepția nelegalei timbrări a acțiunii introductive, întemeiată pe disp.art.l5 lit.o din L.l46/l997, privind taxele judiciare de timbru, apreciind că prezenta acțiune privind despăgubirile civile pentru daune materiale și morale decurge dintr-o faptă penală, acțiunea fiind scutită de plata acestor taxe.
Cererea formulată de către pârâtă de introducere în cauză a moștenitorilor persoanei vinovate din accidentul rutier petrecut la 23.09.20l0, care în fapt este reclamantul din prezenta cauză, este inadmisibilă din punct de vedere procedural, în condițiile în care, după pronunțarea prezentei hotărâri reclamantul devine pârât într-un eventual proces intentat de către asigurător, urmare regresului.
Pârâta a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, invocând disp.art.54 din L.l36/l995, potrivit cărora, despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art.43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor despăgubite prin accidente produse de vehicule (…) se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați. Mai arată că, asigurarea de răspundere civilă este încheiată în favoarea unor terțe persoane, sens în care prevederile art.4l și 44 din aceeași lege, asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane despăgubite. Susține pârâta că prin prisma acestor texte, terțele persoane păgubite nu pot să fie decât victimele din autoturismul condus de vinovat sau cele din afara acestora, dar nu conducătorul auto vinovat și cu atât mai puțin moștenitorii lui.
Excepția inadmisibilității acțiunii astfel motivată a fost respinsă de instanță prin prisma dispozițiilor art.50 alin.3 din L.l36/l995, potrivit cărora, " se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.
A fost atașat dosarul nr. l3l5/l86/20ll al Judecătoriei Beclean.
Analizând actele și lucrările dosarului
, instanța reține următoarele:
La data de 23.09.20l0 pe DNl7 în loc.Șintereag din jud.B. -Năsăud, a avut loc un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a mai multor persoane și decesul conducătorului auto R. Sever
V. . S-a reținut din referatul întocmit de Inspectoratul de Poliție al jud. B. -Năsăud că la data arătată în jurul orelor 7,30 conducătorul auto R. Sever V. rula cu autoturismul propriu marca Renault Megane nr. de înm._ pe DN l7 în direcția Beclean spre B. . Pe raza loc.Șintereag acesta a inițiat manevra de depășire a autoutilitarei marca IVECO cu nr. de înmatriculare_ ce rula în fața sa și în aceste condiții autoturismul pe care-l conducea a fost colizionat frontal de autoutilitara marca MAN nr. de înm._ ce se deplasa pe direcția B. -Beclean, autoturismul fiind prins între caroseriile celor două autoutilitare, iar din accident a rezultat decesul numitului R. Sever V., vătămarea corporală a soției acestuia R. G. și a celorlalți conducători auto, participanți la evenimentul rutier.
Vinovat de producerea evenimentului rutier a fost R. Sever V. pentru încălcarea prev.art.45 alin.3 din L.nr. l95/2002 cu modificările ulterioare, precum și cele prevăzute la art.l20 lit.h și i din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr.l95/2002, dispunându-se prin rezoluția din l5.04.20ll a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean neînceperea urmăririi penale față de numitul Palalogos I., conducătorul auto al autoutilitarei_ cu care s-a ciocnit frontal autoturismul Renault Megane .
Reclamantul R. E. V. este fiul persoanei decedate în evenimentul rutier arătat mai sus, respectiv a conducătorului auto R. Sever V., așa cum rezultă din actele de stare civilă a acestuia, respectiv carte de identitate seria KX 8l5544 emisă de SPCLEP C. -N. la 03.06.20ll, beneficiază de o pensie de urmaș după decesul tatălui său în sumă de 288 lei lunar, conform deciziei nr. l20257 din 25.0l.20ll emisă de Casa Județeană de Pensii B. -Năsăud, în prezent fiind în continuarea studii, fiind elev la Seminarul Teologic C. N. .
Din caracterizările depuse la dosar (f.32- 36) precum și celelalte acte, se reține că reclamantul R. E. V. urmare accidentului rutier în care a decedat tatăl său a suferit o traumă psihică manifestată prin stări de anxietate, frică, stări depresive ce au condus la lipsa de concentrare și diminuare a interesului față de problematica școlară.
Autovehiculul condus de R. Sever V. marca Renault Megane nr. de înm._ era asigurat la pârâta SC E. Asigurare Reasigurare SA prin contractul RCA seria RO/l6/Hl6/DV nr.3000178151 din l2.04.20l0 cu valabilitate cuprinsă până la l2.l0.20l0.
Se reține din dosarul atașat nr. l3l5/l86/20ll al Judecătoriei Beclean că soția conducătorului auto numita R. Ghizella a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC E. Asigurare Reasigurare România SA obligarea pârâtei la plata unor daune morale, cerere ce a fost admisă prin sentința civilă nr. 609 din 27.04.20l2 a acestei instanțe, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat de către reclamantă prin decizia civilă nr. 97/l4.02.20l3 pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud în dosar nr. l3l5/l87/20ll.
Reclamantul a promovat prezenta acțiune în temeiul contractului de asigurare civilă încheiate de conducătorul auto tatăl său cu societatea de asigurare pârâtă, care potrivit art.26 din Ordinul CSA nr. 5/20l0 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidentele de vehicule, în vigoare la data evenimentului de circulației din 23.09.20l0, statuează că " asiguratorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliției de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; pagube materiale; pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat; cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
De asemenea au fost invocate disp.art.50 din L.nr.l36/l995 privind asigurări și reasigurările în România cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
In caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.
Se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții pentru despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoanele care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.
Prin prisma acestor dispoziții legale, rezultă fără putință de tăgadă admisibilitatea acțiunii introductive formulată de către reclamant în calitatea sa de moștenitor al conducătorului auto răspunzător de producerea accidentului, calitate în care este îndreptățit să solicite și să obțină acoperirea prejudiciilor materiale și morale suferite prin decesul întreținătorul său urmare producerii riscului asigurat prin contractul de asigurare RCA.
In ce privește cererea de acordare a daunelor morale, în lipsa unor criterii precise și obiective incidente stabilirii prejudiciului material, acestea nu pot fi "cuantificate";, judecătorul fiind chemat să aprecieze consecințele negative de natură fizică și psihică suferite de reclamant, importanța valorilor morale și măsura în care acest tragic eveniment a afectat viața familială, socială și profesională a reclamantului.
In condițiile în care, nu există criterii de stabilire a unei preț al durerii suferite de către reclamant, așa numitul pretium doloris, doctrina CEDO a statuat că pentru determinarea despăgubirilor suferite urmare unui prejudiciu moral, instanța nu poate să decidă decât prin perspectiva echității.
Așa fiind, având în vedere că reclamantul a rămas orfan la o vârstă fragedă, fiind în cursul perfecționării sale profesionale, moment în care are nevoie de îndrumare, sprijin și control, fiind într-un moment în care este decisivă orientarea sa spre o carieră profesională, toate aceste vor fi avute în vedere ca fiind aspecte importante în evaluarea prejudiciului afectiv suferit.
Din caracterizările depuse la dosar, din declarațiile martorilor audiați reiese că reclamantul a suferit o traumă psihică majoră urmare decesului părintelui său, fiind cuprins de stări depresive urmare cărora i-a scăzut capacitatea de concentrare, fiind nevoie de consiliere din partea unui psiholog, toate aceste stări nefiind identificate anterior în viața sa, dovedesc că afectarea psihică și emoțională persistă cu aceeași intensitate și în prezent, fără a mai lua în considerarea modificările produse în viața de zi cu zi a reclamantului urmare a decesului părintelui său.
Prin prisma acestor considerente, instanța va admite în parte acțiunea introductivă formulată de către reclamant și va obliga pârâta să plătească acestuia o sumă de l00.000 lei cu titlu de daune morale, apreciată ca fiind o sumă rezonabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit, reparare care trebuie să fie una efectivă și nu iluzorie, dar nici a se transforma într-o îmbogățire a reclamantului pe seama accidentului de circulație provocat de defunctul său părinte. Acestei sume i se vor adăuga dobânzile prevăzute de OG nr.9/2000 de la data nașterii acestui drept, respectiv 23.09.20l0 și până la data plății efective a sumei de către pârâtă.
In privința prestației periodice de întreținere, respectiv stabilirea unei pensii de întreținere pentru reclamantul minor, instanța reține din probatoriul administrat că la 23.09.20l0 reclamantul se afla în continuarea studiilor și în întreținerea defunctului său părinte, activitatea de studii continuând și în prezent. Având în vedere nivelul veniturilor defunctului R. Sever V., venituri destinate întreținerii familiei sale și implicit a reclamantului, instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga asigurătorul să plătească reclamantului o pensie de întreținere de l.000 lei lunar, începând cu 23.09.20l0 și până la majoratul reclamantului, iar în situația continuării studiilor până la terminarea acestora, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani, având în vedere că în prezent este elev al Seminarului Teologic C. -N. .
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ș T E
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul R. E. V., prin reprezentant legal
R. G., cu domiciliul ales la Cab.avocat Stîngaciu Doinița,cu sediul în I., str.Gheorghe Doja nr.ll, bl 825, sc A, ap. l9, jud. I., în contradictoriu cu pârâta SC E. ASIGUARE REASIGUARE SA, cu sediul în B. N., nr.l0, G. C., Business P. ,C. O23, Voluntari, prin A. B. ,
F. T., B-dul D. nr. l5, sc B, parter, ap. l Jud.B. -Năsăud, și în consecință:
Obligă pârâta SC E. Asigurare Reasigurare SA să plătească reclamantei suma de l00.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pârâta SC E. Asigurare Reasigurare SA să plătească reclamantului o rentă lunară de întreținere de l.000 lei, începând cu data de 23.09.20l0 până la majoratul reclamantului, iar în situația continuării studiilor, până la 26 de ani.
Respinge celelalte petite ale acțiunii introductive și excepțiile invocate. Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de l8.l2.20l3.
PREȘEDINTE , | GREFIER, | ||
P. I. | A. | L. | C. |
Red/dact PI/CR/4 ex.
| ← Sentința civilă nr. 1176/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 2116/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
