Decizia civilă nr. 350/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.350/2013
Ședința publică din data de 27 mai 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: N. K. JUDECĂTOR: F. M. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind recursul formulat de recurenta SC AX P. I. S. împotriva sentinței civile nr. 24620 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata N. R., având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reprezentanta recurentei, d-na consilier juridic Țiganetea Anton, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constându-se că s-a înregistrat la dosar, la data de 27 mai 2013, întâmpinare formulată de către intimată, cu anexe.
T. ul constată că din eroare a fost citată societatea SC H. DS, aceasta neavând calitate procesuală în cauză.
Repezentantul recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului, în cuantum de 509,3 lei și timbre judiciare în cuantum de 5 lei, aratând că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării și nu are alte cereri de formulat în probațiune.
T. ul, în urma deliberării, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părții prezente asupra recursului formulat.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că obligația intimatei rezultă dintr-un contract comercial și nu din poziția sa de administrator al societății.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că, prin sentința civila nr._ pronunțată la data de 11 decembrie 2012, Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul nr._ a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, acțiunea precizata formulata de reclamanta SC AX P. I. S.R.L. împotriva pârâtei N. R. .
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut că prin contractul cadru nr. 2160/_, reclamanta s-a obligat sa livreze debitoarei H. DSR.L. textile si materiale pentru amenajari interoare conform comenzilor ce vor fi efectuate in viitor de debitoare sub forma de anexe, acte aditionale, facturi, avize de insotire a marfii, etc. Conform art.
5.1 din contract, reprezentantul legal al cumparatorului s-a obligat prin semnarea contractului sa raspunda in solidar cu societatea comerciala
titulara a contractului pentru indeplinirea obligatiilor fata de vanzator, obligatii de decurg din prezentul contract. Contractul a fost semnat de parata N. R. in calitate de reprezentant al SC H. DSR.L. Prin incheierea nr. 7094/_ s-a dispus revocarea paratei din functia de administrator al SC H. DSR.L. Prin aceeasi hotarare s-a luat act de retragerea numitilor Tarnaru R. N. sor si N. R. din societate si s-a adaugat asociatul unic Tarnaru Victor (f. 30, 40). In data de_ intre reclamanta si SC H. DSR.L. s-a incheiat anexa nr. 2 la contract prin care s-au comandat produse in valoare de 13.544,85 lei (f. 8). Anexa a fost semnata de dl. Tarnaru R. in calitate de reprezentant al SC H. DSR.L. In temeiul acestei comenzi s-au livrat produse conform facturilor anexate.
În aceste împrejurări prima instanță a reținut că prin contractul cadru nr. 2160/_, partile nu si-au asumat o obligație determinată, ci au stabilit cu titlu general modalitatea in care se va desfasura relatia comerciala intre ele in viitor. Raspunderea solidara a reprezentantului societatii poate fi angajata doar cu privire la o obligatie determinata a paratei, obligatie cunoscuta de reprezentantul societatii. La momentul incheierii contractului cadru parata N. R. nu cunostea cantitatea de marfa ce urma a fi livrata si valoarea acesteia. Conventia partilor a fost in sensul ca marfa urma a fi livrata ulterior pe baza de comanda, ce urma a fi materializata dupa caz, in anexe, acte aditionale, facturi etc. Anexa de care se prevaleaza reclamanta este de fapt contract de vanzare-cumparare, care urma a fi completat cu conditiile inserate in contractul cadru nr. 2160/2007. Insa in mod cert parata nu a contractat in numele societatii cu privire la marfa ce a fost consemnata in facturile nr. 1053216/_ respectiv 1056154/_, deoarece la acea data nu mai avea calitatea de reprezentant al societatii.
S-a reținut că sunt nefondate susținerile reclamantei în sensul că obligarea paratei la plata unei datorii ce s-a nascut din contractul denumit ";anexa 2"; din data de_, contract incheiat ulterior incetarii calitatii de reprezentant legal al societatii in ceea ce o priveste pe N. R. și că din probele administrate (f. 49) reiese ca obiectul contractului de vanzare (materializat prin anexa 2) nu a fost cunoscut de parata N. R. si deci cu atat mai putin asumat. In consecinta, fata de prevederile art. 948 si 969 C.civ. (1864), deoarece contractul cadru nu stabileste o datorie determinata in sarcina societatii H. DSR.L., garantia asumata de parata, in calitate de reprezentant legal al debitoarei, nu poate fi antrenata pentru obligatii contractate ulterior încetării calității sale de reprezentant, acțiunea reclamantei fiind respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC AX P.
I. S.R.L., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive precizate.
În esență, recurenta a arătat că prima instanță a interpretat greșit contractul încheiat cu pârâta și că aceasta și-a asumat în mod liber și conștient obligația de a răspunde în solidar cu societatea comercială care este titulara contractului, garantând prin contract că în cazul în care societatea va avea probleme financiare, ea le va achita către vânzătoare. Aceasta obligație asumată de pârâta intimată nu a fost limitată în timp, iar hotărârea AGA din_ nu prevede preluarea răspunderii de obligat solidar odată cu transferul calității de administrator și asociat deoarece în cuprinsul acestui act nu s-a făcut nici o mențiune în acest sens. Reținerile instanței de fond în sensul că răspunderea solidară a reprezentantului societății poate fi angajată doar cu privire la o obligație determinată este de neînțeles atâta vreme cât obligația asumată de intimată a fost perfect
determinată, adică aceasta va răspunde pentru toate și orice debite născute din contractul de vânzare-cumpărare nr. 2160/_ . Această obligație a subzistat și în continuare după ieșirea acesteia din societate. Nu se poate pune problema cunoașterii sau necunoașterii de către intimată a cantității de marfă ce urma să fie livrată întrucât nu s-a condiționat răspunderea acesteia pentru debitele societății de faptul de a ști sau a nu ști de tranzacțiile încheiate în baza contractului la care s-a angajat în mod valabil. În cazul în care ar fi existat o astfel de condiție, ar fi fost o obligație sub condiție, ceea ce nu este cazul în cauza de față, așa cum rezultă din contract. Ieșirea intimatei din societate nu anulează obligațiile acesteia asumate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2160/_ și anexele la aceste contracte.
A concluzionat recurenta că, în aceste împrejurări, hotărârea primei instanțe este nelegală si netemeinică, instanța dând o interpretare greșită actului dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit al gajului acceptat de intimată prin contractul cadru nr. 2160/_ .
Legal citată, intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor art. 304, 3041și 312 Cod procedura civilă, tribunalul constată că recursul este vădit nefondat, urmând să fie respins ca atare pentru următoarele considerente:
Din examinarea probelor administrate în fața primei instanțe rezultă că recurenta a încheiat la data de_ cu SC H. DS contractul cadru nr. 2160/_, contract prin care recurenta s-a obligat sa livreze către H.
DSR.L., textile si materiale pentru amenajări interioare conform comenzilor ce vor fi efectuate in viitor de debitoare sub forma de anexe, acte adiționale, facturi, avize de însoțire a mărfii etc.
Conform art. 5.1 din contract, reprezentantul legal al cumpărătorului s-a obligat prin semnarea contractului să răspundă în solidar cu societatea comerciala titulara a contractului pentru îndeplinirea obligațiilor fata de vânzător, obligații de decurg din prezentul contract.
Contractul a fost semnat de parata N. R. in calitate de reprezentant al SC H. DSR.L.
Prin încheierea nr. 7094/_ s-a dispus revocarea paratei din funcția de administrator al SC H. DSR.L. Prin aceeași hotărâre s-a luat act de retragerea numiților Tarnaru R. N. sor si N. R. din societate si s-a adăugat asociatul unic Tarnaru Victor.
In data de_ intre recurentă si SC H. DSR.L. s-a încheiat anexa nr. 2 la contract, anexă semnata de dl. Tarnaru R., in calitate de reprezentant al SC H. DSR.L, prin care s-au comandat și livrat produse in valoare de 13.544,85 lei conform facturilor anexate.
În aceste împrejurări, cum societatea cumpărătoare nu și-a îndeplinit obligația de a plăti prețul produselor cumpărate, recurenta a susținut că intimata pârâtă N. R. are obligația de plată a prețului, invocând dispozițiile art. 5.1 din contract și criticând hotărârea primei instanțe pe motiv că ar fi fost dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor acestui articol din convenția părților.
Criticile recurentei sunt nefondate, tribunalul însușindu-și motivarea primei instanțe. În plus, tribunalul reține că potrivit art. 1174 C.civ., actul cel autentic sau cel sub semnătură privată are tot efectul între părți despre drepturile și obligațiile ce constată, precum și despre aceea ce este menționat în act, peste obiectul principal al convenției, când menționarea are un raport oarecare cu acest obiect. Dar menționările care au de obiect
un fapt cu totul străin de acela al convenției, nu pot servi decât numai la un început de dovadă. În termeni mai moderni, actul autentic sau actul sub semnătură privată face dovada deplină a drepturilor și obligațiilor care rezultă din raportul juridic principal pe care îl consemnează și face dovada deplină și a drepturilor și obligațiilor ce rezultă din mențiunile suplimentare ale actului, dacă aceste mențiuni au vreo legătură cu obiectul raportului juridic principal (obiectul principal al convenției).
Obiectul principal al raporturilor juridice consemnate în contractul de furnizare nr. 2160/_ este reprezentat de vânzările de mărfuri care urmau să aibă loc între recurentă și SC H. DS . Contractul de
fidejusiune reprezintă, conform art. 1652 C.civ., un act juridic accesoriu care are legătură cu obiectul principal al convenției, însă, așa cum rezultă din chiar denumirea contractului - ,,contract cadru";- obiectul contractului nu îl constituie vânzarea-cumpărarea unei anumite cantități de produse, ci stabilirea cadrului, a condițiilor în care urma să se desfășoare, pe viitor, relația comercială între cele doua societăți comerciale. Prin urmare, intimata nu poate să răspundă personal doar în baza acestui contract cadru atâta timp cât obiectul vânzării-cumpărării nu este determinat. În acest sens sunt și dispozițiile art. 1180 C.civ., dispoziții conform cărora obiectul sau câtimea contractului trebuie expres stabilite.
Însă, chiar dacă s-ar trece peste acest impediment și s-ar considera că totuși contractul are un obiect strict determinat și răspunde exigențelor legale, răspunderea personală a intimatei nu ar putea fi antrenata decât pentru facturile fiscale pentru care fi semnat personal.
Or, cele doua facturi fiscale invocate de către recurentă nu au fost semnate și acceptate de către intimată, iar marfa a fost livrată către SC H.
DS după revocarea din funcția de administrator și retragerea intimatei din societatea anterior menționată, respectiv după data de 6 februarie 2009, mențiunile din încheierea nr. 7094/_ emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu fiindu-i opozabile recurentei.
În aceste împrejurări, alegațiile recurentei sunt lipsite de suport juridic, prima instanță calificând și interpretând corect actul dedus judecății, hotărârea fiind temeinică și legală, astfel că tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedura civila, va respinge ca fiind nefondat recursul declarat de recurenta SC AX P. I. S., cu consecința menținerii în întregime a sentinței civile nr._ pronunțată la data de 11 decembrie 2012, Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul SC AX P.
I. S. în contradictoriu cu intimații N. R. și SC HIYZ DS, împotriva sentinței civile nr. 24.620/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Irevocabila.
Pronunțată in ședința publică din 27 mai 2013.
PRESEDINTE, | JUDECATOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
D. D. N. | K. F. M. | A. VLAIC |
Red./dact./N.K. 2ex./_
Judecător fond: D. Viorica P. ovici Judecătoria C. N.
| ← Decizia civilă nr. 165/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 1176/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
