Decizia civilă nr. 174/2012. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter persona 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 174/2012
Ședința publică din data de 18 martie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: D. M. D. JUDECĂTOR: N. K.
JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul J. T. împotriva sentinței civile nr.12237/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. L. M. și SC
G. A. SA, având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal efectuat în cauză, la prima strigare, se prezintă reprezentanta recurentului, d-na avocat Chindriș M., reprezentanta intimatei SC
G. A. SA, d-na c.j. R. Cîmpianu și intimatul D. L. M. personal. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta intimatei SC G. A. SA invocă excepția inadmisibilității recursului, raportat la cuantumul sumei în litigiu.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea excepției. Intimatul D. L. lasă la aprecierea instanței.
T. ul, în vederea deliberării asupra excepției inadmisibilității recursului, lasă cauza la a doua strigare, fixând ora 10 în vederea reluării acesteia.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentanta recurentului, d-na avocat Chindriș M., reprezentanta intimatei SC G. A. SA, d-na c.j. R. Cîmpianu și intimatul D. L. M. personal.
T. ul reține cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată de către intimata SC G. A. SA.
T. UL,
Prin sentința civilă nr.12237/2012 pronunțată la data de 0_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință a fost respinsă ca fiind prescrisă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul J. T. împotriva pârâtului D. L. M. și a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul J. T. împotriva pârâtei SC G. A. SA, având ca obiect pretenții, ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat. Totodată, a fost respinsă cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în favoarea sa.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin încheierea de ședință din data de_, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat în ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamant împotriva pârâtei SC G. A. SA, motiv pentru care instanța va respinge această cerere.
Analizând ansamblul probelor aflate la dosarul cauzei sub aspectul excepției prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut că potrivit art.3 raportat la art.8 din Decretul nr.167/1958 termenul de 3 ani de prescripție a dreptului la acțiune pentru debitul principal pretins de reclamant în temeiul răspunderii civile delictuale, a început să curgă la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. În speță, ambele elemente au fost cunoscute de reclamant cel târziu la data de_ când a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.460/R/_ a T. ului C., sentința civilă nr.8383/_ a Judecătoriei C. -N. care a infirmat vinovăția reclamantului, în condițiile în care unica persoană care a mai fost implicată în accidentul rutier respectiv alături de reclamant, era pârâtul D. L. M. . Aceste aspecte de fapt au fost reținute pe baza hotărârilor judecătorești depuse al dosarul cauzei.
Instanța a reținut totodată că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată la data de_, deci după expirarea termenului legal de 3 ani de prescripție care s-a împlinit în cauză la data de_ .
Reclamantul a invocat întreruperea cursului termenului de prescripție extinctivă prin formularea la data de_, a cererii de chemare în judecată din dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., dar instanța a reținut că deși potrivit art.16, litera b din Decretul nr.167/1958, prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent, aliniatul final al aceluiași articol prevede că prescripția nu este întreruptă, dacă cererea de chemare în judecată a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea. Or în speță, cererea invocată de reclamant a fost respinsă prin sentința civilă nr.5286/2011 a Judecătoriei C. -N. rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.416/R/2011 a T. ului C. .
Întrucât reclamantul nu a probat nici o altă cauză de suspendare sau de întrerupere a cursului termenului de prescripție, instanța a apreciat că excepția prescripției dreptului la acțiune pentru creanța pretinsă de reclamant de la pârâtul
D. L. M. este întemeiată și a admis-o. În consecință, a respins ca fiind prescrisă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant împotriva pârâtului D. L. M.
Potrivit dispozițiilor articolului 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În fapt, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant a fost respinsă, situație în care culpa procesuală revine reclamantului, motiv pentru care instanța a respins ca fiind neîntemeiată cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în favoarea sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurentul J.
, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurentul a arătat că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale. Astfel, s-a arătat că instanța de fond a analizat excepția prescrierii dreptului la acțiune față de pârâta SC G. A. SA apreciind că respingerea acțiunii prin sentința civilă nr.5286/2011 rămasă definitivă prin decizia civilă nr.416/2011 a T. ului C. a făcut inaplicabilă dispoziția din art.16 alin.1, art.17 pct.2 și 3 C.pr.civ. În opinia recurentului, acest aspect este o apreciere cu încălcarea legii, deoarece acțiunea a fost respinsă față de ambii intimați, motivat de faptul că sentința civilă nr.8383/2007 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect plângere contravențională, nu le-a fost opozabilă, întrucât aceasta nu a fost respinsă pe fond, iar instanța nu a administrat și nu a analizat probațiunea privind existența sau inexistența vreunui prejudiciu.
În consecință, acțiunea înregistrată la data de 19 ianuarie 2012 este în termen, având în vedere și considerentele enunțate de Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința civilă nr.5285/2011, menținută de Tribunalul Cluj prin decizia civilă nr.416/2011
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, fără a ține cont de existența unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au autoritate de lucru judecat.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, recurenta a arătat că acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ nu a avut același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, obiectul acestui dosar fiind despăgubiri în temeiul art.44, 45, 49 din Legea nr.136/1995, OG nr.9/2000, pârâtă fiind SC G. SA, ulterior fiind introdus în cauză și intimatul D. L. .
Prin întâmpinare, intimata SC G. A. SA a invocat excepția necompetenței materiale a T. ului C., având în vedere caracterul comercial al cauzei, iar pe fond a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că în mod corect instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat, în cauză fiind întrunite toate cele trei elemente ale lucrului judecat, respectiv identitatea de obiect, cauză și părți.
Astfel, intimata a arătat că excepția autorității de lucru judecat a fost admisă doar în ceea ce o privește, nu și cu privire la pârâtul D. L. M., așa cum susține recurentul.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, intimata a arătat că potrivit prev. art.3 din Decretul nr.167/1958 în vigoare la data evenimentului rutier, termenul general de prescripție este de 3 ani, iar acesta începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel ce răspunde de ea. Dreptul la acțiune s-a născut de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a constatat că reclamantul nu este vinovat de producerea accidentului de circulație din data de_ și anume de la data pronunțării deciziei civile nr.460/R/2008, respectiv de la data de_ . Astfel, dreptul reclamantului s-a prescris la data de_, instanța de fond reținând în mod corect faptul că acțiunea introdusă la data de_ ce face obiectul dosarului nr._ nu a întrerupt cursul prescripției întrucât această cerere a fost respinsă în mod irevocabil.
Prin decizia civilă nr.1113/R/2012 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al tribunalului C. a fost admisă excepția necompetenței materiale și s- a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
La acest termen de judecata intimata SC G. A. SA a invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la cuantumul sumei în care face obiectul cererii de chemare in judecata.
Analizând exceptia inadmisibilitatii recursului tribunalul reține următoarele:
Sentinta civila nr. 12237/2012 a J. i C. -N. a fost pronuntata in dosar nr._ la data de 7 iunie 2012 , data la care erau in vigoare prevederile art. 1 pct.1 indice 1 si art. 299 pct. 1 indice 1 din Codul de procedura civila, potrivit carora nu erau supuse recursului hotararile pronuntate in cererile avand ca obiect sume de bani de pana la 2.000 lei inclusiv .
Pretentiile deduse judecatii prin cererea de chemare in judecata formulata in fata primei instante au avut ca obiect sume de bani de pana la 2.000 lei inclusiv si au reprezentat despagubiri in suma de 1.268,11 lei plus dobanda legala, calculata incepand cu data dosarului de dauna-_ (f.31) si care pana la data cererii de chemare in judecata -_ erau in suma de 237.77 lei ( la o dobanda legala anuala medie de 6.25%) .
T. ul retine deci in acest context incidenta, la data pronuntarii sentintei civile nr. 12237/2012 a J. i C. -N., a prevederilor art. 1 pct.1 indice 1 si art. 299 pct. 1 indice 1 din Codul de procedura civila, precum si irelevanta faptului ca in dispozitivul hotararii s-a prevazut calea de atac a recursului, deoarece doar legea este aceea care reglementeaza caile de atac.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că protecția drepturilor prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este condiționată de următoarele:";Litigiul trebuie să fie autentic și serios. El trebuie să se refere nu numai la existența reală a dreptului, dar și la scopul și modul de exercitare al acestuia. În plus, rezultatul procedurilor trebuie să fie în mod direct decisiv pentru dreptul civil în cauză";.
Prin urmare, formularea de cereri și exercitarea de căi de atac, în afara sistemului determinat de lege, constituie un abuz de drept, o exercitare a drepturilor procesuale în alte scopuri decât cele în considerarea cărora au fost edictate.
Instanțele de judecată se pot pronunța exclusiv în situația invocării de către partea interesată sau cu legitimare procesuală legală, a unui drept protejat de lege și prevăzut cu acțiune în justiție, în limitele stabilite de legea procesuală.
Excede așadar funcției justiției și rațiunii de a fi a acesteia, tranșarea unor unor chestiuni, în afara condițiilor determinate de legea procesuală.
În cauză, se constata ca recurentul a exercitat un recurs împotriva unei hotărâri judecătorești care la data pronuntarii nu era supusă acestei căi de atac.
In analizarea exceptiei de inadmisibilitate invocata de catre intimata, tribunalul are insa in vedere si faptul ca, ulterior pronuintarii hotararii recurate, prin Decizia nr. 967/20 noiembrie 2012 a Curtii Constitutionale, aceasta s-a pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 pct.1 indice 1 si art. 299 pct. 1 indice 1 din Codul de procedura civila, care reglementeaza in
sensul de a elimina calea de atac a recursului declarat impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in cerereile avand ca obiect sume de bani de pana la 2.000 lei inclusiv . Prin aceasta decizie ,Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca sunt neconstitutionale prevederile art. 1 pct.1 indice 1 si art. 299 pct. 1 indice 1 din Codul de procedura civila .
Decizia nr. 967/_ a Curtii Constitutionale a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 853 din_ .
Din aceasta perspectiva tribunalul retine ca prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009 a Curtii Constitutionale, intrata in vigoare de la data publicarii 3 iulie 2009, s-a statuat ca decizia pronuntata de Curtea Constitutionala in solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronuntate. In acest context s-au mentionat prevederile art. 147 alin. 4 din Constitutie: ,,Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al R. iei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere doar pentru viitor. "; Efectul ex nunc al actelor Curtii constituie o aplicare a principiului neretroactivitatii, gatantie fundamentala a drepturilor constitutionale de natura a asigura securitatea juridica si increderea cetatenilor in sistemul de drept, o premisa a respectarii separatiei puterilor in stat, contribuind in acest fel la consolidarea statului de drept.
De asemenea, tribunalul are in vedere si un studiu efectuat de Curtea Constitutionala asupra efectelor deciziilor Curtii in dinamica aplicarii lor, prin care s-a statuat in sensul ca aplicarea pentru viitor a acestor decizii vizeaza, in mod primordial, situatiile juridice pendinte, deci cele care nu au devenit facta praeterita ca urmare a necontestarii lor .
Astfel, se retine prin acest studiu ca, raportat la momentul publicarii in Monitorul oficial a deciziei Curtii Constitutionale prin care este admisa o exceptie de neconstitutionalitate, se pot distinge mai multe ipoteze posibile, printre care si aceea intalnita in prezenta cauza, aflata pe rolul instantei judecatoresti, in care sunt aplicabile dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale, dar in care nu s-a dispus sesizarea Curtii cu exceptia de neconstitutionalitate respectiva, pana la publicarea deciziei Curtii Constitutionale.
Curtea nu a conditionat, aplicarea deciziei sale in litigiile aflate in curs, de o invocare a exceptiei de neconstitutionalitate la un moment anterior publicarii deciziei, dar se observa ca relevant in privinta aplicarii deciziei este ca sa nu se fi consolidat definitiv raportul juridic guvernat de dispozitiile legii care au fost declarate neconstitutionale, iar nu exercitarea unui mijloc procesual de aparare . In caz contrar, si in opinia tribunalului s-ar produce consecinte discriminatorii intre cetatenii aflati in aceasi situatie juridica.
In baza tuturor considerentelor deja mentionate, tribunalul apreciaza ca pronuntarea unei decizii a Curtii Constitutionale nu poate constitui un temei legal pentru exercitarea unei cai de atac anterior inexistenta, deoarece s-ar modifica raporturi juridice deja consolidate definitiv, cu consecinta extinderii efectelor deciziei pentru trecut, situatie care ar contraveni dispozitiilor art. 147 alin. 4 din Constitutie .
Se concluzioneaza ca litigiile astfel generate sunt doar in mod artificial ,, litigii pendinte ", iar pe cale de consecinta, nu pot beneficia de efectul ex nunc al unei asemenea decizii, acesta fiind si cazul in speta.
Pentru toate argumentele care au fost expuse, tribunalul apreciaza ca intemeiata exceptia invocata de catre intimata SC G. A. SA si o va admite, urmand sa respinga ca inadmisibil recursul declarat de catre recurentul J. T., impotriva sentintei civile nr. 12237/0_ a J. i C. -N., pronuntata in dosar nr. 1._ .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite exceptia inadmisibilitatii recursului, invocata de intimata SC G.
SA si in consecinta :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de catre recurentul J. T., impotriva sentintei civile nr. 12237/0_ a J. i C. -N., pronuntata in dosar nr. 1._ .
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, |
D. M. D. N. K. M. C. | B. A. VLAIC |
Red.DMD/MM 2 ex./_
Judecător fond:M. G. Moț, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 501/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 653/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
