Decizia civilă nr. 384/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.384/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul L. I. în contradictoriu cu intimata SC A. S. împotriva sentinței civile nr.25345/19 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria C. N. în dosarul nr._, cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă recurentul personal, lipsind intimata. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 28 mai 2013 a fost înregistrată la dosar o întâmpinare. Se comunică recurentului exemplarul al doilea al întâmpinării.
Instanța constată că recurentul avea obligația de a face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 109,86 lei și timbre judiciare în valoare de 3 lei, fiind citat cu această mențiune.
Recurentul susține că nu a avut cunoștință despre obligația privind achitarea taxelor judiciare, s-a întors acum din SUA, avocatul care-l reprezintă este plecat și nu i-a adus la cunoștință; nu a primit comunicarea cuprinzând obligația de achitare a taxelor judiciare. Își manifestă intenția de a achita taxele judiciare aferente recursului declarat.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a ca recurentul să facă dovada achitării taxelor judiciare care i-au fost puse în vedere prin citativ.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă recurentul personal și reprezentanta intimatei, d-na avocat A. Gioarsă, cu împuternicirea avocațială există la dosar.
Recurentul face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 189 lei și timbre judiciare în valoare de 3 lei. Depune la dosar un înscris cuprinzând poziția procesuală.
Instanța, în ceea ce privește competența, pune în vedere părților să precizeze dacă au excepții de invocat.
Recurentul și reprezentanta intimatei arată că nu au excepții de ridicat privitoare la competența instanței.
Instanța, prin raportare la dispozițiile art.159 ind.1 alin.2 C.pr.civ. coroborate cu cele ale art.2 pct.3 C.pr.civ., precum și la natura litigiului dedus judecății, verificându-și competența, apreciază că este competentă material, general și teritorial să soluționeze prezentul litigiu aflat în calea de atac. De asemenea, constată că recursul este declarat în termen și este legal timbrat.
Instanța acordă cuvântul cu privire la excepții, cereri prealabile, cereri în probațiune.
Recurentul și reprezentanta intimatei arată că nu au cereri prealabile de formulat, cereri în probațiune, excepții de ridicat.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile, cereri în probațiune, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare unei instanțe competente, pentru motivele arătate, solicitând să se țină cont de prevederile Regulamentul CE nr.261/2004 care nu au fost preluate de instanța de fond, prevederile regulamentului fiind obligatorii pentru toate țările membre UE. Cu cheltuieli de judecată, potrivit dovezilor depuse la dosar odată cu recursul.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Consideră că în mod corect instanța de fond a reținut apărările SC A. S. în sensul că biletul de avion reprezintă contractul, că agenția de turism a acționat ca un mandatar,
așa cum rezultă și din Convenția de la Montreal din 28 mai 1999 și Regulamentul CE nr.261/2004, Rezoluția IATA nr.824; se stabilește prin aceste reglementări faptul că biletul de avion este contractul dintre pasager și compania aeriană, că sumele încasate cu titlu de preț sunt proprietatea companiei aeriene, respectiv că agenția de turism acționează ca un mandatar care nu are nici o culpă în neefectuarea transportului. Consideră că nu există nici un raport de cauzalitate între un eventual prejudiciu
înregistrat de către recurent și conduita agenției de turism. Cu cheltuieli de judecată potrivit dovezii pe care o depune la dosar.
Recurentul arată că la dosar nu există înscrisuri din care să rezulte că IATA nu ar fi de acord să fie restituită valoarea biletului de avion, respectiv arată că IATA nu s-a opus restituirii acestor sume niciodată.
Reprezentanta intimatei arată că a depus la dosarul de fond poziția IATA și poziția ANAT în materie.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, constată că, prin sentința civilă nr. 25345/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ s-a respins cererea formulată de reclamantul L. I. împotriva pârâtei SC A. S., cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 573,51 euro cu titlu de contravaloare a biletului aferent zborului din data de_ pe ruta New-York - Budapesta cu compania Malev Hungarian Airleins și a diferenței de preț achitată pârâtei pentru biletul achiziționat pentru aceeași rută cumpărat electronic la data de_ și prețul biletului achiziționat inițial și nefolosit.
În baza aceleiași sentințe reclamantul a fost obligat să-i achite pârâtei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate la fond.
În motivarea sentinței pronunțate, prima instanță a reținut faptul că cererea formulată de reclamant nu este fondată întrucât între părțile litigante nu s-au încheiat raporturi contractuale pârâta acționând doar ca și mandatar al Companiei Malev la momentul la care i-a vândut reclamantului biletul de avion pe ruta Budapesta - New-York, fapt care rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 1.17 din Condițiile generale de transport aerian și Condițiile generale de comercializare a biletelor de avion. Conform articolului invocat după emiterea buletului de călătorie toată responsabilitatea privind efectuarea călătoriei revine companiei aeriene.
Au fost avute în vedere și prevederile art. 8.1 din Condițiile generale care se completează cu prevederile Convenției e la Varșovia și care reglementează răspunderea transportatorului pentru daunele cauzate de întârzierea și neefectuarea transportului aerian.
În condițiile în care temeiul cererii deduse judecății formulate de reclamant l-a constituit răspunderea contractuală, prima instanță a respins cererea ca nefondată, înlăturând susținerile reclamantului conform cărora nu i-au fost aduse la cunoștință limitele mandatului prin raportare la obligațiile stipulate în cuprinsul dispozițiilor art. 6.3 din Condițiile generale care instituie în sarcina pasagerului prezumția că, odată achiziționat biletul de avion, pasagerul a luat la cunoștință despre toate informațiile legate de bilet, nemaiputând să invoce necunoașterea acestora și să pretindă eventuale despăgubiri agenției.
Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță a formulat recurs în termen legal reclamantul solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., iar în urma rejudecării cauzei admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în fața primei instanțe cu consecința obligării pârâtei la plat sumei în cuantum de 573,51 euro cu titlu de despăgubiri contractuale.
S-a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs.
În motivarea recursului reclamantul a susținut că la momentul achitării contravalorii biletului de călătorie Agenției A. a încheiat cu aceasta un veritabil contract de prestări servicii având ca obiect căutarea și vânzarea unui bilet dus-întors pe ruta Budapesta - New-York, pentru care agenția a reținut un comision din prețul biletului în calitate de agent autorizat tour operator.
Susținerile instanței de fond conform cărora între cele două părți litigante nu s-a încheiat nici un contract sunt apreciate ca fiind nefondate și neîntemeiate, contractul fiind acordul de voință dintre două sau mai multe persoane pentru a constitui sau stinge un raport juridic, nefiind necesară încheierea convenției în formă scrisă, simplul acord de voință fiind consacrat de principiul consensualismului în materie contractuală. Natura raporturilor dintre părți s-a apreciat a fi una comercială prin raportare la dispozițiile art. 4 Cod comercial întrucât activitatea prestată de pârâtă se înscrie în obiectul de activitate al acesteia.
Reclamantul a mai arătat că instanța se contrazice reținând în considerentele sentinței atacate că, pe de o parte, între părțile litigante nu s- a încheiat nici un contract pentru ca ulterior să rețină faptul că orice reclamație referitoare la biletul achiziționat se impunea a fi comunicată agenției pentru ca ulterior să fie transmisă companiei aeriene, în timp ce argumentul conform căruia pasagerul era obligat să citească Condițiile generale de comercializare a biletelor de transport aerian afișate în agenție, argument reținut de instanță în motivarea soluției de respingere a cererii deduse judecății, este apreciat ca fiind nefondat întrucât în agenție nu există afișate aceste condiții.
Mai mult decât atât, se susține că accesând site-ul agenției se poate constata faptul că aceasta în calitate de agent autorizat tour operator se obligă să restituie sumele reprezentând diferența dintre serviciul achitat și cel efectiv prestat, în condițiile în care nu-și poate realiza o parte din serviciile turistice, agenția asumându-și și obligația de a achita despăgubiri în aceste situații.
Singura situație în care răspunderea agenției nu este angajată este aceea în care neîndeplinirea obligațiilor asumate contractual se datorează forței majore sau unor împrejurări mai presus de voința sa, reclamantul apreciind că falimentul unei societăți nu poate fi încadrat în aceste excepții, fiind un fapt previzibil.
Obligația pârâtei de a achita despăgubirile solicitate decurge, conform aprecierilor reclamantului, din contractul încheiat cu agenția și nu cu mandantul, Compania Malev. Reclamantul consideră că a tratat direct cu agenția și că aceasta a încheiat contractul în nume propriu și că prin plata făcută în favoarea sa aceasta a devenit debitorul său direct nefiindu-i precizate limitele puterilor sale.
Se mai susține că la data încheierii contractului cu pârâta, reclamantul a avut convingerea legitimă că în situația falimentului companiei aeriene, ar fi angajată răspunderea agenției.
Culpa agenției se consideră că ar consta în refuzul de a-i achita reclamantului cheltuiala cu biletul de întoarcere și de a-i fi restituit suma achitată pentru biletul neutilizat, nefiindu-i oferită o alternativă de compensare bănească pentru un alt bilet de întoarcere, în condițiile în care în contractul încheiat între compania aeriana și agenție era prevăzută posibilitatea de despăgubire.
Se susține că, în condițiile în care pârâta a recunoscut faptul că nu și- a îndeplinit obligațiile stabilite prin pachetul de servicii și a refuzat să achite contravaloarea despăgubirilor pentru prejudiciul suportat de reclamant este evident raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu suferit prin nerecuperarea sumelor achitate în plus și că se impune obligarea pârâtei la plata despăgubirilor.
Intimata a depus la dosar o întâmpinare înregistrată la data de_ solicitând respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță, ca temeinică si legală, precum și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale intimata susține că agenția de turism acreditată IATA poate comercializa bilete de avion după semnarea contractului de agent IATA și că în baza acestui contract agenția dobândește in relația cu pasagerii calitatea de mandatar al companiei aeriene transportatoare, acționând în numele acesteia doar în ceea ce privește comercializarea biletelor de avion.
Intimata a mai arătat că orice neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor ce rezultă din contractul de transport este în sarcina directă a transportatorului respectiv a companiei aeriene.
Contractul de agent semnat cu IATA reglementează calitatea de mandatar a agentului acesta fiind împuternicit să vândă servicii de transport aerian, autorizarea fiind dată de compania aeriană, toate serviciile fiind vândute in numele companiei.
Conform aceluiași contract agenția nu este răspunzătoare pentru pagubele cauzate de compania aeriană ca urmare a neefectuării transportului, aceasta nefiind proprietara sumelor de bani încasate pentru biletele de avion contravaloarea biletelor fiind transmisă mai departe către companiile aeriene în plus agenția nefiind în plus autorizată să returneze vreo suma de bani fără acordul expres al companiei aeriene.
În susținerea acestei poziții procesuale au fost invocate și Convenția de la Montreal și Regulamentul CE nr. 261/2004 al Parlamentului European și faptul că pe biletul de avion există menționat in mod expres încheierea
contractului de transport ca fiind realizată între compania aeriană și persoana al cărui nume a fost înscrisă pe bilet.
În concluzie agenția a susținut că nu a încheiat nici un contract cu reclamantul și că nu i se poate reține vreo culpă în neîndeplinirea obligațiilor asumate de către transportatorul aerian astfel încât nu poate fi obligată la plata despăgubirilor solicitate de reclamant obligația de transport fiind a companiei aeriene nefiind în atribuțiile agenției.
Analizând sentința pronunțată de prima instanță prin raportare la motivele de recurs invocate de recurent, ținând cont și de apărările formulate de intimată și de ansamblul probelor existente la dosar,având în vedere dispozițiile art.304, 3041coroborate cu prevederile art 312 C.pr.civ. tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de reclamant în susținerea netemeiniciei și nelegalității sentinței civile numărul 25345/_ îl constituie susținerea instanței conform căreia între agenție și reclamant nu ar fi fost încheiat vreun contract în urma achiziționării de către acesta din urmă a biletului de călătorie din data de_ cu compania aeriană MALEV, pe ruta Budapesta - New-York cu plecare din data de_ și întoarcerea în_ .
După cum în mod corect a reținut prima instanță pârâta intimată SC
A. S. a procedat la vânzarea biletului achiziționat de reclamant în calitate de mandatar al companiei aeriene MALEV, pe bilet fiind menționat faptul că acesta reprezintă în fapt contractul de transport încheiat între compania aeriana și persoana al cărui nume a fost înscris pe bilet.
Pârâta intimată îndeplinea, pe cale de consecință, în relația cu pasagerii doar calitatea de mandatar al companiei aeriene transportatoare comercializarea făcându-se în numele și pe seama acesteia, consecința fiind că în sarcina mandatarului nu se nășteau drepturi și obligații proprii, aceste obligații aparținând în exclusivitate mandantului.
Raporturile dintre pârâtă si companie aeriana MALEV erau reglementate de regulile specifice mandatului comercial, reguli conform cărora obligațiile de transport cum sunt cele din cazul în speță se nășteau direct în sarcina mandantului și nu al mandatarului acesta din urmă răspunzând pentru modul în care își îndeplinea mandatul fără a răspunde pentru obligațiile asumate de mandatar specifice serviciului de transport pe care compania aeriană urma să le efectueze.
Faptul că agenția în calitate de vânzător al biletelor încasa un comision din prețul achitat de cumpărător în calitate de agent autorizat tour operator este real, încasarea comisionului fiind de altfel specifică raportului de mandat comercial care ca regulă este un contract oneros, mandantul achitând în favoarea mandatarului o suma de bani, in cazul de față comision, pentru îndeplinirea obligațiilor ce rezultă din contractul de mandat încheiat.
Se impune a fi deci înlăturate susținerile recurentului conform cărora între reclamant și agenție s-a încheiat un contract prin raportare la dispozițiile art.1166 C.civ. dat fiind faptul că achiziționarea biletului de avion demonstrează acordul de voință exprimat de reclamant de a încheia contractul de transport aerian cu compania aeriană MALEV și nicidecum încheierea unui contract comercial cu pârâta SC A. S. prin raportarea la dispozițiile art. 4 C.com.
De altfel, pe biletul de avion s-a menționat faptul că emiterea biletului electronic reprezintă acceptarea contractului de transport aerian,contract detaliat în Condițiile generale de transport aerian si Condițiile generale de
comercializare a biletelor de avion, aspect pe care l-a reținut și prima instanță în motivarea sentinței de respingere a cererii formulate de reclamant prin care i-a solicitat agenției plata unor despăgubiri constând în diferența de preț dintre suma achitată pentru biletul achiziționat prin intermediul pârâtei aferent zborului din data_ pe ruta New York - Budapesta cu compania MALEV AIRLINES și biletul electronic achiziționat pentru aceeași rută, la data de_ .
De altfel, cum este reglementat în cuprinsul Condițiilor generale de comercializare a biletelor de transport aerian, la punctul 1.17, după emiterea biletului de călătorie, toată responsabilitatea privind efectuarea călătoriei revine companiei aeriene.
Prima instanță a reținut în mod corect faptul că agenția nu poate fi obligată să-i achite reclamatului eventuale despăgubiri cauzate acestuia de către compania aeriană prin neexecutarea obligației de transport asumate întrucât aceste obligații nu incumbă agenției și drept consecință agenția nu este răspunzătoare pentru pagubele cauzate de compania aeriană.
În plus, potrivit Convenției de la Montreal mandatarii au dreptul de a se prevala de condițiile și limitele de răspundere prevăzute de Convenție dacă dovedesc că au acționat in baza atribuțiilor lor de serviciu(art. 30).
Se impune a se reține faptul că sumele încasate de agenție cu titlul de preț pentru serviciile de transport ce urmau să fie prestate de compania aeriană echivalente cu prețul biletului achiziționat prin intermediul agenției sunt proprietatea companiei ,conform dispozițiilor art. 6.5 din Condițiile generale menționate mai sus, agenția nefiind răspunzătoare și neputând să fie obligată la plata despăgubirilor pentru că pasagerul nu a zburat pentru împrejurările sau cazurile de forță majoră pe care agenția nu le putea prevedea sau evita.
Deși reclamantul susține că falimentul companiei aeriene MALEV este un fapt previzibil și că in speță nu sunt incidente dispozițiile contractuale sus enunțate, tribunalul apreciază că aceste susțineri se impun a fi
înlăturate ca fiind nefondate deoarece nu s-a făcut dovada faptului că falimentul companiei aeriene era un fapt cunoscut de agenție și că era o împrejurare pe care acesta trebuie si putea sa o prevadă.
Așa fiind, prima instanță a respins în mod corect cererea formulată de reclamant, întemeiat pe răspunderea civilă contractuală invocată în cuprinsul cererii introductive răspundere prin raportare la care recurentul a susținut și in calea de atac că s-ar impune modificarea sentinței pronunțate de judecătorie cu consecința admiterii cererii formulate și obligarea pârâtei
la plata pretențiilor pecuniare.
Nu poate fi reținută susținerea recurentului conform căreia la data achiziționării biletului a avut convingerea legitimă că în situația falimentului companiei aeriene, agenția ar răspunde contractual întrucât mențiunile făcute în cuprinsul biletului statua în mod clar și fără echivoc faptul că încheierea contractului de transport s-a făcut cu compania aeriană aceasta fiind drept urmare răspunzătoare de îndeplinirea obligațiilor asumate contractual.
Susținerile conform cărora agenția ar fi în culpă pentru faptul că nu i- a restituit reclamantului suma de bani achitată pentru biletul neutilizat vor fi înlăturate întrucât în cauză nu sunt îndeplinite în sarcina pârâtei condițiile răspunderii civile contractuale invocate ca temei al cererii, aspect asupra căruia instanța de fond a statuat în mod legal și temeinic în sensul inexistenței unui contract, consecința fiind neîndeplinirea cerințelor de angajare a răspunderii civile contractuale formulate de reclamant.
Față de considerentele mai sus reținute, tribunalul va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamant împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță cu consecința menținerii în integralitate a acesteia.
În baza dispozițiilor art. 274 C.pr.civ. recurentul va fi obligat să-i achite intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei reprezentând onorariu avocațial, fiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul L. I. în contradictoriu cu intimata SC A. S., împotriva sentinței civile nr. 25345/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să-i achite intimatei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2013.
Președinte, | Judecători, | Grefier, | |||||
C. C. | D. | H. | M. | B. | C. | P. |
Red. CC 2 ex./_
Jud. fond M. Lazăr
| ← Decizia civilă nr. 881/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 1970/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
