Decizia civilă nr. 22/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu character personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 22/A/2013
Ședința publică din data de 1 aprilie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: V. L. O. JUDECĂPTOR: I. P.
GREFIER: A. ZAH
Pe rol fiind pronunțarea deciziei cu privire la apelurile declarate de către apelanta SC J. I. E. S. împotriva sentinței civile nr. 23157/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca și apelanta SC S. SA Spania împotriva încheierii de ședință din data de_ și a sentinței civile nr. 23157/_ pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca, având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2013, concluziile părților și mersul dezbaterilor fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul a amânat pronuntarea pentru data de azi.
T. UL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 23157/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă în parte cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamanta SC S. SA, în contradictoriu cu pârâta SC J. I. E.
S., având ca obiect pretenții și a fost obligată pârâta să plătească în favoarea reclamantei echivalentul în lei al sumei de 16.001,40 euro, calculat la cursul BNR din ziua plății, reprezentând contravaloare factură fiscală nr. 182443/_, suma de 2.989,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și suma de 5.264,6 lei, reprezentând onorariul avocațial. A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata debitului principal aferent facturilor fiscale nr. 180722/_, nr. 181279/_, nr. 181637/_, ca fiind prescrisă. A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente debitului principal corespunzător facturilor fiscale nr. 180722/_, nr. 181279/_, nr. 181637/_, ca fiind prescrisă. A fost respinsă cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în materie de vânzare-cumpărare, conform dispozițiilor art. 1361 C.civ., "principala obligație a cumpărătorului este de a plăti prețul la ziua și la locul determinat prin contract";.
"Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare";, conform art. 1073 C.civ. Instanța a apreciat că obligația de plată a contravalorii facturii fiscale nr. 182443/_ incumbă pârâtei, că existența creanței a fost dovedită potrivit înscrisurilor de la dosar, coroborate cu răspunsurile
pârâtei la interogatoriul încuviințat și administrat, că în materie contractuală, odată dovedită convenția părților, neexecutarea obligației de plată a pârâtei se prezumă în mod relativ, aceasta nefăcând dovada faptului contrar.
Astfel, instanța a reținut că între părți s-au desfășurat raporturi contractuale consensuale, aspect necontestat de către acestea, nefiind încheiat niciun înscris în înțelesul de instrumentum probationis. În desfășurarea raporturilor contractuale, pârâta a emis comanda nr. 60984/_, prin care a solicitat, printre alte mărfuri, livrarea în favoarea sa de către reclamantă a 2.800 m material de tip Merit, astfel cum reiese din coroborarea răspunsurilor părților la interogatoriul administrat. Reclamanta a livrat marfă în favoarea pârâtei, constând în 2.787,70 m textile tip Merit, cod 175, sens în care a emis factura fiscală nr. 182443/_, pentru suma de 16.001,40 euro, marfă care a fost recepționată de către pârâtă, astfel cum reiese din cuprinsul notei de recepție import nr. 7201/_, factura fiind înregistrată în evidențele contabile ale acesteia, conform listei de la fila 158 și a jurnalului pentru cumpărări în valută de la fila 153. De altfel, astfel cum reiese din interogatoriul administrat, pârâta nu contestă primirea mărfi, astfel cum a fost identificată mai sus, ci invocă excepția de neexecutare raportat la împrejurarea că deși s-au cerut 2.800 m material tip Merit, s-au livrat doar 2.787,70 m, precum și faptul că prin comanda nr. 60984/_ s-au solicitat și alte mărfuri în afara celor livrate și recepționate.
Instanța a apreciat ca vădit neîntemeiată apărarea de fond invocată de către pârâtă în apărarea sa. Astfel, apare dincolo de orice dubiu rezonabil că marfa reprezentând 2.787,70 m material tip Merit a fost livrată în favoarea sa în baza comenzii menționate, că marfa fost recepționată, că pârâta nu a ridicat obiecțiuni cu privire la cantitatea sau calitatea acesteia. Susținerile sale în sensul că neplata facturii se datorează împrejurării că s-au livrat cu 12,30 m mai puțin material textil decât cel comandat nu pot justifica exonerarea sa de la îndeplinirea obligației de plată. Astfel, livrarea unei cantități de marfă de tipul specificat de către pârâtă, în proporție de 99,55 % din cea comandată, în condițiile în care marfa se livrează en gros, sub formă de bucăți role, cu un metraj standard per rolă nu poate fi interpretată ca reprezentând o neexecutare din partea reclamantei. Mai mult, marfa recepționată de către pârâtă nu a făcut obiectul unor obiecțiuni și nu au fost returnate reclamantei, primele critici cu privire la aceasta fiind formulate în cadrul prezentei proceduri, deși s-a încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă prin procedura concilierii directe.
Cu privire la aspectul că nu s-au livrat toate mărfurile din comanda pârâtei, instanța a reținut că acestea nu sunt relevante sub aspectul obiectului litigiului dedus judecății, câtă vreme pretențiile reclamantei nu vizează aceste mărfuri, iar pârâta nu a făcut dovada existenței unei convenții prin care reclamanta să își fi asumat obligația de a livra deodată întreaga marfă pentru care s-a emis comanda. Pentru aceste motive, în temeiul art. 969, art. 1073, art. 1361 C.civ., texte legale în vigoare la data nașterii situației juridice dedusă judecății, instanța a obligat pârâta să plătească în favoarea reclamantei echivalentul în lei al sumei de 16.001,40 euro, calculat la cursul BNR din ziua plății, reprezentând contravaloare factură fiscală nr. 182443/_ .
Instanța a dat eficiență efectelor admiterii excepțiilor de mai sus și a respins cererile reclamantei privind obligarea pârâtei la plata debitului principal aferent facturilor fiscale nr. 180722/_, nr. 181279/_, nr. 181637/_, respectiv privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente debitului principal
corespunzător facturilor fiscale nr. 180722/_, nr. 181279/_, nr. 181637/_, ca fiind prescrise.
În baza art. 274 alin.(1) C.proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, în considerarea soluției pronunțate, precum și în respectarea principiului disponibilității, instanța a obligat pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 2.989,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente echivalentului în lei al sumei de 16.001,40 euro calculat la cursul BNR din ziua înregistrării acțiunii, precum și suma de 5.264,6 lei, reprezentând onorariul avocațial, în cuantumul solicitat prin înscrisul de fila 166 (chiar dacă s-au depus înscrisuri în dovedire pentru o sumă mai mare, instanța fiind ținută a se pronunța în limitele în care a fost învestită, conform art. 129 alin. (6) C.proc.civ.). În temeiul acelorași dispoziții legale, instanța a respins cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, nefiind depuse înscrisuri pentru dovedirea acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta S.C. SSA., si împotriva încheierii de ședință din data de_, solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârilor atacate în sensul respingerii excepției prescrierii dreptului material la acțiune in ceea ce privește facturile nr. 180722/_, nr. 181279/_ si nr. 181637/_ in cuantum total de 14.908,5 EUR, si, pe cale de consecința, obligarea intimate la plata acestei sume, precum si a dobânzilor legale aferente debitului principal din aceste facturi si obligării intimatei-parate la plata dobânzii legale aferente facturii nr.182443/_, in valoare totala de 16.001,40 EUR; obligării intimatei-parate la plata diferenței cheltuielilor de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru aferenta achitata pentru facturile nr. /_, nr. 181279/_ si nr. 181637/_ si pentru dobânda legala din faza procesuala a fondului, in cuantum de 2.784,7 lei; obligării intimatei-parate la plata cheltuielilor de judecata constând in taxa judiciara de timbru aferenta stadiului procesual al apelului si onorariu avocat.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că are împotriva intimatei S.C. J. I. E.
S. o creanța certa, lichida si exigibila in sensul art. 379 alin. 1 C.proc.civ. În intervalul 2008 - 2009, a livrat acesteia produsele comandate (materiale textile), listate atât in comenzi, cat si in facturile si documentația de transport si a emis mai multe facturi, ramase neachitate, debitul total însumat de acestea, in valoare de 30.9090,90 EUR, ajungând la scadenta inca de la data de_ . Livrarea produselor comandate s-a efectuat cu asigurarea transportului de către apelanta, astfel cum rezulta din documentația de transport anexata. Facturile emise au fost acceptate la plata, facandu-se astfel proba pretențiilor reclamantei în condițiile art. 969 cod civil și art. 46 C.Com. Mai mult, inscrisurile invocate pot fi considerate facturi acceptate în sensul art. 46 Cod Comercial, si față de următorul aspect: intimatei i-a fost înaintata invitatia de a soluționa litigiul intervenit ca urmare a neachitarii facturilor emise restante si acceptate prin plata eșalonată a acestora. Planul de plata a fost acceptat de către intimata prin prepus, doamna D. M., (facandu-se, astfel, proba recunoașterii caracterului cert, lichid si exigibil al debitului), iar ulterior, invocând, prin e-mail la data de_, orele 11.03, a promis propunerea si comunicarea unui alt plan de plata conform cu condițiile economice de la acea data. Acest nou plan nu a mai fost niciodată formulat si transmis creditoarei.
În cererea de probe formulata in fata instanței de fond, apelanta a solicitat expres prezentarea originalului documentului transmis prin fax de către parata la data de _
, prin care aceasta din urma, prin prepus doamna D. M., in calitate de "referent import-export cu atribuții in procesarea si transmiterea comenzilor", calitate pe care cum insasi intimata a recunoscut-o si precizat-o prin răspunsul la interogatoriu, s-a transmis recunoașterea expresa a creanței in cuantumul sau total de 30.909,90 EUR, precum si planul de plata, respectiv: "...referitor la soldul restant datorat către S., noi va confirmam următorul plan de plata: 15.454,95 EUR plata va fi făcuta in săptămâna 09.02.-_ ; 15.454,95 EUR plata va fi făcuta in săptămâna 23.02-_ ....Cu sinceritate,
D. M. ". Instanța de fond in mod total nejustificat a decis faptul ca acest înscris nu poate fi luat in considerare intrucat intimata a negat la acel moment faptul ca doamna D.
M. avea calitatea si atribuțiile, prin prisma relațiilor de munca pe care le avea cu aceasta, sa angajeze debitoarea in relații comerciale cu furnizorii si a respins solicitarea reclamantei ca, in baza art. 172 C.proc.civ., intimata sa depună originalul respectivului inscris.
Totodată, s-a invederat ca la data de_ a fost expediata Notificarea si invitația la conciliere directa formulate in temeiul art. 7201C.proc.civ. Parata a primit avizul postal aferent corespondentei reprezentând notificarea si invitația la conciliere, expediate de creditoare si a semnat si stampilat confirmarea de primire la data de_ notificarea formulata, având atașate documentele justificative ale creanței, expediata cu confirmare de primire. Confirmarea de primire dovedește faptul ca parata a primit si a luat cunoștința de convocarea la conciliere, in condițiile art. 7201c.proc.civ. Din coroborarea înscrisurilor depuse in susținerea acțiunii reiese, fara echivoc, existența raporturilor contractuale dintre parti, specifice vanzarii-cumpararii de produse, apelanta probând existența unui contract comercial consensual, pentru care părțile deși nu au confecționat un instrumentum, obligația de plata a prețului acestora fiind asumata de intimată, fiind dovedita executarea obligației apelantei de livrare a mărfii, astfel încât neexecutarea obligației de plata de către intimată se prezumă, acesteia revenindu-i sarcina de a efectua plata.
Fata de situația de fapt prezentata si raportat la primul capăt de cerere, încheierea de ședința din data de_ este netemeinica si nelegala în ce priveste admiterea excepției prescrierii dreptului material la acțiune in ceea ce privește facturile nr. 180722/_, nr. 181279/_ si nr. 181637/_ . Interpretarea pe care instanța de fond o da art. 720 ind. 1 alin. 1 ind. 1 C.proc.civ. este total incorecta si nefondata. Factura nr. 180722/_, in cuantum de 11.104,47 EUR a devenit scadenta la data de_ . Factura nr. 181279/_, in valoare totala de 2.500,15 EUR, a devenit scadenta la data de_ . Factura nr. 181637/_, in valoare totala de 1.303,88 EUR, a devenit scadenta la data de_ . Dreptul material la acțiune pentru fiecare dintre aceste facturi ar fi fost prescris la data de_ ,_, respectiv_ . Întrucât Notificarea si invitația la conciliere directa a fost expediata la data de_, si promită de către intimată la data de_, cursul prescripției extinctive a fost suspendat pe intervalul_ -_, dispozițiile art. 720 ind. 1 alin. 1 ind. 1 Cod proc.civ. devenind incidente. Așadar, la momentul expedierii Notificării si invitației la conciliere nu se împlinise termenul de prescripție prevăzut de art. 2 din Decretul 167/1958 iar la momentul înregistrării cererii de chemare cursul prescripției era suspendat de drept. Art. 7201a fost modificat la data de_ prin art. 219 pct. 21 din cap. X din Legea nr. 71/2011 si a
intrat in vigoare la data de_ . Mai mult, cursul prescriptiei extinctive a fost întrerupt prin recunoașterea expresa a creanței de către debitoare, de la data de_ incepand sa curgă un nou termen de prescripție care s-ar implini la_, iar cererea de chemare in judecata a fost înregistrata pe rolul instanței de judecata inauntrul acestui termen, respectiv la data de_ .
Deci, in sensul art. 7201 alin. 1 ind. 1 C.proc.civ., in intervalul_ -_ termenul de prescripție al exercitării dreptului material la acțiune al dreptului litigios supus concilierii a fost suspenda (asa cum expres reglementează textul de lege perioada de suspendare de maxim 3 luni). Așadar, in acest interval,_ -_, reclamanta avea obligația sa-si exercite dreptul material la acțiune pentru dreptul litigios supus concilierii, respectiv sa înregistreze cererea de chemare in judecata pe rolul instanței competente, sancțiunea prescripției urmând sa i se aplice de drept după împlinirea acestui termen de 3 luni.
În interpretarea eronata a instanței de fond, termenul de prescripție a fost suspendat numai pe perioada_ momentul primirii de către intimata a Notificării) -_ (data stabilita prin Notificare pentru întâlnirea propriu-zisa in vederea concilierii). Aceasta interpretare este eronata, sensul legii fiind acela de a acorda o perioada de gratie de maxim 3 luni creditorului care, prin obligația instituita de art. 7201alin. 3, ar fi fost in situația de a nu-si mai putea exercita, in interiorului termenului general de prescripție, dreptul material la acțiune, acest termen fiind in mod vădit incorect si nejustificat scurtat. Mai mult, instanța de fond considera ca apelanta ar fi trebuit sa înregistreze cererea de chemare in judecata pana la data de_, luând in considerare probabil numai dispozițiile art. 720 ind. 1 alin. 5 C.proc.civ., care obliga apelanta sa aștepte trecerea unui termen de 30 zile de la momentul expedierii Notificării pana la momentul înregistrării acțiunii pe rolul instanței, facand abstracție de dispozițiile alineatului precedent, respectiv alin. 1 ind. 1. In acest sens, atât doctrina, cat si practica, împărtășesc ideea conform căreia art. 7201alin. 1 ind. 1 C.proc.civ. a fost instituit de legiuitor tocmai pentru a îndrepta nedreptatea care i-ar fi pricinuita creditorului care, fiind ținut de parcurgerea acestei proceduri prealabile obligatorii, este in situația de a nu-si mai putea exercita dreptul material la acțiune anterior expirării termenului de prescripție extinctiva.
Referitor la înscrisul transmis pe fax la data de_, prin care intimata recunoaște caracterul cert, lichid si exigibil al creanței, si propune si eșalonarea in 2 transe egale de plata a acestuia, apelanta a arătat că acesta reprezintă recunoaștere expresa a creanței, in sensul art. 13 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia prescripția se intrerupe prin recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie. In raport de dispozițiile legale menționate, adresa din_ transmisa pe fax de către parata are efectul intreruptiv asupra termenului prescripției, de la aceasta data începând sa curgă un nou termen. Susținerea paratei a faptului ca adresa invocata de reclamanta nu constituie o recunoaștere a datoriei nu poate fi primita, aceasta adresa fiind emisa de debitoare prin serviciile organizate de acesta sub semnătura prepusilor. Totodată, cele reținute de instanța de fond in decizia de a nu lua in considerare acest inscris, respectiv faptul ca "nu este semnat de reprezentantul legal al intimatei", trebuie inlaturate intrucat după cum se poate observa documentul prezintă antetul intimatei, precum si ora, data si numărul de fax de la care a fost expediat documentul.
Referitor la răspunsurile la interogatoriu ale întrebărilor 7, 8 si 9, susținerile intimatei referitoare la doamna D. M., prezintă intenționat parțial atributiunile acesteia din fisa postului in calitate de angajat referent responsabil cu importurile si exporturile, respectiv ,,avea atribuții de a asigura relația directa in probleme de import cu furnizorii alocați, respectiv: procesarea si transmiterea comenzilor, urmărirea livrărilor si a produselor nelivrate, menținerea legăturii cu transportatorul";. Răspunsurile la interogatoriu ale paratei conțin numeroase contradicții de ordin logic si factual intrucat pe de o parte, aceasta recunoaște faptul ca doamna D. M. ,,era angajata societății ...in calitate de referent import-export, cu atribuții in procesarea si transmiterea comenzilor...";, dar ,,nu avea mandat de a asuma obligații in numele societății J. ";. Este evident faptul ca doamna M., din moment ce transmitea comenzi, asuma obligații in numele societății, inclusiv cele de plata a mărfurilor comandate, fapt confirmat de corespondenta electronica din data de_ din care reiese faptul ca doamna M. avea atribuții si in ceea ce privește urmărirea si efectuarea plaților.
Mai mult, din documentația contabila depusa de insasi intimata-parata, respectiv Lista datorii la zi din_, Jurnal cumpărări in valuta si Nota de recepție import nr. 7201/_, rezulta faptul ca toate facturile sunt acceptate la plata, înregistrate corespunzător in evidentele contabile ale intimatei, astfel incat creanța este recunoscuta, certa, lichida si exigibila. Intimata nu a produs absolut nicio proba in dovedirea susținerilor din intampinare si răspunsurile la interogatoriu, mai mult decât atât toate aceste simple afirmații fiind contrazise in mod evident de probatoriul administrat si de documentația contabila depusa in cadrul administrării probei cu inscrisuri, respectiv cele enumerate in alineatul precedent, sens în care se invocă art. 70 din Cod com. Având in vedere cele arătate, excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost admisa in mod total netemeinic si nelegal, motiv pentru care se solicită respingerea acesteia si obligarea intimatei-parate la plata facturilor nr. 180722/_, nr. 181279/_ si nr. 181637/_ in cuantum total de 14.908,5 EUR si a dobânzii comerciale aferente.
In ceea ce privește al doilea capăt al cererii de apel, respectiv obligarea intimatei la plata dobânzii legale aferente facturii nr. 182443/_, in valoare totala de 16.001,40 EUR, apelanta a arătat că instanța a omis sa se pronunțe asupra dobânzii legale aferente facturii 182443/_, deși apelanta a solicitat si precizat cuantumul total al dobânzii legale pentru toate cele 4 facturi si a achitat si taxa judiciara de timbre aferenta, în cuantum total de 1.509 lei.
In ceea ce privește al treilea capăt al cererii de apel, respectiv obligarea intimatei- parate la plata diferenței cheltuielilor de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru aferenta achitata pentru facturile nr. /_, nr. 181279/_ si nr. 181637/_ si pentru dobânda legala din faza procesuala a fondului, in cuantum de 2.784.7 lei, apelanta a arătat că pentru debitul principal, a achitat taxa judiciara de timbru in cuantum total de 4,265 lei iar pentru capătul de cerere privind daunele moratorii, acestea au fost calculate si pentru suma aferenta a fost achitata taxa judiciara de timbru in cuantum de 1.509 lei. Instanța de fond a respins ca prescrise primele 3 facturi, iar pentru cea de-a patra, la a cărei plata a fost obligata intimata-parata, a incuviintat obligarea acesteia la plata către apelanta a taxei judiciare de timbru aferenta. Instanța de control judiciar poate constata cu ușurința faptul ca excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost admisa in mod netemeinic si nelegal, astfel incat intimata este
obligata la plata intregii sume achitate in considerarea taxei judiciare de timbru plătite de apelanta, in cuantum total de 5.774 lei.
În drept, apelul a fost întemeiat pe prevederile art. 282 Cod proc.civ.
Împotriva aceleiasi hotărâri a declarat apel și apelanta S.C. J. I. E. S.R.L., solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegala, întrucât instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv instanța de fond a obligat J. la plata echivalentului in lei al sumei de 16.001,40 Euro, deși intimata S. a solicitat obligarea J. la plata sumei de 16.001,40 Euro (pretenții cu privire la care dreptul material la acțiune nu era prescris) si nu obligarea J. la plata echivalentului in lei al pretențiilor in cuantum de 16.001,40 Euro; instanța de fond a obligat J. la plata echivalentului in lei al sumei de 16.001,40 Euro, calculat la cursul BNR din ziua plații, deși cursul de referința al BNR la care s-a raportat intimata pentru a indica echivalentul in lei al pretențiilor formulate este cursul de referința al BNR din data de_ (1 Euro
= 4.2917 lei). Raportat la acestea, hotărârea instanței de fond este nelegala, întrucât a fost data cu încălcarea principiului disponibilității reglementat de art. 129 alin. 6 Cod proc. civ.
Apelanta a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția de neexecutare a contractului, invocata de eaAcceptarea Comenzii il obliga pe Vânzător la efectuarea livrării conforme, din punct de vedere cantitativ si calitativ. Instanța de fond a reținut in mod corect faptul ca intre parti nu s-a incheiat un Contract in care sa fie stabilite in mod clar condițiile colaborării. Prin urmare, in lipsa unui Contract, stipulațiile cuprinse in înscrisurile ce emana de la parti (comenzi, facturi, corespondenta) sunt considerate ca stabilesc condițiile colaborării. In cazul in care Vânzătorul accepta C. da efectuata de Cumpărător, Vânzătorul este obligat sa livreze Cumpărătorului mărfurile comandate. Livrarea trebuie sa fie conforma Comenzii, atât din punct de vedere cantitativ, cat si din punct de vedere calitativ.
Prin C. da nr. 60.984/_, J. a solicitat intimatei S. sa-i livreze următoarele mărfuri: 2.800 m de material de tip Merit; 1.800 m de material de tip Mundi; 400 m de material de tip Playasu; 2.400 m de material de tip Merlin; 600 m de material de tip Recife. Dintre toate aceste mărfuri comandate, S. a livrat către J. doar 2.787,70 m de material de tip Merit, pentru care a emis Factura fiscala nr. FF182443/_
, in cuantum de 16.001,40 Euro. Având in vedere faptul ca a acceptat in integralitate comanda efectuata de J., S. avea obligația de a livra toate produsele comandate. Cu toate acestea, S. nu si-a îndeplinit obligația de livrare conforma a tuturor mărfurilor comandate. S. a livrat exclusiv doar materialul de tip Merit, intr-o cantitate mai mica decât cea comandata. Împrejurarea ca Factura fiscala nr. FF182443/_ este înregistrata in evidentele contabile ale J. si ca marfa (2.787,70 m de material de tip Merit) a fost recepționată de J. (potrivit Notei de recepție import nr. 7201/_ ) nu exonerează S. de obligația de livrare a tuturor mărfurilor comandate de J. .
Excepția de neexecutare a contractului suspenda executarea prestației celui care o invoca. Partea căreia i se cere executarea prestației are dreptul de a refuza executarea obligațiilor sale pana in momentul in care cealaltă parte isi executa propriile obligații. Invocarea excepției de Neexecutare a Contractului suspenda forța obligatorie a acestuia. Drept consecința, Contractul ramane neexecutat temporar. S. nu si-a îndeplinit
obligația asumata, respectiv de a livra toate produsele comandate de J. . C. da tuturor acestor tipuri de materiale a fost efectuata de J. in considerarea specificului fiecărui tip de material in parte si a necesității utilizării tuturor acestor materiale pentru realizarea unui anumit tip de produs finit.
J. a adus la cunoștința S. faptul ca mărfurile livrate (2.787,70 m de material de tip Merit) sunt păstrate pe stoc, intrucat nu pot fi utilizate conform destinației avute in vedere la momentul comandării, in lipsa livrării celorlalte produse comandate, si faptul ca va fi nevoita sa returneze mărfurile aflate pe stoc, in lipsa livrării tuturor produselor comandate. In mod greșit instanța de fond a reținut ca J. a formulat critici cu privire la livrarea neconforma pentru prima data in fata instanței de judecata. Excepția de neexecutare a contractului a fost invocata de J. ulterior recepției mărfurilor, respectiv in data de_, in momentul in care S. a pretins plata prețului. Criticile cu privire la livrarea neconforma au fost reiterate si in data de_ . Aceste aspecte reies din corespondenta electronica purtata de parti ulterior livrării mărfurilor. Instanța de fond nu a avut in vedere aceste aspecte, cu toate ca la dosar se afla corespondenta electronica dintre parti. Ca urmare a invocării exceptiei de neexecutare, J. a refuzat plata prețului pana in momentul in care S. urma sa-si îndeplinească obligația de livrare conforma a tuturor produselor comandate.
In mod greșit prima instanța a apreciat ca "nu sunt relevante sub aspectul obiectului litigiului dedus judecații" aspectele privind nelivrarea tuturor mărfurilor comandate de J., "cată vreme pretențiile reclamantei nu vizează aceste mărfuri, iar parata nu a făcut dovada unei convenții prin care reclamanta sa-si fi asumat obligația de a livra deodată intreaga marfa pentru care s-a emis comanda". Aceste aspecte erau relevante, intrucat ele dovedeau neexecutarea Contractului de către S. . Acceptarea comenzii efectuate de J. a obligat S. la livrarea tuturor mărfurilor. Nu se poate interpreta ca, pe de o parte exista Contract consensual in ceea ce privește obligația de plata a J., iar pe de alta parte nu exista un astfel de Contract in ceea ce privește obligația de livrare conforma a S. . Atât timp cat S. nu a arătat disponibilitate pentru executarea obligației de livrare a tuturor produselor comandate, J. nu poate fi obligata sa efectueze plata. Neexecutarea obligației de plata de către J. nu poate fi prezumata in lipsa dovedirii executării conforme a obligației de livrare de către S. .
Instanța de fond este inconsecventa, întrucât o data retine faptul ca exista o Convenție consensuala intre parti, alta data retine ca nu exista o Convenție care sa stabilească condițiile colaborării. Prima instanța a reținut ca "in materie contractuala, odată dovedita convenția pârtilor, neexecutarea obligației de plata a paratei se prezuma in mod relativ". Prezumția de neexecutare a obligației de plata de către debitor operează doar in situația in care creditorul face dovada indeplinirii propriei obligații. S. nu a făcut dovada indeplinirii obligației de livrare conforma a mărfurilor comandate de J. .
J. s-a aflat in imposibilitatea de a dovedi livrarea neconforma, intrucat administrarea probei cu efectuarea unei expertize tehnice de specialitate in domeniul confecțiilor a fost refuzata de instanța de fond. Prin urmare, atâta timp cat nu s-a făcut dovada livrării conforme a mărfurilor comandate, nu se poate prezuma culpa J. in neexecutarea obligației de plata.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozitiile art. 282 si urm., art. 287 alin. 3 si 4, art. 296 si art. 129 alin. 6 Cod proc.civ.
Prin întâmpinare, intimata SC J. I. E. S. a solicitat respingerea apelului formulat de S. SA si, pe cale de consecința menținerea încheierii de ședința din data de_ si a Sentinței Civile nr. 23157/_ asa cum au fost pronunțate și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata in fond si in apel.
În susținerea poziției procesuale, intimata a arătat că în mod corect instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al apelantei cu privire la debitul principal aferent Facturilor fiscale FF180722/_, FF181279/_ si FF181637/_ si la dobânda legala aferenta acestui debit. Termenul de prescripție a dreptului material la acțiune nu a fost întrerupt. Fată de art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1958, s-a arătat că recunoașterea dreptului este orice manifestare unilaterala de voința făcuta de cel in favoarea căruia curge prescripția, prin care se atesta existenta unui drept potrivnic, si care este de natura sa producă asupra sa consecințe juridice negative. Fiind un act juridic, recunoașterea trebuie sa indeplineasca toate condițiile de valabilitate (capacitate, consimțământ, obiect si cauza). Este unanim recunoscut in doctrina faptul ca pentru a renunța la prescripția neîmplinita, este necesar ca cel care face recunoașterea sa aibă capacitatea ceruta pentru a face acte de administrare. In cazul persoanelor juridice, capacitatea de a face acte de întrerupere a prescripției extinctive aparține exclusiv organelor de conducere si execuție. Potrivit art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice: "actele juridice făcute de organele persoanei juridice, in limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice insasi". In cazul depășirii limitelor puterilor conferite, actele făcute de organele persoanei juridice nu reprezintă manifestări de voința ale persoanei juridice si nu pot obliga persoana juridica. Raportul de munca este arhetipul raportului de prepusenie, de subordonare. Prepusul primește funcția încredințată de către comitent si acționează in limitele funcțiilor si atribuțiilor conferite. Prepusul nu are puteri de reprezentare a persoanei juridice, astfel ca acesta nu poate sa efectueze acte de administrare in sensul recunoașterii unui drept al altuia fata de persoana juridica. In speța, numita M. D. îndeplinește funcția de referent import-export in cadrul Departamentului I. al J., având atribuții de a asigura relația directa in probleme de import cu furnizorii alocați, respectiv: procesarea si transmiterea comenzilor, urmărirea livrărilor si a produselor nelivrate, menținerea legăturii cu transportatorul. Prin urmare, angajata D. M. nu avea mandat de reprezentare a J. si de a face acte intreruptive de prescripție. înscrisul la care face referire apelanta (semnat de numita D. M. si care nu poarta stampila J. ) nu reprezintă manifestarea de voința a J., astfel ca nu poate valora recunoașterea unui drept. Pentru a produce efect intreruptiv, recunoașterea dreptului trebuie sa îndeplinească 3 condiții: sa fie voluntara; sa fie neindoielnica; sa fie pura si simpla (neafectata de nicio condiție si nici insotita de vreo rezerva din partea autorului ei). Caracterul neîndoielnic al recunoașterii presupune ca aceasta trebuie sa fie data in deplina cunoștința de cauza in privința existentei dreptului si a titularului acestuia la care se refera recunoașterea.
In speța, înscrisul la care face referire apelanta nu reprezintă o recunoaștere neindoielnica a dreptului a cărui acțiune s-a prescris, intrucat nu s-a precizat in mod expres faptul ca sumele cu privire la care urma a fi efectuata plata reprezintă contravaloarea facturilor FF180722Z_, FF181279/_, FF181637/_ si FF 182443/_ . Mai mult, nu se poate stabili cu exactitate data la care ar fi operat prezumtiva recunoaștere a dreptului, având in vedere faptul ca data emiterii înscrisului
este_ (conform specificațiilor din cuprinsul înscrisului), iar data transmiterii faxului este_ . S-au invocat art. 7 din Decretul nr. 167/1958, art. 1361 si art. 1362 Cod civil (1864). Intre J. si S. nu s-a încheiat un contract de vanzare-cumparare prin care sa fie stabilite condițiile in care va fi efectuata plata, respectiv nu s-a stabilit data la care J. avea obligația de a efectua plata facturilor fiscale emise de S. . In lipsa unor dispoziții exprese prevăzute intr-un contract semnat si insusit de parti, se aplica dispozițiile art. 1362 Cod civil (1864). Rezulta ca J. avea obligația de a efectua plata facturilor la momentul receptionarii mărfurilor, respectiv: la data de_ J. avea obligația de a efectua plata facturii FF180722/_ (conform Notei de recepție import nr. 7076/_ ); la data de_ J. avea obligația de a efectua plata facturii FF181279/_ (conform Notei de recepție import nr. 7105/_ ); la data de_ J. avea obligația de a efectua plata facturii FF181637/_ (conform Notei de recepție import nr. 159/_ ).
Scadenta facturilor (60 de zile de la emiterea facturilor) a fost stabilita in mod unilateral de către S. . Faptul ca S. a inteles sa acorde un termen de gratie pana la care J. sa-si indeplineasca obligația de plata nu poate suplini lipsa consimțământului
J. cu privire la termenul de plata a facturilor. Rezulta ca termenul de prescripție a dreptului material la acțiune s-a născut la momentul la care J. a recepționat mărfurile livrate (moment in care J. avea obligația de a efectua plata facturilor) si s-a împlinit anterior transmiterii Notificării si Invitației la conciliere directa (_ ).
Sunt neîntemeiate susținerile apelantei in sensul ca termenul de prescripitie a dreptului material la acțiune cu privire la debitul principal aferent acestor facturi a fost suspendat pe durata procedurii de conciliere directa. La momentul la care apelanta a transmis Notificarea si Invitația la conciliere directa, termenul de prescripție a dreptului material la acțiune cu privire la aceste pretenții era împlinit. Suspendarea a operat doar cu privire la cursul termenului de prescripție aferent facturii FF 182443/_, in cuantum de 16.001,40 Euro. Termenul de prescripție a dreptului material la acțiune cu privire la debitul in cuantum de 16.001,40 Euro a început sa curgă in data de_, conform Notei de recepție import nr. 7201/_ si a fost suspendat pe o durata de 28 de zile. In mod greșit apelanta susține ca ar fi intervenit suspendarea cursului prescripitiei dreptului material la acțiune pe perioada_ -_ (3 luni de la transmiterea Notificării si Invitației la conciliere). Textul art. 7201alin. 11 Cod proc. civ. prevede ca suspendarea cursului prescripției operează doar pe durata procedurii concilierii, nu pe o durata de 3 luni de la începerea acesteia. Potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958: "Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge si dreptul la acțiune privind drepturile accesorii". In mod corect instanța de fond a respins cererea S. de obligare a J. la plata dobânzii legale aferente debitului principal rezultat din facturile FF180722/_, FF181279/_ si FF181637/_, aplicând principiul de drept accesorium sequitur principalem si dispozițiile art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.
In mod corect instanța de fond a respins cererea de obligare a J. la plata diferenței de cheltuieli de judecata, efectuate pentru pretențiile neincuviintate, fată de art. 276 Cod proc. civ. Pretențiile apelantei S. au fost incuviintate numai in parte, astfel ca soluția primei instanțe, de a respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata constând in taxa judiciara de timbru aferenta pretențiilor respinse, este legala si temeinica. In mod corect, instanța de fond a constatat faptul ca J. nu s-a aflat in culpa
procesuala cu privire la pretențiile aferente facturilor FF180722/_, FF181279/_ si FF181637/_, dat fiind ca dreptul material la acțiune cu privire la acestea s-a prescris anterior introducerii cererii de chemare in judecata. Având in vedere faptul ca soluția de respingere a cererii de obligare la plata contravalorii facturilor FF180722/_
, FF181279/_ si FF181637/_ este legala si temeinca, se impune a fi respinsa solicitarea apelantei in sensul privind plata diferenței de cheltuieli de judecata.
Intimata a mai arătat că omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la un capăt de cerere nu poate fi remediata pe calea apelului. S. a solicitat instanței de control judiciar sa oblige J. la plata dobânzii legale aferente debitului principal rezultat din factura FF 182443/_, intrucat prima instanța a omis sa se pronunțe cu privire la acest capăt de cerere. In cazul in care instanța a omis sa se pronunțe unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, cel interesat poate cere completarea hotărârii in același termen in care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri (art. 2812 alin. 1 Cod proc. civ.). In speța, sentința a fost comunicata apelantei la data de_ . Pentru a remedia omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la capătul de cerere privind obligarea J. la plata dobânzii legale aferente pretențiilor încuviințate, apelanta avea posibilitatea de a formula o Cerere de completare a dispozitivului hotărârii in termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Apelanta nu a adresat o astfel de cerere instanței de fond, ci a investit instanța de control judiciar cu o cerere de completare a hotărârii primei instanțe. Or, potrivit art. 281 ind. 2 Cod proc. civ., rezultă că este inadmisibila formularea unei cereri de completare a hotărârii direct in apel, daca nu s-a cerut completarea hotărârii in condițiile art. 281 ind. 2Cod proc. civ.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a prevederilor art. 295 alin. 1, art. 296 și art. 297 Cod proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Între apelanta S.C. SSA., în calitate de vânzătoare, si intimata S.C. J. I. E. S.R.L., în calitate de cumpărătoare, a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare comercială, în sensul de negotium juris, în baza căruia apelanta S.C. SSA. a vândut intimatei S.C. J. I. E. S.R.L. marfă constând în materiale textile de diverse tipuri, în baza comenzii acesteia din urmă, si în schimbul plătii de către intimata cumpărătoare a pretului aferent.
În desfăsurarea raporturilor contractuale dintre părti, apelanta apelanta S.C. SSA., în calitate de vânzătoare, a emis intimatei S.C. J. I. E. S.R.L., în calitate de cumpărătoare, facturile fiscale nr. 180722/_, nr. 181279/_ si nr. 181637/_ in cuantum total de 14.908,5 euro, si factura fiscală nr.182443/_ in valoare totala de 16.001,40 euro (filele 38-41, dosar fond). În cuprinsul acestor facturi fiscale este mentionată si scadenta acestora ca fiind data de_ pentru factura fiscală nr. 180722/_, data de_ pentru factura fiscală nr. 181279/_, data de_ pentru factura fiscală nr. 181637/_ si data de_ pentru factura fiscală nr.182443/_ .
T. ul retine că desi conventia părtilor nu a fost consemnată de către acestea în cuprinsului unui înscris constatator al contractului, deci al unui act juridic în sensul de instrumentum probationis, totusi existenta si continutul raporturilor juridice dintre părti a reiesit cu claritate din probatoriul administrat în fata primei instante. Relevante în acest sens sunt înscrisurile depuse în probatiune între părti, facturile fiscale emise de
către apelanta S.C. SSA., si pe care aceasta îsi întemeiază pretentiile, coroborându-se cu certificatele de receptie privind receptia mărfii, purtând stampila si semnătura necontestată a intimatei S.C. J. I. E. S.R.L., si cu înregistrările din contabilitatea proprie a acestei din urmă societăti.
Astfel, intimata S.C. J. I. E. S.R.L. a depus la dosarul de fond atât copia notelor de receptie import emise de către aceasta sub semnătură necontestată, cât si extrasul din evidenta contabilă proprie intitulat ";listă datorii la zi";, care a fost depus în copie certificată cu originalul (fila 158 dosar fond), si cu privire la care tribunalul retine că are fortă probatorie în contra intimatei fată de prevederile art. 46 Cod com., reprezentând un extras din registrele părtii, în sensul acestui text de lege. În cuprinsul ";listei de datorii la zi"; depuse de către intimată sunt mentionate facturile fiscale pe care apelanta vânzătoare si-a întemeiat pretentiile din cererea de chemare în judecată, fiind mentionate totodată si date de scadentă a acestor facturi, ca reprezentând termene negociate. Astfel, scadenta facturii nr. 180722/_ este mentionată de către intimată ca fiind la_, a facturii nr. 181279/_ ca fiind la_, a facturii nr. 181637/_
la_, iar a facturii nr.182443/_ ca fiind la_ . Totodată, intimata S.C. J. I.
E. S.R.L. a înscris facturile fiscale mentionate în evidenta proprie si în ";jurnalul pentru cumpărări în valută";, din care de asemenea a depus la dosar un extras în copie certificată pentru conformitate cu originalul (fila 153 dosar fond).
Prin urmare, nu poate fi primită sustinerea intimatei S.C. J. I. E. S.R.L. în sensul că scadenta facturilor fiscale emise de către apelanta vânzătoare ar fi la data primirii mărfii livrate de către aceasta în baza facturilor fiscale respective, de vreme ce aceasta si-a înscris facturile fiscale în cauză ca atare în contabilitatea proprie si si-a înscris cu privire la acestea si termene de scadentă ca fiind termene negociate. În consecintă, tribunalul retine că termenul de prescriptie a dreptului la actiune al apelantei S.C. SSA. privind obligarea intimatei cumpărătoare la plata contravalorii facturilor fiscale nr. 180722/_, nr. 181279/_ și nr. 181637/_, începe să curgă prin urmare, la data scadentei mentionată în cuprinsul acestora.
În ce priveste adresa emisă de prepusa intimatei S.C. J. I. E. S.R.L., numita
M., orin care aceasta a confirmat apelantei un plan de plată privind soldul restant, privind două transe de câte 15.454,95 euro, arătând că plata va fi făcută în săptămâna 09.02 -_ pentru prima transă, si în săptămâna 23.02 -_ pentru a doua transă (filele 84-85 dosar fond), tribunalul retine că acesta are valoarea juridică a unei recunoasteri de datorie din partea intimatei S.C. J. I. E. S.R.L., pentru suma totală de 30.909,9 euro, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise de către apelantă. În această privintă, tribunalul are în vedere faptul că intimata S.C. J. I. E.
S.R.L. a recunoscut în cadrul interogatoriului administrat la fond că numita D. M. era angajata sa, având functia de referent import-export în cadrul departamentului I. . Or, în conditiile în care numita D. M. avea calitatea de angajată a societătii intimate, aceasta era în măsură să angajeze juridic societatea în raporturile cu tertii, întrucât era un prepus al societătii intimate, sarcina probei depăsirii de către aceasta a limitelor împuternicirii date acesteia în calitate de angajat al societătii în raporturile cu tertii, revenind intimatei, care însă nu a făcut proba în acest sens. Prin urmare, retine că dată fiind calitatea numitei D. M. de angajată a intimatei, actionarea acesteia cu depăsirea limitelor însărcinărilor primite angajează juridic societatea în raporturile cu
tertii de bună-credintă, societatea având eventual dreptul de a se întoarce în regres împotriva acesteia.
În ce priveste adresa mentionată, tribunalul mai retine că aceasta nu este echivocă, întrucât face mentiune cu privire la cuantumul datoriei recunoscute, iar intimata nu a făcut dovada desfăsurării si a altor raporturi juridice dintre părti decât cele ce fac obiectul dosarului de fată, astfel că nu poate exista îndoială cu privire la temeiul debitului recunoscut. Indicarea datei emiterii adresei în cuprinsul acesteia ca fiind_, nu este de natură să o invalideze, de vreme ce aceasta a fost transmisă prin fax la_ (fila 85 dosar fond), iar în cuprinsul actului se fac promisiuni de plată începând cu_ . Prin urmare, retine că raportat la această adresă, sunt incidente prevederile art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1958, operând întreruperea termenului de prescriptie a dreptului de actiune al apelantei.
În ce priveste incidenta prevederilor art. 720 ind. 1 alin. 1 ind. 1 Cod proc.civ., retine că potrivit acestor prevederi, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 71/2011, si în forma în care erau în vigoare la data la care apelanta S.C. J. I. E. S.R.L. a expediat invitatia la conciliere directă, intimatei S.C. J. I. E. S.R.L., ";termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii sau concilierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei";. Pentru aplicarea si interpretarea acestor prevederi legale, trebuie să fie avute în vedere si dispozitiile alin. 2, 4 si 5 din acelasi articol de lege, din care rezultă că procedura concilierii directe începe prin expedierea de către reclamant a invitatiei la conciliere directă către pârât, iar durata procedurii concilierii directe diferă în functie de împrejurarea dacă pârâtul dă sau nu curs invitatiei la conciliere, urmând ca, în cazul în care acesta nu dă curs acelei invitatii, reclamantul să astepte 30 de zile de la data primirii invitatiei de către pârât, pentru a putea să anexeze dovada trecerii acestui termen si a demersurilor sale, cererii de chemare în judecată.
În spetă, apelanta S.C. SSA. a expediat o invitatie la conciliere directă intimatei S.C. J. I. E. S.R.L. la_ (fila 8-10 dosar fond), aceasta fiind data începerii procedurii concilierii directe, potrivit art. 720 ind. 1 alin. 2 Cod proc.civ. La _
, apelanta a încheiat un proces verbal de constatare a efectuării procedurii concilierii directe, în cuprinsul căreia s-a consemnat că intimata nu s-a prezentat la data si ora stabilite (fila 11 dosar fond). Invitatia la conciliere directă a fost primită însă de către intimată la_, dată la care a fost primită sub semnătură necontestată si stampilă invitatia la conciliere directă expediată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (fila 79 dosar fond).
În consecintă, tribunalul retine că fată de prevederile art. 720 ind. 1 alin. 2 si 5 Cod proc.civ., procedura concilierii directe demarată de către apelantă a durat de la_ si până la data introducerii cererii de chemare în judecată de către apelantă,_, data expedierii acesteia prin postă (fila 58 dosar fond), dat fiind faptul că această dată se situează înăuntrul termenului de 30 de zile de la data de_, si întrucât intimata nu a dat curs invitatiei la conciliere directă formulată de către apelantă, durată în care a fost suspendat cursul prescriptiei extinctive potrivit alin. 1 ind. 1 al aceluiasi articol de lege.
Pentru toate considerentele arătate, retine că în mod gresit a admis prima instantă exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei privind debitul principal aferent facturilor fiscale nr. 180722/_, nr. 181279/_ și nr. 181637/_, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, impunându-se respingerea acestei exceptii.
În continuare, retine că în mod corect nu a retinut prima instantă ca operând exceptia de neexecutare a contractului invocată pe fond de către intimata apelantă S.C. J.
I. E. S.R.L., apelul declarat de către aceasta sub acest aspect fiind neîntemeiat. Astfel, retine că aceasta nu a făcut dovada întelegerii părtilor în sensul că este esentială executarea întregii comenzi la aceeasi dată, iar faptul că această parte a acceptat livrarea doar a unei părti din marfa comandată este o dovadă în contra existentei unei întelegeri a părtilor în sensul mentionat. De vreme ce apelanta intimată S.C. SSA. i-a livrat o parte din marfa comandată, iar intimata apelantă S.C. J. I. E. S.R.L. a primit-o fără obiectii si nu a făcut plata acesteia, cea dintâi era îndreptătită să invoce exceptia de neexecutare a contractului si să refuze livrarea în continuare si a restului de marfă solicitat, câtă vreme cumpărătoarea nu îsi îndeplinise propria obligatie de plată a pretului pentru marfa primită.
Nu poate fi primită în acest sens apărarea intimatei apelante S.C. J. I. E.
S.R.L. în sensul că livrarea ar fi neconformă întrucât nu s-au livrat toate tipurile de marfă comandate, câtă vreme aceasta pe de o parte a acceptat livrarea partială fără obiectiuni, iar pe de altă parte nu a probat că întelegerea părtilor ar fi fost în sensul că trebuie livrată deodată toată marfa comandată. Asadar, de vreme ce intimata apelantă S.C. J.
I. E. S.R.L. nu si-a îndeplinit obligatia de plată a contravalorii mărfii ce îi fusese în mod efectiv livrată, aceasta nu se poate prevala de propria conduită contractuală culpabilă pentru a reprosa părtii adverse faptul nelivrării în continuare si a restului de marfă, aceasta din urmă fiind partea contractantă îndreptătită să se prevaleze de exceptia de neexecutare a contractului.
Totodată, tribunalul retine că prima instantă a transat în mod judicios această chestiune, nefiind întemeiată sustinerea intimatei apelante S.C. J. I. E. S.R.L. în sensul că ";nu se poate interpreta că pe de o parte există contract consensual în ceea ce priveste obligatia de plată a J., iar pe de altă parte nu există un astfel de contract în ceea ce priveste obligatia de livrare conformă a S. ";. Astfel, relevantă în această privintă este împrejurarea că s-a probat faptul că s-au comandat mai multe tipuri de mărfuri, însă nu s-a probat existenta unei clauze a părtilor în sensul că aceste mărfuri trebuie să fie livrate deodată. În mod corespunzător, nici apelanta intimată S.C. S.
S.A. nu a solicitat obligarea intimatei apelante S.C. J. I. E. S.R.L. la plata întregii mărfi ce fusese comandată de către aceasta, ci doar la plata celei care îi fusese livrată acesteia si care, după cum am arătat, a fost primită de către aceasta fără obiectiuni.
Asadar, îndeplinirea de către apelanta intimată S.C. SSA. a obligatiei de livrare a mărfurilor pentru care au fost emise facturile fiscale în cauză si primirea mărfurilor fără obiectiuni de către intimata apelantă S.C. J. I. E. S.R.L. fiind probată, la dosar fiind depuse chiar de către aceasta din urmă în copie certificată notele de receptie import în acest sens (filele 154-157), în baza art. 969 Cod civ., acesteia îi revenea obligatia de plată a contravalorii facturilor fiscale emise de către cea dintâi, la data scadentei acestora si după cum si le-a înscris în contabilitatea proprie.
Totodată, în mod neîntemeiat, a invocat intimata apelantă S.C. J. I. E.
S.R.L. faptul că prima instantă ar fi dat mai mult decât s-a cerut si că ar fi încălcat prevederile art. 129 alin. 6 Cod proc.civ. Astfel, prin cererea de chemare în judecată formulată de către aceasta, apelanta intimată S.C. SSA. a solicitat obligarea părtii adverse la plata contravalorii facturilor fiscale exprimate în moneda euro, împrejurare pe care prima instantă era tinută să o respecte, fată de principiul disponibilitătii. Pe de
altă parte însă, moneda euro nefiind moneda oficială în statul în care este solutionat procesul, plătile trebuie să fie efectuate în moneda natională, iar hotărârea judecătorească trebuie să indice criteriul legal de conversie a obligatiilor bănesti stabilite în alte monede, pentru a permite executarea silită a hotărârilor în România. În mod legal a stabilit prima instantă în acest sens că plata trebuie făcută la cursul BNR din data plătii, acesta fiind singurul criteriu care poate asigura că reclamanta, care a avut câstig de cauză, poate primi la punerea în executare a hotărârii ceea ce s-a avut în vedere la pronuntarea acesteia si respectiv ceea ce a cerut. Faptul că aceasta a indicat în cererea de chemare în judecată echivalentul în lei al sumei solicitate nu are influentă asupra obiectului cererii, de vreme ce nu suma în lei a fost solicitată de către reclamantă, ci cea indicată în moneda euro, ci reprezintă doar o îndeplinire de către reclamantă a obligatiei procedurale de indicare a valorii obiectului cererii, prevăzute de art. 112 alin. 1 pct. 3 Cod proc.civ.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, în temeiul art. 296 Cod proc.civ., va respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelanta S.C. J. I. E. S.R.L., în contradictoriu cu intimata S.C. SSA., împotriva sentinței civile nr. 23157/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca.
Ca urmare a celor mai sus arătate, cu privire la temeinicia pretentiilor reclamantei privind contravaloarea facturilor nr. 180722/_, nr. 181279/_ și nr. 181637/_
, tribunalul retine că se impune modificarea solutiei primei instante si în ce priveste dobânda legală aferentă acestor facturi, în baza art.43 Cod com. raportat la art.1088 alin.1 Cod civ., în cuantumul determinat potrivit art. 4 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești.
În ce priveste însă solicitarea acesteia de acordare a dobânzii legale aferent facturii fiscale nr. 182443/_, tribunalul retine că prima instantă a lăsat nesolutionată această cerere, împrejurare fată de care aceasta nu poate fi solutionată pentru prima dată în calea de atac, fată de prevederile art. 281 ind. 2a Cod proc.civ., completarea hotărârii neputând să fie cerută direct în calea de atac, ci fiind de competenta primei instante potrivit procedurii prevăzute de art. 281 ind. 2 alin. 1 Cod proc.civ.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, raportat la prevederile art. 296 și art. 297 alin. 2 Cod proc.civ., va admite în parte apelul declarat de apelanta S.C. SSA., în contradictoriu cu intimata S.C. J. I. E. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 23157/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj- Napoca, pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga pe pârâta S.C. J. I. E.
S.R.L. să plătească reclamantei S.C. SSA. și echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 14.908,5 euro reprezentând contravaloarea facturilor nr. 180722/_, nr. 181279/_ și nr. 181637/_, precum și la plata dobânzii legale aferentă acestei sume, calculată de la_ și până la data plății efective a debitului, și va obliga pe pârâta S.C. J. I. E. S.R.L. să plătească reclamantei S.C. SSA. suma de 11.042,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
În ce priveste cheltuielile de judecată la fond, retine incidenta prevederilor art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., reclamanta având câstig de cauză, iar cheltuielile de judecată trebuie stabilite la nivelul sumei de 11.042,9 lei, compusă din 5773 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, din 5,3 lei timbrul judiciar, iar 5264,6 lei onorariul avocatial achitate de reclamantă în primă instantă, acesta din urmă acordat si de instanta de fond, solutia
acesteia sub acest aspect nefiind contestată prin apelul declarat de apelanta S.C. J. I.
S.R.L.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât apelanta
S.C. SSA. a avut câștig de cauză atât prin admiterea apelului formulat de către aceasta, cât si prin respingerea apelului formulat de partea adversă, tribunalul va obliga pe intimata S.C. J. I. E. S.R.L. la plata către apelanta S.C. SSA. a sumei de 8549 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, din care 546 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 3 lei timbrul judiciar, datorate si achitate de apelantă aferent apelului declarat de către aceasta, iar 8000 lei reprezentând onorariu avocatial (fila 57 dosar apel). Totodată, întrucât apelanta S.C. J. I. E. S.R.L. nu a avut câstig de cauză în apel, va respinge, ca neîntemeiată, cererea acesteia de obligare a intimatei S.C.
SSA. la plata cheltuielilor de judecată în apel.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de apelanta S.C. SSA., cu sediul procesual ales la Cabinet avocat N. Ana M. / Stănescu D., în mun. B., str. T. nr. 123, bl. 4, sc. B, et. 8, ap. 87, sectorul 1, în contradictoriu cu intimata S.C. J. I. E. S.R.L., cu sediul procesual ales la Societatea civilă de avocati N. escu, Somlea si Asociatii, în mun. C. -N., str. J. Bolyai nr. 1, et. 1, ap. 3-4, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 23157/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj- Napoca, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pe pârâta S.C. J. I. E.
S.R.L. să plătească reclamantei S.C. SSA. și echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 14.908,5 euro reprezentând contravaloarea facturilor nr. 180722/_, nr. 181279/_ și nr. 181637/_, precum și la plata dobânzii legale aferentă acestei sume, calculată de la_ și până la data plății efective a debitului, și obligă pe pârâta
S.C. J. I. E. S.R.L. să plătească reclamantei S.C. SSA. suma de 11.042,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelanta S.C. J. I. E. S.R.L., în contradictoriu cu intimata S.C. SSA., împotriva sentinței civile nr. 23157/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca.
Obligă pe intimata S.C. J. I. E. S.R.L. la plata către apelanta S.C. SSA. a sumei de 8549 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea apelantei S.C. J. I. E. S.R.L. de obligare a intimatei S.C. SSA. la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
V. | L. O. | I. | P. A. În concediu de odihnă | Zah | În concediu de odihnă |
semnează loctiitor presedinte | semnează grefier sef |
Red./O.V.L./Dact./M.M;O.V.L. 4ex./_
Judecător fond: R. M. P. a Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 333/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 371/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
