Decizia civilă nr. 180/2012. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R.
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter persona 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 180/2012
Ședința publică din data de 18 martie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: D. M. D.
JUDECĂTOR: N. K. JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurenta SC T. C.
S. împotriva sentinței civile nr.22449/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata SC F. L.
R. I. SA, având ca obiect în primă instanță contestație la executare.
La apelul nominal efectuat în cauză, la prima strigare, se prezintă reprezentantul recurentei, d-l avocat R. H., lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la data de 18 martie 2013 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei, cu anexe.
Se comunică reprezentantului recurentei un exemplar din întâmpinarea depusă de către intimată.
Reprezentantul recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și timbre judiciare în cuantum de 3 lei și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru studierea întâmpinării.
T. ul, deliberând, lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitate reprezentantului recurentei să studieze întâmpinarea comunicată azi.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul recurentei, d-l avocat R.
H., lipsind intimata.
Reprezentantul recurentei arată că nu are alte cereri în probațiune.
T. ul, în urma deliberării, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurentei solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare și, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare, în baza actelor și a probelor existente la dosar.
T. UL,
Prin sentința civilă nr.22449/2012 pronunțată la data de 15 noiembrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă exceptia inadmisibilitatii actiunii ca neintemeiata, a fost respinsă actiunea formulata de contestatoarea SC T. C. S. în contradictoriu cu intimata SC F. L. R.
I. SA, ca neintemeiata și a fost respinsă cererea de obligare a contestatoarei la plata de cheltuieli de judecata, ca neintemeiata.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul verbal din data de_ incheiat de catre BEJ Balanciu C. l
Cristian din circumscriptia Curtii de Apel B., in temeiul cap 5 partea a VI- a din Legea nr. 99/1999, privind executarea garantiei reale mobiliare, s-a procedat la ridicarea autoturismului Audi Q 7 cu nr. de inmatriculare_, care a facut obiectul contractului de leasing nr. 946/_, din parcarea Metro C., bunul fiind predat creditoarei SC F. L. R. I. SA, debitoare fiind SC Master Finance Group SA.
In drept, instanta a retinut ca potrivit art. 2 din Legea nr. 99/1999, Titlul VI sunt supuse prevederilor prezentului titlu, în ceea ce priveste ordinea de prioritate, publicitatea și executarea, urmatoarele acte juridice: c) toate formele de inchiriere, inclusiv orice leasing pe termen mai mare de 1 an, avand ca obiect bunurile prevazute la art. 6 din prezentul titllu.
Potrivit art. 62 in cazul neindeplinirii obligatiei garantate, creditorul va putea sa aleaga intre a initia procedura de executare prevazuta de Codul de procedura civila sau a executa garantia reala potrivit prevederilor prezentului capitol. (2) Daca nu se prevede altfel, dispozitiile prezentului capitol se aplica numai garantiilor reale asupra bunurilor cu care se garanteaza indeplinirea unei obligatii care cade sub incidenta prezentului titlu. Obligatia trebuie sa fie certa și exigibila.
Conform art. 63 alin.1 in cazul în care debitorul nu isi indeplineste obligatia, creditorul are dreptul de a-si satisface creanta cu bunul afectat garantiei. In acest scop, creditorul are dreptul sa ia în posesie, în mod pasnic, bunul afectat garantiei sau produsele rezultate din valorificarea acestuia, precum și titlurile și inscrisurile care constata dreptul de proprietate al debitorului asupra bunului, fara a fi necesara vreo autorizatie sau notificare prealabila și fara a plati taxe sau vreun tarif.
Potrivit art. 67 daca nu este posibila luarea în posesie a unui bun afectat garantiei în forma pasnica, creditorul garantat poate, prin intermediul executorului judecatoresc sau, dupa caz, al executorului bancar ori cu sprijinul oricarui alt organ de executare, sa intre în posesia bunului. Cererea creditorului va fi insotita de o copie certificata de pe inscriere la arhiva, o copie de pe contractul de garantie și de o descriere a bunului ce urmeaza a fi luat în posesie. La solicitarea organului de executare organele de politie sunt obligate sa acorde tot sprijinul pentru luarea în posesie a bunului.
Potrivit art. 68 in termen de 48 de ore de la primirea cererii organul de executare se va deplasa la locul unde se afla bunul afectat garantiei, va intra în posesia acestuia și il va preda imediat creditorului. Organul de executare va intocmi un proces-verbal, în doua exemplare, din care unul se va pastra la dosarul de executare, iar celalalt va fi inmanat debitorului, care va semna de primire. In cazul în care este necesara folosirea fortei, organul de executare este obligat sa revina în cursul aceleiasi zile, insotit de politie, pentru a intra în posesia bunului afectat garantiei..
Potrivit art. 71 inainte de vanzare, sub sanctiunea nulitatii și a raspunderii pentru pagubele cauzate, creditorul trebuie sa faca o notificare a vanzarii catre debitor și catre ceilalti creditori care si-au inscris un aviz de garantie reala fata de acelasi debitor și cu privire la acelasi bun, precum și proprietarului bunului afectat garantiei, daca debitorul nu este proprietarul acestuia. (2) Notificarea va fi comunicata persoanelor mentionate la alin. (1) la domiciliul lor, astfel incat sa fie primita cu cel putin 5 zile libere inainte de vanzare, și va indica locul, ziua și ora la care va avea loc vanzarea, precum și conditiile de vanzare. (3) Notificarea se va face prin orice mod care asigura dovada primirii ei si, daca este cazul, trebuie inmanata de catre o persoana majora. (4) Creditorul poate vinde bunul chiar inainte de notificare, în cazul bunurilor perisabile.
Conform art. 75 in termen de 5 zile libere libere de la primirea notificarii, debitorul, creditorul sau proprietarul bunului, daca are un interes, poate face opozitie la vanzarea bunului la instanta competenta potrivit Codului de procedura civila.
Analizand cu prioritate exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata prin intampinare, instanta a apreciat ca aceasta este neintemeiata, astfel că a respins-o pentru urmatoarele considerente. Astfel, instanta a retinut ca desi in cauza executarea silita s-a realizat in temeiul prevederilor cuprinse in Legea nr. 99/1999, Titlul VI, capitolul 5, in sensul ca creditorul, conform dispozitiilor art. 62, a optat pentru executarea garantiei reale potrivit prevederilor acestui act normativ, nu pentru procedura de executare prevazuta de Codul de procedura civila, aceasta nu inseamna ca contestatoarea nu avea in cazul de fata la dispozitie calea contestatiei la executare reglementata de art. 399 C.p.c. Instanta a retinut ca dispozitiile privind executarea silita cuprinse in Codul de procedura civila reprezinta dreptul comun in materie, fiind aplicabile ori de catre ori nu exista reglementari speciale in domeniu. Or in cauza, este adevarat ca legiuitorul a reglementat in capitolul 5 o procedura speciala de executare silita a garantiei reale imobiliare si o cale de atac speciala, respectiv opozitia la vanzare conform art. 75 din acelasi act normativ. Instanta a observat insa ca contestatoarei ii era deschisa calea opozitiei la vanzare numai dupa ce aceasta era notificata conform art. 71 in legatura cu vanzarea bunului luat in posesie de catre creditor in modalitatea prevazuta de art. 63 (in mod pasnic) sau de art. 76 (cu concursul executorului judecatoresc). In cauza, insa executarea silita realizata in procedura speciala nu a ajuns in etapa notificarii inainte de vanzare pentru ca contestatoarea sa poata formula opozitie la vanzare. Prin actiunea de fata, contestatoarea a inteles sa conteste modalitatea in care s-a realizat luarea in posesie a bunului de catre executorul judecatoresc, ca forma speciala de executare a garantiei reale mobiliare, or in acesta etapa a executarii legea speciala nu reglementa o cale de atac separata, fiind astfel incidente dispozitiile de drept comun in materia executarii silite, contestatoarea avand deschisa calea contestatiei la executare in baza caruia debitorul sau o terta persoana (cum este cazul de speta) putea contesta orice act de executare silita.
Pe fond, analizand actiunea formulata prin prisma dispozitiilor legale amintite, instanta a apreciat ca aceasta este neintemeiata pentru urmatoarele considerente. Asa cum s-a precizat mai sus, executarea silita in cazul de fata s- a realizat conform procedurii speciale reglementate in capitolul V din Legea nr. 99/1999, Titlul VI, creditorul avand posibilitatea sa opteze in realizarea executarii silite intre procedura de drept comun, reglementata de Codul de procedura civila si procedura speciala. In acest ultim caz legea da posibilitatea creditorului de a executa silit garantia reala mobiliara prin luarea bunului in posesie, in mod pasnic sau prin intermediul executorului judecatoresc. In ambele ipoteze executarea silita se realizeaza fara nicio formalitate prealabila, orice persoana care are posesia bunului afectat garantiei avand obligatia sa il predea la cererea creditorului, daca nu avea la randul sau o garantie cu un grad de prioritate mai mare. In ipoteza in care creditorul opta pentru realizarea executarii silite cu concursul executorului judecatoresc, acesta din urma avea dreptul sa se deplaseze la locul unde se afla bunul afectat garantiei pentru a intra in posesia acestuia si pentru a-l preda imediat creditorului, incheindu-se in acest scop un proces verbal. Textul art. 67 si al art. 68 nu prevede ca in acest caz debitorul sau persoana in posesia careia se afla bunul trebuia somata in prealabil, dupa cum nu conditioneaza competenta executorului judecatoresc in functie de locul situarii bunului. Deci,
sub acest aspect apar ca neintemeiate sustinerile contestatoarei in legatura cu lipsa somatiei si cu necompetenta executorului judecatoresc, in cauza nefiind aplicabile prevederile Codului de procedura civila, ci cele cuprinse in legea speciala, care nu fac referire la aspectele mentionate de contestatoare in actiune. Deci instanta a retinut ca pentru luarea bunulului in posesie de catre executorul judecatoresc, conform art. 67 si art. 68, contestatoarea, care nu era debitorul creantei neexecutate, ci tert fata de aceasta, nu trebuia somata in prealabil, dupa cum executarea se putea face de catre orice executor judecatoresc nu numai de catre cel in circumscriptia caruia se afla bunul afectat de garantie.
In plus, instanta a retinut ca contestatoarea este tert fata de executarea silita realizata de catre creditoarea SC F. L. R. I. SA, avand in vedere ca executarea s-a facut in baza contractului de leasing nr. 946/_, ca urmare a faptului ca utilizatorul nu a achitat ratele convenite de parti. Chiar daca contestatoarea a achitat intregral pretul autoturismului, astfel cum acesta a fost convenit prin contractul de inchiriere incheiat cu utilizatorul, aceasta imprejurare este doar de natura sa-i confere contestatoarei un drept de creanta asupra SC Master Finance Group SA, nu asupra creditoarei, contractul de leasing si contractul de inchiriere fiind doua contracte distrincte cu efecte juridice specifice. In cazul de fata, este adevarat ca contestatoarea este partea cea mai prejudiciata deoarece se vede lipsita atat de autoturism cat si de pretul pe care l-a achitat pentru acesta, dar in aceasta situatie creditoarea nu are nicio culpa fata de imprejurarea ca utilizatorul nu a achitat la randul sau ratele de leasing, desi acestea i-au fost platite de catre contestatoare in temeiul contractului de inchiriere.
Pentru aceste considerente, instanta a respins actiunea ca neintemeiata. Instanta a arătat că nu poate dispune amendarea contestatoarei la cererea executorului judecatoresc, apreciind ca actiunea nu a fost fomulata cu rea credinta.
In baza art. 274 C.p.c. instanța a respins ca neintemaiata cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata de cheltuieli de judecata, avand in vedere ca la dosar nu exista nicio proba ca desfasurarea acestui proces a ocazionat anumite cheltuieli intimatei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC T. C. S., solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, iar în subsidiar, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației la executare așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond s-a dat cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, in sensul ca la baza hotărârii instanței de fond, au stat prevederile din titlul VI din legea 99/1999, prevederi abrogate la momentul efectuării executării prin art.230 lit.u din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a legii 287/2009 privind Codul Civil.
Potrivit art. 104 din legea 71/2011 - (1) Constituirea, conținutul și opozabilitatea drepturilor reale de garanție sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data nașterii creanței garantate sau. după caz. la data încheierii contractului prin care garanția a fost constituită. (2) Formalitățile de publicitate pentru opozabilitate față de terii a drepturilor reale de garanție sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data efectuării acestora. (3) Drepturile reale de garanție își păstrează rangul de prioritate dobândit conform legii în vigoare la momentul realizării formalităților de publicitate. (4) Dispozițiile cap. VI din titlul VI al Legii ni: 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea
reformei economice, cu modificările ulterioare, rămân aplicabile în cazul executării garanțiilor reale mobiliare constituite în temeiul aceleiași legi.
Prin urmare, dispozițiile cap.V din titlul VI legea 99/1999 nu se mai aplica executărilor începute după intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, fiind abrogate de acesta.
De asemenea, s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinica, având in vedere lipsa competentei teritoriale a executorului judecătoresc Baciu
C. l-Cristian din circumscripția Curii de Apel B. . In temeiul art. 373 alin.l din C.Pr.Civ., titlurile executorii se executa de către executorul din circumscripția curții de apel in care urmează sa se efectueze executarea, ori, in cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel in care se alia acestea. Prin urmare, având in vedere ca atât sediul SC MASTER FINANCE GROUP I. SA cat si sediul recurentei se afla in C.
-N., iar bunul s-a aflat pe tot timpul executării in posesia recurentei, pe raza județului C., competent sa efectueze executarea silita era un executor judecătoresc de pe raza Curții de Apel C., si nicidecum de pe raza Curții de Apel B. .
Executarea silita impotriva recurentei s-a realizat fara somație. In calitate de utilizator final al bunului care a fost folosit cu acordul proprietarului si in baza unui contract încheiat cu SC MASTER FINANCE GROUP I. SA recurenta considera ca era îndreptățită sa primească o somație de predare a bunului. Bunul nu a ajuns ilegal in posesia recurentei, ci in temeiul unui contract valabil încheiat si executat, aceasta având calitatea de posesor legitim al bunului.
S-a arătat că intimata S.C. F. L. R. 1FN S.A. cunoștea faptul ca intre recurentă si SC MASTER FINANCE GROUP I. SA s-a incheiat contractul de inchiriere nr.484/_ având ca obicei autoturismul marca Audi 07. Contractul de inchiriere nr.484/_ s-a incheiat cu acordul S.C. F. L.
R. I. S.A., la art. 8.2. lit. m din contractul de leasing financiar nr.946/_ fiind prevăzut faptul ca subinchirierea bunului poate fi făcuta numai cu acordul scris prealabil al finanțatorului.
Cu toate ca si-a dat acordul la încheierea contractului de inchiriere, S.C.
F. L. R. I. S.A cu rea credința nu a introdus recurenta in procesul cu SC MASTER FINANCE GROUP I. SA pentru ca aceasta sa nu invoce un drept propriu cu privire la bun. Mai mult decât atât, la data formulării cererii de restituire a bunului de către S.C. F. L. R. I. S.A. in dala de 08 martie 2011 autoturismul era achitat aproape in integralitate de către subscrisa, ultima rata fiind achitata in data de_ .
S.C. F. L. R. I. S.A cunoștea ca utilizatorul final al mașinii este recurenta, care plătește rate către SC MASTER FINANCE GROUP I. SA si care la rândul sau achita mai departe ratele achitate de către recurentă către S.C.
F. L. R. I. S.A. Practic sumele primite de către S.C. F. L. R. I.
S.A. in temeiul contractului de leasing au fost sumele plătite de către recurentă indirect, prin intermediul SC MASTER FINANCE GROUP I. SA.
SC MASTER FINANCE GROUP I. SA de asemenea a fost de rea credința, întrucât cu toate ca recurenta a achitat in integralitate autoturismul către aceasta, nu si-a respectat obligațiile de a achita mai departe către S.C. F. L.
R. I. S.A contravaloarea autoturismului. Aceasta cu atât mai mult cu cat la art. 12 din contractul de inchiriere incheiat de către recurentă cu SC MASTER FINANCE GROUP I. SA. se prevede ca niciun creditor personal al locatorului nu va putea urmări autoturismul Audi Q7, acesta neputand face obiectul vreunor pretenții ale terților înaintea încetării contractului si a consumării opțiunii de cumpărare din partea locatarului.
Ca atare, singura parte de buna credința in aceasta relație contractuala a fost recurenta, care cu toate ca si-a respectat toate obligațiile contractuale si a achitat in integralitate autoturismul a rămas si cu sumele achitate si fara autoturism.
Prin întâmpinare, intimata SC F. L. R. I. S.A. a invocat excepția netimbrării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea excepției netimbrării recursului intimata a arătat că potrivit legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recurenta avea obligația de a achita taxa judiciara de timbru aferenta cererii de chemare in judecata. Întrucât dovada achitării taxei judiciare de timbru nu se regăsește printre documentele depuse la dosar, se solicită admiterea excepției invocate.
Pe fondul recursului, intimata a arătat că in calitate de finanțator a încheiat cu SC Master Finance Group I. S.A., in calitate de utilizator, Contractul de leasing financiar nr. 946 din data de 2 mai 2006, reziliat la data de 10 martie 2010 din culpa exclusiva a Master Finance, care nu si-a mai indeplinit obligațiile de plata fata de intimată.
Având in vedere dispozițiile O.G. nr. 51/1997 privind societățile de leasing si operațiunile de leasing si prevederile Contractului de Leasing, intimata i-a solicitat Master Finance restituirea bunului care a făcut obiectul Contractului de Leasing. Întrucât Bunul nu a fost predat de bunăvoie, intimata s-a adresat atât judecătorului sindic din dosarul de insolventa Master Finance, cat si executorului judecătoresc, cărora le-a solicitat ca bunul sa-i fie restituit.
La data de 3 septembrie 2012, bunul a fost identificat in Municipiul C. -
N. si a fost recuperat de intimată prin executarea silita a Contractului de Leasing.
Bunul se afla la acea data in posesia recurentei, un terț fata de Contractul de Leasing, acest aspect nefiind comunicat intimatei nici de Master Finance si nici de recurentă, aceasta din urma cunoscând faptul ca intimata este proprietara bunului.
Recurenta a furnizat in dosarul de fata mai multe inscrisuri din care rezulta ca Master Finance si-a incalcat in mod grav aceasta obligație, prin incheierea unui contract de inchiriere cu recurenta, având ca obiect bunul, fara acordul prealabil al intimatei, iar recurenta la rândul sau a acceptat sa ia in chirie de la Master Finance bunul, fara sa depună o minima diligenta cu privire la verificarea existentei acordului intimatei.
Prin contestația la executare care formează obiectul prezentului dosar, T. a solicitat anularea tuturor formelor de executare silita si obligarea intimatei la restituirea bunului.
Intimata a arătat că executorul Judecătoresc a acționat in temeiul Legii 99/1999, potrivit căreia art. 67 daca nu este posibila luarea in posesie a unui bun afectat garanției in forma pașnica, creditorul garantat poate, prin intermediul executorului judecătoresc sau, după caz, al executorului bancar ori cu sprijinul oricărui alt organ de executare, sa intre in posesia bunului;
Potrivit art. 68 alin.1 din același act normativ, in termen de 48 de ore de la primirea cererii organul de executare se va deplasa la locul unde se afla bunul afectat garanției, va intra in posesia acestuia si ii va preda imediat creditorului. Organul de executare va intocmi un proces-verbal, in doua exemplare, din care unul se va păstra la dosarul de executare, iar celalalt va fi inmanat debitorului, care va semna de primire. In cazul in care este necesara folosirea forței, organul de executare este obligat sa revină in cursul aceleiași zile, insotit de politie, pentru a intra in posesia bunului afectat garanției.
In consecința, susținerile recurentei privind faptul ca executarea silita s- a realizat fara somație, iar executorul judecătoresc Balaciu C. l-Cristin nu are competenta teritoriala, au in vedere o alta situație de drept, care nu se regăsește in prezenta cauza, Executorul Judecătoresc nefiind limitat teritorial si neavand obligația transmiterii somației către debitor.
In plus, recurenta nu s-a opus preluării de către intimată a bunului, predarea fiind făcuta de bunăvoie.
Referitor la inadmisibilitatea contestației la executare intimata a arătat că prin contestația la executare recurenta a solicitat anularea tuturor formelor de executare silita si obligarea intimatei la restituirea bunului, cererea fiind întemeiata pe prevederile art. 399 si urm. din Codul de procedura civila.
Insa, recuperarea bunului a fost realizata in temeiul Titlului VI - Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare din Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice ("Legea 99/1999"), si a avut ca obiect executarea garanției reale mobiliare, aceasta nefiind supusa dispozițiilor Codului de procedura civila si nefiind o executare silita in baza Codului de procedura civila.
Titlul executoriu in temeiul căruia Bunul a fost recuperat ii reprezintă Contractul de Leasing.
Având in vedere ca Legea 99 prevede cai de atac speciale cu privire la executarea garanției reale mobiliare, Codul de procedura civila nu este aplicabil acestor situații.
Pentru aceste considerente, contestația intemeiata pe prevederile art. 399 si urm, din Codul de procedura civila, impotriva executării garanției reale mobiliare in temeiul Legii 99 este inadmisibila.
Cu privire la aplicarea Legii nr. 99/1999 intimata a arătat că recurenta invoca prevederile art. 104 din Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a Codului civil si afirma ca dispozițiile cap. V din Titlul VI din Legea nr. 99/1999 nu se mai aplica executărilor incepute după intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, fiind abrogate de acesta.
Însa, art. 104 din Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a Codului Civil prevede: (1) Constituirea, continutul si opozabilitatea drepturilor reale de garanție sunt supuse dispozițiilor legii in vigoare la data nașterii creanței garantate sau, după caz, la data încheierii contractului prin care garanția a fost constituita; [...] (4) Dispozițiile cap. VI din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, cu modificările ulterioare, raman aplicabile in cazul executării garanțiilor reale mobiliare constituite in temeiul aceleiași legi.
Având in vedere ca garanția reala mobiliara a fost constituita in baza Legii nr. 99/1999, creanța garantata luând naștere la data încheierii Contractului de Leasing, potrivit textului legal menționat mai sus, dispozițiile Legii nr. 99/1999 raman aplicabile in situația executării garanției respective.
Prin urmare, interpretarea recurentei cu privire la aplicabilitatea Legii nr. 99/1999 in cauza de fata este total eronata, nefiind susținuta de prevederi legale.
Cu privire la netemeinicia contestației la executare intimata a arătat că nu are si nici nu a avut niciun raport contractual cu recurenta iar clauzele negociate de aceasta din urmă cu Master Finance si plățile efectuate de recurentă către Master Finance nu sunt opozabile intimatei. Inclusiv recurenta admite prin recursul formulat ca Master Finance nu si-a respectat obligațiile de a achita mai departe către intimată contravaloarea autoturismului.
Potrivit art. 1 alin. 1 ind. 1 din O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, prezenta ordonanța se aplica si in situația in
care locatarul/utilizatorul unui bun care face obiectul unui contract de leasing încheie cu un alt locatar/utilizator, denumit locatar/utilizator final, un contract de leasing având ca obiect același bun. Contractul de leasing incheiat cu locatarul/utilizatorul final se va încheia după obținerea acordului prealabil scris al locatorului/finanțatorului inițial si indeplinirea de către locatar/utilizator a condițiilor cerute societăților de leasing. In aceste cazuri, desființarea titlului locatarului/utilizatorului inițial din orice motive va conduce la incetarea de drept a contractului de leasing incheiat intre acesta din urma si locatarul/utilizatorul final.
Dispozițiile legale de mai sus sunt aplicabile situației de fata, prin analiza contractului de "închiriere" putandu-se observa ca acesta are caracterul unui veritabil contract de leasing, T. având inclusiv dreptul de opțiune cu privire la cumpărarea Bunului la sfârșitul duratei contractuale.
Insa, chiar daca instanța considera ca actul juridic incheiat intre Master Finance si recurentă este un contract de inchiriere, in aceasta situație sunt aplicabile dispozițiile art. 1418 din Codul civil care prevede ca Locatarul are dreptul de a subinchiria ori a subarenda si de a ceda contractul sau către altul, daca o asemenea facultate nu i-a fost interzisa.
Prin urmare, indiferent ca este vorba de un contract de leasing sau un contract de inchirere, condițiile privind subinchirerea sunt aceleași.
Dispozițiile legale sunt intarite prin clauzele contractuale. Astfel, potrivit Clauzei 8.2 lit. m din Contractul de Leasing, Master Finance avea obligația sa nu subinchirieze bunul decât cu acordul scris prealabil al intimatei, atât cu privire la persoana subchiriasuiui, cat si asupra clauzelor contractului de subinchiriere.
Afirmația recurentei potrivit căreia bunul nu a ajuns ilegal in posesia intimatei, ci in temeiul unui contract valabil incheiat si executat, intimata având calitatea de posesor legitim al bunului, este falsa.
Contractul dintre Master Finance si T. nu reprezintă nicidecum un act juridic valabil incheiat, in condițiile in care au fost incalcate dispozițiile legale si contractuale menționate mai sus. Contractul de închiriere încheiat de un neproprietar, fara acordul proprietarului, in frauda intimatei, nu este si nu poate fi opozabil proprietarului F. L. .
Chiar daca recurenta ar putea pretinde ca are interes sa formuleze contestație la executare, intrucat bunul se afla in posesia acesteia, se susține că recurenta nu a avut si nu are niciun titlu de deținere valabil asupra bunului.
Cu privire la puterea de lucru judecat intimata a arătat că prin cererea înregistrata la data de 14 septembrie 2012 la Tribunalul Comercial Cluj sub nr._, recurenta a solicitat instanței ca, pe calea speciala a contestației la titlu (in temeiul art. 399 din Codul de procedura civila referitor la contestația la executare) sa dispună lămurirea intelesului si aplicării titlului executoriu reprezentat de Sentința civila nr. 570 din data de 9 februarie 2012 pronunțata de T. ul Specializat C. in Dosarul nr._, in sensul precizării daca titlul executoriu menționat poate fi pus in executare silita fata de recurentă.
Prin Sentința civila nr. 3676 din data de 8 octombrie 2012, pronunțata in Dosarul nr._, rămasa irevocabila la data de 6 martie 2013, T. ul Specializat C. a respins contestația la titlu, reținând că recurenta a solicitat pe calea contestației la titlu lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 570/2012 fara a avea calitatea de parte in acest litigiu. Ca urmare, nefiind dispusa nicio măsura cu privire la recurentă in cuprinsul dispozitivului sentinței, instanța investita cu contestația la titlu constata ca nu are ce sa lămurească.
Este statuat la nivel de principiu faptul ca efectul obligatoriu al unei hotărâri judecătorești irevocabile se răsfrânge exclusiv asupra pârtilor improcesuate, fiind o apărare pe care partea interesata o poate invoca in orice litigiu isi justifica interesul.
Astfel, soluționând contestația la titlu, Tribunalul Cluj s-a pronunțat cu privire la toate argumentele invocate de T. prin prezenta contestație la executare, considerând ca nu exista nici un temei pentru admiterea contestației la titlu.
Atât Sentința civila nr. 3676 din data de 8 octombrie 2012, pronunțata de T. ul Specializat C. in Dosarul nr._, rămasa irevocabila la data de 6 martie 2013, cat si Sentința civila nr. 570 din data de 9 februarie 2012 pronunțata de T. ul Specializat C. in Dosarul nr._ conferă putere de lucru judecat cu privire la dreptul intimatei de a intra in posesia bunului și deținerea nelegala a bunului de către recurentă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Examinand cu prioritate critica recurentei referitoare la aceea ca in speta dispozițiile cap. V din Titlul VI din Legea nr. 99/1999 nu s-ar mai aplica, fiind abrogate, deoarece este o executare inceputa după intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, tribunalul o va inlatura ca nefondata, raportat la aceea ca garanția reala mobiliara a fost constituita in baza Legii nr. 99/1999, iar art. 104 alin. 4 din Legea nr. 71/2011 prevede expres ca dispozițiile cap. VI din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 raman aplicabile in cazul executării garanțiilor reale mobiliare constituite in temeiul aceleiași legi.
Intimata nu a formulat un recurs care sa vizeze solutia pronuntata asupra exceptiei inadmisibilitatii contestatiei la executare, astfel ca tribunalul apreciaza ca nu se impune analiza considerentelor mentionate prin intampinarea intimatei, care se refera la acest aspect.
T. ul observa ca executarea silita in cazul de fata s-a realizat conform procedurii speciale reglementate in capitolul V din Legea nr. 99/1999, Titlul VI
, iar art. 67 si. 68 nu prevad obligativitatea somatiei prealabile catre debitorul sau persoana in posesia careia se afla bunul si nici nu conditioneaza competenta executorului judecatoresc in functie de locul situarii bunului. In concluzie, tribunalul apreciaza ca sunt neintemeiate si aceste critici ale recurentei contestatoare, in legatura cu lipsa somatiei si cu necompetenta executorului judecatoresc .
Contestatoarea este tert fata de executarea silita realizata de catre creditoarea SC F. L. R. I. SA, executarea fiind demarata in baza contractului de leasing nr. 946/_, ca urmare a faptului ca utilizatorul nu a achitat ratele.
Conform art.8.2 lit. m din Contractul de Leasing, Master Finance avea obligația sa nu subinchirieze bunul decât cu acordul scris prealabil al intimatei, atât cu privire la persoana subchiriasuiui, cat si asupra clauzelor contractului de subinchiriere.
T. ul apreciaza ca fiind irelevanta afirmatia recurentei referitoare la aceea ca S.C. F. L. R. 1FN S.A. ar fi cunoscut faptul ca intre recurentă si SC MASTER FINANCE GROUP I. SA s-a incheiat un contract de inchiriere, deoarece tribunalul observa ca acest fapt nu poate echivala cu un acord al S.C.
F. L. R. I. S.A., iar intimata invoca in aparare, tocmai lipsa unui acord cu privire la subinchiriere.
Astfel, tribunalul apreciaza ca prevederile art. 12 din contractul de inchiriere incheiat de către recurentă cu SC MASTER FINANCE GROUP I. SA,
invocate de recurenta, sunt lipsite de eficienta juridica, deoarece insusi contractul de inchiriere nu poate fi opus SC F. L. R. I. SA,
In acest context se apreciaza ca prima instanta in mod intemeiat a retinut ca pentru sumele platite catre SC Master Finance Group SA, contestatoarea are doar un drept de creanta, fara a putea opune proprietarului vreun titlu valabil asupra autoturismului, sens in care se retine si faptul ca sunt intemeiate apararile partii intimate.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciaza ca sunt nefondate criticile recurentei, astfel ca va respinge ca atare recursul declarat impotriva sentintei civile nr._, pronuntata la data de_ de catre Judecatoria
C. -N. in dosar nr. 21._, pe care o va mentine in totalitate .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul formulat de catre recurenta SC T. C.
S. impotriva sentintei civile nr._, pronuntata la data de_ de catre Judecatoria C. -N. in dosar nr. 21._, pe care o mentine in totalitate .
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
D. M. D. N. | K. | M. | C. | B. A. | VLAIC |
Red.DMD/MM 2 ex./_
Judecător fond: R. C. V. e, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 219/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 296/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
