Decizia civilă nr. 296/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 296/R/2013
Ședința publică din data de 13 mai 2013 Instanța este constituită din :
PREȘEDINTE - V. -LAURA OROS JUDECĂTOR - S. I. JUDECATOR - C. G.
GREFIER -S. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta I. S., în contradictoriu cu intimata S. C. M. S. ., împotriva sentinței civile nr. 2105/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria, având ca având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă în reprezentarea intereselor recurentei, d-l. avocat S. Francisc și în reprezentarea intereselor intimatei, d-l. avocat N. laș Violin D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul recurentei depune în probațiune copia certificată a sentinței civile nr. 15426/_ pronunțată în dosarul_ de către Judecătoria Cluj-Napoca.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri sau excepții de invocat și constatând că prezenta cauză se află în stare de judecată, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu consecința modificării hotărârii atacate, prin admiterea contestației la executare astfel cum aceasta a fost formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată. Consideră că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată a făcut o greșită aplicare a legii. S-a analizat caracterul executoriu al ordonanței pronunțate doar din prisma art.13 alin.3 din OUG nr.119/2007 și a art. 720 indice 8 C.pr.civ. fără a se lua în considerare prevederile exprese ale art. 14 din OUG nr. 119/2007. Potrivit art. 14 din OUG nr. 119/2007 ordonanța de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu. Din această dispoziție legală rezultă faptul că intenția legiuitorului a fost de a acorda ordonanței de plată putere executorie deplină, doar în cazul în care nu se introduce o cerere în anulare sau se respinge o cerere în anulare pentru a asigura părților o egalitate în drepturi și arme juridice. Recurenta a formulat cerere în anulare care formează obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei C. - N., ordonanța civila nr. 9646/2011 nu constituie titlu executoriu. Chiar dacă art. 13 alin.3 prevede faptul că "cererea în anulare nu suspendă executarea"; acest lucru nu înseamnă că ordonanța de plată este executorie de drept și poate fi pusă în executare fără investirea cu formulă executorie a acesteia întrucât ar contraveni dispozițiilor art. 14. Titlul executoriu ce a stat la baza executării a fost desființat prin sentința civilă nr. 15426/_ pronunțată în dosarul_ de către Judecătoria Cluj-Napoca. Solicită admiterea recursului fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 2105/2012 pronunțată de către Judecătoria Turda în dosarul nr._, pentru toate considerentele expuse pe larg în întâmpinare. În opinia sa, art. 13 din OUG nr.119/2007, arată că, cererea în anulare nu
suspendă executarea silită. Aceste dispoziții legale se referă la ipoteza în care ordonanța de plată este pusă în executare înainte de soluționarea cererii în anulare. Nici o altă interpretare nu poate fi dată acestei norme de reglementare întrucât în caz contrar ea ar fi lipsită de semnificație juridică. Totodată, susține că este neîntemeiată susținerea recurentei că ordonanța în cauză putea fi pusă în executare doar prin investirea cu formulă executorie înainte de a deveni irevocabilă, urmând ca după ce a devenit irevocabilă prin neatacare sau respingerea cererii în anulare să fie executorie de drept fără o altă formalitate. Hotărârile pronunțate în temeiul OUG nr. 119/2007 constituie titluri executorii prin efectul legii, care nu necesită investirea cu formulă executorie. Referitor la nemulțumirile recurentei legate de onorariul executorului judecătoresc, arată că și acestea sunt nefondate. În dosarul execuțional, executorul judecătoresc a comunicat recurentei procesul verbal de cheltuieli care constituie titlu executor conform art. 371 ind. 7 C.pr.civ. Instanța de fond a constatat în mod corect că onorariul calculat respecta prevederile legale. În opinia sa, sentința civilă nr. 15426/_ pronunțată în dosarul_ de către Judecătoria Cluj-Napoca nu are relevanță în soluționarea prezentului recurs. Arată că intimata a promovat o acțiune de drept comun împotriva recurentei care se află pe rolul Judecătoriei C. - N. . Solicită respingerea recursului cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, reprezentantul recurentei arată că a intrat în posesia sentinței civile nr. 15426/_ pronunțată în dosarul_ de către Judecătoria Cluj-Napoca după data promovării recursului. Nu poate fi continuată executarea silită cu un titlu executoriu desființat.
În replică, reprezentantul intimatei arată ă executarea silită încetează de drept, urmare admiterii cererii în anulare, prin urmare nu se impune desființarea actelor de executare legal efectuate în dosarul execuțional.
T. ul reține cauza spre soluționare.
T R I B U N A L U L,
Prin Sentința civilă nr. 2105/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea I. S. în contradictoriu cu intimata SC C. M. SRL și a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de ce suspendare a executării silite, fiind obligată contestatoarea să plătească în favoarea intimatului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin ordonanța civilă nr. 9646/2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ a fost admisă cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea SC C. M. SRL în contradictoriu cu debitoarea I. S. JANETA și a fost obligată debitoarea să plătească creditoarei suma de 34.532, 60 lei cu titlu de debit principal restant reprezentând rest de plată la facturi fiscale emise în perioada_ -_ în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr. 2 încheiat la data de_ . De asemenea, debitoarea a fost somată să plătească creditoarei suma de 26.570,66 lei cu titlu de penalități contractuale de întârziere aferente debitului principal, calculate până la data de_, precum și penalități de 1% pe fiecare zi de întârziere începând cu data de_ și până la data achitării integrale a debitului.
Ordonanța civilă nr. 9644/2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca nu a devenit irevocabilă, aceasta fiind atacată de debitoare cu cerere în anulare în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., în prezent suspendat în temeiul art. 244 pct. 1 c.pr.civ. până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N.
.
La data de_ intimata SC C. M. SRL s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc P. a N. Fanfany cu o cerere de executare silită a ordonanței civile nr.9646/2011 pronunțată de Judecătoria C. N. în dosarul nr._ împotriva tuturor bunurilor mobile și imobile ale debitoarei I. S. Janeta, fiind format dosarul de executare nr. 9/2012.
Prin încheierea civilă nr. 316/2012 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu constând în Ordonanța civilă nr. 9646/2011 pronunțată de Judecătoria C. N. în dosarul nr._ . Prin procesul verbal de cheltuieli din data de_ a fost stabilit onorariu executorului judecătoresc în sumă de 8.753, 95 lei, TVA inclus raportat la debitul de 175.964, 51 lei. La data de_ executorul judecătoresc i-a comunicat contestatoarei titlul executoriu și somația prin care i-a adus la cunoștință obligația de a plăti intimatei SC C. M. SRL suma de 185.168,46 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare silită, somația fiind înscrisă în cartea funciară nr. 53511 Turda. Totodată, s-a dispus înființarea popririi asupra tuturor conturilor pe care debitoarea le are deschise la Banca Comercială Carpatica, Banca Transilvania, CEC Bank SA, ING Bank N.V. Amsterdam, conform adreselor de înființare a popririi de la dosar.
Referitor la caracterul de titlu executoriu al ordonanței civile nr. 9646/2011 a Judecătoriei C. N. s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 720 ind. 8 cod procedură civilă, hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile dintre profesioniști sunt executorii, iar exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea.
În ceea ce privește executarea de drept a hotărârilor, dispozițiile art. 13 alin. 3 din OUG nr. 119/2007, prevăd expres că exercitarea căii de atac, a cererii în anulare, nu suspendă executarea. Deși prin art. 374 alin. 1 cod procedură civilă, se prevede că hotărârile judecătorești sau alt titlu se execută numai dacă sunt investite cu formulă executorie, prin norma legală invocată, au fost stabilite anumite excepții de la această regulă, care se referă la încheierile executorii, hotărâri executorii provizoriu, precum și la alte hotărâri sau titluri determinate de lege.
Din textul art. 13 al. 3 din OUG 119/2007 se desprinde cu claritate caracterul executoriu al ordonanței pronunțate în cadrul acestei proceduri, cererea în anulare nefiind suspensivă de executare. Ca urmare a caracterului executoriu stabilit de lege, hotărârea pronunțată în temeiul OUG 119/2007 se pune în executare fără a fi definitivă și irevocabilă și fără a fi necesară formalitatea investirii cu formulă executorie.
În acest context se impune a se avea în vedere decizia nr. 38 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 7 mai 2007, în soluționarea recursului în interesul legii, statuându-se că, dispozițiile art. 720 ind. 8 cod procedură civilă, se interpretează în sensul că hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie investite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.
Instanța a reținut că intenția legiuitorului în edictarea OUG 119/2007 a fost aceea de simplificare a procedurilor în cadrul cărora creditorii își pot recupera creanțele prin emiterea ordonanțelor de plată, această reglementare legală aplicându-se exclusiv obligațiilor de plată rezultate din contractele comerciale.
Având în vedere argumentele de mai sus, instanța de fond a constatat că ordonanța civilă nr. 9646/2011 pronunțată de Judecătoria C. N., nu era necesar să fie investită cu formulă executorie, pentru a fi pusă în executare, aceasta fiind executorie de drept, fără îndeplinirea altei formalități.
Nu au fost reținute nici motivele contestației cu privire la cheltuielile de executare silită, care, potrivit art. 3717alin.3 și 4 C.pr.civ., se stabilesc de executorul judecătoresc prin proces- verbal. Contrar celor susținute de contestatoare, procesul verbal astfel încheiat constituie titlu
executoriu, iar nu chitanța doveditoare a onorariului executoriului la care se face referire în contestație.
Se constată că prin procesul-verbal din data de_ executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare de 8.753,95 lei, TVA inclus reprezentând onorariul executorului judecătoresc și 400 lei onorariul avocatului.
Potrivit art. 39 al. 1 lit. d) din Legea nr. 188/2000 pentru creanțele în valoare de peste
100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Din procesul verbal de cheltuieli reiese că, valoarea creanței care face obiectul executării silite se ridică la suma de 175.964,51 lei în raport cu care onorariul executorului judecătoresc, în cuantum de 8753,95 lei (inclusiv TVA), a fost stabilit în mod legal, neexistând temei pentru reducerea acestuia.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, contestația la executare formulată de contestatoare a fost considerată neîntemeiată, astfel că a fost respinsă ca atare.
Potrivit art.403 Cod procedură civilă, "până la soluționarea contestației la executare […], instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță […]";.
Din analiza acestui text de lege, rezultă că pentru admisibilitatea unei asemenea cereri, este obligatoriu să fie îndeplinite două condiții cu caracter procedural, și anume: condiția plății unei cauțiuni și existența unei contestații la executare în curs de soluționare pe rolul instanței.
În speță, s-a reținut că nu este îndeplinită prima condiție, privind plata cauțiunii. Astfel, contestatoarea prin reprezentant convențional a învederat că nu înțelege să mai susțină acest capăt de cerere, neachitând cauțiunea motiv pentru care instanța va respinge ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării silite.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs, în termen legal, recurenta I. S., solicitând admiterea recursului cu consecința modificării hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației la executare astfel cum aceasta a fost formulata si obligarea paratei S. C. M. S. . la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin Sentința civila nr.2105/2012 pronunțata la data de_, Judecătoria Turda a respins ca neîntemeiata Contestația la executare formulata de subsemnata si a respins ca inadmisibila cererea de suspendare a executării silite, obligând recurenta la plata cheltuielilor de judecata in valoare de 800 de lei. Considera ca instanța de fond, prin hotărârea pronunțata, a făcut o greșita aplicare a legii. Din titlurile executorii atașate Somației rezulta faptul ca Ordonanța de plata nu a fost investita cu formula executorie si astfel s-a început executarea silita împotriva acesteia cu nerespectarea dispozițiilor legale. In acest sens au statuat si alte instanțe si depun in acest sens practica judiciara. In ceea ce privește aplicarea art. 720 indice 8 C.P.C. invocat de instanța de fond in motivarea hotărârii, trebuie sa nu uitam de clasicul adagiu specialia generalibus derogant.
Drept urmare, normele speciale se completează cu normele generale, doar, in măsura in care exista anumite materii neacoperite de norma speciala. Pentru procesele si cererile in materie comerciala, prevederile codului de procedura civila(inclusiv art.720 indice 8) sunt de aplicabilitate generala, fiind, in cazul acestor cauze, norme generale prin raportare cu procedura ordonanței de plata ele neaplicându-se în cazul ordonanței de plata decât in cazul in care ordonanța de plata nu reglementează toate aspectele necesare punerii in aplicare.
In acest caz, legea speciala prevede situația in care se poate trece la executarea hotărârii de ordonanța de plată, si anume, doar prin investirea acesteia cu formula executorie înainte de a deveni irevocabila, urmând ca după ce a devenit irevocabila prin neatacarea ei sau respingerea cererii in anulare sa fie executorie de drept fara o alta formalitate.
In ceea ce privește susținerile instanței cu privire la onorariul executorului judecătoresc, recurenta a arătat că, chiar daca in mod greșit am susținut faptul ca "chitanțele" doveditoare a onorariului executorului judecătoresc nu le-au fost comunicate si nu "procesul-verbal" in care s-a consemnat onorariul executorului judecătoresc si care constituie titlu executoriu, cu toate acestea nu i s-a răspuns la invocarea de către recurentă a faptului ca acest titlu executoriu nu i-a fost comunicat.
Este de altfel nelegal modul în care a procedat executorul judecătoresc, calculând taxa pe valoarea adăugata (TVA) la onorariul maximal, depășindu-se astfel, în mod nepermis, onorariul maxim prevăzut de lege.
Intimata S. "C. M. " S. . a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului formulat, cu consecința menținerii ca temeinica si legala a sentinței civile nr. 2105/2012 pronunțata de Judecătoria Turda in dosarul nr._ .
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că în fapt, in mod neîntemeiat, prin cererea de recurs formulata, recurenta critica sentința atacata, motivat de aspectul ca prin aceasta s-ar fi făcut o greșita aplicare a legii.
Un prim motiv de recurs vizează aspectul ca in sentința recurata, instanța de fond a reținut faptul ca din textul art. 13 alin. 3 din OUG 119/2007 se desprinde caracterul executoriu al ordonanței pronunțate. Astfel apreciază recurenta ca ne-am afla in prezenta unei greșite aplicări a legii, deoarece nu s-ar fi făcut o interpretare integrala si unitara a dispozițiilor aplicabile in speța. Aceste susțineri sunt neîntemeiate. In motivarea acestor susțineri recurenta face trimitere la dispozițiile art. 14 din OUG 119/2007, in conformitate cu care, ordonanța de plata devenita irevocabila ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii in anulare constituie titlu executoriu. Arata recurenta ca data fiind formularea de către aceasta a cererii in anulare in dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., ordonanța pusa in executare nu putea constitui titlu executoriu.
Art. 13 alin. (3) din OUG 119/2007, arata insa ca cererea in anulare nu suspenda executarea silita. Evident aceste dispoziții legale se refera la ipoteza in care ordonanța de plata este pusa in executare înainte de soluționarea cererii in anulare. Nici o alta interpretare nu poate fi data acestei norme de reglementare, întrucât in caz contrar ea ar fi lipsita de semnificație juridica. Rezulta astfel ca legiuitorul a înțeles a conferi hotărârilor judecătorești pronunțate in materie comerciala in temeiul OUG 119/ 2007, un caracter executoriu, acestea putând fi puse in executare chiar înaintea soluționării cererii în anulare. Din interpretarea acestui text de lege rezulta clar, contrar afirmațiilor recurentei, ca executarea silita poate fi pornita, chiar daca împotriva ordonanței in cauza a fost promovata calea de atac a cererii in anulare. Reglementarea posibilității de punere in executare a hotărârilor executorii, rezulta din dispozițiile art. 374 alin. 1 Cod procedura civila, care arata ca "Hotărârea judecătoreasca sau alt titlu se executa numai daca este investita cu formula executorie prevăzuta de art. 269 alin. 1, afara de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu si de alte hotărâri si înscrisuri prevăzute de lege care se executa fara formula executorie.
Pe de alta parte, dispozițiile art. 720 ind. 8 Cod procedura civila prevăd ca "Hotărârile date in prima instanța in procesele si cererile in materie comerciala sunt executorii".
In mod corect a reținut prin urmare instanța de fond incidența in speța a acestor dispoziții legale, respectiv ca art. 374 alin. 1 Cod procedura civila prevede excepțiile de la regula necesității investirii cu formula executorie si a art 720 ind. 8 Cod procedura civila care reglementează caracterului executoriu al hotărârilor pronunțate in prima instanța in procesele si cererile in materie comerciala. In mod de asemenea corect a reținut prima instanța ca din textul art. 13 din OUG 119/2007 se desprinde cu claritate caracterul executoriu al ordonanței pronunțate in cadrul acestei proceduri, cererea in anulare nefiind suspensiva de executare si ca,
urmare a caracterului executoriu stabilit de lege, hotărârea pronunțata in temeiul OUG 119/207 se pune in executare fara a fi definitiva si irevocabila si fara a fi necesara formalitatea investirii cu formula executorie (cu trimitere la Decizia nr. 38 pronunțata de înalta Curte de casație si Justiție la data de 7 mai 2007 in soluționarea recursului in interesul legii.) Rezulta astfel ca posibilitatea punerii in executare a ordonanțelor de plata pronunțate in temeiul OUG 119/2007, chiar si in ipoteza in care au fost atacate cu cerere in anulare, se bucura de o reglementare legala corespunzătoare, întrucât intenția legiuitorului care a edictat acest act normativ a fost aceea de a simplifica procedurile in cadrul cărora creditorii isi pot recupera creanțele prin emiterea ordonanțelor de plata, cu aplicare exclusiva la obligațiile de plata rezultate din contracte comerciale. Prin urmare in mod temeinic si legal a apreciat instanța de fond ca ordonanța este executorie de drept.
Este neîntemeiata susținerea recurentei ca ordonanța in cauza putea fi pusa in executare "doar prin investirea cu formula executorie inainte de a deveni irevocabila, urmând ca după ce a devenit irevocabila prin neatacarea sau respingerea cererii in anulare sa fie executorie de drept fara o alta formalitate.". Aceasta susținere vădit nefondata nu are nici o baza legala, o asemenea ipotetica investire cu formula executorie fiind o utopie.
De altfel, hotărârile pronunțate in temeiul OUG 119/ 2007 constituie titluri executorii prin efectul legii, care nu necesita investirea cu formula executorie. Chiar si urmare a rămânerii lor irevocabile, pe acestea se aplica doar stampila cu mențiunea de irevocabil.
Referitor la nemulțumirile recurentei legale de onorarul executorului judecătoresc, intimata a susținut ca si acestea sunt nefondate. De altfel, s-a arătat că "nemulțumirile" din recurs sunt diferite de motivele de nelegalitate invocate in fata instanței fondului unde recurenta a invocat necomunicarea "chitanțelor" de plata a onorariului executorului judecătoresc. In dosarul execuțional, executorul judecătoresc a comunicat recurentei procesul verbal de cheltuieli care constituie titlu executor conform art. 371 ind. 7 Cod procedura civila.
Intimata a arătat că nemulțumirea privind reflectarea TVA-ului in procesul verbal de cheltuieli este de asemenea neîntemeiata. Executorii judecătorești sunt tinuti a respecta Ordinul nr. 2250/2006 si a stabili onorariile în limitele legale prevăzute. La onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești (plătitori de tva) au obligația calculării si reținerii TVA-ului, taxa ce este suportata potrivit codului fiscal de destinatarul final, în speța debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare.
Din verificarea onorariului calculat in dosarul de executare analizat, instanța de fond a constatat in mod corect ca onorariul calculat respecta prevederile legale.
Prin decizia civilă nr.1012/2012 pronunțată la data de 17 octombrie 2012 în dosarul nr._ al T. ului C. a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Prin recursul formulat recurenta contestatoare I. S. a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei aplicări a legii, motiv de recurs ce se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motiv care se referă la situația în care instanța de fond a recurs la textele de lege aplicabile litigiului dedus judecății dar fie le-a încălcat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.
Prima critică formulată se referă la caracterul executoriu al ordonanței civile nr. 9646/2011 a Judecătoriei C. -N. pronunțată în procedura ordonanței de plată. Potrivit art. 14 din OUG nr. 119/2007, "ordonanța de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu";, iar potrivit art. 13 alin. 3 din
același act normativ, "Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviințată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanță";.
În analizarea caracterului executoriu, tribunalul reține pentru început că potrivit art. 1-2 din OUG nr. 119/2007, procedura ordonanței de plată de aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, iar potrivit art. 7208Cod procedură civilă, hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie investite cu
formulă executorie pentru a fi puse în executare, interpretare care rezultă din Decizia nr. 38/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii. Astfel, coroborând dispozițiile legale menționate anterior, ordonanța de plată fiind o procedură care privește creanțe comerciale are o natură comercială și în consecință hotărârea judecătorească pronunțată în aceasta materie intră sub incidența dispozițiilor art. 7208 Cod procedură civilă,
fiind executorie fără a mai fi necesară învestirea sa cu formulă executorie.
Corespunde adevărului faptul că procedura ordonanței de plată este o normă specială prin raportare la dispozițiile Codului civil privitoare la litigiile comerciale, însă această normă specială nu cuprinde dispoziții cu privire la investirea cu formulă executorie, astfel că în lipsa unor dispoziții derogatorii sub acest aspect rămân incidente normele generale cuprinse în codul de procedură civilă. Mai mult, în mod corect a reținut instanța de fond că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 14 și 13 alin. 3 din OUG nr. 119/2007 rezultă fără putință de tăgadă caracterul executoriu al hotărârilor pronunțate în cadrul acestei proceduri speciale, astfel că motivul invocat de către recurentă sub acesta aspect este neîntemeiat.
În mod temeinic a reținut instanța de fond și faptul că potrivit art. 3717alin.3 și 4 Cod procedură civilă cheltuielile de executare se stabilesc de executorul judecătoresc prin proces-
verbal, proces verbal care constituie titlu executoriu. Prin procesul-verbal din data de 21 februarie 2012 executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare de 8.753,95 lei, TVA inclus reprezentând onorariul executorului judecătoresc și 400 lei onorariul avocatului. Potrivit art. 39 al. 1 lit. d) din Legea nr. 188/2000 pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Din procesul verbal de cheltuieli reiese că, valoarea creanței care face obiectul executării silite se ridică la suma de 175.964,51 lei în raport cu care onorariul executorului judecătoresc, în cuantum de 8.753,95 lei (inclusiv TVA), a fost stabilit în mod legal, neexistând temei pentru reducerea acestuia (astfel onorariul executorului judecătoresc stabilit potrivit art. 39 lit. d din Legea nr. 188/2000 este de 7.059,64 lei, onorariul maximal admis, la care s-a adăugat TVA în cuantum de 694,31 lei). De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că TVA reprezintă o taxă fiscală care se aplică vânzărilor de bunuri și servicii care se suportă de beneficiarul serviciilor, astfel este evident că onorariul maximal nu cuprinde și această taxă, cu atât mai mult cu cât nu toți executorii judecătorești sunt înregistrați ca plătitori de TVA..
Astfel, raportat la cele de mai sus, tribunalul reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, motivele de recurs invocate de către recurenta contestatoare și subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nefiind întemeiate.
În ceea ce privește sentința civilă nr. 1546/2012 a Judecătoriei C. -N. prin care s-a admis cererea în anulare formulată de recurenta I. S. și s-a dispus anularea Ordonanței civil, tribunalul reține că aceasta nu produce efecte retroactive cu privire la actele de executare silită deja existente, neafectând valabilitatea acestora, ci potrivit art. 3715Cod procedură civilă, constituie o cauză de încetare de drept a executării silite. Având în vedere faptul că prezenta cauză vizează verificarea sub aspectul legalității a unor acte de executare anterioare,
având în vedere și distincția dintre anularea unor acte de executare și încetarea de drept a executării silite și raportat la dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, tribunalul este ținut a se pronunța cu privire la legalitatea hotărârii pronunțate având în vedere contextul existent la data efectuării actelor de executare.
Pentru aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta I. S., în contradictoriu cu intimata S. C. M. S. ., împotriva sentinței civile nr. 2105/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Turda, pe care o va menține în întregime
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta căzând în pretenții va fi obligată să plătească intimatei S. C. M. S. . suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de recurenta I. S., în contradictoriu cu intimata S. C. M. S. ., împotriva sentinței civile nr. 2105/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Turda, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
V. | LAURA OROS S. | I. | C. | G. | S. M. |
Red.CG/MM 2 ex./ _
Judecător fond: O. G. Olimpia, Judecătoria Turda, județul C. .
| ← Decizia civilă nr. 180/2012. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 620/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
