Decizia civilă nr. 181/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECI ZI A CI VI LĂ NR. 181/2013
Ședința publică din data de 18 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. M. ION
JUDECĂTOR: M. S.
G.: M. N.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta U. B. V. C.
N., împotriva Sentinței civile nr. 3373 din_ pronunțate în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu intimata SC M. M.
S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av. G. Tudor pentru apelantă și av. Ștef Ana M. pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este îndeplinită.
Apelul promovat nu este timbrat.
La data de_, intimata a depus la dosar, prin fax, concluzii scris prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Reprezentantul apelantei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 1168 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Reprezentanta intimatei depune la dosar, in original, concluziile scrise transmise anterior prin fax, împuternicire avocațială, precum și note de cheltuieli de judecată.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 159¹, alin. 4 C.pr.civ. coroborat cu dispozițiile art. 3, pct. 3 C.pr.civ, constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Reprezentantul apelantei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile deja existente la dosar.
Reprezentanta intimatei arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către apelantă, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, fiind compatibilă cu normele procedurale specifice prezentei căi de atac.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, deschide dezbaterile și acordă cuvântul părților cu privire la apelul declarat.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, in principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente material și teritorial, iar in subsidiar solicită modificarea in parte a sentinței apelate cu obligarea acesteia la plata sumelor de 19.094 lei, daune și lucrări de reparații conform anexei trei la raportul de expertiza și respingerea cererii părții adverse privind acordarea cheltuielilor
de judecată, având în vedere poziția exprimată in cadrul judecării in fond a cauzei. Astfel, apreciază că instanța care a judecat fondul cauzei nu a fost competentă nici material, nici teritorial pentru soluționarea litigiului, aceste excepții fiind invocate de apelantă in cadrul fondului insă ele nu au fost puse in discuție de către judecător, pe motiv că ele ar fi fost invocate tardiv. Așa cum rezultă din actele de la dosar, in luna noiembrie 2011, instanța a pus in vedere intimatei să precizeze acțiunea și să depună actele in probațiune. La acel termen, intimata a depus toate actele, intre termenele de judecată se comunică apelantei actele respective iar la termenul de judecată din_, apelanta, prin reprezentant susține in fața instanței verbal excepțiile invocate și amintite mai sus, respectiv a necompetentei materiale și teritoriale. Ulterior, a depus și note de ședință susținând excepțiile invocate. Instanța insă a apreciat că nu era primul termen de judecată in care părțile pot depune concluzii și a respins aceste excepții ca tardive. Ori, in opinia sa, cel puțin excepția necompetenței materiale, fiind o excepție de ordine publică, putea fi invocată in orice moment. Cu privire la motivele pentru care a invocat excepțiile amintite mai sus, arată că sediul apelantei se află la C. N. situație in care sunt aplicabile prevederile art. 5 C.pr.civ., astfel că acțiunea trebuia introdusă la instanța in circumscriptia căreia își are sediul pârâta, respectiv U. B. V. .
Pe de alta parte, învederează faptul că, deși în cererea de chemare in judecată s-a solicitat suma de 125.000 lei, fiind aleasă această sumă probabil pentru a putea fi competent tribunalul, in speță nu sunt aplicabile prevederile legale unui litigiu comercial ci ale unui litigiu civil, respectiv art. 2 C.pr.civ., deoarece acesta se poartă intre o societate comercială și o instituție de învățământ. Față de aceste considerente, competența materială de soluționare ar fi aparținut Judecătoriei C. N. .
In ceea ce privește petitul subsidiar al cererii de apel, solicită modificarea in parte a sentinței astfel cum a fost indicat in motivele de apel formulate și depuse la dosar. Așa cum chiar intimata recunoaște, valoarea
bunurilor mobile este de 5525 lei, suma pe care nici apelanta nu a contestat-
o. Față de expertiza efectuată in cauză, menționează că apelanta a fost obligată la plata întregului acoperiș deși acesta a fost deja reparat anterior, costurile fiind suportate de către apelantă. Astfel, pretențiile intimatei sub acest aspect nu se justifică, apelanta fiind nevoită să achite contravaloarea reparațiilor interioare. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului declarat ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare conform actelor depuse azi in fata instanței. Cu privire la excepția necompetentei materiale despre care face vorbire apelanta, arată că in speță este vorba de un litigiu comercial dat fiind faptul că s-a produs un prejudiciu in mod direct in patrimoniul unei societăți comerciale. Pe cale de consecință, competența a revenit in mod corect T. ui Maramureș. Față de competența teritorială, învederează faptul că in sunt incidente dispozițiile art. 10, pct. 8 C.pr.civ., care prevăd că pe lângă instanța in circumscriptia căreia se află domiciliul sau sediul pârâtului, mai sunt competente, in cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanța in circumscriptia căreia s-a săvârșit acest fapt, in speță localitatea B. M. din județul Maramureș. Raportat la disp. art. 12 C.pr.civ, când mai multe instanțe sunt competente în soluționarea unei cauze, reclamantul are dreptul de a alege una dintre ele. Astfel, este vorba de o competență alternativă și nu de o necompetență teritorială.
Față de susținerile apelantei cu privire la faptul că instanța de fond a respins ca tardivă excepția necompetentei teritoriale, arată la data de_ s-a consumat prima zi de înfățișare, respectiv s-a respins cererea de amânare formulată și s-a acordat cuvântul in probațiune, fiind respectate astfel prevederile codului de procedură civilă. La termenul de judecată următor a fost invocată excepția necompetentei teritoriale, adică după prima zi de înfățișare și in mod corect instanța de fond a respins-o ca tardiv formulată.
Pe fondul cauzei mai arată că, contrar susținerilor apelantei, niciodată nu s-a încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă, nici măcar in prezent apelanta nu a achitat vreo sumă de bani intimatei pentru prejudiciul cauzat. Nu se poate vorbi nici de situația îmbogățirii fără justă cauză așa cum în mod eronat susține apelanta, întrucât, așa cum s-a arătat și prin cele două expertize efectuate în cauză, s-a stabilit cuantumul prejudiciului care a fost adus intimatei. Afirmația apelantei cu privire la faptul că ar fi achitat contravaloarea reparațiilor pentru acoperiș nu corespunde realității și nici nu a fost dovedită în vreun fel. In plus, acest aspect a fost invocat doar in fața instanței în timpul dezbaterilor pe fond și nu prin motivele de apel. Dacă apelanta înțelegea să invoce acest lucru anterior, arată că intimata deține
facturi, chitanțe și procese verbale de recepție care atestă în mod evident că lucrările la acoperișul clădirii au fost executate pe cheltuiala intimatei. Mai mult, in completarea la raportul de expertiză se arată clar că acoperișul a fost reparat parțial de două ori si a treia oară în integralitatea sa, fiind indicat inclusiv numele societății cu care a colaborat intimata in acest sens.
Apelanta a susținut că este de acord să plătească contravaloarea reparațiilor potrivit anexei trei la raportul de expertiză însă aceasta a avut în vedere doar reparațiile interioare clădirii, în anexa 5 fiind vizate reparațiile pentru exterior și acoperiș.
In replică, reprezentantul apelantei arată că la data de_ a comunicat intimatei răspuns la invitația la concilierea directă prin care a arătat că este dispusă la rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului insă nu a mai primit nici un răspuns pe acest aspect. In plus, se susține că acoperișul a fost reparat in integralitatea sa, ori din planșele existente in cuprinsul raportului de expertiză se vede că o parte a acoperișului are un alt material de construcție, diferit de cel al restului acoperișului ceea ce dovedește că nu a fost reparat in totalitate.
Instanța reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3373 din_ pronunțate în dosarul nr_ al T. ui Maramureș, s-a admis în parte cererea formulată de către reclamanta SC M. M. S., în contradictoriu cu pârâta U. "B. V. ";.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 43.125 lei cu titlu de daune-interese materiale.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 9.500 lei.
În considerente se reține că reclamanta este proprietara imobilului situat în B. M., str. U., constând în teren și construcții, în natură centrală termică și ateliere, identificate în CF 12598 B. M., așa cum rezultă din contractul autentic de vânzare-cumpărare depus la fila 70 din dosar.
Prin autorizația de construire nr. 546/_ Primarul municipiului B.
M. a autorizat-o pe reclamantă să execute lucrări de transformare a construcției în depozit și sediu firmă.
Părțile au recunoscut că acest imobil se învecinează prin lipire cu parte din construcția proprietatea pârâtei cu destinația U. Băgdan V. iar această chestiune, inclusiv sub aspectul modalității de învecinare, ca și împrejurări de fapt, sunt confirmate prin raportul de expertiză încheiat în specialitatea construcții de către expertul ing. B. L. tina.
Instanța a luat act și de recunoașterea expresă a pârâtei cu privire la existența faptei ilicite materializată în executarea de către pârâtă a lucrărilor de construire prin supraetajare în baza autorizației nr. 546/_ care a afectat însă construcția proprietatea reclamantei, a culpei și a raportului de cauzalitate cu prejudiciul constând în deteriorarea cauzată acestei construcții.
Dovada acestor trei elemente ale răspunderii civile delictuale o constituie și rapoartele de expertiză tehnică judiciară încheiate în cauză, precum și procesul-verbal încheiat de DSV Maramureș nr. 5944 din data de_ depus la ultimul termen de judecată.
În ceea ce privește culpa pârâtei și eventualele cauze exoneratoare de răspundere instanța apreciază că acordul reclamantei dat pentru obținerea autorizației de construire nr. 546/_ prin declarația autentificată sub nr. 743/_ de BNP Vâcla C. M. nu înlătură temeiurile pentru angajarea răspunderii civile delictuale întrucât, pe de o parte,legea recunoaște acest efect numai cazului fortuit sau de forță majoră iar, pe de altă parte, fapta reclamantei este exclusă întrucât acordul reclamantei a fost condiționat în mod expres de obligația pârâtei de a repara prejudiciile cauzate prin executarea lucrărilor.
Instanța a verificat și cea de a patra condiție, a prejudiciului sub aspectul întinderii acestuia, element contestat de către pârâtă.
Instanța a reținut sub acest aspect că înscrisurile depuse la filele 61-63 fac dovada achitării de către pârâtă a daunelor interese pentru un alt prejudiciau decât cel pretins în prezentul litigiu.
În ceea ce privește repararea prejudiciului instanța a constatat că este
întemeiată cererea și a admis-o în limita valorii de 5.525 lei acceptată de către pârâtă, care a recunoscut pretențiile sub acest aspect, așa cum arată în mod expres în concluziile scrise. Această sumă reprezintă valoarea de
înlocuire a două mașini de cusut și diferența neamortizată a aparatului de măsură și control pentru alimentarea cu curent electric, expertul constatând că numai mașinile de cusut nu mai pot fi folosite sau reparate, stabilind prețul de înlocuire. Cu privire la aparatul electric administratorul reclamantei a declarat în ședința publică din_ (f. 146 verso) că acceptă modalitatea de evaluare a daunelor interese stabilită de către expert, fără a contesta raportul.
Cu privire la prejudiciul cauzat efectiv la construcția proprietatea reclamantei instanța a constatat în baza raportului de expertiză, cu completări, încheiat de către expertul ing. B. L. tina că se confirmă parțial pretențiile reclamantei.
Lucrările de reparații în interiorul construcției au fost evaluate la 13.121,07 lei+TVA, în total 16.270 lei.
Pârâta a contestat din această valoare obligația de plată a CAS.
Instanța a constatat că sunt nefondate aceste obiecțiuni întrucât pe de o parte OUG nr. 34/2006 invocată de către pârâtă nu se aplică în cauză, nefiind lucrări contractate de către autorități publice, iar pe de altă parte
fiind lucrări executate cu personal uman este justificată reținerea obligației de plată a CAS:
Pârâta nu și-a menținut în finalul procesului obiecțiunile depuse la filele 128-129 din dosar, pct. II privind justificarea devizului de reparații.
Instanța a înlăturat însă din valoarea daunelor-interese suma de 1.312,11 lei (f. 107) stabilită de către expert cu titlu de cheltuieli indirecte și cea de 721,66 lei cu titlu de profit apreciind că nu se justifică raportul de cauzalitate între aceste sume și fapta ilicită.
În consecință, din valoarea totală de 15.154,84 lei fără TVA stabilită de către expertul constructor instanța a admis cererea în limita sumei de 13.121,07 lei+TVA, in total 16.270 lei cu titlu de daune-interese reprezentând valoarea lucrărilor de interior.
În ceea ce privește lucrările la exterior instanța a constatat că atât raportul de expertiză, cât și completarea la raport confirmă valoarea prejudiciului și raportul de cauzalitate în raport de cheltuielile necesare pentru înlocuirea întregului acoperiș.
Contrar obiecțiunilor formulate de către pârâtă, în completarea la raport d-na expert B. L. tina a explicat la filele 170 și 173 că datorită modului defectuos în care s-au executat lucrările de către pârâtă apa s-a infiltrat în acoperișul proprietatea reclamantei, iar ultima soluție de remediere realizată de către reclamantă a înlăturat acest neajuns însă prin înlocuirea întregii învelitori și a elementelor de susținere.
Mai mult, expertul a constatat în raportul inițial că pârâta nu a respectat proiectul de execuție autorizat și care nu prevedea nici detalii de execuție pentru îmbinarea celor două clădiri, concluzionând că aceste ultime lucrări s-au executat în lipsa unui proiect autorizat.
Prin urmare, fapta ilicită și culpa pârâtei în ceea ce privește prejudiciul materializat în refacerea acoperișului sunt dovedite iar în temeiul art. 998 cod civil reclamanta este îndreptățită la repararea integrală, mai puțin cheltuielile indirecte și profitul care au fost excluse pentru același raționament expus anterior, rezultând suma de 43.125 lei care include TVA.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor reprezentând taxa de timbru în măsura pretențiilor admise, onorariul avocațial de asemenea redus corespunzător admiterii în parte a cererii, precum și costul celor două expertize pe care reclamanta le-a suportat exclusiv.
Împotriva sentinței a formulat apel U. "B. V. "
pe care o consideră nelegală și netemeinică și solicită: în principal, admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente material și teritorial; în subsidiar, admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării apelantei la plata de daune interese materiale în valoare totală de 19994,90 lei compusă din
5.525 lei daune în ceea ce privește valoarea bunurilor mobile degradate și
11.669.28 iei lucrări de reparații conform anexei 3 la raportul de expertiză ia care se adaugă TVA de 24%.
Mai solicită respingerea cererii intimatei-reclamante în ceea ce privește obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în apel, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial.
În motivarea apelului arată, în ceea ce privește anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre judecare instanței competente, concluziile acesteia următoarele:
Apelanta a invocat două probleme în legătură cu competența instanței de fond, cea a necompetenței teritoriale, dar și a necompetenței materiale, având în vedere calificarea naturii litigiului.
Litigiul se poartă între o societate comercială și apelantă, care este o
instituție de învățământ superior acreditată de statul român. Intimata- reclamanta a calificat acest litigiu ca fiind unul comercial, pentru a se adresa
T. ui.
Consideră că litigiul este de natură civilă, având în vedere natura pretențiilor formulate de reclamantă și temeiul juridic invocat de aceasta, iar acest fapt duce clar la concluzia că acest litigiu este unul de natură civilă și nu comercială, și în consecință, sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 2 alin. lit (B) Cod proc.civ., în sensul că competența de soluționare a acestui litigiu îi aparține Judecătoriei.
Apreciază că aceste două probleme trebuie soluționate în același timp, adică atât problema calificării naturii litigiului și în consecință stabilirea instanței competente material cât și ce a competenței teritoriale.
Susține excepția necompetenței teritoriale a T. ui Maramureș în soluționarea cauzei, excepție care a fost respinsă nelegal ca tardiv formulată, considerându-se că prima zi de înfățișare a fost depășită.
Este considerată prima zi de înfățișare, când instanța este legal investită și părțile pot pune concluzii.
La termenul de judecată din data de_ instanța a pus în vedere reclamantei să-și precizeze acțiunea, iar această precizare a fost făcută la termenul din data de_ . La termenul din data de_ i s-au comunicat notele de ședință prin care s-a precizat practic acțiunea, iar la următorul termen de judecată din data de_, deși nu i s-au comunicat și actele anexă la aceste note de ședință, apelanta a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței. Consideră că nici până la acel moment cadrul procesual nu era încă format complet, având în vedere că, prin încheierea din data de_ instanța a stabilit în sarcina intimatei-reclamante de a comunica apelantei actele anexă la precizarea de acțiune.
Doar în momentul în care apelantei i s-au comunicat toate actele depuse de reclamantă în probațiune la dosar în baza cărora aceasta își
întemeia acțiunea, doar în acel moment cauza se va afla la prima zi de înfățișare și în acel moment puteau fi invocate și excepții de ordine privată, sau cum acestea se mai numesc în literatura de specialitate, excepții relative.
In atare situație apelanta arată că a invocat excepția în termenul legal și aceasta a fost respinsă nelegal ca tardiv formulată.
Având în vedere că, litigiul apărut între părți nu are la bază un contract și nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute de art. 10 alin. 1 C. Pr. Civ. așa cum exista acesta la data introducerii acțiunii, instanța competentă să judece cauza este instanța de la sediul pârâtei în conformitate cu prevederile art. 5 C. Pr. Civ.
Așa cum a arătat și la instanța de fond, și cum rezultă din întreaga probațiune administrată în cauză, apelanta și-a recunoscut vina în producerea pagubei față de reclamantă și încă prin răspunsul dat la convocarea la conciliere a arătat că este de acord cu plata despăgubirilor, dar nu la nivelul solicitat de reclamantă, chiar a și făcut o ofertă verbală către reprezentantul reclamantei de a i se achita suma de 20.000 lei, ofertă care a fost declinată de acesta.
Apelanta a dorit tot timpul să soluționeze litigiul apărut între părți pe cale amiabilă fără intervenția instanței, dar pretențiile reclamantei au fost exagerate, iar dovada a acestui fapt este și rezultatul pe care l-au dat experții
în ceea ce privește valoarea despăgubirilor care pot fi pretinse de către reclamantă. Instanța de fond nu a ținut cont de probele de la dosar și de constatările experților și a pronunțat o hotărâre parțial nelegală.
Prin pretențiile sale intimata-reclamanta nu poate să solicite mai mult decât i se cuvine și nu poate să se îmbogățească fără justă. Deși a arătat cu lux de amănunte în concluziile scrise adresate instanței care ar putea fi valoarea pretențiilor reclamantei, instanța de fond nu a luat în calcul argumentele apelantei.
Instanța a apreciat că lucrarea de refacere a acoperișului trebuie refăcută în totalitate, deși din raportul de expertiză nu rezultă că după remedierea problemelor de la acoperiș ar fi apărut probleme cu infiltrațiile de apă. Este evident că pârâta nu se poate îmbogăți fără justă cauză, apelanta poate răspunde doar în limita prejudiciului cauzat și nu mai mult, iar prejudiciul a fost acela că a deteriorat acoperișul clădirii intimatei- reclamante, care a și fost remediat de către societatea care i-a executat lucrările de construcții.
Apreciază că valoarea despăgubirilor trebuie stabilită în funcție de valoarea reală a pagubei produse și nu în funcție de pretențiile reclamantei, care tot timpul au fost exagerate și doar datorită atitudinii intimatei- reclamantei a ajuns în instanță, pentru că se putea soluționa litigiul și pe cale amiabilă.
Consideră că, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, deoarece acest litigiu în instanță a început din vina exclusivă a intimatei- reclamantei, și doar aceasta trebuie să suporte cheltuielile cu acest litigiu.
Din probațiunea administrată în cauză rezultă că pretențiile intimatei- reclamantei au fost de la început exagerate, iar în momentul în care apelanta a adus dovezi că o mare parte a daunelor suferite de aceasta, aceasta le-a achitat cu mult anterior începerii litigiului și de bună voie, aceasta a încercat să justifice pretențiile sale pe alte motivații, dar neaducând nici un argument
în susținerea poziție sale procesuale.
În aceste condiții, apreciază că cererea intimatei-reclamantei în ceea ce privesc cheltuielile de judecată sunt nejustificate și trebuie respinsă.
Având în vedere că intimata-reclamanta a căzut în pretenții în soluționarea apelului solicită obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând apelul formulat, curtea reține următoarele:
Apelanta U. B. V. C. -N. invocă, în argumentarea apelului formulat, trei motive pentru care consideră că sentința civilă nr. 3373 din_ a T. ui Maramureș este nelegală și netemeinică, respectiv faptele că judecarea cauzei a fost realizată de către o instanță necompetentă teritorial și material, că aprecierile instanței privitoare la refacerea acoperișului în cauză nu sunt susținute de concluziile raportului de expertiză și că, în mod nelegal, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește alegațiile apelantei privitoare la necompetența teritorială și materială a instanței de fond, curtea reține că aceste apărări au fost formulate de către apelantă și în fața instanței de fond, în mod verbal la termenul din data de_ și prin intermediul depunerii unor note de ședință la termenul din data de_, termen la care aceste apărări au fost respinse ca tardiv formulate.
Asupra acestui motiv, curtea constată că, potrivit art. 159 ind. 1 alin.2 și 3 din Codul de procedură civilă, necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor
asupra fondului, iar necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Prin urmare, în raport de aceste dispoziții legale, se impune constatarea că necompetența materială și teritorială a instanței putea fi invocată de către pârâtă doar până la prima zi de înfățișare în fața instanței de fond, astfel că în cauză este necesar a se verifica dacă pârâta respectat acest termen la momentul la care a înțeles să invoce excepția necompetenței instanței atât sub aspect material, cât și teritorial.
Potrivit art. 134 din Codul de procedură civilă, este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.
În ceea ce privește acest text legal, în doctrină, s-a apreciat în mod constant că sintagma ";a pune concluzii"; nu este echivalentă celei de punere concluzii pe fondul cauzei, ci trebuie interpretată în sensul că părțile sunt în măsură să pună concluzii asupra oricăror aspecte ale cauzei, precum excepțiile de procedură sau încuviințarea probelor în cauză.
În cauza analizată, se constată că, anterior momentului invocării excepției necompetenței materiale și teritoriale a instanței, s-au acordat mai multe termene, astfel: la data de_, când cauza a fost amânată la solicitarea reprezentantului reclamantei în vederea studierii întâmpinării, la data de_, pentru ca reclamanta să precizeze ce reprezintă suma pretinsă cu titlu de prejudiciu, la data de_, la solicitarea reprezentantului pârâtei pentru a depune întâmpinare și pentru ca părțile să stingă pe cale amiabilă litigiul, respectiv la data de_, termen la care instanța a încuviințat efectuarea celor două expertize în cauză.
Ori, având în vedere împrejurarea că, la termenul din data de_, s- a încuviințat solicitarea pârâtei de acordare a unui termen în vederea
formulării unei întâmpinări, deși anterior mai fusese depus un astfel de act procedural, iar la termenul următor, pârâta nu s-a prezentat și nici nu a depus întâmpinare în cauză, instanța încuviințând administrarea de probe în cauză, se constată că acest ultim termen, respectiv_, a constituit în cauză prima de zi de înfățișare, în sensul art. 134 din Codul de procedură civilă, părțile fiind legal citate pentru acest termen și fiind în măsură, în raport de amânările anterioare ale judecării cauzei și de motivele pentru care s-au acordat aceste amânări, să pună concluzii asupra oricăror aspecte ale litigiului.
Împrejurarea că pârâta nu s-a prezentat la acest termen și nu a formulat întâmpinarea pentru care fusese amânată cauza nu este de natură să conducă la concluzia că abia la data de_, când a înțeles aceasta să invoce în mod verbal în cauză excepția analizată, au fost îndeplinite condițiile pentru a se considera acest termen ca fiind prima zi de înfățișare.
Prin urmare, se impune concluzia că instanța de fond în mod legal a respins ca tardiv formulată excepția necompetenței materiale și teritoriale
instanței, constatând decăderea pârâtei din dreptul de a invoca astfel de apărări, astfel că, pentru aceste motive, și apărările formulate pe calea apelului declarat în cauză sunt neîntemeiate asupra acestui aspect.
În ceea ce privește criticile apelantei vizând aprecierile instanței privitoare la refacerea acoperișului în cauză care, în opinia apelantei nu ar fi susținute de concluziile raportului de expertiză, întrucât din cuprinsul acestuia nu ar rezulta că, după remedierea problemelor de la acoperiș, ar fi apărut probleme cu infiltrațiile de apă, curtea reține că, în cuprinsul raportului de expertiză și în raportul de completarea acestuia, s-a menționat în mod expres că în anul 2010 pârâta a făcut lucrări de extindere pe verticală
la clădirea în proprietatea sa, lucrări în urma cărora, la data efectuării expertizei, s-a constatat că la imobilul proprietatea reclamantei există în toate
încăperile și la fațadă degradări la finisaje, datorate infiltrațiilor de apă din precipitații din anul 2010 și în continuare, până la momentul efectuării expertizei, degradările fiind la interior, pe peretele vecin cu clădirea pârâtei și pe tot tavanul, ceea ce înseamnă că inundațiile și infiltrațiile s-au produs pe zona de vecinătate.
S-a mai reținut că degradările de la imobilul reclamantei provin cu certitudine din inundarea spațiului său care se datorează lucrărilor efectuate de către pârâtă la imobilul proprietatea acesteia, precum și la acoperișul reclamantei, fiind necesară repararea întregii suprafețe de acoperiș de pe spațiul reclamantei.
În raportul de completare a expertizei, expertul a prezentat împrejurarea că acoperișul reclamantei a fost refăcut, însă susține în continuare necesitatea refacerii în întregime a acoperișului așa cum a fost inițial.
Ori, în raport de cele menționate în cuprinsul raportului de expertiză și al răspunsului la obiecțiuni, se constată că susținerile pârâtei apelante privitoare la împrejurarea că, ulterior reparațiilor, nu s-au mai produs infiltrații, astfel că în cauză s-ar realiza o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei prin acordarea despăgubirilor prevăzute în raportul de expertiză în specialitatea construcții civile, sunt în mod vădit neîntemeiate.
Referitor la alegațiile apelantei privitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că, în conformitate cu art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar, potrivit art. 275 din Codul de procedură civilă, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
În cauză, deși sunt reale susținerile pârâtei că și-a recunoscut de bună- voie fapta delictuală săvârșită și culpa în comiterea acesteia, aspecte reținute și de către instanța de fond, încercând chiar soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, cu toate acestea și-a manifestat conduita procesuală în sensul contestării unei părți din cuantumul prejudiciului susținut de către reclamantă și a legăturii de cauzalitate existente între lucrările de construire realizate și a acestei părți din despăgubirea solicitată, acesta fiind motivul declanșator al litigiului, astfel că pârâta nu poate susține cu temei lipsa culpei sale procesuale pentru a justific exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată pricinuite reclamantei de prezentul demers judiciar.
Pentru toate aceste motive, curtea, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, constatând că motivele invocate de apelantă în susținerea apelului formulat sunt neîntemeiate, va respinge apelul declarat de U.
V. C. -N., împotriva sentinței civile nr. 3373 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o va menține în întregime.
Totodată, având în vedere că apelata este parte căzută în pretenții în prezenta cauză și că a fost formulată o cerere expresă în acest sens de către intimată, pe care instanța o apreciază ca fiind întemeiată, va obliga apelanta să plătească intimatei SC M. M. S. suma de 2.315,26 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge apelul declarat de U. B. V. C. N., împotriva sentinței civile nr. 3373 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatei SC M. M. S. suma de 2.315,26 de lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. ION M. S.
G.
M. N.
Red. A.M.I. dact. GC 4 ex/_
Jud.primă instanță: M. H.
| ← Decizia civilă nr. 271/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 661/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
