Decizia civilă nr. 661/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 661/2013
Ședința publică din 27 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. P.
JUDECĂTOR I. U. JUDECĂTOR V. C.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-pârâta SC. O. V. I.
G. SA, împotriva sentinței civile nr. 2167/_, pronunțată în ședință publică de către Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata - reclamanta SC. C. A. S. și intimata - pârâta O. SA -S. B., având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 13 noiembrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru a da posibilitatea părților de a formula eventuale concluzii scrise pentru termenul din 20 noiembrie 2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru data de azi, când:
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sent.civ.nr.2167/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a admis ca fiind fondată acțiunea formulată de reclamanta SC C. A.
S., împotriva pârâtelor SC O. V. I. G. SA, și SC O. SA - S. B.
, și, în consecință:
Au fost obligate pârâtele să achite reclamantei suma de 28.738,87 lei cu titlu de contravaloare reparații autovehicule asigurate.
Au fost obligate pârâtele să achite reclamantei suma de 1.766 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Primul aspect care se impune a fi clarificat în speța pendinte este dat de momentul înregistrării acțiunii pendinte, respectiv după data de_, dată la care a intrat în vigoare Noul Cod Civil. În acest sens, se impune a se stabili care dintre cele două legi sunt aplicabile speței, așa încât analizarea condițiilor instituțiilor juridice ce se tind a fi angajată să poată fi făcută prin prisma cerințelor specifice din textele legale.
Se rețin, așadar, aspectul că art. 6 al. 2 din Noul cod civil prevede expres aspectul că "actele și faptele juridice ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor";.
Așa fiind, văzând că raportul juridic între cele două părți litigante s-a născut sub imperiul vechiului Cod civil, evident că analizarea temeiniciei pretențiilor reclamantei se impune a fi făcută prin prisma condițiilor prevăzute în legislația în vigoare la acel moment.
Astfel, în privința primului capăt de cerere, instanța reține aspectul că factura reprezintă un veritabil contract în formă simplificată, conținând toate elementele necesare prevăzute prin art. 948 Cod civil. Fiind un contract în formă simplificată, acesta este guvernat de principiul forței obligatorii, principiu consacrat în dispozițiile art. 969 Cod civil potrivit cu care "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante";.
În scopul executării obligațiilor asumate printr-o convenție, dar și pentru a nu înfrânge principiul forței obligatorii a contractului, legiuitorul a instituit, în art. 970 al. 1 Cod civil, în sarcina contractanților, obligația de a executa convențiile cu bună - credință.
Totodată, având în vedere natura comercială a litigiului, este evident că devine incident art. 46 Cod comercial în conformitate cu care proba obligației comerciale poate consta în înscrisuri, martori, registre etc., dar și orice alte mijloace de probă permise de lege.
Condițiile ce trebuie a fi întrunite cumulative și concomitent de prejudiciu sunt trei, anume creanța să fie certă, lichidă si exigibilă, caractere definite în art. 379 alin. 3 si 4 Cod procedură civilă.
Creanța este certă atunci când existența sa rezultă din însuși actul de creanță emanat de la debitor sau recunoscut de acesta. În speță, factura de care se prevalează reclamanta nu a fost contestată de către pârâtă.
Creanța este lichidă atunci când cuantumul ei este determinat prin actul de creanță, ori determinabil - contravaloarea serviciilor prestate fiind expres determinată, și este exigibilă atunci când a ajuns la scadență, putându-se trece la executarea ei.
Referitor la textele legale relevante aplicabile în cauză și prevăzute în legile speciale ce guvernează materia asigurărilor, se reține că art. 24 din Legea nr. 136/1995 prevede că "În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o despăgubire."; De asemenea, art. 50 al. 1 din legea precitată stipulează că "Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.";
Pe de altă parte, relevante în cauză sunt și dispozițiile art. 2 lit. A pct. 3 din Legea nr. 32-2000 care definește asigurarea ca fiind "operațiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri, și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activității desfășurate";, precum și
cele ale art. 42 al. 4 din aceeași lege în care se prevede că "Pentru situațiile nereglementate în prezenta lege aceasta se completează cu legislația comercială, civilă, a investițiilor străine și contravențională, după caz.";
Așa fiind, văzând ansamblul materialului probator administrat în cauză, respectiv conținutul dosarelor de daună depuse la filele 52 - 108 din dosar, constatând că reclamanta a făcut dovada, potrivit art. 1169 Cod civil a pretențiilor sale, în raport de dispozițiile art. 969 Cod civil, instanța a admis ca fiind fondată acțiunea formulată, sens în care a obligat pârâtele, în solidar, să achite reclamantei suma de 28.738,87 lei cu titlu de contravaloare reparații auto.
În raport de prevederile art. 274 Cod procedură civilă, în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, văzând că pârâtele au căzut în pretențiile reclamantei, instanța le-a obligat, în solidar, să achite suma de 1.766 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru și timbrul judiciar.
Împotriva sent.civ.nr.2167/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a declarat recurs recurenta-pârâta SC. O. V. I. G. SA în contradictoriu cu intimata C. A. S. (fosta S.C. Rombat A. S. ), solicitând admiterea prezentului recurs, modificarea în totalitate a sentinței atacate și pe cale de consecință, să se dispună respingerea acțiunii introductive de instanță, ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
In fapt, prin sent.civ.nr.2167/2013, instanța a admis acțiunea formulată de C.
S. și în consecință: s-a dispus obligarea la plata sumei de 28.738,87 lei către intimată, cu titlu de contravaloare reparații autovehicule asigurate, precum și la plata sumei de 1.766,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Recurenta consideră că sentința atacată este nelegală pentru următoarele considerente.
Consideră că soluția instanței de fond este nelegală fiind incidente în speță disp.art.304 pct.9 Cod pr.civ. potrivit cărora: "Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: Când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii";.
În speță instanța a admis acțiunea formulată de intimată, considerând că se poate angaja răspunderea civilă contractuală a intimatei, în ciuda faptului că între recurentă și intimata C. A. nu există nici o convenție în baza căreia s-ar fi putut angaja această răspundere. Conform prev.art.973 C.civ., "convențiile n-au efect decât între părțile contractante";. Ori, în lipsa unui contract încheiat între recurentă și intimată efectele contractului de reparații nu se puteau produce raportat la o persoană care nu este parte a convenției, instanța făcând, în opinia sa o greșită aplicare a legii.
Mai mult, instanța de fond a susținut în cuprinsul sentinței recurate că factura reprezintă un veritabil contract în formă simplificată, conținând toate elementele prevăzute prin art.948 C.civ. Consideră că instanța în mod greșit a reținut faptul că o factură poate fi asimilată unui contract, acest aspect nefiind motivat în drept de către instanță. Consideră totodată că și în situația în care o factură ar putea fi considerată a fi un veritabil contract în formă simplificată, în speță nu se poate reține faptul că aceasta ar conține toate elementele necesare având în vedere prev.art.948 C.civ., conform cărora "Condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt:
capacitatea de a contracta;
consimțământul valabil al părții ce se obligă;
un obiect determinat;
o cauză licită. (Cod civil art.949 și urm., 953 și urm., 962 și urm., 966 și urm.)";.
Ori, așa cum s-a arătat și în cuprinsul întâmpinării formulate facturile emise de intimată nu au fost acceptate de către recurentă, mai mult, recurenta nu apare în calitate de debitor pe nici o factură emisă de intimată, motiv pentru care consideră că nu se poate susține faptul că O. V. I. G. SA și-ar fi exprimat un consimțământ valabil prin care se obligă la plata acestor facturi.
Având în vedere cele de mai sus, se consideră că este evident faptul că sunt incidente în speță prev.art.304 pct.9 C.pr.civ., instanța pronunțând hotărârea cu greșita aplicare a legii.
In ceea ce privește fondul cauzei, consideră că se impune admiterea prezentului recurs cu consecința modificării sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecat așa cum a fost formulată de către intimată ca și neîntemeiată, având în vedere faptul că din cuprinsul facturilor de care aceasta s-a prevalat nu reiese nici o obligație a recurentei de a achita sumele solicitate de intimată.
Intimata nu a dovedit existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în contra recurentei în condițiile prev.de art.379 C.pr.civ., motiv pentru care consideră recurenta, care nu a acceptat la plată nici o factură emisă de intimată și nici nu a încheiat cu aceasta vreo altă convenție, nu poate fi obligată la plata sumei de 28.738,87 lei cu titlu de contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismele având nr.de înmatriculare_, respectiv_ .
Având în vedere cele de mai sus, solicită instanței admiterea prezentului recurs și pe cale de consecință să se dispună modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulat de C. A. S. ca neîntemeiată.
In drept, invocă disp.art.299 și urm.C.pr.civ., art.242 alin.2 C.pr.civ., art.304 pct.9 C.pr.civ., art.312 C.pr.civ., art.969 și urm.C.civ., art.948 C.civ., art.379 C.pr.civ., precum și orice alt act normativ la care s-a făcut referire în prezentul recurs. Intimata C. A. S. a formulat întâmpinare (f.14-16) prin care solicită respingerea recursului declarat de recurentă, cu consecința menținerii în totalitate a
sentinței criticate ca fiind legală și temeinică pentru următoarele motive:
Recurenta și-a motivat recursul, în drept, pe disp.art.304 pct.9 C.pr.civ., 1865, considerând că hotărârea pronunțată " este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii";.
Dezvoltând acest motiv de recurs recurenta apreciază că între unitatea intimată în calitate de prestator de servicii în domeniul auto și recurenta O. V. I. G. SA în calitate de asigurator, nu există nici un raport juridic care să fi născut drepturi și obligații în sarcina ambelor părți în cazul în care a dispus, pe baza de "document de intrare în reparații"; a unor autovehicule asigurate la recurenta-pârâtă și că, facturile emise de unitatea intimatei nu constituie un contract în formă simplificată. Mai mult, aceste facturi nu au fost acceptate la plată, nu apare ca fiind debitor pe nici o factură și nu și-a dat consimțământul valabil prin care să se oblige la plata acestor facturi. Se mai susține că nu avea față de recurenta o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Motivarea recursului, atât în drept cât și în fapt, este nefundamentată, astfel: 1.Nu sunt incidente prev.art.304 pct.9 C.pr.civ.1865, deoarece instanța de fond
nu a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, nu a încălcat și nici nu a făcut o
aplicare greșită a legii, dimpotrivă, în motivarea hotărârii pronunțate instanța de fond a făcut o detaliere explicită a actelor normative și normelor de drept incidente speței dedusă judecății sale.
Raportul juridic obligațional între unitate în calitate de prestator de servicii în domeniul reparațiilor auto și recurenta-pârâtă, chiar dacă nu este concretizat într-un script denumit contract ori convenție, rezidă din mai multe astfel de scripte - probe scrise existente la dosar - pe care recurenta-pârâta nu le poate nega, și anume:
un prim document îl constituie contractul de asigurare intervenit între această unitate în calitate de asigurător și persoana fizică sau juridică în calitate de asigurat, contract în baza căruia, în schimbul plății primei de asigurare de către asigurat, asigurătorul se obligă, ca la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării ori persoanei păgubite, o despăgubire, denumită indemnizație de daună;
un al doilea document care angajează răspunderea recurentei-pârâte cu referire la plata facturilor emise de unitate - deși aceste facturi au fost emise pe numele proprietarilor autoturismelor în cauză - "TBI Leasing IFN"; - SA B. și
"Porsche Leasing Romania IFN"; - SA - îl constituie, în ambele cazuri, "documentul de intrare în reparație"; întocmit de S. B. a recurentei, prin inspectoratul de daună. Acest document a fost înmânat deținătorilor autoturismelor respective cu indicația de a se prezenta la unitate să procedeze la repararea stricăciunilor provocate prin accident. Pe cale de consecință, implicit s-a obligat la plata îndemnizației de daună către asigurați, și care urma să fie plătită direct unității de reparații.
În sensul arătat sunt dosarele de daună întocmite de S. B. "O. "; în cazul celor două evenimente rutiere în care au fost implicate cele două autoturisme, unde se găsesc referatele întocmite de inspectoratul de daună D. Pantea prin care se propune aprobarea plății sumelor aferente fiecărui dosar de daună și indicarea destinatarului plății, respectiv "Rombat A. "; și indicarea contului bancar.
Se susține de recurenta-pârâtă că nu a acceptat plata facturilor și nu și-a exprimat consimțământul valabil prin care s-ar fi obligat la plata facturilor în litigiu. Nimic mai neadevărat. La dosarele de daună sunt documente scrise, așa cum este confirmarea de plată a sumelor, fapt ce constituie o veritabilă obligație asumată de asigurător de a plăti îndemnizația de daună către unitatea care a reparat autoturismele, indicată de posesorii autovehiculelor reparate, astfel:
dosar daună 018/BN/09000822/_ autoturism_, proprietar-asigurat
"TBI Leasing IFN";, utilizator societatea "Witaro G. "; S. B., există actul nr.0049/_ pin care i se comunica lui Spaller C. că i s-a aprobat plata sumei de 12.928,45 lei cu titlu de despăgubire;
dosar de dauna 018/BN/0090096/_, autoturism_, proprietar
"Porsche Leasing";, utilizator Andronesi Bogdan A., există actul nr.895/_ prin care i se face cunoscut acestuia că i se cuvine suma de 15.810 lei cu titlu de îndemnizație daună.
Aceste înscrisuri care emana de la însuși asigurătorul recurent-pârât, coroborate și cu referatele întocmite de inspectorul de daună, precum și cu cererile de despăgubire date de utilizatorii celor două autoturisme, prin care se precizează că plata se va face societății "Rombat A. ";-S. cu indicarea contului bancar, sunt dovezi indubitabile care demonstrează, fără putință de tăgadă, că recurenta a aprobat plata sumelor cuvenite asiguraților săi cu titlu de indemnizație de daună și, în speța
nu mai era nevoie de nici un consimțământ al său, de a plăti în contul unității aceste sume.
Cu referire la acest motiv de recurs, se precizează faptul că la instanța de fond pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, la care s-a primit răspuns prin scriptul denumit "Răspuns la întâmpinare"; unde sub lit.";B"; - pag.2 s-a detaliat modalitatea decontării sumelor datorate de asigurători asiguraților cu titlu de indemnizație de daună, direct către unitățile care au reparat autovehiculele avariate și asigurate, iar instanța de fond a respins această excepție.
Mai arată recurenta că nu și-a exprimat în mod valabil consimțământul care să o oblige la plata acestor facturi, menționând că nu ar avea o creanță certă, lichidă și exigibilă față de ea.
Probatorul existent în dosar, dovedește o cu totul altă stare de fapt și anume:
a/ la ambele dosare de daună exista documente prin care s-a solicitat acceptul de plată a sumelor înscrise pe facturile ce fac obiectul acestui litigiu;
b/ în ambele situații S. B. "O. "; a comunicat posesorilor autoturismelor, sumele ce li se cuvin cu titlu de indemnizație de daună;
c/ ambele facturi au fost comunicate Sucursalei O. B. cu borderou și s-a confirmat primirea acestor facturi.
d/ fiecare factură conține mențiunea: "Se va achita cu ordin de plată în 15 zile de la data emiterii facturii";, de unde rezultă că la expirarea celor 15 zile, în cazul fiecărei facturi, creanța a devenit, certă, lichidă și exigibilă, așa cum aceste condiții sunt definite de art.379 C.pr.civ.1865.
Față de starea de fapt existentă, precum și a normelor de drept incidente cauzei, urmează să se constate că recursul promovat de recurenta-pârâtă este nefondat și, prin decizia ce se va pronunța,să se respingă ca atare, cu consecința menținerii în totul, a sentinței criticate ca fiind legală și temeinică.
In drept invocă disp.art.312 alin.1 C.pr.civ.1865.
Tribunalul examinând în bază prev.art.304 și art.304/1 C.pr.civ. hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu constată că aceasta este temeinică și legală nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Contrar susținerilor recurentei raportul juridic obligațional între ea în calitate de asigurător și intimată în calitate de prestator de servicii în domeniul reparațiilor auto este dovedit prin mai multe acte existente la dosarul instanței de fond astfel: contractul de asigurare intervenit între această unitate în calitate de asigurător și persoana fizică sau juridică în calitate de asigurat, contract în baza căruia, în schimbul plății primei de asigurare de către asigurat, asiguratorul se obligă, ca la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării ori persoanei păgubite, o despăgubire, denumită indemnizație de daună.
Documentul de intrare în reparație
întocmit de S. B. a recurentei, prin inspectorul de daună. Acest document a fost înmânat deținătorilor autoturismelor respective cu indicația de a se prezenta la unitatea intimatei să procedeze la repararea stricăciunilor provocate prin accident. Pe cale de consecință, implicit s-a obligat la plata îndemnizației de daună către asigurați, și care urma să fie plătită direct unității de reparații.
Dosarele de daună
întocmite de S. B. "O. "; în cazul celor două evenimente rutiere în care au fost implicate cele două autoturisme, unde se găsesc
referatele întocmite de inspectorul de daună prin care se propune aprobarea sumelor aferente fiecărui dosar de daună și indicarea destinatarului plății, respectiv "Rombat
"; și indicarea contului bancar.
De asemenea la dosarele de daună sunt documente scrise, respectiv confirmarea de plata sumelor, astfel:
dosar daună 018/BN/09000822/_ autoturism_, proprietar-asigurat
"TBI Leasing IFN";, utilizator societatea "Witaro G. "; S. B., exista actul nr.0049/_, prin care i se comunica lui Spaller C. că i s-a aprobat plata sumei de 12.928,45 lei cu titlu de despăgubiri;
dosar de daună 018/BN/0090096/_, autoturism_, proprietar
"Porsche Leasing";, utilizator Andronesi Bogdan A., există actul nr.895/_ prin care i se face cunoscut acestuia că i se cuvine suma de 15.810 lei cu titlu de indemnizație daună.
Aceste înscrisuri care emană de la asiguratorul recurent, coroborate și cu referatele întocmite de inspectorul de daună, precum și cu cererile de despăgubire date de utilizatorii celor două autoturisme, prin care se precizează că plata se va face societății "Rombat A. "; S. cu indicarea contului bancar, sunt dovezi care demonstrează că recurenta a aprobat plata sumelor cuvenite asiguraților săi cu titlu de indemnizație de daună și, în speță nu mai era nevoie de nici un consimțământ al său de a plăti aceste sume.
Pentru considerentele menționate, tribunalul în baza prev.art.312 alin.1 Cod proc.civ. coroborate cu prev.art.24 și 50 alin.1 din Legea nr.136/1995 urmează să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de S.C. O. V. I. G. SA B.
, cu sediul procesual ales la Cabinet A. P. D. B., Bdul.Națiunile Unite, nr.1, bl.108A, et.3, Biroul A3, sector 5 în contradictoriu cu intimata SC C. A.
S.
cu sediul în mun.B., str.L. nr.50A, jud.B. -Năsăud și SC O. SA -
S. B.
cu sediul în mun.B., str.A. M., nr.11, jud.B. -Năsăud. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2013.
PRESEDINTE, | JUDECATORI, | GREFIER, | |||
I. P. | I. U. | V. C. L. | C. | A. |
Ch.V./VF.
2 ex./_ .
Jud.fd.C. O.D.
| ← Decizia civilă nr. 181/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 598/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
