Decizia civilă nr. 184/2013. Constatare nulitate act

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

R O M A N I A

T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _

Cod operator de date cu caracter personal 11553

DECIZIA CIVILĂ NR. 184/R/2013

Ședința publică din data de 25 martie 2013 Instanța este constituită din :

PREȘEDINTE - S. I. JUDECĂTOR - C. G. JUDECATOR - V. L. O. GREFIER - DP

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta SC C. DE APĂ S. SA C. -N. împotriva sentinței civile nr. 18021/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în contradictoriu cu intimata SC A. SA C. T., având ca obiect constatare nulitate act.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatei, d-l avocat Cernea S. -Cristian, cu împuternicire avocațială atașată întâmpinării, lipsind reprezentantul recurentei.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-au înregistrat următoarele înscrisuri la data de_: o adresă din partea recurentei, prin care depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1146 lei și timbre judiciare de 5 lei, iar din partea intimatei întâmpinare.

T. ul constată că în cuprinsul recursului declarat de recurenta C. DE APĂ S. SA, deși apare ca fiind redactat de d-na avocat Claian I. M. și care este nesemnat, totuși având în vedere că recurenta a fost citată cu mențiunea timbrării recursului, aceasta a depus un înscris semnat de d-na avocat, prin care se arată că se achită taxa judiciară de timbru și se depun timbrele judiciare, reținându-se astfel că a intervenit un act de ratificare a recursului promovat.

Reprezentantul intimatei arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune, sau excepții de invocat.

Nefiind alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate, obligarea recurentei la plata cheltuielilor de

judecată, constând în onorariul avocațial, sens în care depune copia facturii ce atestă plata acestuia. În susținere, arată că din actele dosarului și din probațiunea administrată, rezultă faptul că terenul înscris în CF nr.1. C.

-N. este proprietatea intimatei, iar prin hotărârea nr.1186/2005 a T. ului Comercial C. s-a stabilit cu putere de lucru judecat acest aspect. O importanță deosebită susține că o are expertiza efectuată în cauză de către d-na expert Posta Margareta, din concluziile căreia rezultând în mod clar faptul că terenul proprietatea intimatei este ocupat în întregime de rezervorul de apă aflat în administrarea recurentei. Recurenta se prevalează de dispozițiile art.3 din Legea nr.213/1998, însă terenul în litigiu nu a trecut în proprietatea publică prin niciunul dintre modurile prev.de art.7 din același act normativ, condițiile în care, textele de lege invocate de recurentă nu pot constitui temei de drept pentru a invoca nulitatea absolută a contractului de închiriere nr.4102/_ încheiat între intimată și recurentă.

T. ul reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Prin sentința civilă nr. 18021/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta C. DE APĂ S. UL SA în contradictoriu cu pârâta SC A. SA și s-a dispus obligarea reclamantei să achite pârâtei suma de 8330 lei onorariu avocat și cheltuieli de transport în sumă de 1525 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că părțile au încheiat un contract de închiriere, cu nr. 4102/_ (f.8, 9) dos._ ) având ca obiect suprafața de 2.200 m.p. situată din punct de vedere administrativ în C. -N., str. Negoiu f.n., identificată în CF C. 1. nr. top. 21890/2.

Cu putere de lucru judecat s-a stabilit prin sentința civilă nr. 11886/20005, menținută prin Decizia civilă nr. 11/2007 a T. ului Comercial C. că terenul de 2.200 m.p. este proprietatea pârâtei și, de asemenea, că pe acest teren sunt edificate rezervoarele de apă aflate în proprietatea reclamantei.

S-a reținut că, asupra chestiunilor ce au fost deja tranșate în mod irevocabil, instanța nu mai poate reveni, deoarece s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat. Consecința imediată este imposibilitatea instanței de a constata nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 4102/2006 pe motiv că terenul ar face parte din domeniul public al municipiului.

În ipoteza în care terenul proprietatea pârâtei este afectat de rezervoarele de apă, chiar dacă legea prevede în mod expres că terenurile afectate de utilități publice sunt proprietatea publică a municipiului sau a statului, după caz, nu poate fi înfrânt principiul constituțional al garantării proprietății private. Potrivit dispozițiilor din alineatul 3 al art. 44 Constituția României "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire";.

Așadar, chiar dacă terenul este cuprins în inventarul bunurilor ce fac parte din domeniul public al municipiului C. -N. /județului C., chiar dacă reclamanta a încheiat cu autoritățile locale/județene contract de concesiune, hotărârile judecătorești deja pronunțate și art. 44 din Constituția României nu permit terților să nesocotească pârâtei calitatea de proprietar al terenului cu suprafața de 2.200 m.p. situat din punct de vedere administrativ în C. -N., str. Negoiu f.n., identificată în CF C. 1. nr. top. 21890/2. Actele încheiate de reclamantă cu terți, având ca obiect terenul în cauză, sunt ineficiente în raport de pârâtă cât timp dreptul de proprietate al acesteia nu a fost afectat.

În considerarea celor anterior reținute, precum și în temeiul art. 480 C.civ., cererea reclamantei privind constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr. 4102/2006, a fost respinsă ca neîntemeiată.

. Expertul a explicat că deosebirile între constatările sale și cele din lucrarea topografică efectuată la cererea reclamantei, în dosarul de expropriere, se

datorează unor erori de identificare topografică constatate în lucrarea extrajudiciară a reclamantei.

Definită de art. 953 și art. 961 C.civ. eroarea reprezintă falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea unui act juridic și este un viciu de consimțământ de natură să afecteze valabilitatea actului juridic încheiat în atari condiții.

S-a reținut că reclamanta, în cererea sa, a invocat eroarea - viciu de consimțământ ce se răsfrânge asupra calității substanțiale a obiectului actului juridic, denumită de literatura de specialitate error in substantiam. Este o formă de viciere a consimțământului care, prin gravitatea sa, afectează valabilitatea convenției deoarece însuși consimțământul dat de partea contractantă este alterat de falsa reprezentare a realității.

Dovada existenței erorii - viciu de consimțământ poate fi probată prin orice mijloc de probă, falsa reprezentare a realității la încheierea contractului devenind viciu de consimțământ dacă se întrunesc cumulativ două condiții: elementul asupra căruia cade falsa reprezentare să fi fost hotărâtor pentru încheierea actului juridic și cea de-a doua condiție, incidentă în cauza de față deoarece actul încheiat de părți este bilateral și cu titlu oneros, este aceea ca pârâta să fi știut ori să fi trebuit să știe că elementul asupra căruia cade falsa reprezentare este hotărâtor pentru încheierea actului juridic în cauză.

În acest sens, instanța a constatat că nu este incidentă eroarea - viciu de consimțământ. Astfel, concluziile expertizei au fost în sensul că terenul pârâtei este afectat de rezervoarele de apă proprietatea reclamantei. Cu alte cuvinte, reclamanta nu s-a aflat în eroare când a încheiat contractul de închiriere nr. 4102/2006, pentru că în mod efectiv rezervoarele de apă sunt amplasate pe terenul pârâtei.

Ca atare, cererea pentru anulabilitatea contractului de închiriere nr.

4102/2006, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Căzută în pretenții, potrivit art. 274 c.pr.civ. reclamanta a fost obligată să achite pârâtei cheltuieli de judecată constând în 8.330 lei onorariu avocațial și 1525 lei cheltuieli de transport.

Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs recurenta SC C. DE APĂ S. UL SA și a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cauzei și admiterea capătului principal al cererii, în sensul de a se constata nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 4102/_ .

În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea recurată ar fi fost concludentă dacă obiectul litigiului ar fi fost dreptul de proprietate. S-a arătat că nu a fost invocată excepția autorității de lucru judecat și de altfel, această excepție nu putea fi invocată deoarece sentința civilă nr. 11886/2005 a fost pronunțată într-o cauză având ca obiect pretenții și despăgubiri, proces în care proprietarul patrimoniului public județean nu a fost parte. Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă nulitatea unui contract de închiriere prin care s-a stabilit obligația de plată a unei chirii, deși obiectul material al închirierii, terenul în litigiu, figurează în patrimoniul Județului C. și a fost concesionat recurentei.

S-a arătat că regimul juridic al patrimoniului public este reglementat de art. 3 din Legea nr. 213/1998, iar pârâta nu a contestat că rezervorul de apă este proprietate publică, nu a contestat valabilitatea contractului de concesiune și faptul că reclamanta plătește redevență. Prima instanță trebuia să rețină ca o încălcare a dispozițiilor imperative ale legii privind concesionarea domeniului public prin aceea că pârâta, fără a avea dreptul de a dispune asupra acestuia, a închiriat reclamantei un bun care aparține

domeniului public, reclamanta fiind obligată să plătească atât chirie, cât și redevența pentru același bun. Același bun nu poate fi, în același timp, închiriat și concesionat.

Recurenta a arătat că a solicitat în fața primei instanței audierea unui martor pentru a dovedi că terenul închiriat se află în posesia martorului, însă a renunțat la această probă considerând că nu are relevanță în prezenta cauză, ci eventual într-un alt proces de grănițuire. S-a susținut că, dacă s-ar face o expertiză corectă, s-ar stabili că terenul de 2.200 mp este ocupat de rezervorul de apă și că punerea în posesie a celui care a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 18/1991 nu s-a făcut cu rigurozitate.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata SC A. SA a solicitat respingerea recursului

Prin cererea înregistrată la data de 20 mai 2009 sub nr._ pe rolul T. ului Comercial C. reclamanta SC C. DE APĂ S. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA:

să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 4102/_ încheiat între locatorul SC A. SA și SC C. DE APĂ S. SA în calitate de locatar pentru închirierea terenului de 2.200 m.p. situat în C. -N., cu nr. top. 21890/2 și să fie desființat de la data încheierii lui
în subsidiar, a solicitata desființarea retroactivă a contractului de închiriere

A susținut că s-a încheiat contractul de închiriere la data de_ pentru terenul de 2.200 m.p. înscris în CF 1. C. -N. nr. top. 21890/2, situat din punct de vedere administrativ în C. -N., str. Negoiu f.n.. Scopul închirierii, arată reclamanta, a fost pentru a putea folosi rezervoarele de apă care alimentează cartierul Mănăștur, rezervoare amplasate pe acest teren.

Despre situația juridică a terenului, reclamanta arată că el face parte din domeniul public al municipiului, ala cum prevede art. 3 Legea nr. 213/1998, coroborat cu anexa la lege, punctele II/3, III/4. Dată fiind apartenența juridică la domeniul public al municipiului, continuă reclamanta, bunul în cauză putea fi concesionat cu respectarea condițiilor prev. de art. 26 lit. e, OG nr. 32/2000, art. 45 Regulamentul aprobat prin HG nr. 1353/2003.

În opinia reclamantei, contractul de închiriere încheiat cu pârâta este lovit de nulitate absolută pentru că este încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 3 Legea nr. 213/1998, coroborat cu pct. II/3, III/4 din anexă, art. 26 lit. eOG nr. 2/2002, art. 45 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1353/2003.

Pentru susținerea cererii subsidiare, aceea de desființarea retroactivă a contractului, reclamanta arată că există un motiv de anulabilitate a contractului de închiriere, constând în eroarea asupra situației terenurilor cu nr. top._ 0/2. Terenul cu nr. top. 21890 a aparținut unui singur proprietar, Fărăgău N., care, dezmembrând parcela de 4900 m.p. în 2 loturi, de 2200 m.p. și 2700 m.p. Fărăgău N. a vândut parcela cu nr. top. 21890/2 în suprafață de 2200 m p. pârâtei. Cum terenul a fost împrejmuit, reclamanta susține că a fost în eroare cu privire la proprietarul terenului, până la momentul la care s-au realizat măsurătorile cadastrale.

Temeiul de drept indicat de reclamantă este art. 948 pct. 4 C.civ. pentru motivul de nulitate absoluă, art. 953, 954, 961 C.cvi. pentru motivul de nulitate relativă.

A depus în probațiune contractul de închiriere nr. 4102/_, contractul de delegare a gestiunii din_, documentație de măsurători topo. A solicitat proba testimonială constând în audierea martorului Fărăgău

N. .

Pârâta a formulat întâmpinare (f. 34 dos._ ), înregistrată la data de 15 iunie 2009. Solicită anularea cererii ca insuficient timbrată, iar în situația timbrării în termenul legal, invocă excepția de conexitate cu dosarul nr._, dosar în care reclamanta solicită instanței să desființeze actul juridic lovit de nulitate, invocând că era în eroare la momentul semnării contractului. Cu alte cuvinte, arată pârâta, al doilea capăt de cerere din prezenta acțiune este formulat în cauza față de care a invocat excepția de conexitate.

Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea cererii ca fiind neîntemeiată. Textele de lege invocate de reclamantă, art. 26 lit.c OG 32/2002, abrogat prin art. 45 Legea nr. 241/2006, iar Regulamentul aprobat prin HG 1353/2003 a fost abrogat prin art. 2 OTU nr. 13/2008.

Despre teren, pârâta arată că, deși se susține că ar aparține domeniului public al municipiului, evidențele cadastrale dovedesc contrariul. În foaia B a CF 1. C. -N. imobilul cu nr. top. 21890/2 este proprietatea tabulară a pârâtei, nefiind expropriat.

Pârâta mai arată că reclamanta nu poate invoca eroarea în care se afla la momentul încheierii contractului, eroare pe care a invocat-o în două cauze anterioare, cu nr. 13859/2004 a Judecătoriei C. -N. și dos._ a T. ului Comercial C. . Ambele dosare au fost soluționate irevocabil în favoarea sa, SC A. SA, instanțele stabilind cu putere de lucru judecat că terenul pe care sunt amplasate rezervoarele de apă este proprietatea pârâtei SC A. SA. În primul dosar, arată pârâta, a solicitat de la reclamantă folosul detras, cuvenit începând cu 2004, pentru folosirea terenului de către reclamanta care, înainte de 2000, fără consimțământul proprietarului, a edificat pe teren construcțiile ce au destinația de rezervoare de apă. În ce-a de a doua cauză, reclamanta a solicitat, pe calea acțiunii în anulare, desființarea retroactivă a aceluiași contract de închiriere.

Arată că singura situație în care s-ar putea anula contractul de închiriere este aceea în care s-ar dovedi că rezervoarele de apă nu sunt edificate pe terenul său, în caz contrar, o astfel de hotărâre ar aduce atingere puterii de lucru judecat câștigată de hotărârile judecătorești pronunțate în cauzele anterior evocate.

Pârâta a depus în probațiune copia acțiunii în anulare.

Cererea principală a fost timbrată cu suma de 2103 lei și 5 lei timbru judiciar pentru termenul din_, situație în care nu s-a mai susținut excepția insuficientei timbrări pe care pârâta a invocat-o în întâmpinare.

La data de 17 iunie 2009 Tribunalul Comercial Cluj a admis excepția necompetenței materiale și, prin Sentința comercial nr.2467/2009 a declinat soluționarea prezentei cauze la Judecătoria Cluj-Napoca, investită sub nr. 14365/211/_ .

Prin cererea înregistrată la data de 2 aprilie 2007 sub nr._ a

T. ului Comercial C., reclamanta SC C. DE APĂ S. SA a solicitat

instanței, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA să desființeze retroactiv contractul de închiriere nr. 4102 încheiat la data de_, având ca obiect terenul în suprafață de 2.200 m.p. situat în C. -N., str. Negoiu f.n.,

înscris în CF C. 1. nr. top. 21890/2. Susține că actul este lovit de nulitate.

Arată, de asemenea, că bazinele de apă potabilă au fost ridicate în perioada 1998.1999 de către instituțiile publice locale și că, până în 2004 pârâta nu a emis niciun fel de pretenții față de reclamantă, când a acționat-o în instanță pentru a obține beneficii materiale de pe urma folosirii terenului pe care sunt edificate rezervoarele de apă.

Declară că se afla în eroare la momentul închirierii de la pârâtă a terenului, considerând că rezervoarele de apă se află pe terenul acesteia, când, în realitate, terenul pe care se află rezervoarele de apă nu este proprietatea pârâtei. Arată, apoi, că eroarea s-a descoperit cu ocazia efectuării documentației pentru exproprierea terenului de la pârâtă, lucrare topografică ce a constatat că doar 127 m.p. din terenul pârâtei sunt afectați de destinația specială, aceea de a deservi rezervoarele de apă.

Prin sentința civilă nr. 3115/2009 Tribunalul Comercial Cluj a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea prezentei cauze la Judecătoria Cluj-Napoca, investită sub nr. 28147/211/_ .

Asupra excepției de conexitate instanța s-a pronunțat, în sensul admiterii ei, la data de_, dată de la care cele două pricini au fost reunite.

În cauzele reunit, instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică, având ca obiectiv să se constate dacă rezervoarele de apă proprietatea reclamantei sunt edificate pe proprietatea pârâtei (f. 33-43).

A fost atașat dosarul civil nr. 13859/2004 a Judecătoriei C. -N. . Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține:

Părțile au încheiat un contract de închiriere, cu nr. 4102/_ (f.8,

9) dos._ ) având ca obiect suprafața de 2.200 m.p. situată din punct de vedere administrativ în C. -N., str. Negoiu f.n., identificată în CF C. 1. nr. top. 21890/2.

În mod evident, asupra chestiunilor ce au fost deja tranșate în mod irevocabil instanța nu mai poate reveni, deoarece, așa cum a arătat și pârâta în întâmpinare, s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat. Consecința imediată este imposibilitatea instanței de a constata nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 4102/2006 pe motiv că terenul ar face parte din domeniul public al municipiului.

proprietar al terenului cu suprafața de 2.200 m.p. situat din punct de vedere administrativ în C. -N., str. Negoiu f.n., identificată în CF C. 1. nr. top. 21890/2. Actele încheiate de reclamantă cu terți, având ca obiect terenul în cauză, sunt ineficiente în raport de pârâtă cât timp dreptul de proprietate al acesteia nu a fost afectat.

Referitor la ce-a de-a doua cerere, de constatare a nulității relative a contractului de închiriere nr. 4102/2006, dat fiind eroarea în care s-a aflat reclamanta, anume că rezervoarele de apă sunt amplasate pe terenul pârâtei, instanța reține din expertiza tehnică încuviințată pentru acest capăt de cerere, că rezervoarele de apă proprietatea reclamantei sunt amplasate în cea mai mare parte pe terenul cu nr. top. 21890/2 și nr. top. 2. . Expertul a explicat că deosebirile între constatările sale și cele din lucrarea topografică efectuată la cererea reclamantei, în dosarul de expropriere, se datorează unor erori de identificare topografică constatate în lucrarea extrajudiciară a reclamantei.

Reclamanta, în cererea sa, invocă eroarea - viciu de consimțământ ce se răsfrânge asupra calității substanțiale ale obiectului actului juridic, denumită de literatura de specialitate error in substantiam. Este o formă de viciere a consimțământului care, prin gravitatea sa, afectează valabilitatea convenției deoarece însuși consimțământul dat de partea contractantă este alterat de falsa reprezentare a realității.

În acest sens, instanța constată că nu este incidentă eroarea - viciu de consimțământ. Astfel, concluziile expertizei au fost în sensul că terenul pârâtei este afectat de rezervoarele de apă proprietatea reclamantei. Cu alte cuvinte, reclamanta nu s-a aflat în eroare când a încheiat contractul contractului de închiriere nr. 4102/2006, pentru că în mod efectiv rezervoarele de apă sunt amplasate pe terenul pârâtei.

Ca atare, cererea pentru anulabilitatea contractului de închiriere nr.

4102/2006, va fi, de asemenea, respinsă ca neîntemeiată.

Căzută în pretenții, potrivit art. 274 c.pr.civ. reclamanta va fi obligată să achite pârâtei cheltuieli de judecată constând în 8.330 lei onorariu avocațial și 1525 lei cheltuieli de transport.

Pentru aceste motive ÎN NUMELE LEGII H O T Ă R Ă Ș T E :

Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta C. DE APĂ S. UL SA, C. -N., B-dul 21 D. 1989 nr. 79, jud. C., în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, cu sediul în C. T., str. N. T. nr. 2, jud. C.

Obligă reclamanta să achite pârâtei 8330 lei onorariu avocat și cheltuieli de transport în sumă de 1525 lei

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2012.

	JUDECATOR,		GREFIER,
C.	M. C.	N.	E. N.

Red. C.M.C./C.M.C., 4 ex., red. 2012-12-18

← Sentința civilă nr. 87/2013. Constatare nulitate act		Decizia civilă nr. 1879/2013. Constatare nulitate act →

Decizia civilă nr. 184/2013. Constatare nulitate act

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 184/2013. Constatare nulitate act