Decizia civilă nr. 502/2013. Constatare nulitate act
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 502/R/2013
Ședința publică din data de 30 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: S. I. JUDECĂTOR: C. G. JUDECĂTOR: E. B. GREFIER: A. Z.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de către recurenta SC S. SA împotriva sentinței civile nr. 481/2013 pronunțată de către Judecătoria Dej la data de 8 aprilie 2013 în dosarul nr._, privind și pe intimatele SC DS, SC R. SA prin lichidator judiciar SP J. S. și SC SS, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentei, doamna av. Corina Liana Morar și reprezentantul intimatei SC SS, domnul av. G. Florin Tătaru, cu împuternicire avocațială depusă la dosar la acest termen de judecată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei.
Reprezentanta recurentei și reprezentantul intimatei arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, acordă părților cuvântul pe fond.
Reprezentanta recurentei solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar pe cale de consecință casarea hotărârii pronunțate de către instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente să soluționeze litigiul, în baza dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, raportat la art. 312 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă. Apreciază că în speță se impune casarea pronunțării recurate întrucât instanța de fond nu și-a
motivat soluția pronunțată, în sensul că aceasta în motivarea hotărârii nu s-a pronunțat asupra excepției, arătând doar că s-ar fi impus aplicarea dispozițiilor art. 7201Cod procedură civilă și ca urmare, nerespectându-se acest temei s-a impus respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Apreciază că dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în prezenta cauză întrucât între părți nu există un raport contractual și nici cu un raport care derivă dintr-un astfel de raport, societatea pe care o reprezintă fiind în fapt un terț față de antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat pentru terenul din litigiu. Apreciază că în speță nu trebuiau îndeplinite dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă și afirmă că pârâtul dintr-un asemenea dosar ar trebui să cunosc ceea ce i se pretinde acestuia, pe de o parte, ori acest lucru a fost cunoscut de către intimate având în vedere că litigiul care s-a purtat între părți și care este suspendat la nivelul Curții de Apel C. a fost pe rolul instanței încă din anul 2005, iar în acel
dosar toate părțile intimate au fost părți, iar pe de altă parte nu se poate vorbi despre conciliere directă sau o soluționare pe cale amiabilă a litigiului dat fiind faptul că poziția procesuală a intimatelor era de respingere a acțiunii. În concluzie, solicită admiterea recursului, având în vedere faptul că hotărârea instanței de fond nu este motivată pe excepție, că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă și că nu avem de a face cu un raport contractual, respectiv un raport comercial între recurentă și intimate, iar pe cale de consecință casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente să soluționeze litigiul, respectiv Judecătoriei Dej.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța ar trebui să analizeze din perspectiva prevederilor art. 7201Cod procedură civilă înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 75/2011, care modifică aliniatul 1 al art. 7201Cod procedură civilă, respectiv dacă sunt îndeplinite cerințele primei condiții, în sensul dacă ne aflăm în fața unui litigiu patrimonial. Afirmă că prezentul litigiu este unul patrimonial, având în vedere faptul că obiectul cauzei este anularea unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între intimata SC SS și SC R. SA, precum și raportat la prevederile Legii taxelor judiciare. Cu privire critica referitoare la casarea hotărârii pronunțate de către instanța de fond pentru nemotivarea, respectiv neiterarea în cuprinsul hotărârii a susținerilor părților
cu privire la excepția din speță, apreciază că instanța trebuie să analizeze recursul din perspectiva motivului invocat. În acest sens arată că recurenta nu a invocat nulitatea hotărârii raportat la faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 206 Cod procedură civilă și afirmă că recurenta nu a efectuat nici o încercare de conciliere directă. Învederează instanței că intimata SC DS este o societate comercială care nu există, respectiv aceasta a fost radiată din evidențele registrului comerțului înainte de promovarea acțiunii în instanță. Arată că procedura prealabilă de conciliere directă, din perspectiva prevederilor art. 7201este
sancționată în mod constant de către instanțele de judecată prin respingerea acțiunilor ca prematur introdusă sau ca inadmisibilă. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că acestea vor fi solicitate de către societatea pe care o reprezintă pe cale separată.
Reprezentanta recurentei arată că instanța de fond s-a pronunțat pe excepția prematurității, în timp ce excepția invocată a fost excepția inadmisibilității. La solicitarea instanței, reprezentanta recurentei arată că solicită și cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare, pe baza actelor aflate la dosar.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 481/2013 pronunțată în ședința publică din data de 08 aprilie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei Dej, s-a admis excepția prematurității acțiunii, sub aspectul neîndeplinirii procedurii prev. de art. 720 ind. 1 Cod proc. civilă, excepție invocată de pârâta S.C. S. - S.R.L. și în consecință a respins ca prematură acțiunea reclamantei S.C. S. - S. cu sediul în Dej, județul C., în contradictoriu cu pârâtele S.C. D.
S.R.L. cu sediul în Dej, județul C., S.C. R. - S. cu sediul în Dej, județul C., S.C. S.
S.R.L. cu sediul în loc. S. de Sus, județul Maramureș, pentru constatarea nulității absolute parțiale a contractului și rectificare C.F. și a obligat pe reclamantă la 2500 lei cheltuieli de judecată către pârâta S.C. S. - S.R.L., reprezentând onorariu avocațial.
Analizând hotărârea și înscrisurile de la dosar, instanța a reținut că, prin acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. S. - S. în contradictoriu cu pârâtele S.C. DSR.L., S.C. R. - S., S.C. S. - S.R.L., s-a solicitat să se constate nulitatea absolută
parțială a contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 8 august 2005 între S.C. R. - S. și S.C. S. - S.R.L. în ceea ce privește suprafața de
3.240 m.p. din imobilul situat în Dej, str. D. R., nr.6, județul C., înscris în C.F. nr. 16391 Dej, nr. top. 1505/4/_ /7/_ /8/2/1/1/2 și nr. top. 1506/2/1/1/2; Să se dispună rectificarea CF nr. 16391 Dej, prin radierea dreptului de proprietate al pârâtei S.C. S.
S.R.L. și restabilirea situației anterioare de carte funciară, respectiv reînscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3.240 m.p. pe numele și în favoarea S.C. R. -
S., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a relevat în esență, că la data de_ între pârâtele S.C. R. - S. și
S.C. D. - S.R.L. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul identificat în petitele acțiunii, prețul vânzării fiind stabilit la suma de 327.250.000 lei (ROL), fiind emisă factura fiscală nr. 9945395/_, achitată în întregime.
La data de_ pârâta S.C. D. - S.R.L. a încheiat cu reclamanta un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată având ca obiect același imobil teren, pentru prețul de 327.250.000 lei (ROL), sumă care a fost achitată la data încheierii contractului.
Prin Sentința civilă nr.1743/C/2003 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.2056/2001 s-a dispus deschiderea procedurii judiciare de reorganizare a pârâtei S.C. R.
S. . Pe parcursul desfășurării procedurii lichidatorul judiciar a procedat la valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul societății. Astfel, la data de_ a avut loc ședința de licitație privind activul imobil situat în Dej, str. D. R. nr.6, lichidatorul judiciar neprezentând ofertanților cumpărători situația reală a imobilului, respectiv existența contractelor de vânzare-cumpărare succesive, deși avea la dispoziție actele contabile ale societății debitoare. Din procesul-verbal încheiat cu această ocazie rezultă că imobilul a fost adjudecat în favoarea S.C. S. - S.R.L., însă acest proces-verbal nu a fost urmat de întocmirea actului de adjudecare după eventuala achitare a prețului. Procesul-verbal de licitație cuprinde doar modul în care s-a desfășurat ședința de licitație, fără a cuprinde modalitatea de plată a prețului sau celelalte detalii care trebuie menționate într-un act de adjudecare, astfel că nu are valoarea unui titlu și nu poate transfera dreptul de proprietate asupra terenului. Din aceste motive, între S.C. S. - S.R.L. și S.C. R. - S. a fost încheiat la data de_ un contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu, iar la data de_ lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului sindic să constate vânzarea imobilului teren în baza acestui contract de vânzare-cumpărare și nu ca și o consecință a vânzării silite.
S-a mai arătat că atât la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv_, cât și la data înregistrării cererii de autentificare, în cartea funciară erau notate actele juridice încheiate în anul 2002, având ca obiect promisiunile bilaterale succesive de vânzare- cumpărare a imobilului în litigiu, promitenți vânzători fiind pârâtele S.C. R. - S. și S.C.
D. - S.R.L.. Astfel, după data de_, data încheierii contractului de vânzare- cumpărare între S.C. R. - S. și S.C. D. - S.R.L. promitenta cumpărătoare nu mai putea să încheie acte de înstrăinare a aceleiași suprafețe de teren cu alte persoane, actele de înstrăinare ulterioare fiind lovite de nulitate absolută pentru cauza ilicită și, în consecință, lipsite de efecte potrivit art.966 și 968 Cod civil.
Lichidatorul judiciar al pârâtei S.C. R. - S. avea la dispoziție, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită, toate actele contabile ale societății pe care o reprezenta, inclusiv facturile și contractele de vânzare-cumpărare anterioare încheiate în anul 2002, însă a ignorat existența acestora și notările din cartea funciară efectuate anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 2005. Rezultă cu
certitudine că atât promitenta vânzătoare prin lichidator, cât și promitenta cumpărătoare au fost de rea credință la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din_ .
Prin întâmpinare, pârâta S.C. R. - S., prin lichidator judiciar S.P J. IPURL, a solicitat pe cale de excepție, respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă, raportat la neîndeplinirea procedurii prev. la art. 720 ind. 1 din Codul de proc. civilă - convocare la conciliere directă.
Pe fond, în condițiile respingerii excepției invocate, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată, arătând că față de S.C. R. - S. s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, așa cum era aceasta reglementata prin Legea 64/1995, prin sentința civila nr. 2852/_ . In conformitate cu dispozițiile cuprinse in art. 5 al Legii 85/2006, organele care aplica procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul judiciar si lichidatorul. Aceste organe trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operațiunilor prevăzute de lege, precum si realizarea in condițiile legii a drepturilor si obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte si operațiuni. In exercitarea atribuțiilor care revin lichidatorului judiciar in conformitate cu dispozițiile cuprinse in art. 25 al legii, s-a procedat la inventarierea bunurilor care la data deschiderii procedurii se aflau in patrimoniul societății debitoare, inventariere care s-a realizat in baza documentelor pe care societatea debitoare avea obligația in conformitate cu dispozițiile cuprinse in art. 28 al legii sa le pună la dispoziția lichidatorului judiciar, respectiv lista bunurilor insotita de datele de carte funciara ale acestora. Ulterior, in urma inventarierii bunurilor, lichidatorul judiciar a procedat la valorificarea lor, bunurile fiind valorificate in temeiul dispozițiilor cuprinse in art. 114-115 din Legea 64/1995, in cadrul licitațiilor publice cu strigare, activitate care s-a desfășurat sub controlul judecătorului sindic. La data la care lichidatorul judiciar a procedat la valorificarea bunurilor aflate in patrimoniul debitoarei, actul in temeiul căruia reclamanta invoca un drept de proprietate asupra celor 3.240 mp, cumpărat la licitație publica de S.C. SSR.L. nu era opozabil, acesta nefiind inscris sau notat in CF nr. 16.391.
Referitor la susținerile reclamantei potrivit cărora SC SS a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului printr-un contract de vanzare-cumpărare sub semnătura privata, incheiat intre cele doua societăți si validat prin incheierea judecătorului sindic si nicidecum prin procesul verbal de licitație, neurmat de un act de adjudecare valabil, s-a arătat că transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului s-a realizat in condițiile prevăzute in art. 30 al legii 64/1995, respectiv actele încheiate de lichidator pentru a căror validitate este necesara forma autentica vor fi supuse autentificării judecătorului sindic, care va pronunța o incheiere de autentificare in baza căreia actul va putea fi inscris in registrele de publicitate. Cu alte cuvinte transmiterea dreptului de proprietate in favoarea SC SS s-a realizat prin incheierea pronunțata de judecătorul sindic in ședința publica din data de_ . Mai mult, notarea s-a efectuat in cartea funciara la data de 2 dec. 2004, data la care era inceputa vinzarea prin licitație a activului existent in patrimoniul debitoarei SC R. SA, procesul verbal de adjudecare fiind încheiat la data de 28 septembrie 2004, data la care in cartea funciara nu erau notate antecontractele de vanzare-cumpărare. De altfel, in conformitate cu dispozițiile cuprinse in art. 25 din Legea 7/1996, inscrierile (in acesata categorie fiind inclusa si notarea unor antecontracte de vanzare cumpărare, asupra imobilului) in cartea funciara au efect de opozabilitate fata de terți de la data inregistrarii cererilor si ordinea înregistrării cererilor va determina rangul inscrierilor.
Pe de alta parte, deși in cadrul litigiilor purtate intre parti pana la aceasta data, reclamanta susținea ca a dobandit imobilul in cauza in cadrul unei proceduri de executare
silita, in cuprinsul acestei cereri, invedereaza ca in fapt a dobandit imobilul prin intermediul unui contract de vanzare cumpărare sub semnătura privata. In opinia pârâtei, acest act juridic nu a avut ca efect transferul dreptului de proprietate asupra terenului in suprafața de 3.240 mp, deoarece transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor se poate realiza numai prin acte autentice. Cu toate acestea, actul invocat poate avea valoarea unui promisiuni bilaterale de vanzare cumpărare care a dat naștere in sarcina semnatorilor la o obligație de a incheia un act translativ de proprietate pentru terenul in suprafața de 3.240 mp, in condițiile stabilite prin antecontractul de vanzare cumpărare incheiate. Un aspect care in opinia pârâtei este deosebit de important s-a referit la faptul ca SC DS, societatea care avea calitatea de vanzator in cadul contractului de vanzare cumpare sub semnătura privata incheiat cu SC S. SA, dobandise imobilul obiect al contractului tot printr-o tranzacție similara, respectiv prin incheierea unui contract de vanzare cumpărare sub semnătura privata, in care calitatea de vanzator o avea SC R. SA, iar cumpărător era SC DS . Practic, prin actul juridic incheiat cu SC S. SA, SC DS transmitea un drept de proprietatea asupra unui imobil, respectiv teren in suprafața de 3.240 mp., pe care nu l-a dobandit niciodată, in condițiile in care actul incheiat intre acesta societate in calitate de cumpărător si SC R. SA in calitate de vanzator nu era apt de a transmite dreptul de proprietate (nefiind incheiat in forma autentica, condiție ad validitatem in ce privește transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor).
Pe de alta parte, in condițiile in care, reclamanta a susținut ca a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului printr-un act de vanzare cumpărare sub semnătura privata, in opinia pârâtei, acesta ar putea constitui in favoarea reclamantei cel mult un drept de creanța, pe care aceasta ulterior ar fi putut sa-l valorifice, prin modalitățile recunoscute de legea falimentului de la acea data, lege speciala, care se aplica cu precădere fata de orice alta norma a dreptului comun. De altfel, in conformitate cu dispozițiile cuprinse in art. 53 din Legea 64/1995, in vigoare la acea data, respectiv art. 50 din Legea 85/2006, privind insolventa comerciala daca la data deschiderii procedurii, un act juridic nu devenise opozabil terților inscrierile sunt fara efect, fata de masa creditorilor cu excepția cazului in care cererea sau sesizarea legal formulate a fost primita de instanța cel mai tarziu in ziua premergătoare hotararii de deschiderea procedurii, in speța, insa, o astfel de cerere a fost formulata in anul 2006. Ori, in cazul in care prezenta acțiune urmează sa fie admisa, S.C. SSRL. s-ar indrepta impotriva debitoarei S.C. R. SA, fiind astfel afectate interesele creditorilor, fapt care ar incalca prevederile cuprinse in art. 50 al legii.
Reclamanta deși a solicitat nulitatea absoluta parțiala a contractului de vânzare cumpărare sub semnătura privata incheiat la data de_ aceasta nu a făcut in nici un fel dovada prezentei cauze ilicite pe care o susține, in condițiile in care din toate documentele existente la dosarul de faliment referitor la SC R. SA rezulta fara nici o indoiala faptul ca la data la care s-a procedat la valorificarea bunurilor debitoarei, contractul de vanzare cumpărare sub semnătura privata invocat de debitoare nu era opozabil.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut că litigiul dintre părți este unul de natură comercială, astfel că, se constată neîndeplinirea din partea reclamantei a procedurii prev. de art. 720 ind.1 din Codul de procedură civilă, urmând a fi admisă astfel excepția invocată de către pârâta SC S. SR. Nu a putut fi admisă susținerea reclamantei că prezentul litigiu ar fi unul de drept civil și nu unul comercial, astfel, contractul comercial în discuție este încheiat între profesioniști și ca atare imprimă cauzei un cert caracter comercial.
În consecință, a respins ca prematură acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtele pentru constatarea nulității absolute parțiale a contractului și rectificare C.F. .
Împotriva acestei hotărâri a declara recurs S.C. SS ,solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței recurate, precum și trimiterea cauzei instanței de fond competente pentru judecarea cererii de chemare în judecată și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului, recurenta a arătat faptul că, prin sentința recurală, instanța de fond a admis excepția prematurității cererii de chemare în judecată, sub aspectul neîndeplinirii procedurii prevăzute de mi. 7201Cpr.civ, excepție invocată de pârâta SC. SSR.L, și drept urmare s-a respins ca prematură acțiunea reclamantei S.C. SS, pentru constatarea nulității absolute parțiale a contractului și rectificare CF, a obligat reclamanta la
2.500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial.
În primul rând, s-a impus a fi observat că, sentinței pronunțate de instanța de fond îi lipsește motivarea soluției date. Deși în considerentele acesteia au fost reiterate motivele de fapt și drept din cererea de chemare în judecată, precum și din întâmpinări (în ceea ce privește fondul acestei cauze), instanța de fond a respins cererea prin admiterea unei excepții, care, în mod evident, trebuia motivată.
In conformitate cu art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Din analiza considerentelor sentinței recurate nu a rezultat faptul că judecătoria ar fi analizat, pe de o parte cererea pârâtei care a invocat excepția în susținerea acesteia, iar pe de altă parte, motivele pentru care recurenta a arătat că aceasta se impunea a fi respinsă.
Totodată, s-a mai arătat că, în considerente, instanța de fond a arătat cererile și apărările părților, insă strict privitoare la fondul cauzei, nefăcând referire la excepția pe care s-a pronunțat. Instanța ar fi trebuit să analizeze și să motiveze strict pe excepția pronunțata.
"Motivarea" dată de către instanța de fond a fost sumară, rezumându-se la faptul că s- a constatat neîndeplinirea procedurii prevăzute de art. 720 ind. 1 C.pr.civ., fără a se atâta in mod concret daca în cauza dedusă judecății trebuia sau nu să fie îndeplinita această procedură.
Recurenta a menționat că, în fața instanțe de fond s-a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii introductive de instanța formulata de către aceasta. În opinia pârâtei nefiind îndeplinite prevederile art. 7201C.pr. civ., referitoare la procedura convocării la conciliere directă.
Recurenta a arătat complexitatea motivelor pentru care excepția trebuia să fie respinsă, pentru a depăși formalismul și a da eficiență faptelor concrete care reprezintă înștiințarea pârâtelor în ceea ce privește problema dedusă judecății:
Astfel, s-a învederat faptul că, raportat la esența și scopul instituirii art. 7201C.pr.civ.,
respectiv ca, debitoarea obligației sa aibă cunoștință de existența incidentului pretins de creditor și drept urmare să nu fie luată prin surprindere cu cererea de chemare în judecată, s-a arătat că între recurenta și cele trei pârâte din cererea introductivă de instanță, a existat un litigiu asupra aceluiași teren, început pe rolul Tribunalului Comercial C. încă din anul 2005, când recurenta a făcut cererea în dosarul de insolvență nr._ .
S-a menționat faptul că, obiectul acestui dosar este interdependent cu obiectul prezentului dosar, respectiv prestație tabulară și rectificare de carte funciară, asupra aceluiași teren pentru care a fost cerută anularea contractului din prezentul dosar (terenul situat în Dej, str. D. R. nr. 6, jud. C., înscris în C.R nr. 16391 Dej, nr. top. 1505/4/_ /7/_
/8/2/1/1/2 și nr. top, 1506/2/1/1/2, în ceea ce privește suprafața de 3.240 mp. din imobil).
Așadar, același imobil a fost vizat și supus judecății în ambele dosare, astfel încât pârâta cunoștea încă din anul 2005 faptul generator de obligații și, drept urmare, nu putea opune neîndeplinirea unei proceduri de informare care rămâne astfel fără obiect. Este evident că pârâta S.C. SSR.L. nu a putut invoca faptul ca a fost chemată în judecata în mod intempestiv, raportându-se efectiv la starea juridică și de fapt existentă între recurtenta și pârâtele din prezenta acțiune, precum și a faptului că în dosarul comercial nr._ al Curții de Apel C. cele doua pârâte au fost parte, au cunoscut pretențiile recurentei și au refuzat îndeplinirea acestora.
S-a mai arătat și faptul că dosarul comercial nr._ a fost suspendat în fața Curții de Apel C. până soluționarea irevocabilă a prezentului dosar.
S-a menționat că, pe de altă parte, interpretarea dispozițiilor art.7201duce spre concluzia că scopul instituirii acestora nu este doar cel de a îndeplini în mod formal o
procedură, ci acela de a asigura părților rezolvarea pe cale amiabilă a pretențiilor sale derivând dintr-un contract comercial.
Față de opoziția exprimată de către pârâte în dosarul conex despre care, s-a făcut vorbire, dar și din întâmpinare, a rezultat, în mod neîndoielnic că, rezolvarea pe cale amiabilă a pretențiilor recurentei- reclamante era și este imposibilă.
Raportat la aceasta, este lipsit de justificare și temei a interpreta că dacă subscrisa ar fi procedat la notificarea debitoarelor, anterior promovării acțiunii din acest dosar, dar după ani de la data la care pârâtele erau parte în procese vizând pe larg repunerea în situația anterioară asupra terenului din litigiu, acestea din urmă ar fi fost dispuse la rezolvarea diferendului fară a mai greva instanțele judecătorești.
Nu în ultimul rând, s-a precizat faptul că, prin instituirea procedurii concilierii prealabile, legiuitorul a urmărit soluționarea rapida a neînțelegerilor dintre comercianți, neînțelegeri derivate din raporturi contractuale specifice/comerciale.
S-a observat faptul că, între recurentă și pârâta S.C. SS, nu a existat un raport contractual comercial sau unul derivat din activitatea comercială. Astfel, obiectul litigiului existent între acestea în prezenta cauză, este constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare - cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de_ între
S.C. R. SA, prin lichidator și S.C. SSR.L., în ceea ce privește suprafața de 3.240 mp. din imobilul situat în Dej, str. D. R. nr. 6, jud. C. .
A rezultat că, recurenta a fost un terț față de raportul juridic contractual comercial existent între cele două pârâte și a cărei nulitate a solicitat-o. De asemenea, a mai rezultat că, nu a existat un raport juridic contractual intre recurenta și vreuna dintre pârâte care să facă obiectul prezentului dosar.
Așadar, sub nici o formă nu se justifică de ce în sarcina recurentei se află obligația de a fi procedat la parcurgerea procedurii de conciliere directa, întrucât raportul juridic dedus judecății nu are ca obiect un raport contractual între subscrisa și pârâta care a invocat excepția.
In mod greșit s-a interpretat de către instanța fondului că, recurenta a susținut că litigiul din prezentul dosar ar fi unul de drept civil, și nu un unul de drept comercial. În realitate, recurenta a arătat, în fața instanței de fond ca, nu există un raport contractual comercial sau unul derivat din activitatea comercială între recurentă societate și pârâte. Din contra, recurenta a arătat faptul ca s-a vorbit despre un litigiu comercial, înaintând acțiunea în fața Tribunalului Specializat, susținerile acesteia, față de aplicabilitatea art. 7201C.pr.civ., au fost cu totul altele, așa cum recurenta le-a expus în notele de ședință, dar și în prezentul recurs.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de către recurentă se referă la faptul că hotărârea recurată este lipsită de motivare, motiv de recurs care se circumscrie dispozițiilor art. 304 alin. 1 pct. 7 Cod procedură civilă. Raportat la această susținere, tribunalul subliniază faptul că judecătorii trebuie să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, fără însă a fi obligați să răspundă în parte fiecărei susțineri a părților.
Analizând hotărârea instanței sub acest aspect, tribunalul reține că deși succint, instanța de fond și-a argumentat hotărârea, respectiv argumentând caracterul comercial al litigiului și lipsa îndeplinirii procedurii concilierii prealabile, astfel că în opinia tribunalului acest motiv de modificare a hotărârii nu este întemeiat.
Potrivit art. 7201Cod procedură civilă,forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, în procesele și cererile dintre profesioniști evaluabile în bani și derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Prevederile art. 7201Cod procedură civilă, instituie obligativitatea efectuãrii concilierii prealabile anterior formulãrii cererii de chemare în judecatã, lipsa acestei concilieri fiind sancționatã cu respingerea cererii de chemare în judecatã.
Este adevărat că rațiunea pentru care legiuitorul a instituit necesitatea efectuării concilierii prealabile este aceea de a se asigura o posibilitate concretă, reală de soluționare a litigiului pe cale amiabilă, ori simpla afirmație a recurentei reclamante că această conciliere este imposibilă, nu este suficientă atâta vreme cât aceasta nu a făcut dovada vreunei încercări de soluționare amiabilă a litigiului dintre părți.
Raportat la dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă, în mod temeinic instanța de fond a reținut faptul că litigiul dintre părți se poartă între profesioniști, așa cum această noțiune este definită de art. 3 alin. 3 Cod civil, iar raportat la obiectul acestuia, constatarea nulității parțiale a unui act juridic, este evident că acesta decurge dintr-un raport contractual, astfel că îndeplinirea procedurii prealabile era obligatorie pentru reclamanta recurentă. Faptul că aceasta este un terț față de actul juridic a cărei nulitate parțială o solicită nu înseamnă că raportul juridic nu se impune acesteia.
Nu poate fi primită susținerea recurentei reclamante că această procedură prealabilă a fost acoperită de existența litigiului dintre aceleași părți formulată în cadrul dosarului nr. _
, căci obiectul celor două dosare este diferit, respectiv obiectul prezentei cereri îl constituie constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare cumpărare, iar cealaltă cerere are ca obiect o prestație tabulară și rectificare de carte funciară, iar faptul că obiectul material al celor două cereri este identic nu conduce și la o identitate a obiectului juridic, acest din urmă aspect fiind vizat de dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă.
Față de cele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 304, 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta SC S. SA în contradictoriu cu intimații SC DS, SC R. SA prin lichidator judiciar S.P. "J. "; S., SC SS împotriva sentinței civile nr. 481/2013 pronunțată la 8 aprilie 2013 în dosarul_ al Judecătoriei Dej pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta SC S. SA în contradictoriu cu intimații SC DS, SC R. SA prin lichidator judiciar S.P. "J. "; S., SC SS împotriva sentinței civile nr. 481/2013 pronunțată la 8 aprilie 2013 în dosarul_ al Judecătoriei Dej pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | ||||
S. I. C. | G. | E. | B. | A. | Z. |
Red. CG/AA 2 ex./_
Judecător fond: R. Simion Judecătoria Dej
| ← Decizia civilă nr. 1879/2013. Constatare nulitate act | Sentința civilă nr. 1369/2013. Constatare nulitate act → |
|---|
