Decizia civilă nr. 765/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 765/R
Ședința publică din 05 Iulie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: N. B.
JUDECĂTORI: V. F.
V. P.
G. ier: A. O.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la recursul declarat de recurenta - reclamantă SC O. V. I. G. SA prin C. DE A. P. D., cu sediul ales în B., b-dul Națiunile Unire, nr. 1, bloc 108 A, etaj 3, biroul A3, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 3180 din_ a Judecătoriei Baia M., pronunțată în dosarul cu nr. mai sus indicat, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Ș. C., cu domiciliul în Ș. M., bl.4, ap. 26, județul M. .
Se constată că prezenta cauză a fost reținută în pronunțare în ședința publică din_, încheierea de ședință făcând parte integrantă din prezenta, pronunțarea soluției s-a amânat la data de azi când, în urma deliberării s-a pronunțat hotărârea de mai jos:
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 3180/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Baia M. s-a dispus respingerea cererii formulată de reclamanta SC
O. V. I. G. SA prin C. de A. P. D., împotriva pârâtei Ș.
C. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pentru ca pârâta să poată fi obligată la plata sumei solicitată de reclamantă era necesar a se dovedi că aceasta a săvârșit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii și pentru care e ținută să răspundă.
Din probele solicitate de reclamantă, respectiv declarația de daună dată de asiguratul reclamantei, procesul-verbal de constatare a daunelor întocmit de reprezentantul reclamantei, contractul de asigurare, planșe fotografice conținând imaginea apartamentului asiguratului SC O. V. I. G. SA,
nu dovedesc că pârâta se face vinovată de producerea vreunei inundații și de pagubele cauzate apartamentului ce formează obiectul contractului de asigurare încheiat cu reclamanta și nici legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Din planșele fotografice depuse la filele 15-16 de la dosar nu se observă urme ale inundației reclamată de SC O. V. I. G. SA.
Declarația d-nei Aron C. care folosește apartamentul în litigiu ce formează obiectul contractului de asigurare și care a și încheiat acest contract cu reclamanta, nu are valoare probatorie neputându-i-se acorda valoarea unei mărturisiri nefiind parte în proces și nici valoare testimonială nefiind audiată ca martor întrucât reclamanta a nu a solicitat acest lucru.
Contractul de asigurare încheiat de reclamantă declanșează doar răspunderea acesteia în ipoteza producerii cazului asigurat.
Producerea inundației, cine este răspunzător de ea și legătura de cauzalitate dintre acestea se puteau dovedi cu martori și expertiză tehnică care însă nu au fost solicitate de reclamantă.
Așadar, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, condiții prevăzute de art. 998, 999 Cod civil, urmează a se respinge cererea reclamantei.
Răspunderea pârâtei nu se poate angaja nici în temeiul art. 1002 Cod civil, nefiind întrunite elementele răspunderii pentru ruina edificiului.
Prin ruina edificiului se înțelege dărâmarea, surparea, dezagregarea, desprinderea și căderea unor elemente ale acestuia ca urmare a unei lipse de întreținere sau a unui viciu de construcție.
În speță, inundația pretinsă de reclamantă nu s-a dovedit a fi cauzată de lipsa de întreținere a apartamentului unde aceasta s-a produs sau de vreun viciu de construcție și nici nu s-a probat existența consecințelor cerute de art. 1002 Cod civil.
Așadar, cum reclamanta nu a dovedit întrunirea elementelor nici unei răspunderi dintre cele invocate în drept, urmează a se respinge cererea acesteia.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată următoarele:
Instanța în mod greșit a reținut faptul că în speță nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii intimatei pentru ruina edificiului, având în vedere faptul că prin documentele depuse de subscrise în probațiune s-a dovedit atât existența prejudiciului, cât și ruina edificiului și raportul de cauzalitate dintre aceste două, după cum urmează:
existența unui prejudiciu (în cazul de față pagubele produse imobilului situat în localitatea Baia mare, strada Olteniei, numărul 4A, apartament 34, județul M., pentru a căror remediere a fost necesară achitarea cu titlu de
despăgubire a contravalorii despăgubirilor, respectiv suma de 455,00 Ron achitată cu OP nr. 2344542012/_ );
ruina edificiului (determinată de lipsa de întreținere sau de un viciu de construcție; prin ruina edificiului se înțelege dărâmarea, surparea, dezagregarea sau desprinderea și căderea unor elemente componente ale acestora);
raportul de cauzalitate dintre ruina edificiului și prejudiciu (rezultă din starea de fapt).
Răspunderea pentru ruina edificiului este reglementată de art. 1002 Cod civil, proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului când ruina este urmarea lipsei de întreținere sau a unui viciu de construcție, textul instituind o răspundere specială în raport cu prevederea art. 1000 alin. 1 Cod civil, care reglementează răspunderea pentru orice lucru neînsuflețit: Prin edificiu se înțelege orice construcție realizată de către om prin asamblarea trainică a unor materiale care, prin încorporarea lor în sau la sol ori la altă construcție, devine în mod durabil un imobil prin natura sa, fiind indiferent dacă acea construcție depășește sau nu nivelul solului.
Persoana răspunzătoare este exclusiv proprietarul edificiului, în speță intimata Ș. C. .
Se poate lesne observa în planșele foto depuse la dosarul cauzei odată cu acțiunea în regres faptul că s-a produs o inundație care a avut ca și urmare o serie de pagube la nivelul plafonului bucătăriei și mobilierului de bucătărie, iar în măsura în care instanța de fond considera că planșele foto nu sunt destul de clare, avea obligația, în baza rolului activ consacrat de art. 129 alin. 5 C.pr.civ., să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză.
Mai mult, instanța a reținut faptul că "Contractul de asigurare încheiat de reclamantă declanșează doar răspunderea acesteia în ipoteza producerii cazului asigurat";. În măsura în care această motivare ar fi una legală și corectă, prevederile cuprinse în art. 22 din Legea nr. 136/1995 actualizată și republicată, articol de lege care reglementează dreptul de regres al asigurătorului împotriva persoanei vinovate de producerea pagubei, nu și-ar mai găsi aplicabilitatea, fiind imposibilă angajarea răspunderii unor persoane care nu sunt părți semnatare ale contractului de asigurare. Or, conform prevederilor legale mai sus indicate, în limitele indemnizației plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, în cazul de față contra doamnei S. C., motiv pentru care considerăm că se impunea admiterea acțiunii în regres așa cum a fost formulată de recurentă.
Referitor la valoarea probatorie a declarației date de doamna Aron C., considerăm că această declarație nu este una lipsită de orice forță probatorie, având în vedere faptul că este un înscris prin care s-a constatat starea de fapt, și anume producerea inundației, existența și întinderea pagubelor.
Analizând recursul prin prisma prevederilor art. 304 și art. 304 ind. 1 cod procedură civilă, precum și în raport de motivele indicate, T. reține următoarele:
În mod corect a apreciat prima instanță că din probatoriul depus la dosar de către reclamantă nu se poate reține existența raportului juridic pe care se întemeiază acțiunea introductivă.
Pe de altă parte, neadministrarea unor mijloace de probă elocvente în cauză nu poate fi imputabilă instanței, atâta timp cât reclamantul însuși nu le-a solicitat, întrucât potrivit art. 129 alin. 51Cod procedură civilă părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
În acest sens, apreciind că în cauză nu se identifică motive de modificare sau de casare a hotărârii primei instanțe, T. urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
RESPINGE
ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC O. V.
I. G. SA cu sediul în B., str. Grigore Mora, nr. 23, împotriva sentinței civile nr.3180/2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte, N. B. | J. ecător, V. F. | J. ecător, V. P. |
G. ier, A. O. în concediu de odihnă semnează grefier șef |
Red. VF/_
Tred. A.C / -_ - 2ex
J. ecător la fond D. D. R.
| ← Decizia civilă nr. 182/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 342/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
