Decizia civilă nr. 19/2013. Constatare nulitate act
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 19/2013
Ședința publică din data de 25 martie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: V. L. O.
JUDECĂTOR: I. P. GREFIER: A. ZAH
Pe rol fiind examinarea apelului declarat de apelanta SC GH G. S. împotriva sentinței civile nr. 4713/2011 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca la data de 23 martie 2011 în dosarul nr._, privind și pe intimații IRIMEȘ I., IRIMEȘ R., BIRTOCEAN M., B. I. și N. A., având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal se prezintă intimata Birtocean M. asistată de domnul avocat T. A. I., care reprezintă și interesele intimaților I. I., I. R., B. I. și N. A., lipsind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul intimaților învederează instanței că înțelege să invoce excepția insuficientei timbrări a apelului având în vedere faptul că în dosarul de fond apelanta a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 15.785 lei, iar potrivit prevederilor art. 11 din Legea nr. 146/1997, aceasta avea obligația de a achita jumătate din taxa judiciară de timbru achitată la instanța de fond, respectiv 7893,5 lei. Având în vedere că în cadrul căii de atac apelanta a achitat doar o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4896,44 lei, apreciază că partea adversă avea obligația de a mai achita o diferență de taxă judiciară de timbru în cuantum de 2926,06 lei.
Instanța, după deliberare, reține că apelanta a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în cuantumul în care i-au fost solicitate, motiv pentru care respinge ca neîntemeiată excepția nelegalei timbrări a apelului invocată de către reprezentantul intimaților și implicita cererea de a se pune în vedere apelantei să completeze taxa judiciară de timbru.
Reprezentantul intimaților învederează instanței că nu mai are excepții prealabile de invocat.
Instanța, din oficiu, invocă motivul de apel de ordine publică privind necompetența materială a primei instanțe raportat la valoarea obiectului cererii și la dispozițiile art. 2, pct. 1, litera a Cod procedură civilă în forma în care era în vigoare acest act la data introducerii cererii, respectiv 5 februarie 2009, motiv care se invocă în baza dispozițiilor art. 295, alin. 1 Cod procedură civilă. De asemenea instanța va pune în discuție acest motiv de apel invocat din oficiu odată cu fondul cauzei.
Reprezentantul intimaților învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Instanța, după deliberare, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, acordă părții cuvântul atât pe fondul apelului, cât și cu privire la motivul de apel invocat din oficiu.
Reprezentantul intimaților solicită instanței respingerea apelului ca neîntemeiat, iar cale de consecință menținerea sentinței civile pronunțate de către instanța de fond, precum și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. Învederează instanței că prin apelul declarat apelanta a criticat faptul că hotărârea primei instanțe nu a fost motivată, iar cu privire la acest aspect susține că din
cuprinsul dispozitivului hotărârii se constată că prima instanță a făcut referire, pe scurt, la probele administrate în speță, respectiv proba cu expertiza și la proba testimonială, motiv pentru care apreciază că nu mai era necesar să se detalieze în cuprinsul considerentelor toate depoziția martorului audiat în cauză și răspunsul la interogatoriul părților audiate. Arată că apelanta, în cuprinsul apelului, critică faptul că prima instanță nu i-a încuviințat acesteia efectuarea unei contraexpertize și nici obiecțiunile formulate la raportul de expertiză întocmit în speță, iar în hotărârea atacată instanța nu face nici o referire la probele solicitate și respinse. Cu privire la acest aspect, învederează instanței că partea adversă nu a atacat încheierea de ședință prin care i s-a respins obiecțiunile la raportul de expertiză și susține că în acest sens instanța de fond s-a pronunțat asupra acestei solicitări prin încheierea de ședință din 16 martie 2011, iar ulterior a amânat pronunțarea pentru data de 23 martie 2011, astfel că nu mai era necesar ca prima instanță să reproducă în practicaua sentinței motivul pentru care a respins atât obiecțiunile la raportul de expertiză, cât și cererea privind efectuarea unei contraexpertize în speță, atâta timp cât, practic, instanța s-a pronunțat cu privire la acest aspect la termenul din 16 martie 2013, motiv pentru care consideră nefundată critica adusă de către apelantă. Învederează instanței că prin motivele de apel apelanta mai critică hotărârea pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca și pentru faptul că această a fost constrânsă să încheie contractul de vânzare- cumpărare, aspect cu privire la care, în temeiul dispozițiilor art. 1169 Cod civil, afirmă că reclamanta avea la îndemână posibilitatea de a-și dovedi cele susținute, respectiv faptul că a fost constrânsă să încheie contractul din speță. Arată că acest aspect nu este real, atâta timp cât depoziția notarului a fost depusă la dosar, iar din acest înscris rezultă că părțile și-au manifestat în mod direct voința, respectiv apelanta de a cumpăra, iar intimații de a vinde acel bun. În ceea ce privește critica apelantei potrivit căreia instanța de fond trebuia să reducă prețul întrucât există o suprafață inferioară celei menționate în cartea funciară, învederează instanței că și această critică este neîntemeiată în raport de conținutul probei științifice administrate în fața instanței de fond, respectiv a expertizei de specialitate unde, în cadrul concluziilor se menționează faptul că suprafața de la fața locului identificată de expert corespunde cu cea descrisă în extrasele de carte funciară în fața notarului și apreciază că acest aspect nu reprezintă un motiv pentru anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare pentru acea diferență de suprafață de 200 metri. Cu privire la motivul de apel în ceea ce privește necompetența materială a primei instanțe, solicită respingerea acestui motiv invocat din oficiu și depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată solicitate.
T. UL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4713/2011 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de către reclamanta S.C. GH G. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții IRIMEȘ I., IRIMEȘ R., BIRTOCEAN M., B. I., N. A. și obligată reclamanta la plata, în favoarea pârâților, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între reclamantă și pârâți s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare cu ipotecă autentificat cu nr. 1460 din_ de către Biroul Notarului Public M. D. A. S.
, convențiea având ca obiect dreptul de proprietate asupra două imobile situate în comuna Florești, județul C., unul în suprafață de 1.336 mp., înscris în CF nr. 9285 Florești, nr. cadastral 4718, iar celălalt în suprafață de 255 mp., înscris în CF nr. 9284
Florești, nr. cadastral 4717. Prin cererea precizată dedusă judecății, s-a dorit anularea vânzării, pe motiv că suprafața de teren efectivă este inferioară celei prevăzute în contract, reclamanta fiind victima unei constrângeri, mașinații speculative a pârâților și chiar a violenței, convenția având și o cauză ilicită. În subsidiar, s-a cerut diminuarea prețului plătit. Demersul juridic disperat al reclamantei care încearcă pe toate căile să desființeze contractul cât se poate de legal ce constituie legea părților, este sortit eșecului pe toate planurile. Niciunul dintre motivele invocate nu poate fi reținut în speță. Probațiunea administrată în cauză a relevat exact opusul tuturor susținerilor haotice ale petentei. Nu poate fi vorba despre neconcordanțe de suprafețe de teren, situația juridică fiind exact cunoscută de către ătoare, conform clauzei inserate în acest sens în contract. Apoi, susținerile reclamantei potrivit cărora ea, persoană juridică, ar fi avut consimțământul viciat sunt de-a dreptul ridicole. Nu poate opera în cauză nici rezoluțiunea, deoarece nu subzistă vreo culpă a vânzătorilor, nici reducerea prețului, câtă vreme obiectul juridic al convenției coincide cu cel faptic, aspect confirmat și de proba științifică administrată în dosar. În concluzie, toate afirmațiile reclamantei sunt pur formale, total neîntemeiate, raportat la dispozițiile art. 1169 din Codul civil, rațiune pentru care instanța de fond a respins acțiunea formulată. În temeiul art. 274 C.proc.civ., reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 lei, reprezentând onorariu avocațial, ea fiind în culpă procesuală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta S.C. CH G. S.R.L., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, s-a arătat că sentința apelată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 261, al. l, pct. 5 C.pr.civ., fiind nemotivată. Astfel, textul legal prevede că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Or, din lecturarea motivării rezultă că instanța a făcut abstracție de probele administrate în cauză, în special de interogatoriile părților și de declarația martorei notarul public M. D. A. S., instanța tratând mai mult decât sumar motivele care au format convingerea sa în pronunțarea hotărârii. Se face precizarea, în motivarea sentinței, că situația juridică era cunoscută cumpărătoarei, conform clauzei inserate în acest sens în contract. Această susținere ignoră tocmai obiectul prezentului litigiu și anume decelarea vicierii consimțământului apelantei, fapt asupra căruia s-a purtat probațiunea. Pe de altă parte și expertiza tehnică este o probă contestată de către apelantă în faza fondului, cerere respinsă de către instanță fără o motivare convingătoare. În realitate, nu se face vorbire deloc în sentința atacată de cererea apelantei. Apelanta a încheiat cu intimații contractul de vânzare- cumpărare cu ipotecă autentificat cu nr. 1460 din data de_ de către Biroul Notarului Public M. D. A. S., convenție având ca obiect dreptul de proprietate asupra două imobile situate în comuna Florești, județul C., unul în suprafață de 1.336 mp., înscris în CF nr. 9285 Florești, nr. cadastral 4718, iar celălalt în suprafață de 255 mp., înscris în CF nr. 9284 Florești, nr. cadastral 4717. Terenurile ce fac obiectul contractului au ca vecinătate terenul constituit din parcelele înscrise în CF_, 6455, 6456 Florești, în suprafață totală de 4.500 mp. care sunt deținute în coproprietate de către Criste Augustin și de către soția sa, Criste Reghina M. ela. Pe acest teren, în baza unui drept de superficie, apelanta a construit mai multe imobile cu destinația de locuințe.
Apelanta a considerat că acordul ce face obiectul prezentului litigiu este lovit de nulitate relativă, aceasta fiind constrânsă la încheierea lui datorită unor mașinații speculative și coordonate de rea-credință ale intimaților. Astfel, în data de 6 februarie
2008, intimații au înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca o acțiune în grănițuire împotriva proprietarilor Criste Augustin și Criste Reghina M. ela (dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. ), acțiune pe care apoi au notat-o în foaia de proprietate a cărților funciare aferente terenului pe care apelanta a construit în baza dreptului de superficie ce îl avea constituit de către soții Criste.
Mai mult, pârâții au notat acțiunea în grănițuire și în foaia de proprietate a cărților funciare aferente tuturor apartamentelor construite de apelantă pe acel teren. Acea acțiune a fost însă promovată de intimați cu rea-credință, în scopul nedeclarat, dar lesne de intuit, ca prin notarea litigiului în cartea funciară să fie descurajați atât potențialii cumpărători de apartamente, cât și instituțiile bancare în acordarea de credite pentru achiziția acestor apartamente. Prin acest ingenios procedeu, pârâții au urmărit constrângerea apelantei la cumpărarea cu un preț exorbitant a unui teren ale cărui dimensiuni, amplasament și formă îl făceau o proprietate "neatractivă"; pentru aceștia. Este vorba de parcelele înscrise în CF nr. 9285 și 9284 Florești, obiect al contractului a cărui anulare se solicită. La acel moment, pentru a evita o pagubă semnificativă generată de dificultatea vânzării apartamentelor, apelanta a consimțit la cumpărarea de la pârâți a acelor parcele.
De consimțirea la această convenție a fost condiționată de către pârâți renunțarea la drept și la acțiunea în grănițuire ce forma obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N., precum și radierea din cartea funciară a înscrierilor referitoare la acțiunea amintită. În acest sens, anterior încheierii vânzării, pârâții au dat o declarație autentificată cu nr. 1459 din data de_ de către Biroul Notarului Public M. D. A. S., în care se prevede textual: "Subsemnații declarăm pe proprie răspundere că suntem de acord și solicităm radierea notării de sub B2 a acțiunii civile nr._ _ înregistrată de subsemnații la Judecătoria Cluj- Napoca, acțiune notată asupra următoarelor imobile";, urmând a fi enumerate apartamentele construite de apelantă și terenul pe care acestea sunt edificate. Totodată, pârâții au declarat că odată cu semnarea contractului de vânzare- cumpărare cu ipoteca autentificat cu încheierea nr. 1460/_ de către notarul public M. D. A. S. din C. -N. și a declarației renunță la drept și la acțiunea ce formează obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei C. -N. și nu mai au nicio pretenție de nicio natură, prezentă sau viitoare față de proprietarii imobilelor-terenuri, CRISTE AUGUSTIN și soția, CRISTE REGHINA-M. ELA și față de S.C. GH G. S.R.L., constructoare și proprietară a apartamentelor și nu vor mai promova vreo acțiune în instanță cu privire la aceste imobile.
După cum se poate observa, consimțământul exprimat de apelantă nu a fost unul liber, ci unul dat sub imperiul constrângerii exercitate de către pârâți prin periclitarea unor activități economice semnificative pe care le desfășura. Sunt incidente în cauză dispozițiile art. 955 și urm. C.civ. referitoare la viciul de consimțământ al violenței. Astfel, art. 956 C.civ. statuează: "Este violență totdeauna când, spre a face pe o persoană a contracta, i s-a insuflat temerea, raționabilă după dânsa, că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil si prezent";. Apelantei nu numai că i s-a insuflat o temere că averea îi va fi expusă unui rău considerabil, dar prin înscrierea în cărțile funciare ale apartamentelor pe care le-a construit a acțiunii amintite, acest rău s-a materializat. Pentru o societate comercială precum apelanta, al cărei obiect de activitate îl reprezintă tranzacțiile imobiliare, transformarea unui număr de mai bine de șaptezeci de apartamente într-o "achiziție riscantă"; prin înscrierea unui litigiu în cărțile lor funciare reprezintă o periclitare serioasă a activității economice și implicit a existenței sale ca și societate comercială.
Deși în realitate situația juridică a apartamentelor construite de apelantă nu era compromisă de acțiunea în grănițuire notată în cărțile lor funciare, totuși această
notare a avut un efect descurajant față de potențialii cumpărători și față de băncile cărora aceștia le solicitau credite pentru achiziționarea de apartamente, cauzându-se o scădere semnificativă a fluxului de afaceri al societății. Deși la acel moment apelanta le-a oferit pârâților în schimbul renunțării la acțiune un teren, aceștia au repudiat oferta acesteia. Astfel, singurul mod în care apelanta a putut înlătura pericolul care amenința patrimoniul societății a fost semnarea contractului a cărui anulare o solicită. Încheierea actului amintit a avut loc sub imperiul constrângerii exercitate de pârâți prin primejduirea activităților economice a apelantei, constrângere în lipsa căreia aceasta nu ar fi contractat.
Bineînțeles, pârâții ar putea riposta că pentru a putea vorbi de violență ca viciu de consimțământ, răul cu care se amenință trebuie să fie unul injust, iar o acțiune în justiție nu ar putea fi privită ca generatoare a unui pericol injust. Însă, acțiunea în grănițuire ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost promovată cu rea-credință cu unicul țel de a fi înscrisă în cartea funciară și de a afecta activitatea apelantei într-o așa măsură încât aceasta să fie constrânsă la cumpărarea terenului pârâților la un preț exorbitant, în schimbul renunțării la acea acțiune. Pârâții au pervertit aceste instituții legale, deturnându-le de la scopurile legitime pentru care ele au fost recunoscute. Cum altfel ar putea fi explicată promovarea spontană a unei acțiuni în grănițuire fără niciun temei legal sau faptic și retragerea ei cu aceeași ușurință cu care a fost promovată, retragere condiționată de cumpărarea de către apelantă, contra unui preț excesiv, a unei proprietăți în mod evident neatractive pentru vânzători? Reaua-credință a intimaților, cauza ilicită ce i-a animat, mijloacele abuzive prin care și-au atins scopurile și constrângerea pe care au exercitat-o asupra apelantei sunt tot atâtea motive pentru invalidarea convenției ce a intervenit între părți. Consimțământul dat de apelantă la vânzarea-cumpărarea având ca obiect terenurile înscrise în cartea funciară nr. 9285 Florești, cu nr. cadastral 4718, respectiv în CF nr. 9284 Florești, nr. cadastral 4717 nu a fost unul liber exprimat, ci unul smuls prin violență, în absența mașinațiilor părților adverse aceasta nu ar fi consimțit la acea vânzare, motiv pentru care solicită anularea ei. Menținerea în ființă a acestei convenții ar fi de natură a încuraja deturnarea instituțiilor legale de la scopul pentru care au fost recunoscute și de a recompensa activități speculative de natura celor întreprinse de pârâți.
Totodată, apelanta a arătat că este nul în parte contractul pentru pe motiv de lipsă parțială a obiectului. Astfel, la încheierea vânzării, datorită unor lucrări cadastrale inexacte, în fapt am dobândit o suprafață de teren inferioară ca dimensiuni celei arătate în contract. Mai exact, suprafața totală de 1591 mp a celor două terenuri ce fac obiectul amintitului contract nu aparține în totalitate vânzătorilor, aproximativ
200 mp din aceasta suprapunându-se peste terenurile învecinate aflate în coproprietatea soților Criste. Această stare de fapt se datorează unor lucrări cadastrale eronate, afirmație ce se poate verifica prin efectuarea unei expertize cadastrale. Astfel, în fapt, apelanta a ajuns să cumpere o porțiune de teren care nu aparținea vânzătorilor și asupra căreia avea deja constituit un drept de superficie. Din moment ce o parte din lucrul vândut nu aparținea vânzătorilor, pentru acea porțiune din teren contractul de vânzare este nul în parte, în temeiul principiului nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet. Așadar, în subsidiar, se solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea parțială a contractului de vânzare intervenit între părți pe motiv de lipsă parțială a obiectului, cu reducerea proporțională a prețului și a garanțiilor constituite. Ca ultim resort, dacă în ciuda argumentelor pertinente indicate, desființarea contractului nu va fi pronunțată, se solicită a se dispune reducerea prețului vânzării, în baza art. 1327 C.civ., conform căruia dacă vânzarea unui imobil s-a făcut cu arătare de cuprinsul
sau si pe atât măsura, vânzătorul este dator sa predea cumpărătorului, dacă acesta cere, cuprinsul arătat în contract. Neputând, sau cumpărătorul necerând, vânzătorul este dator să sufere o scădere proporțională la preț.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 287 C.pr.civ., art. 955 și urm., art.
1326 și urm. C.civ.
Prin întâmpinare, intimații I. I., I. M., BIRTOCEAN M., B. I. și
N. A. au solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea în totalitate a hotărârii atacate, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații au invocat excepția insuficientei timbrări a apelului raportat la disp. art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997 modificată prin OUG nr.212/2008, arătând în motivare că așa cum se poate observa la filele 4, 44, 45 și 76 din dosarul primei instanțe există dovada achitării taxei judiciare de timbru din partea reclamantei în sumă totală de 15.785 lei, pentru pretențile deduse judecății, iar în calea de atac apelanta trebuie să achite, în conformitate cu disp. art. 11 alin.l din Legea nr. 146/1997 jumătate din această taxă, respectiv suma de 7.892,5 lei, iar aceasta a achitat până în prezent doar suma de 4.896,44 lei, conform dovezii de la fila 14 (dosar apel), mai rămânând de achitat de către apelantă o diferență de 2.996,06 lei.
Pe fondul apelului, intimații au arătat că în mod greșit se susține de către apelantă că sentința atacată nu îndeplinește condițiile prev. de disp. art. 261 alin.l pct. 5 C.proc.civ. sub aspectul nemotivării hotărârii, atât timp cât în pag. 7 a sentinței se arată argumentele primei instanțe pentru care a fost respinsă acțiunea promovată de către reclamantă. Se mai critică de către apelantă faptul că prima instanță a făcut abstracție de probele administrate în cauză, însă așa cum rezultă din considerentele sentinței, instanța de fond a făcut referire la proba cu expertiza efectuată în fața acesteia, iar faptul că expertiza nu era favorabilă pentru apelanta-reclamantă nu poate constitui o critică, după cum reclamanta în fața primei instanțe a venit cu obiecțiuni la expertiză care erau străine de obiectul litigiului, pe de o parte, precum avea posibilitatea ca la momentul încuviințării expertizei să formuleze mai multe obiective, însă aceasta s-a limitat doar la două, pe de altă parte.
Apelanta mai critică, faptul că în sentință nu se face deloc vorbire despre contestarea expertizei de către aceasta în fața primei instanțe, însă acest aspect nu trebuia consemnat în hotărâre decât doar în situația în care instanța pronunța sentința la data când a rămas în pronunțare cu dosarul, însă așa cum se poate observa din încheierea de ședință de la ultimul termen de judecată din_ (fila 164 dosar fond), prima instanță a amânat pronunțarea pentru data de_, astfel că aspectele legate de obiecțiunile formulate oral de către reclamantă, cât și solicitarea de completare a expertizei sunt consemnate în încheierea de ședință din_ (dată la care s-au discutat), astfel că acest aspect nu mai trebuie să apară în sentința atacată, atât timp cât respingerea obiecțiunilor la expertiză și solicitarea de efectuare a unei contraexpertize a fost consemnat în încheierea de ședință din data de_, iar apelanta nu a formulat apel și împotriva acelei încheieri, deși i-a fost comunicată împreună cu sentința.
O altă critică adusă sentinței se referă la faptul că acordul/contractul autentic de vânzare cumpărare este lovit de nulitate relativă, iar din acest motiv apelanta a fost constrânsă la încheierea actului datorită unor mașinații speculative ale subsemnaților, însă acest aspect nu a fost probat de către apelanta-reclamantă în fața primei instanțe. Astfel, așa cum intimații au susținut și la instanța de fond au încheiat cu reclamanta-apelantă un contract de vânzare cumpărare autentic cu privire la o suprafață de teren de 1.591 mp în data de_ pentru prețul de 135.000 Euro preț care urma a fi achitat în favoarea intimaților pana data de_, fapt ce nu s-a întâmplat nici până în prezent, astfel că intimați au fost nevoiți a recurge la
executarea silită a celor patru apartamente din Florești cu care apelanta a garantat achitarea prețului, iar două dintre acestea au fost vândute la licitație publică cu prețul de 13.500 Euro fiecare, iar două apartamente au fost adjudecate de intimați. În prezent intimați mai au de recuperat aproximativ suma de 75.000 Euro de la apelanta-reclamantă, numai că aceasta între timp a înstrăinat toate apartamentele care le-a edificat pe teren (unele chiar fictiv), tocmai pentru ca intimații să nu mai poată continua executarea silită pentru diferența de preț, creându-și astfel o stare de insolvabilitate.
Afirmația apelantei în sensul că a fost constrânsă la încheierea actului datorită unor mașinații speculative și coordonate de reaua credință a intimaților nu poate fi reținută, atâta timp cât apelanta nu a probat acest aspect, acesteia incumbându-i obligația pe parcursul fazei probatorii de a face dovada celor afirmate (art. 1169 C.civ.), iar susținerea acesteia că intimații au notat în c.f. acțiunea de grănițuire promovată de aceștia înainte de încheierea contractului de vânzare cumpărare și din această cauză acțiunea a fost notată în toate c.f. individuale ale apartamentelor construite de către apelanta-reclamantă, s-a arătat că nu este culpa intimaților, întrucât aceștia au solicitat notarea acțiunii doar în c.f. unde se află terenul, nu și în
c.f. unde erau intabulate apartamentele reclamantei. Astfel, în mod cu totul eronat se susține de către apelantă că aceasta nu a avut un consimțământ liber exprimat, ci sub imperiul constrângerii exercitate de către subsemnații a fost nevoită să încheie actul, dimpotrivă aceasta încearcă să-și invoce propria culpă în desființarea contractului. Astfel, s-a arătat că este culpa exclusivă a acesteia care a construit în grabă blocuri de locuit, urmărind o îmbogățire rapidă, fără a păstra distanța legală între proprietățile cu care se învecinează, aceasta venind cu inițiativa de a cumpăra terenul intimaților pentru a se extinde cu construcțiile, or, atâta timp cât aceasta a voit și și-a manifestat în mod liber consimțământul la cumpărarea imobilului nu există constrângerea la care aceasta face referire.
Dimpotrivă, apelanta a fost cea care a urmărit ca încheierea contractului să se facă doar formal până se va proceda la radierea notării acțiunii de grănițuire, dovadă fiind și stabilirea achitării prețului după câteva luni, fără a se achita niciun preț la încheierea contractului, intimații fiind cei prejudiciați întrucât la încheierea actului au fost obligați să achite suma de 11.386 lei, cu titlu de impozit pe tranzacție (în baza art. 771 din Codul fiscal), deși nu au încasat nici un preț al vânzării, cu atât mai mult cu cât apelanta a premeditat promovarea prezentului litigiu, urmărind încheierea actului doar până se radiază din c.f. acțiunea de grănițuire, cu precizarea că intimații au fost cei care au renunțat la chiar la dreptul de a formula o altă acțiune în grănițuire, tocmai pentru că apelanta-reclamanta a venit cu propunerea să cumpere terenul din litigiu și nu invers.
Susținerile apelantei referitoare la acțiunea în grănițuire nu au nicio relevanță în prezentul litigiu, deoarece aceea acțiune a fost promovată de către intimați împotriva proprietarului tabular al terenului Criste Augustin, tocmai datorită faptului că au fost mutate semnele de hotar de către Criste Augustin, cu ocazia construirii blocurilor, respectiv au fost mutați țărușii amplasați de către expertul din cadrul Primăriei Florești cu ocazia punerii în posesie. Mai mult, proprietarul terenului Criste Augustin care este și beneficiarul autorizației de construcție nr. 184/2007 (pt. blocurile edificate), la înțelegere cu apelanta au construit pe terenul acestuia un ansamblu de imobile colective D+P+2E+M, fără a respecta distanța legală între cele două proprietăți (art. 612 C.civ.), trecând astfel cu platformele betonate peste linia de hotar cu 3 m, așa cum a constatat expertul în expertiza topografică efectuată, iar balcoanele ansamblului de imobile construit de către apelantă se află deasupra proprietății pe care intimații au înstrăinat-o acesteia și pentru acest
considerent apelanta a venit cu propunerea că dorește să cumpere imobilul intimaților.
Nici ultimul motiv de apel cu privire la nulitatea parțială a contractului pentru lipsa unei porțiuni din teren (aproximativ 200 mp) nu este întemeiat, fiind fără nicio fundamentare legală incidență, iar afirmația apelantei în sensul că la data perfectării vânzării, datorită unor lucrări cadastrale inexacte a dobândit o suprafață de teren inferioară ca dimensiuni celei menționate în contract este infirmată de concluziile raportului de expertiză unde se arată că intimații prin tranzacția încheiată cu apelanta-reclamantă a înstrăinat teren în suprafață de 1.591 mp, înscris în C.F. nr. 9284 și 9285 Florești, iar din măsurătorile efectuate s-a constatat că suprafața din contract este reală și la fața locului ca și cea din extrasele de c.f., aspect față de care solicitarea de anulare parțială a contractului și de reducere a prețului vânzării pentru suprafața de aproximativ 200 mp, nu poate opera în speță, atâta timp cât s-a constatat prin expertiză că suprafața terenului înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare este aceeași și la fața locului, ca și în acte, pe de o parte, cu atât mai mult cu cât apelanta a declarat că a luat la cunoștință de faptul că situația juridică a imobilelor este neschimbată, corespunde cu cea descrisă în extrasele de carte funciară prezentate în fata notarului la data încheierii actului, intrând în stăpânirea de fapt și de drept asupra terenului de la data semnării contractului de vânzare cumpărare, astfel că apelanta nu face altceva decât să-și invoce propria culpă, întrucât în prezent nu are de unde să achite diferența de preț de 75.000 Euro și atunci a căutat să încerce dacă cumva reușește să se lege de ceva motive de nulitate, însă până în prezent fără rezultate, astfel că nici ultima variantă (ca ultim resort) din motivele de apel, solicitată de către aceasta referitor la reducerea prețului nu poate fi reținută, atâta timp intimații au înstrăinat reclamantei suprafața de 1.591 mp, această suprafață existând în realitate la fața locului și este înscrisă în c.f. pe numele acesteia.
În drept, intimații au invocat prevederile art. 115-118, art. 137 și art. 274 Cod proc.civ.
Prin decizia comercială nr. 29/A/2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la_ în dosarul de față, a fost declinată competența materială de soluționare a apelului declarat de către apelanta S.C. CH G. S.R.L., în contradictoriu cu intimații I. I., I. R., BIRTOCEAN M., B. I., N. A., împotriva sentinței civile nr. 4713/2011 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, în favoarea T. ului C. .
Prin decizia civilă nr. 2/A/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția civilă1 la_ în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței materiale a T. ului C. - Secția civilă, a fost declinată competența de soluționare a apelului declarat de reclamantul S.C. CH G. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 4713/2011 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, în favoarea T. ului Specializat C., și constatându-se conflictul negativ de competență, a fost trimisă cauza Curții de Apel C. pentru pronunțarea unui regulator de competență.
Prin sentința civilă nr. 5/F/2013 pronunțată de Curtea de apel C. - Secția I civilă la_, a fost stabilită competența materială de soluționare a apelului declarat de reclamanta S.C. CH G. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 4713/2011 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, în favoarea T. ului Specializat C. .
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În ședința publică din_, în baza dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod proc.civ., tribunalul, din oficiu, a invocat motivul de apel de ordine publică privind necompetența materială a primei instanțe raportat la valoarea obiectului cererii și la
dispozițiile art. 2 pct. 1 litera a Cod proc.civ. în forma în care era în vigoare acest act la data introducerii cererii, respectiv 5 februarie 2009.
Se impune analizarea cu prioritate a acestui motiv de apel, invocat din oficiu în condițiile art. 295 alin. 1 Cod proc.civ., întrucât eventuala stabilire a necompetenței materiale a primei instanțe ar atrage desființarea hotărârii atacate, astfel că motivele de apel invocate de către apelantă nu ar mai putea fi analizate.
Astfel, tribunalul reține că obiectul principal al dosarului de fond în care a fost pronunțată sentința atacată, este acela de anulare a contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1460/_ de notar public M. D. A. S., obiectul subsidiar fiind cel de rezoluțiune a aceluiași contract. Față de obiectul cererii, tribunalul constată că aceasta este evaluabilă în bani, iar valoarea acesteia este dată de prețul stabilit prin contract, fiind în cuantum de 469.301 lei.
Totodată, raportat la prevederile art. 4 și 56 Cod com., tribunalul reține natura comercială a obiectului cererii deduse judecății primei instanțe, față de calitatea de comerciant a reclamantei S.C. CH G. S.R.L.
Cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul sentinței apelate a fost formulată la_, dată la care erau în vigoare prevederile art. 2 pct. 1 lit. a Cod proc.civ., potrivit cărora competența de soluționare a cererilor în materie comercială al căror obiect are valoarea de peste 100.000 lei, revenea tribunalului.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii. Potrivit art. 37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. 3, se pot înființa tribunale specializate, care preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
În consecință, tribunalul reține că acestui tribunal îi revenea competența de soluționare a cauzei în primă instanță, iar nu Judecătoriei C. -N., date fiind prevederile art. 2 pct. 1 lit. a Cod proc.civ., în vigoare la data înregistrării cererii, _
, față de valoarea obiectului cererii, mai mare de 100.000 lei și față de natura comercială a cauzei, raportat la prevederile art. 4 Cod com., de asemenea în vigoare la data înregistrării cererii.
Totodată, tribunalul constată că la data înregistrării cererii pe rolul primei instanțe,_, nu erau în vigoare, prevederile art. 159 ind. 1 alin. 2 Cod proc.civ., acest articol de lege fiind introdus ulterior, prin Legea nr. 202/2010, astfel că nu este aplicabil în speță, față de art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010.
Pentru considerentele arătate, reținând că necompetența materială este de ordine publică față de art. 159 alin. 1 pct. 2 Cod proc.civ., în baza art. 297 alin. 2 raportat la art. 295 alin. 1 Cod proc.civ., tribunalul va admite apelul declarat de apelanta S.C. CH G. S.R.L., în contradictoriu cu intimații I. I., I. R., BIRTOCEAN M., B. I., N. A., împotriva sentinței civile nr. 4713/2011 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o casează în întregime, și va reține cauza spre competentă soluționare.
Prin urmare, motivele de apel invocate de către apelantă nu mai pot fi analizate, acestea privind soluția dată pe fond cererii, soluție care se desființează dată fiind necompetența materială a primei instanțe de soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta S.C. CH G. S.R.L., cu sediul în mun. C. -
N., str. Eroilor nr. 45, et. 2, ap. 5, jud. C., în contradictoriu cu intimații I. I., I.
R., BIRTOCEAN M., B. I., N. A., toți cu domiciliul procesual ales la C. avocat T. A. -I., în mun. C. -N., str. D. nr. 3, ap. 3, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 4713/2011 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o casează în întregime, și reține cauza spre competentă soluționare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
V. | L. O. | I. | P. | A. ZAH |
Red./Dact./O.V.L./8ex./_ Judecător fond: S. I. Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 52/2013. Constatare nulitate act | Încheierea civilă nr. 573/2013. Constatare nulitate act → |
|---|
