Decizia civilă nr. 40/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

cod operator 4204

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 40/A

Ședința publică din 04 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. P.

J. ecător N. B.

G. ier T. H.

S-a luat spre examinare în vederea pronunțării apelul declarat de către apelanta reclamantă S. R. DE R., cu sediul în B., str. G. Berthelot nr. 60-64 sector 1, împotriva sentinței civile nr. 5597 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC

B. S., cu sediul în B. de sub C. nr. 479, județul M., având ca obiect pretenții.

Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 27 septembrie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5597 din_ Judecătoria Baia Mare a respins acțiunea introdusă de către reclamanta S. R. de R., cu sediul în

B., str.G. Berthelot, nr.60-64, sector 1 în contradictoriu cu pârâta SC B.

  1. , cu sediul în sat B. de sub C., com.B. de sub C., nr.479, jud. M., ca neîntemeiată.

    Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, potrivit art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 privind organizarea și funcționarea societății Române de radiodifuziune și Societății Române de Televiziune " persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.";

    Conform art.5 alin.1 din Hotărârea de Guvern nr.977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune " taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa o dată cu plata energiei electrice consumate";.

    Instanța a constatat că în cuprinsul actului normativ nu se precizează noțiunea de " beneficiar";, deci înțelesul acestei noțiuni ar fi cel comun, respectiv "persoană care beneficiază de ceva";.

    Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr.297/2004 că obligația de a plăti această taxă este în sarcina persoanelor juridice care beneficiază de acest serviciu public.

    Astfel, revine reclamantei sarcina să demonstreze faptul că pârâta a beneficiat de serviciul public de radiodifuziune.

    Reclamanta nu a făcut această dovadă.

    Mai mult, pârâta a arătat, în urma interogatoriului dispus de instanță, faptul că nu este beneficiară a acestui serviciu.

    Împotriva sentinței reclamanta a declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 468 Noul Cod de procedură civilă, solicitând schimbarea în tot a hotărârii în sensul admiterii acțiunii și al obligării pârâtei la plata sumei de 601,72 lei, reprezentând 522,69 lei taxă pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadelor mai-august 2010, octombrie 2010, decembrie 2010 - decembrie 2011 și 79,03 lei penalități de întârziere calculate la data de_, cu cheltuieli de judecată.

    În motivarea apelului a arătat următoarele:

    Dovada calității pârâtei de beneficiar a serviciilor de taxă radio, rezultă din conținutul art. 40 alin. 3 din legea nr. 41/1994. Astfel, legiuitorul a instituit o prezumție absolută cu privire la calitatea de beneficiar, a tuturor persoanelor juridice.

    Prin prezumția absolută prevăzută expres de dispoziția legală s-a stabilit astfel un fapt recunoscut, un fapt pe care legea însăși l-a considerat că există și cu privire la care nu se admit și nici nu se cer probe.

    Instituirea unei astfel de prezumții și stabilirea calității de beneficiar a tuturor persoanelor juridice, fără a fi condiționată de posesia receptoarelor, s-a realizat prin modificarea textului art. 40 al legii nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de R. și a STVR, prin Legea nr. 533/2003.

    Această modificare a făcut de altfel, obiectul controlului Curții Constituționale, care s-a pronunțat prin Deciziile nr. 297/2004, nr. 331/2006, în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate.

    Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel, T. constată că este legală și temeinică, instanța de fond reținând în mod corect că prevederile art. 3 alin. 2 din H.G. 977/2003, care instituie obligația pentru persoanele juridice cu sediul în România de a achita o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile astfel încât soluția de respingere a acțiunii reclamantei este corectă.

    În aceste condiții, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin 1 din Noul Cod de procedură civilă, apelul va fi respins conform dispozitivului.

    PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

    D E C I D E :

    Respinge apelul declarat de reclamanta S. R. de R., cu sediul în B., str. G. Berthelot nr. 60-64 sector 1 împotriva sentinței civile nr. 5597/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare.

    Definitivă.

    Pronunțată în ședința publică din 04 octombrie 2013.

    PREȘEDINTE J. ECĂTOR

    V. P. N. B.

    GREFIER

  2. H.

Red.N.B. /_

Tred. T.H. /_ - 4 ex

J. ecător fond: A. L. V.

← Decizia civilă nr. 459/2013. Acțiune în pretenții comerciale  Sentința civilă nr. 1365/2013. Acțiune în pretenții comerciale →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 40/2013. Acțiune în pretenții comerciale