Decizia civilă nr. 195/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 195/R/2013
Ședința publică din data de 25 martie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - S. I.
JUDECĂTOR - C. G. JUDECATOR - V. L. O. GREFIER - DP
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta I. S. împotriva încheierii civile nr. 8139/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în contradictoriu cu intimata SC C. M. S. C. -N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatei, d-l avocat N. laș Violin D., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-a atașat dosarul nr._ solicitat Judecătoriei C. -N. .
Reprezentantul intimatei arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri sau excepții de invocat și constatând că prezenta cauză se află în stare de judecată, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate, pentru motivele arătate în întâmpinare, obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul avocațial, sens în care depune copia chitanței ce atestă acest lucru. În susținere, arată că recursul este nefondat, în primul rând întrucât recurenta susține că hotărârea ar fi fost pronunțată cu încălcarea normelor procedurale ce reglementează competența teritorială a instanțelor judecătorești. Susține că acest motiv este vădit nefondat, întrucât sunt incidente dispozițiile art.592 alin.1 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că a fost încheiat un contract comercial între intimată în calitate de vânzător, SC ROLAND IMPEX S. în calitate de cumpărător și recurentă în calitate de garant fidejusor, iar prin acest contract, se prevede posibilitatea alternativă de a deduce litigiile spre soluționare fie instanțelor de judecată de la sediul vânzătorului, fie arbitrajului comercial organizat de CCIA C., astfel încât Judecătoria Cluj-Napoca să fie sesizată cu soluționarea acțiunii principale. În al doilea rând, recurenta susține că dispozitivul încheierii recurate a fost pronunțată la modul generic, fără arătarea și identificarea bunurilor mobile și imobile asupra cărora se instituie sechestrul asigurator. Acest motiv este vădit nefondat, întrucât există norme procedurale speciale de imediată aplicare, respectiv art.593 Cod procedură civilă.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 8139/CC/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC C. M. S., în contradictoriu cu pârâta I. S. J., având ca obiect instituirea măsurii sechestrului asigurator, a fost instituit sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile aparținând pârâtei I. S. până la concurența sumei de 26.570,66 lei, si a fost fixată în sarcina reclamantei cauțiune în cuantum de 1500 lei, cu termen de depunere a dovezii de achitare până la data de_ sub sancțiunea desființării de drept a sechestrului.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că art. 591, al.1 C.pr.civ. prevede că creditorul care nu are titlu executoriu dar a cărui creanță este constată prin act scris și este exigibilă poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță. Prima instanță a constatat că pe rolul Judecătoriei C. -N. este înregistrat dos. civ. nr._, cu prim termen la data de_, având ca obiect pretenții în cuantum de 34532,60 lei, părți fiind reclamanta SC C. M. S. și pârâta I. S. JANETE, cerere la care reclamanta a anexat facturi fiscale din care rezultă că sumele datorate au devenit exigibile în anul 2010, respectiv 2011. În data de_ reclamanta și-a precizat cererea în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 26570,60 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, penalități calculate conform prevederilor art.10.3 din contractul de vânzare- cumpărare nr.2 din data de_ .
Formularea cererii de chemare în judecată naște prezumția simplă că debitorul nu a achitat la scadență suma de 26.570,66lei. Aspectul exigibilității și existenței creanței urmează a fi analizată în dosar nr_, după ce pârâta va fi citată și își va preciza poziția procesuală și probele în apărare. Din contractul de vânzare- cumpărare, art.11.1, rezultă că garantul se obligă în solidar cu cumpărătorul, putând fi urmărit de către vânzător cu privire la întreaga avere mobilă și imobilă. Prin urmare pentru a fi admisibilă cererea de instituire a sechestrului asigurator trebuie să existe o acțiune cu privire la creanță (dosar nr_ ) și de asemenea trebuie să existe o creanță constată printr-un act scris ( contract de vânzare-cumpărare, facturi, bilete la ordin). În consecință aparența dreptului este în favoarea creditorului, care pretinde plata unei creanțe constatate printr-un înscris și care a devenit exigibilă parte în anul 2010, parte în 2011.
Prima instantă a mai apreciat că, fără a antama fondul, în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art 591, al.1 Cod pr. Civ. privind instituirea sechestrului asigurator, creanța este constatată prin act scris, este exigibilă, creditorul a intentat acțiune în contra debitorului, astfel că este admisibilă cererea creditorului privind instituirea măsurii sechestrului asigurator. În temeiul tezei finale din art. 591 C.pr.civ., instanța a fixat cauțiune în cuantum de 1500 lei, în sarcina reclamantei, urmând ca aceasta să depună la dosar dovada achitării cauțiunii până la data de _
, sub sancțiunea prev. de art. 592, al.4 din C.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la_, recurenta I. S., solicitând casarea încheierii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei competente, Judecătoria Turda.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că art. 5 Cod proc.civ. stabileste că ";orice cerere se face la instanta domiciliului pârâtului...";, iar recurenta domiciliază în Turda, astfel că instanta competentă din punct de vedere teritorial să judece atât
actiunea pe fond, cât si cererea de instituire a sechestrului asigurător este judecătoria de la domiciliul recurentei pârâte, adică Judecătoria Turda. Recurenta a mai arătat că în spetă nu pot fi incidente prevederile art. 6 - 12 Cod proc.civ., ce stabilesc competente derogatorii de la regula generală statornicită prin art. 5, întrucât situatia sa nu se încadrează în prevederile acelor articole.
În subsidiar, recurenta a criticat încheierea atacată întrucât dispozitivul acesteia este pronuntat la modul generic, fără arătarae si identificarea bunurilor mobile si imobile asupra cărora se instituie sechestrul asigurător, arătând că pen tru a fi admisibilă o astfel de cerere, trebuie ca reclamantul să indice punctual cu date de identificare bunurile în privinta cărora solicită instituirea sechestrului asigurător.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozitiile art. 299 si urm. Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la_, intimata SC C. M. S. a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata, arătând în apărare că prin încheierea recurata, instanța fondului a admis in mod temeinic si legal cererea sa de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor recurentei.
Intimata a mai arătat că doua sunt motivele de recurs invocate de către debitoarea recurenta. Astfel, motivul că hotărârea recurata ar fi fost pronunțata de către instanța fondului cu incalcarea normelor procedurale ce reglementează competenta teritoriala a instanțelor de judecata este vădit nefondat, intrucat in speța sunt incidente dispozițiile art. 592 alin. 1 Cod proc.civ., norme speciale de imediata aplicare. Pentru recuperarea de la recurenta a creanței in suma de 34.532,60 lei, reprezentând debit restant din facturi, intimata a promovat acțiune principala in dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. . La baza raporturilor juridice dintre părti, sta un contract comercial, respectiv contractul de vanzare-cumparare nr. 2 din_, in care societatea intimată are calitatea de vânzător, S.C. ROLAND IMPEX
S.R.L. din Turda, are calitatea de cumpărător iar pârâta recurentă I. S. J., are calitatea de garant fidejusor si obligat in solidar pentru cumpărătoare. Conform art. 11 Garanții, recurenta I. S. si-a asumat obligații personale, dobândind calitatea de garant-fidejusor, astfel ca a garantat executarea obligațiilor de plata asumate de către cumpărător fata de vânzător (contravaloare marfa si penalități) cu intreaga sa avere mobila si imobila prezenta si viitoare, obligându-se în solidar cu cumpărătorul. Conform acestui capitol 11 GARANȚII din contract, recurenta si-a luat in mod explicit angajamentul ca va indeplini ea insasi obligațiile contractuale de plata pe care nu le indeplineste cumpărătorul, vânzătorul având dreptul sa urmărească intreaga avere a acesteia. Prin asumarea acestei clauze contractuale, recurenta a dobândit calitatea de garant-fidejusor pentru S.C. ROLAND IMPEX S.R.L. si totodată de obligata in solidar cu aceasta.
Intimata a mai arătat că, in conformitate cu art. 13 Litigii din contract părțile au prevăzut posibilitatea alternativa de a deduce litigiile spre soluționare fie instanțelor de judecata de la sediul vânzătorului (adică al intimatei) fie arbitrajului comercial organizat de Camera de Comerț si Industrie C., astfel incat Judecătoria Cluj-Napoca este legal sesizata cu soluționarea acțiunii principale. In privința instanței de judecata competente sa judece cererea de sechestru asigurător, intimata menționează faptul că existe norme speciale de imediata aplicare, respectiv dispozițiile art. 592 alin. 1 Cod proc.civ., in conformitate cu care cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care judeca procesul adică instanței care judeca
acțiunea principala. Rezulta astfel ca primul motiv de recurs este vădit nefondat intrucat Judecătoria Cluj-Napoca a fost legal sesizata cu cererea de sechestru asigurător si in mod de asemenea legal a constatat ca este competenta sa judece aceasta cerere.
Un al doilea motiv, subsidiar, de recurs, este acela ca in opinia recurentei, dispozitivul hotărârii ar fi pronunțat la modul generic, fara arătarea si identificarea bunurilor mobile si imobile asupra cărora se instituie sechestru asigurător. Considera recurenta ca pentru a fi admisibila o asemenea cerere, ar fi trebuit ca subscrisa sa indicam punctual, cu date de identificare bunurile in privința cărora solicitam instituirea sechestrului. Si acest motiv de recurs este vădit nefondat intrucat si in aceasta privința există norme procedurale speciale de imediata aplicare, respectiv art. 593 Cod proc.civ., din care rezulta astfel ca executorul judecătoresc este cel care pune in executare incheierea prin care a fost încuviințat sechestrul asigurător, "potrivit regulilor privitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzător", acesta fiind indrituit a identifica bunurile urmaribile si a aplica sechestrul asigurător asupra lor. Este cert prin urmare ca si cel de-al doilea motiv de recurs, cel subsidiar, este vădit nefondat.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 19, art. 115-118, art. 592 alin. 1 si art. 593 Cod proc.civ.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304, 3041și 312 Cod proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la_, intimata SC
C. M. S., în calitate de reclamantă, a chemat în judecată pe pârâta I. S., recurenta din stadiul procesual de fată, solicitând instantei ca prin hotărârea ce se va pronunta, să oblige pârâta la plata sumei de 34.532,60 lei, cu titlu de debit restant din 33 de facturi anexate cererii, în baza cărora a furnizat mărfuri societătii SC ROLAND IMPEX S., si să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În cadrul aceluiasi dosar, la_, intimata reclamantă SC C. M. S. a înregistrat cerere de înfiintare a sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale pârâtei recurente I. S., până la concurenta sumei de 34.532,60 lei, cu titlu de debit restant din 33 de facturi anexate cererii, în baza cărora a furnizat mărfuri societătii SC ROLAND IMPEX S., cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, cerere ce a fost întemeiată în principal pe dispozitiile art. 591 alin. 1 Cod proc.civ., iar în subsidiar pe dispozitiile art. 591 alin. 3 Cod proc.civ.
În ce priveste competenta primei instante de solutionare a cererii de sechestru asigurător mentionate, tribunalul retine incidenta prevederilor art. 592 alin. 1 Cod proc.civ., potrivit cărora ";cererea de sechestru asigurator se adreseaza instantei care judeca procesul";. Cu privire la aceste prevederi legale, tribunalul retine că au caracter special, privind procedura specială a măsurilor asigurătorii, astfel că derogă de la prevederile generale ale art. 5 Cod proc.civ., invocate de către recurentă. Totodată, prevederile art. 592 alin. 1 Cod proc.civ., având caracter special, sunt de strictă interpretare si aplicare. După cum se observă din cuprinsul acestei morme legale, competenta de solutionare a cererii de sechestru asigurător revine instantei care judecă procesul, adică instantei învestite cu solutionarea fondului litigiului dintre părti. Prin urmare, întrucât art. 592 alin. 1 Cod proc.civ. face referire la instanta care judecă procesul, iar la instanta competentă a judeca litigiul de fond, este suficient sub aspectul retinerii competentei primei instante faptul că aceasta era învestită la momentul solutionării cererii de sechestru asigurător, cu solutionarea
litigiului asupra fondului dreptului, cele două cereri fiind dealtfel formulate în cadrul aceluiasi dosar.
Nu prezintă relevantă prin urmare dacă prima instantă era competentă sau nu să solutioneze cererea principală formulată în dosarul de fond, competenta acesteia de solutionare a cererii de sechestru asigurător fiind dată de faptul că dosarul de fond se afla la acel moment pe rolul său, nefiind înregistrat la o altă instantă si nefiind declinat. Prin urmare, retinând că prima instantă era competentă să pronunte încheierea atacată fată de prevederile art. 592 alin. 1 Cod proc.civ., întrucât litigiul de fond se afla pe rolul aceleiasi instante, tribunalul nu va transa problema competentei primei instante cu privire la cererea principală, întrucât aceasta nu ar fi de natură să influenteze concluzia asupra competentei primei instante de pronuntare a încheierii atacate.
În ce priveste faptul că încheierea atacată nu face arătarea si identificarea bunurilor mobile si imobile asupra cărora a fost instituit sechestrul asigurător, tribunalul retine că o astfel de conditie nu este instituită de prevederile art. 591 - 596 Cod proc.civ., ce reglementează sechestrul asigurător. Dimpotrivă, art. 593 Cod proc.civ. prevede că ";masura sechestrului asigurator se aduce la indeplinire de catre executorul judecatoresc, potrivit regulilor privitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzator. In cazul bunurilor mobile, executorul va aplica sechestrul asupra bunurilor urmaribile numai in masura necesara realizarii creantei. Sechestrul asigurator pus asupra unui imobil se va inscrie de indata in cartea funciara. Inscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupa inscriere, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv. Impotriva modului de aducere la indeplinire a masurii sechestrului cel interesat va putea face contestatie";.
Fată de aceste din urmă prevederi legale, tribunalul retine că determinarea bunurilor asupra cărora se aplică în mod efectiv sechestrul asigurător se realizează de către execugtorul judecătoresc la aducerea la îndeplinire a măsurii anterior dispuse de către instantă, iar nu de către instantă la dispunerea măsurii, instantei revenindu-i competenta de verificare a întrunirii conditiilor art. 591 alin. 1, 2 sau 3 Cod proc.civ., si a stabilirii limitei până la concurenta căreia se ia măsura sechestrului asigurător, ceea ce prima instantă a realizat în mod legal si temeinic, în această privintă încheierea atacată nefiind contestată de către recurentă.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod proc.civ., va respingerecursul declarat de recurenta I. S. în contradictoriu cu intimata SC C. M. S. împotriva încheierii civile nr. 8139/CC/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât recurenta nu a avut câștig de cauză, fiind în culpă procesuală, tribunalul va obliga recurenta să plătescă intimatei SC C. M. S. suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, conform chitantei nr. 199/_ (fila 27).
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta I. S. în contradictoriu cu intimata SC C. M. S. împotriva încheierii civile nr. 8139/CC/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătescă intimatei SC C. M. S. suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
S. I. C. | G. | V. | L. O. | D. | P. |
Red./O.V.L./Dact./A.B.;O.V.L. 2ex./_
Judecător fond: P. a V. P. Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 53/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 613/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
