Decizia civilă nr. 305/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 305/R/2013
Ședința publică din data de 13 mai 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - V. -L. O.
JUDECĂTOR - S. I. JUDECATOR - C. G. GREFIER -S. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu intimata S.C. U. A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 3990/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatei d-na avocat ALEXA I. A. în substituirea d-nei avocat BUDUȘAN LUISA, cu delegație de substituire depusă la acest termen, lipsind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar, la data de 7 mai 2013, din partea intimatei, întâmpinare.
De asemenea, se constată că recurenta a fost citată cu mențiunea de a face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în sumă de 79,35 lei și timbru judiciar de 4,5 lei, obligație care nu a fost îndeplinită de către aceasta.
T. ul pune în discuție necesitatea lăsării cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului recurentei de a se prezenta în cauză.
Reprezentanta intimatei arată că se opune lăsării cauzei la a doua strigare.
T. ul ia act de faptul că reprezentanta intimatei se opune lăsării cauzei la a doua strigare.
Reprezentanta intimatei invocă excepția nelegalei timbrări a recursului și pe cale de consecință solicită anularea recursului ca netimbrat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
ul reține cauza în pronunțare pe excepție.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.3990/2012 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S.C. U. A.
S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul S.C. B. S.R.L. și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 5.634,17 lei reprezentând contravaloare debit neachitat și 1.003,47 lei dobânzi penalizatoare aferente debitului principal, calculate până la data de_ și în continuare până la plata integrală a debitului, dobânzi ce vor fi calculate potrivit art. 3712alin. 2 C.proc.civ., către reclamant, precum și la plata sumei de 512,26 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între reclamantul S.C.
A. S.R.L. și pârâtul S.C. B. S.R.L. au existat raporturi directe, între profesioniști, în forma simplificată prevăzută de art. 36 C.com., constând în vânzare-cumpărare produse, raporturile juridice fiind guvernate de facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, în cuantum de 5.634,17 lei, însă pârâtul nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale.
Astfel, în speță, instanța reține că, deși între părți nu s-a întocmit un contract, ca și instrument probator, înțelegerea juridică a luat naștere prin aceea că oferta și acceptarea acesteia sunt concordante, facturile fiscale nefiind contestate de către societatea debitoare. În temeiul dispozițiilor art. 46 Cod comercial, facturile acceptate reprezintă înscrisuri sub semnătură privată ce fac dovada existentei actului juridic și executării operațiunii ce constituie obiectul acestora împotriva destinatarului, în cauză.
Reclamantul l-a convocat pe pârât la conciliere dar acesta nu s-a prezentat și nici nu a contestat facturile fiscale. Potrivit art. 109 alin. 2 C.proc.civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va
anexa la cererea de chemare in judecata. Procedura concilierii prealabile, reglementată de dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă, este incidentă în cauzele între profesioniști evaluabile în bani, desfășurându-se potrivit dispozițiilor alin. 2-5 ale acestui text de lege. Din materialul probator administrat, instanța reține că, în cauză, s-a făcut dovada respectării cerințelor impuse de dispozițiile art. 7201si urm. C.proc.civ., în condițiile incidenței art. 56 C.com., care conferă caracter comercial litigiului și față de obiectul cererii introductive care vizează pretenții evaluabile în bani.
Instanța a reținut că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi potrivit art. 1169 Cod civil, prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nici o obligație valabilă, aceasta fiind stinsa anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, reclamantul a făcut dovada executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât, instanța de fond a reținut că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 1169 cod civil că, în speță, a executat propriile obligații. Pârâtul, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea unui înscris din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
De asemenea, pârâtul nu a răspuns la interogatoriul comunicat și nici nu a invocat vreun motiv temeinic care să justifice lipsa comunicării interogatoriului, atitudine procesuală pe care instanța o socotește drept o mărturisire deplină în folosul părții potrivnice, în conformitate cu dispozițiile art. 225 C.proc.civ.
Prin urmare, instanța a constatat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, astfel că a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.634,17 lei reprezentând debit neachitat.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea debitorului la plata dobânzii legale, instanța a reținut că, în speța de față, sunt incidente dispozițiile art. 1535 alin.
(1) N.C.civ., potrivit cărora "În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în
cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic";. Așadar, în privința obligațiilor având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația devine exigibilă. În consecință, dobânzile legale curg de la data scadenței obligației.
În speță, instanța a constatat că sunt pe deplin îndeplinite condițiile cerute de lege pentru curgerea de drept a dobânzilor și anume: obligația pârâtului constă în plata unei sume de bani, obligația este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs reclamantului un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii penalizatoare calculate pe durata întârzierii în executare potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, în cuantum de 1.003,47 lei calculate până la data de_ și în continuare până la plata integrală a debitului, dobânzi ce vor fi calculate
potrivit art. 3712alin. 2 C.proc.civ., către reclamant.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 274 alin. 1 C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, reclamantul a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, prin cererea de chemare în judecată. Reclamantul a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv 512,26 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Având în vedere cele de mai sus, instanța urmează a admis capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 512,26 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC B. S., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul că din suma de 5.634,17 lei să fie scăzută suma de 1.500 lei care a fost achitată intimatei, iar dobânzile penalizatoare să fie calculate numai pentru diferența dintre suma de 5.634,17 lei și suma de 1.500 lei, respectiv 4.134,17 lei.
În motivarea recursului recurenta a arătat că, contrar susținerilor intimatei, s-a prezentat la conciliere, aspect dovedit prin înscrisul din data de_ semnat și ștampilat de către intimată. Mai mult, intimata nu a prezentat instanței înscrisurile din data de_ din care rezultă că recurenta i-a achitat suma de 1.000 lei și cel din data de_ din care rezultă că recurenta i-a achitat intimatei suma de 500 lei.
Prin întâmpinare, intimata SC U. A. S. a solicitat respingerea recursului declarat de recurentă și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că a dovedit în fața instanțeid e fond îndeplinirea obligațiilor fațăp de recurentă și faptulk că aceasta nu a efectuat în termen plata facrturilor fiscale emise. La rândul ei, redcurenrta ar fi avut posibilitatea să formuleze apărări și să indice instanței de fond faptul că și-a achitat obligațiile de plată, însă aceasta nu s-a prezentat în fața instanțeid e fond și nici nu a formulat întâmpinare. De asemenea, recurenta nu a depus în probațiune nici un înscfdis și nici nu a înțeles să răspundă la interogatoriu.
Intimata a arătat cpă într-adevăr recurenta a efectuat plățile în cuantum de 1.500 lei despre care face vorbire în cuprinsul recursului, însă aceste plăți au fost scăzute din facturile restante neachitate. Debiutul nu este în sumă de 4.134,17 lei așa cum susține recurenta, ci se ridică la suma de 5.134,63 lei.
În ședința publică din data de 13 mai 2013 intimata a invocat excepția netimbrării recursului.
Analizând excepția invocată, tribunalul o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 11 din Legea nr. 146/1997 actualizată prevede obligația achitării taxei judiciare de timbru, iar art. 1 din OG nr. 32/1995 prevede obligativitatea achitării timbrului judiciar în vederea examinării recursului promovat.
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul, în temeiul disp. art. 20 alin.2 din Legea nr. 146/1997 actualizată, i-a adus la cunoștință recurentei, odată cu citația emisă pentru termenul de judecată, obligația legală privind achitarea taxelor judiciare de timbru, în cuantum de ½ parte din taxele legal achitate la instanța de fond (f.10).
Astfel, față de împrejurarea că, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, recurentei i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru pe care trebuie să o achite, însă până la termenul de judecată stabilit pentru judecarea recursului aceasta nu a înțeles să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului promovat și nici a timbrului judiciar și având în vedere disp. art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 actualizată, care prevede sancțiunea aplicabilă în cazul neachitării taxelor judiciare de timbru, tribunalul va admite excepția nelegalei timbrări a recursului și va anula ca netimbrat, recursul declarat de recurenta SC B. S. .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
S.R.L.
Admite excepția nelegalei timbrări a recursului, invocată de intimata S.C. U. A.
Anulează, ca nelegal timbrat, recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L., în
contradictoriu cu intimata S.C. U. A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 3990/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
V. | L. O. S. | I. | C. | G. | S. M. |
Red.CG/MM 2 ex./_
Judecător fond: A. P. escu, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 613/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 639/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
