Decizia civilă nr. 202/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ *
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 202/R/2013
Ședința publică din data de 1 aprilie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - S. I.
JUDECĂTOR - C. G. JUDECATOR - V. L. O. GREFIER - DP
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului formulat de recurenta SC E. C. S. C. -N. împotriva sentinței civile nr.20501/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în contradictoriu cu intimata SC I. EST S. P. EȘTI LEORDENI, având ca obiect pretenții.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților asupra recursului au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 20501 pronunțată la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ * a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC I. EST S. în contradictoriu cu pârâta SC E.
C. S. și s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 11.963, 48 lei, reprezentând rest neachitat din contravaloarea mărfii livrate, cu dobândă legală calculată de la data scadenței și până la momentul achitării datoriei, precum și la plata sumei de 831,81 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de_ reclamanta SC I. EST S. a transmis pârâtei SC E. C. S. propunerea nr. 09/1975 (f.11) privind produse în valoare totală de 43.933,45 lei, propunere valabilă 5 zile de la comunicare, achitarea avansului de 50% fiind obligatorie pentru respectarea termenului de livrare.
La data de_ prin corespondență email (f.9) s-a trimis comanda fermă pentru panouri, cu solicitarea de a se emite factura proforma pentru avansul de 50% pentru a se putea efectua plata.
La data de_ s-a emis factura seria ISP nr. 3666, cumpărător fiind pârâta, pentru suma de 21.970 lei, conform comenzii nr. 4251, reprezentând avans comandă, scadentă la data de_ (f. 16).
La data de_ s-a emis factura nr. 3908 conform comenzii nr.
4521, în valoare de 21.963,48 lei, scadentă la data de_ (f. 17-18).
Din înscrisul de la fila 19, aviz de însoțire a mărfii nr. 2908 din data de_, a rezultat că marfa a fost încărcată de la sediul reclamantei la ora 15,15, iar din CMR aflat la fila 20 a rezultat că marfa a fost predată destinatarului, în B., data de_, care a semnat de primire.
La data de_ reclamanta a convocat pârâta în vederea concilierii, pentru data de_ cu privire la debitul de 11.963, 48 lei. (f. 23-24), convocare primită de pârâtă la data de_ (f. 25), care însă nu s-a prezentat la conciliere, astfel cum rezultă din procesul verbal, f. 26.
Din extrasele de cont depuse de reclamantă la filele 12-15 din dosar a rezultat că pârâta a efectuat următoarele plăți în contul reclamantei: suma de 10290, suma de 3000 lei, 8680 lei, deci în total suma de 21.970 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 3666/_, care astfel cum am arătat a fost emisă pentru suma de 21.970 lei (f. 16).
De asemenea, s-a reținut că la data de_ pârâta a achitat în contul reclamantei suma de 10.000 lei.
În cauză, instanța a constatat că între părți a existat un contract comercial, care a fost executat de către reclamantă, marfa fiind recepționată de către pârâtă. Aceasta din urmă a achitat în întregime factura nr. 3666/_ și parțial factura nr. 3908/_, rămânând un rest de 11.963, 48 lei.
În drept, instanța a reținut dispozițiile art. 969 C.civ., conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, prin urmare ambele părți ale contractului sunt ținute să își respecte obligațiile asumate prin acesta.
S-a reținut că pârâta avea cunoștință de debitul restant, ce face obiectul prezentei cereri atât din cuprinsul facturii emise, din invitația la conciliere formulată de către reclamantă, cât și din comunicarea prezentei acțiuni de chemare în judecată, astfel că suma de 11.963, 48 lei are un caracter cert, lichid și exigibil, în sensul art. 379, al 3, 4 C.pr.civ.
Pârâta având calitatea de debitor, nu a făcut dovada stingerii obligației sale, cf. art.1091 C.civ., respectiv, nu a formulat apărări față de cele solicitate de către creditoare, astfel cum prevede art. 129 C.pr.civ.
Instanța a reținut și dispozițiile art. 1088 al.1 C.civ. conform căruia, la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, fidejusiune și societate.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, instanța a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată, astfel că a admis-o și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 11.963, 48 lei, reprezentând debit parțial, aferent facturii nr. 3908/_ cu dobândă legală calculată de la data scadenței și până la data achitării efective a debitului.
În temeiul art. 274, al. 1 C.pr.civ. instanța a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 831,81 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC E. C.
S. și a solicitat modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar s-a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică deoarece din cuprinsul motivării nu rezultă motivul pentru care prima instanță a apreciat că reclamanta deține împotriva pârâtei o creanță certă, lichidă și exigibilă. S-a reținut doar că pârâta a fost informată cu privire la existența unui debit, fiind avute în vedere doar acte unilaterale emise de către reclamantă, respectiv factură, convocarea la conciliere și cererea de chemare în judecată.
Recurenta a înțeles să invocate lipsa de interes a reclamantei în formularea unei acțiuni în pretenții deoarece a fost emis în favoarea acesteia un bilet la ordin care nu a fost utilizat de reclamantă, motiv pentru care se impune respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Recurenta a invocat și faptul că reclamanta a fost cea care s-a aflat în culpă contractuală deoarece a livrat marfa cu întârziere de peste o jumătate
de lună, ceea ce a determinat-o pe recurentă să-și execute, la rândul său, cu întârziere, obligațiile asumate față de terții beneficiari. De asemenea, s-a arătat că marfa livrată a prezentat numeroase defecțiuni, astfel încât beneficiarii lucrărilor au efectuat doar o plată parțială a lucrărilor executate de recurentă cu materialele intimatei. Recurenta a arătata că și-a executat obligația de plată și nu poate proceda la achitarea diferenței de preț pretinse din cauza neconformității mărfii livrate.
Cu privire la penalitățile de întârziere s-a solicitat ca acestea să fie respinse ca lipsite de obiect ca urmare a respingerii pretențiilor privind debitul principal.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata SC I. EST S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a arătat că a formulat împotriva pârâtei o acțiune în pretenții întemeiată pe un contract comercial și nu a formulat o cerere de emitere a ordonanței de plată reglementată pe dispozițiile OUG nr. 119/2007, astfel încât nu a fost necesar ca prima instanță să analizeze caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Era suficient ca instanța să constate că pârâta nu a
făcut dovada stingerii obligației pe care o avea față de reclamantă și că nu a formulat apărări față de pretențiile reclamantei. Fiind în prezența unei culpe contractuale, culpa debitorului în neexecutarea obligației este prezumată, fapt ce rezultă din dispozițiile art. 1.082 c.civ. Sarcina creditorului este doar de a face dovada existenței obligației contractuale și a conținutului ei, iar debitoarea trebuia să probeze că și-a executat obligația. Prima instanță a analizat în mod corect îndeplinirea în cauză a condițiilor răspunderii contractuale.
Intimata a arătat că cererea recurentei de a se dispune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare nu îndeplinește condițiile impuse de art. 312 alin. 6 pct. 1 c.pr.civ. deoarece prima instanță a cercetat fondul litigiului, procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar hotărârea a fost pronunțată de o instanță competentă.
Cu privire la excepția lipsei de interes, intimata a arătat că biletul la ordin emis de recurentă nu a putu fi introdus la plată pentru că era greșit completat, respectiv data emiterii este ulterioară datei scadenței. De altfel, prin emiterea biletului la ordin, recurenta a recunoscut implicit și existența debitului.
Intimata a arătat că marfa a fost livrată pârâtei la data de_, fapt confirmat de avizul de însoțire al mărfii și de scrisoarea CMR, iar o eventuală livrare cu întârziere nu exonerează pârâta recurentă de obligația de plată a prețului, ci atrage obligația de a plăti penalități de întârziere. De altfel, s-a arătat că pârâta nu a invocat în nici un moment faptul că obligația de predare a produselor a fost îndeplinită cu întârziere.
În ceea ce privește neconformitatea mărfii livrate, s-a arătat că pârâta a făcut plăți în temeiul contractului încheiat, fără a semnala defecte ale mărfii livrate, acestea fiind invocate doar în cadrul dezbaterilor în fața instanțelor judecătorești. De altfel, pârâta nu a făcut nici o dovadă a neconformității mărfii și a achitat parțial contravaloarea mărfurilor, ceea ce înseamnă că a fost de acord cu calitatea acestora.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 208 alin. 2 c.pr.civ., art. 969
c.civ.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și
a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
M. ivele de recurs invocate de recurenta SC E. C. S. vor fi analizate de instanța de control judiciar prin raportare la dispozițiile art. 3041C.pr.civ., acestea vizând temeinicia hotărârii pronunțate și nu legalitatea acesteia.
Raportat la obiectul cererii de chemare și la apărările formulate de pârâtă, tribunalul reține că prima instanță a analizat în mod corect îndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 969 și art. 1.082 c.civ. În mod corect, s-a reținut că între părți a fost încheiat un contract comercial, aspect care nu este contestat de recurentă. Prin recursul formulat recurenta SC E. C.
S. a recunoscut raportul juridic, însă a invocat executarea cu întârziere, precum și executarea necorespunzătoare de către reclamanta-intimată a propriilor obligații.
Analizarea de către prima instanță a caracterului cert, lichid și exigibil nu se impunea deoarece temeiul de drept al pretențiilor reclamantei l-au reprezentat dispozițiile art. 969 c.civ. Reclamanta a dovedit raportul juridic existent între părți și, implicit, faptul că pârâta era ținută să-și îndeplinească obligația de plată a prețului pentru mărfurile care i-au fost vândute. În mod întemeiat a arătat intimata că pârâta se afla în culpă contractuală, această culpă fiind prezumată din moment ce reclamanta a dovedit existența obligației de plată. Pârâta era cea care ar fi trebuit să dovedească îndeplinirea obligației contractuale asumate sau să invoce în apărare, în mod întemeiat, o excepție de neexecutare a contractului din partea reclamantei.
Împrejurările invocate de recurentă în cuprinsul recursului, respectiv executarea cu întârziere și executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale asumate de către reclamantă, nu sunt de natură a suspenda executarea propriilor obligații, până în momentul în care cealaltă parte își va îndeplini obligații ce-i revin. Excepția de neexecutare a contractului reprezintă un mijloc de apărare pus la dispoziția uneia dintre părțile contractante, în cazul în care i se pretinde executarea obligației ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-și execute propriile obligații. Reclamanta a dovedit prin înscrisuri, respectiv avizul de însoțire a mărfii nr. 2908 din data de_ și CMR nr. 24382/_, că și- a executat obligația de a preda mărfurile vândute, aspect care a fost recunoscut și de recurentă prin recursul formulat în cuprinsul căruia a arătat că a folosit aceste mărfuri pentru a executa propriile obligații asumate față terții beneficiari. Executarea cu întârziere a obligațiilor contractuale dă naștere unei obligații de a plăti daune interese în temeiul art. 1.082 c.civ. în sarcina părții aflate în culpă contractuală și nu constituie un motiv care să suspende sau să exonereze cealaltă parte de executarea propriilor obligații.
Executarea necorespunzătoare invocată de recurentă nu a fost probată prin nici un mijloc de probă, iar din moment ce materiale livrate de reclamantă au fost folosite de către pârâta recurentă înseamnă că o eventuală executare necorespunzătoare nu a echivalat cu o neexecutare totală sau parțială, dar semnificativă, a contractului care să justifice invocarea excepției de neexecutare. Astfel, apărarea formulată de recurentă este neîntemeiată și nu justifică refuzul de plată al diferenței de preț pretins de către reclamanta-intimată.
Recurenta a invocat și faptul că a emis un bilet la ordin pentru sumele pretinse de către reclamantă, astfel că aceasta deține un titlu executoriu pentru creanța pretinsă și nu justifică un interes pentru a formula o acțiune în justiție.
Biletul la ordin seria DAFB3AF nr. 0008806 emis de SC E. C. S. în favoarea SC I. EST S. nu îndeplinește condițiile de formă impuse dispozițiile art. 104 pct. 3 coroborat cu art. 105 alin.1 din Legea nr. 58/1934, astfel încât acesta nu poate produce consecințele juridice pentru care a fost emis. În biletul la ordin a fost menționată scadența la data de _
, iar data emiterii este ulterioară scadenței, respectiv 15.12.009. Astfel, biletul la ordin emis nu are o scadență posibilă și, cum nu pot fi folosite alte înscrisuri pentru completarea sau corectarea titlului, sancțiunea care intervine pentru neindicarea scadenței este cea a nulității absolute a biletului la ordin invocat, astfel încât în mod întemeiat intimata a înțeles să invoce nevalabilitatea titlului și inexistența unui titlu executoriu pentru creanța pretinsă.
Față de considerentele reținute, tribunalul apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, motivele de recurs invocate fiind neîntemeiate și, având în vedere că în cauză nu există motive de ordine publică care să conducă la casarea sau modificarea hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC E. C. S. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta SC E. C. S. în contradictoriu cu intimata SC I. EST S. împotriva sentinței civile nr. 20501/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ *, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
S. I. C. | G. | V. | L. O. | D. | P. |
Red./Dact. S.I.-2 ex.
_
Judecător fond: P. a V. P. Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 677/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 283/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
