Decizia civilă nr. 4/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r. 4/2013
Ședința publică din data de 09 Mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. JUDECĂTOR: A. P. M.
GREFIER: M. DP
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul P. G. împotriva Sentinței civile nr.9562/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata SC E. E. & LS, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei, avocat Protopopescu C., lipsă fiind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În procedura verificării competenței instituită de dispozițiile Legii nr.202/2010, în conformitate cu art.159¹ alin.4 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, raportat la disp. art. 2 pct. 2 C.pr.civ. combinat cu art. 2821C.pr.civ..
Instanța constată apelul la prim termen de judecată, fiind declarat în termen, motivat și comunicat.
Reprezentantul intimatei, având în vedere faptul că apelantul nu a achitat taxa de timbru aferentă apelului, invocă excepția netimbrării apelului.
Tribunalul, având în vedere faptul că apelantul a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 3888 lei și a timbrului judiciar de 5 lei și nu s-a conformat dispoziției instanței, față de excepția invocată de către reprezentantul intimatei, reține cauza în pronunțare.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 9562/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC E. E. & LS împotriva pârâtului P. G., a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 366.410,73 lei reprezentând despăgubiri civile, precum și la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 366.410,73 lei începând cu data de_ și până la achitarea efectivă a debitului și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7780,11 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de_ între reclamantă, în calitate de beneficiar și SC E. Bog S., în calitate de distribuitor, a intervenit contractul intitulat de părți acord cadru de furnizare și distribuție exclusivă de produse electrice, având ca obiect deschiderea de către beneficiar a unor puncte de lucru, beneficiarul primind în schimb un comision de la reclamantă.
Declarația pârâtului dată atât sub semnătură privată cât și sub semnătură legalizată (filele 24, 25), relevă faptul că pârâtul, administrator al SC E. Bog S. și-a însușit în decursul activității desfășurate la punctul de lucru din B., str. Drumul Cetății, nr. 305, aparținând societății reclamante, suma de 3. ,73 lei, sumă care, potrivit contractului mai sus menționat, revenea reclamantei.
Potrivit art. 998, 999 din Codul civil, aplicabil raportat la data însușirii sumei de 3. ,73 lei de către pârât, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa. Astfel, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea a patru condiții sau elemente: fapta ilicită,
1
prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și culpa, greșeala autorului faptei ilicite.
Având în vedere starea de fapt reținută, instanța a constatat că fapta pârâtului de a-și însuși suma de 3. ,73 lei aparținând reclamantei reprezintă o faptă ilicită ce a produs reclamantei un prejudiciu material în cuantum de 3. ,73 lei, sumă la care se adaugă daunele interese care cuprind folosul, beneficiul de care a fost lipsită reclamanta prin imposibilitatea utilizării sumei de bani însușite de pârât, daune-interese egale cu dobânda legală calculată asupra sumei însușite pe nedrept.. Instanța a reținut că și elementul culpei este prezent, declarațiile date de pârât (filele 24,25) relevând faptul că pârâtul a cunoscut că suma de bani însușită aparține societății comerciale reclamante.
Fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale a pârâtului, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și a obligat pârâtul la plata către aceasta a sumei de 366.410,73 lei, precum și a dobânzii legale aferente sumei de 366.410,73 lei începând cu data de_ și până la achitarea efectivă a debitului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, cale de atac recalificată drept apel, în termen legal, pârâtul P. G. ,
solicitând, în principal, modificarea sentinței atacate în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 ind.1 C.P.C. și reanalizând probatoriul existent în dosar să se dispună respingerea acțiunii, iar în subsidiar a solicitat casarea sentinței atacate în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 3041 C.P.C. și trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanțe, respectiv Judecătoriei B. care, reanalizând probatoriul existent în dosar și administrând probe noi să dispună respingerea acțiunii introductive.
În motivare s-a arătat că prin sentința atacată, instanța de fond a admis acțiunea introductivă formulată de către reclamanta S.C. E. E. & LSR.L. și a obligat pârâtul la plata sumei de 366.410,73 lei reprezentând despăgubiri civile precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data de_ și până la achitarea efectivă a debitului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale, fiind întrunite cele patru condiții, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și culpa. în concret, s-a reținut că pârâtul, în calitate de administrator al societății comerciale E. Bog S.R.L. B., a ridicat suma de 366.410,73 lei din casieria societății reclamante, cu care avea relații comerciale.
Din chiar reținerile instanței de fond reiese faptul că fapta pârâtului nu se încadrează în sfera răspunderii delictuale, nefiind vorba de însușirea unor sume fără drept, ci de încasarea unor sume datorate de societatea reclamantă, societății E. Bog S.R.L., societate al cărei administrator era pârâtul. Sumele ridicate de către pârât au fost facturate de către S.C. E. Bog S.R.L. către reclamantă, dar nu au fost încasate la termen. Cum relațiile contractuale dintre cele două societăți presupuneau încasarea unor sume de bani în numele reclamantei și virarea acestora mai departe, societatea E. Bog S.R.L. nu a făcut altceva decât să rețină sumele datorate de către reclamantă. Drept urmare, fapta pârâtului ține de executarea contractului și intră în sfera răspunderii contractuale.
Așa cum reclamanta susține, iar instanța de fond reține, între cele două societăți comerciale a fost încheiat un contract de distribuție de produse electrice. În baza acestui contract, societatea E. Bog S.R.L. urma să contacteze beneficiari și să vândă produsele furnizate de către reclamantă, urma de transporte produsele, să încaseze prețul, iar în schimbul acestor activități urma să încaseze un comision. Sumele stabilite cu titlu de comision urmau să fie facturate către reclamantă, iar aceasta urma să achite facturile la datele stabilite. Din sumele încasate cu titlu de comision, societatea E. Bog S.R.L. urma să achite salariile agenților, costurile cu combustibilul, chiria, utilitățile, impozitele etc, deci toate cheltuielile pe care activitatea curentă le presupunea.
O perioadă, relațiile dintre cele 2 două societăți s-au desfășurat conform contractului, respectiv facturile de comision erau achitate la scadență, iar societatea E. Bog S.R.L. putea achita mai departe toate creanțele la scadență.
După această perioadă, societatea reclamantă a început să achite facturile de comision parțial sau cu întârziere, fapt ce a dus la întârzieri la plată din partea societății E. Bog S.R.L., care mai departe a dus la nașterea unor dobânzi și penalități. Pentru a achita aceste costuri suplimentare și pentru a achita restul obligațiilor la timp, reclamantul a fost nevoit să rețină aceste sume din sumele încasate în numele reclamantei.
2
Așadar, aceste sume reținute de către reclamant nu au fost folosite în interes propriu, ci în interesul societății administrate de acesta, S.C. E. Bog S.R.L.
Contabilitatea se ținea printr-un program de calculator la care reprezentanții societății reclamante aveau drepturi depline de acces, acest program fiind pus la dispoziție chiar de către aceasta. Observând că nu toate sumele încasate sunt depuse în contul societății reclamante, asociatul societății reclamante a procedat la efectuarea unui inventar la punctul de lucru din B., în urma căruia s-au încheiat anumite situații care nu au fost prezentate pârâtului, ci i s-a comunicat doar suma datorată, respectiv suma solicitată prin acțiunea introductivă. Pentru a continua activitatea, pârâtul a fost nevoit să semneze declarația în forma consemnată prin actul depus în probațiune.
După inventar, activitatea dintre cele două societăți a continuat pe parcursul lunilor iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2011, dar pe niciuna dintre aceste luni nu a mai fost achitat comisionul către Electic Bog S.R.L., tocmai pentru a se compensa suma încasată în avans. Comisionul lunar mediu era de 75.000 lei, așadar în cele 6 luni de colaborare ce au urmat, ar fi trebuit să se încaseze un comision de aproximativ 45.000 lei, sumă ce ar fi acoperit suma încasată în avans. Drept urmare, suma solicitată de la reclamant prin prezenta acțiune si datorată în fapt de către E. Bog S.R.L. se consideră stinsă prin compensarea cu comisioanele neachitate.
Analizând, cu prioritate, excepția netimbrării apelului,
invocată de intimata SC Eli E.
&LS , tribunalul reține că pentru termenul de judecată din data de_ s-a stabilit că apelantul datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 3888 lei și timbru judiciar de 5 lei, dispunându-se citarea acestuia cu mențiunea achitării acestor sume, sub sancțiunea anulării căii de atac ca netimbrată.
Cu toate acestea, apelantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței astfel încât, față de prevederile art.20 alin.1, 2 și 3 cu referire la art.11 alin.1 lin. a II-a din Legea nr.146/1997 combinat cu art.3 alin.2 din OG nr. 32/1995, cunoscut fiind principiul plății anticipate a taxelor judiciare de timbru, tribunalul va admite excepția netimbrării apelului invocată de intimată cu consecința anulării acestuia ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția netimbrării apelului invocată de intimata SC Eli E. &LS , cu sediul procesual ales la C. C. S. M. din B., str. Poet Panait Cerna, nr. 10, M43, sc.B, ap. 38, sector 3.
Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelantul P. G. , domiciliat în B., str.A. I.
, nr.8, sc.E, ap.54, jud. B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr. 9562/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
D. E. L. | A. P. | M. M. | D. | P. |
Red/dact:
DEL/HAV.
4 ex/_
3
| ← Decizia civilă nr. 668/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 92013/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
