Decizia civilă nr. 310/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.310
Ședința publică din data de 13 mai 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: F. -IANCU M. JUDECĂTOR: D. -M. D. JUDECĂTOR: N. K.
GREFIER: A. V.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în recursul formulat de către recurenta SC
C. A. SA - C. de A. S. prin S. Z. C. împotriva sentinței civile nr.761/_ pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata I. V. și intervenientul P. G. L., având ca obiect în primă instanță pretenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 aprilie 2013, când a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru data de 07 mai 2013 și ulterior pentru data de 13 mai 2013. Încheierile de ședință din 29 aprilie 2013 și 07 mai 2013 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.761/2012 pronunțată la data de 30 mai 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei D., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta I. V. împotriva pârâtei S. C. Asig S. ., intervenient forțat fiind P. G. L. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 30.886 lei despăgubiri, precum și suma de 4.500 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție seria AU nr.0290679, încheiat pe seama intervenientului forțat P. G. L. la data de_, de către Poliția Municipiului G., s-a reținut în sarcina acestuia săvârșirea contravenției prev. de art.54 alin.1 raportat la art.100 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit.b) pct.3 din
O.U.G. nr.195/2002, constând în aceea că, la data de_, a condus autoturismul marca Dacia Logan, cu nr. de înmatriculare_, iar pe strada D. ului din municipiul G., în dreptul imobilului cu nr.65, a efectuat un viraj la stânga fără a se asigura corespunzător, intrând în coliziune cu autoturismul proprietatea reclamantei, marca Volkswagen Passat, cu nr. de înmatriculare_, condus de numitul I. Dumitru, angajat în depășire și care în urma impactului a fost proiectat spre stânga în mopedul cu nr. de înregistrare G-1069, ce se afla parcat în fața imobilului de la nr.69 de pe aceeași stradă.
Procesul-verbal a fost semnat fără obiecțiuni de către conducătorii auto și a rămas necontestat potrivit reglementărilor în materie, situație în care actul face dovada deplină în privința celor constatate și a încadrării în drept a faptei imputate intervenientului.
Intervenientul P. G. L. avea asigurat vehiculul în temeiul poliței RCA nr.02438380/_ emisă de către pârâta S. C. Asig S. ., valabilă până la_, societate care a instrumentat dosarul de daună nr.RA 0633 CJ 11, desfășurând propria investigație finalizată prin Raportul nr.13705/_, ce reține culpa comună, în procent de 50%, pe motiv că nu numai asiguratul este vinovat de încălcarea disp. art. 54 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, ci și soferul autoturismului marca Volkswagen Passat, cu nr. de înmatriculare_, care nu a respectat prevederile art.118 lit.a) și b) din H.G. nr.1391/2006, prin aceea că nu a semnalizat intenția de a efectua depășirea și nu s-a asigurat corespunzător.
Așa fiind, pârâta a întocmit fișa de evaluare a valorii maxime a despăgubirii pentru suma de 30.886,53 lei, din care s-a declarat de acord să plătească jumătate, adică 15.443,26 lei invocând prevederile art.28 alin.1 din Ordinul (C.S. .) nr.5/2010, în vigoare la data producerii accidentului.
Cât privește modul desfășurării evenimentului rutier, din declarația dată organelor de poliție de către numitei Orza Elizabeta Liana, pasageră în autoturismul Dacia Logan condus de intervenientul P. G. L. în regim de taximetru, rezultă că acesta din urmă a semnalizat intenția de a efectua virajul spre stânga și s-a încadrat corespunzător la axul drumului, iar în momentul în care a trecut la executarea manevrei intrând pe sensul opus, a fost lovit puternic în partea stângă față de autoturismul Volkswagen Passat, al cărui conducător a relatat că era deja angajat în depășire, fiind surprins de Dacia Logan taxi al cărui șofer a virat brusc stânga fără a se asigura; a mai declarat că în spatele taximetrului circula un autoturism pe care l-a depășit înainte de a iniția aceași manevră față de Dacia Logan.
Intervenientul a declarat organelor de poliție că mai întâi s-a asigurat și apoi a semnalizat schimbarea direcției virând la stânga moment în care a fost lovit cu viteză foarte mare de autoturismul Volkswagen Passat.
Potrivit procesului-verbal întocmit de pârâtă sub nr.13.661/_, cuprinzând declarația șoferului care a circulat cu auto marca SEAT Cordoba în fața autoturismului Volkswagen Passat, numitul Drăghici Marius, acesta din urmă relatează că a fost depășit în viteză, fără să poată observa dacă respectivul conducător auto a semnalizat, dar a văzut acest lucru la colegul său de taximetrie, interveninetul P. G. L., fără să poată preciza dacă acesta tocmai pornise au nu de pe loc.
Lăsând la o parte declarațiile subiective ale șoferilor implicați, prin prisma faptului dacă au semnalizat sau nu intenția lor în trafic ori dacă s-au asigurat corespunzător, din cele prezentate de martorii oculari reiese că autoturismul Volkswagen Passat a intrat mai întâi în depașirea autoturismului SEAT, al cărui șofer nu semnalizase o manevră similară și fără ca din față să vină un alt vehicul pentru a fi pusă în pericol sau stânjenită circulația din sens opus, fiind respectate astfel dispozițiile art.118 lit. a) și b) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, care obligă conducătorul de vehicul ce efectuează depășirea să
semnalizeze intenția și să se asigure că acela care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulația din sens opus.
În fața autoturismului SEAT rula autoturismul Dacia Logan condus de intervenient, care urma să execute o manevră de schimbare a direcției de mers la stânga situație în care, potrivit disp. art.54 din O.U. G. nr.195/2002, acesta era obligat nu numai să semnalizeze din timp și pe toată durata manevrei intenția sa, ci mai ales să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța tuturor celorlalți participanți aflați în trafic, nu numai a celor care circulă în spatele său sau din față, ci inclusiv din spate de pe contrasens, aflați în depașire, precum auto Volkswagen Passat care depășise deja auto SEAT și efectua aceeași manevră față de el.
De vreme ce a nesocotit obligația de asigurare în sensul celor de mai sus, interveninetul se face vinovat de încălcarea regulilor pentru efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers, prin prisma dispozițiilor art.54 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice. În situația în care s-ar fi asigurat în mod corespunzător, l-ar fi văzut pe celălalt conducător auto aflat în depășirea sa pe contrasens și nu ar fi virat spre stânga, tăindu-i acestuia calea, iar accidentul nu s-ar mai fi produs.
În considerarea argumentelor expuse, s-a constatata că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a intervenientului asigurat RCA la pârâta S. C. Asig S. ., societate ținută în baza poliței valabil emisă sub nr.02438380/_ la plata despăgubirii integrale, în cuantumul pe care l-a stabilit de altfel prin fișa de evaluare a valorii maxime a despăgubirii de 30.886,53 lei, motiv de admitere sub acest aspect a acțiunii deduse judecății și de obligare a pârâtei la plata sumei solicitate prin rotunjire de către reclamantă la nivelul sumei de 30.886 lei.
Cât privește pretenția de plată a unei penalități de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere calculată de la data promovării acțiunii și până la plata efectivă a prejudiciului, întemeiată pe dispozițiile art.37 din Ordinul nr.14/2001 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor - Norma 2011, văzând actele dosarului, instanța a constatat că pârâta și-a îndeplinit la termen și întocmai obligațiile care i-au revenit în timpul instrumentării dosarului de daună conform dispozițiilor art.36 din ordinul amintit. Cele două texte de lege coroborate, se referă la neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă de către asigurător a obligațiilor în termenele prevăzute la art.36, inclusiv diminuarea nejustificată a despăgubirii, ceea ce nu este cazul în speță, oferta pârâtei de plată a despăgubirii pe jumătate a despăgubirii, justificată în opinia sa de concluziile raportului de investigații pe temeiul culpei comune a celor implicați în evenimentul rutier, fiind refuzată de reclamantă.
Singura obligație ce mai trebuie îndeplinită de pârâtă în maximum 10 zile de la data primirii hotărârii rămasă cel puțin definitivă, este aceea de a plăti suma stabilită de către instanță cu titlu de despăgubire, așa cum se prevede la art.36 alin.5 din ordinul în discuție, de când se naște dreptul la penalizarea amintită.
În considerarea celor expuse, instanța de fond a admis în parte acțiunea, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 30.886 lei cu titlu de despăgubire.
Văzând și disp. art.274, 276 Cod procedură civilă, cum acțiunea a fost admisă în parte, s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 4.500 lei cheltuieli
de judecată către reclamantă, reprezentând taxele de timbru și onorar avocațial acordate în parte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta S. C. Asig S. . - S. Z. C. și S. C. Asigurări S. . S. - C. de A. S., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere faptul că instanța a soluționat fondul fără să administreze întreg probatoriul necesar justei soluționări a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că în data de 4 octombrie 2011 a avut loc evenimentul rutier pe raza localității G., strada D. ului, între autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_, condus de domnul P. G. L. și autoturismul VW Passat cu nr. de înmatriculare_, condus de domnul I. Dumitru, în urma acestui eveniment rutier, subscrisa prin inspectorii său de daune deschizând dosarul de daune RA0633CJ11, respectându-se astfel prevederile art.38 din Ordinul CSA nr.5/2010.
Aserțiunea reclamantului cu privire la faptul că procesul-verbal seria AU nr.0290679 este probă din care rezultă culpa exclusivă a asiguratului este una forțată și nereală câtă vreme agentul constatator a încheiat procesul-verbal în baza unor declarații date de cei implicați în eveniment și nu în urma constatării evenimentului prin propriile simțuri, astfel că în acest caz procesul-verbal nu se poate bucura de prezumția absolută de adevăr și legalitate.
Astfel, având în vedere faptul că procesul-verbal seria AU nr.0290679 nu este opozabil asiguratorului RCA ci doar persoanelor pentru care acesta a fost încheiat, reprezentanții societății lor au întocmit raportul de investigație privind cauzele și împrejurările producerii accidentului de circulație în dosarul de daună RA0633CJ11.
Conform fișei de evaluare a valorii maxime a despăgubirii întocmite, cuantumul real al prejudiciului este în valoare de 30.886,53 lei și având în vedere culpa comună în producerea accidentului, societatea în temeiul art.28 din Ordinul CSA nr.5/2010 alin.1, a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 15.443,26 lei, reprezentând partea din prejudiciu care este imputabilă societății subscrise.
De asemenea, consideră că în lipsa unei expertize tehnice auto judiciare care să stabilească cauzele și împrejurările producerii accidentului, despăgubirea acordată a fost stabilită cu nerespectarea prevederilor legale și în aceste condiții, consideră că se impune rejudecarea cauzei în sensul administrării probei cu expertiza tehnică auto în vederea justei soluționări a cauzei.
În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond în mod greșit a considerat faptul că S. C. A. S. . s-a aflat în culpă procesuală și față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, intimata I. V. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței atacate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în temeiul art.274 Cod procedură civilă.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că în speță nu există nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 C.pr.civ., recurenta neindicând exact motivul de nelegalitate, hotărârea recurată nefiind lipsită de temei legal și nefiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, instanța de fond cercetând fondul cauzei.
S-a arătat că singura critică adusă sentinței de fond constă în neadministrarea probei cu expertiza tehnică auto pentru stabilirea cauzelor și împrejurărilor producerii accidentului și, implicit, a culpei celor doi conducători auto implicați. Chiar dacă nu s-a administrat proba cu expertiza tehnică auto, instanța a cercetat fondul cauzei, analizând în detaliu modalitatea de producere a evenimentului rutier și, raportat la această stare de fapt, stabilind ce reguli rutiere au fost încălcate și de către cine. Nu ar fi fost concludenta, ci ar fi dus doar la amânarea cauzei pentru mai multe termene si la costuri suplimentare, administrarea si a unei expertize tehnice auto atâta timp cat, in speța, practic părțile nu au contestat modalitatea de producere a evenimentului rutier, dinamica producerii acestuia putând fi studiată din inscrisurile ce au stat la baza procesului verbal de contravenție.
Atât intervenientul forțat P. G. L. cat si parata societatea de asigurări au recunoscut incalcarea dispozițiilor art.54 alin.1 din OUG nr. 195/2002 de către intervenientul susmenționat, respectiv neasigurarea la executarea manevrei de schimbare a direcției de mers.
Conform art. 54 alin. 1 conducătorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o alta banda de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează sa efectueze o întoarcere ori sa meargă cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulația sau sa pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Singurul aspect controversat este cel privind executarea manevrei de depășire de către conducătorul autoturismului VW Passat -proprietatea intimatei, pârâta susținând in intâmpinarea depusa nesemnalizarea intenției de a efectua depășirea si neasigurarea corespunzătoare, iar acum, in motivele de recurs se face vorbire de un aspect nou "depășirea unei coloane aflată in staționare".
Or, instanța de fond, in baza probei cu inscrisurile existente la dosarul cauzei, a fost in măsură să analizeze legalitatea manevrei de depășire efectuată de conducătorul autoturismului VW Passat, nefiind nevoie de părerea unui expert.
Chiar daca s-a reținut ca, procesul verbal seria Au, nr.0290679 din_ semnat fara obiectiuni si neconstestat in instanța, face dovada deplina in privința celor constatate si a încadrării in drept a faptei imputate intervenientului, instanța nu a renunțat in a cerceta cauzele producerii accidentului si persoana vinovata.
Astfel, instanța a avut in vedere declarațiile date de cei 2 conducători auto implicați, declarația numitei Orza Elisabeta Liana data in fata organelor de politie, precum si conținutul procesului verbal intocmit de pârâta recurenta sub nr. 1366//_, privind declarația șoferului care a condus autoturismul marca Seat Cordoba, aflat in fata autoturismului VW Passat.
Mai mult, instanța de fond a analizat modalitatea de producere a evenimentului rutier si făcând abstracție de declarațiile subiective ale șoferilor
implicați privind semnalizarea sau nu a intenției de a vira si asigurarea corespunzătoare sau neasigurarea acestora.
În considerentele hotărârii recurate se regăsește expunerea instanței a modalității si împrejurărilor in care s-a produs evenimentul rutier, cu precizarea dispozițiilor legale incălcate, astfel: "din cele prezentate de martorii oculari reiese ca autoturismul VW Passat a intrat mai întâi in depășirea autoturismului Seat, al cărui șofer nu semnalizase o manevră similară si, fără ca din față, să vină un alt vehicul pentru a fi pusă in pericol sau stânjenită circulația din sens opus, fiind respectate dispozițiile art. 118 lit.a si b din Regulament 2006 - de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care obligă conducătorul de vehicul ce efectuează depășirea să semnalizează intenția și să se asigure că acela care il urmează sau il precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune in pericol sau fără a stânjeni circulația din sens opus.
In fața autoturismului Seat rula autoturismul Dacia Logan, condus de intervenient, care urma sa execute o manevra de schimbare a direcției de mers la stânga, situație in care, potrivit dispozițiilor art.54 din O.U.G. nr. 195/2002, acesta era obligat nu numai să semnalizeze din timp si pe toată durata manevrei intenția sa, ci mai ales să se asigure ca o poate face fără să perturbe circulația sau să pună in pericol siguranța celorlalți participanți aflați în trafic, nu numai ai celor care circula în spatele său sau din față, ci inclusiv din spate de pe contrasens, aflați in depășire, precum auto VWPassat, care depășise deja auto Seat si efectua aceeași manevră față de el.
De vreme ce a nesocotit obligația de asigurare in sensul celor de mai sus, intervenientul se face vinovat de încălcarea regulilor pentru efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers, prin prisma dispozițiilor art.54 din O.U.G. nr. 195/2002-rep. In situația in care s-ar fi asigurat in mod corespunzător, l-ar fi văzut pe celălalt conducător auto aflat in depășirea sa pe contrasens si nu ar fi virat spre stânga, tăindu-i acestuia calea, iar accidentul nu s-ar mai fi produs.
Conform dispozițiilor art. 54 din Legea asigurărilor și reasigurărilor din România nr. 136/1995, în cazul în care despăgubirile nu urmează a fi recuperate, potrivit art.58, convenția intre asigurat, asigurător și păgubit se poate realiza și numai cu acordul persoanei care a condus autovehiculul asigurat. Acest acord se consideră dat, prin semnarea fără obiecțiuni a procesului verbal de contravenție intocmit de organul de poliție.
Nu poate fi primita apărarea invocată de pârâta-recurenta privind lipsa de opozabilitate a procesului verbal de contravenție deoarece se tinde la înlăturarea constatărilor efectuate de către organele de poliție prin procesul verbal de contravenție întocmit după accident, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 37 din OG 2/2001, potrivit cărora actul neatacat în termenul prevăzut la art. 31 constituie
" titlu executoriu, fără vreo altă formalitate". Or, acest titlu relevă culpa exclusivă a intervenientul forțat P. G. L., asiguratul pârâtei, în producerea evenimentului rutier.
De asemenea, in mod eronat se face referire la "depășirea unei coloane aflată in staționare", intrucat, atât mașinile implicate in accident cât si auto Seat se aflau in mișcare, ca atare nu se poate vorbi de o coloana in staționare.
Decizia nr.850/2006 a Curții Constituționale invocata de către recurentă se refera la respingerea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 31 alin.1 din O.G.nr.2/2001, fara legătura cu prezenta cauza, care are un alt temei juridic, iar societatea de asigurări are calitatea de parat. Dispozitivul deciziei susmenționate nu cuprinde prevederi obligatorii pentru instanța in sensul celor invocate de parata- recurenta prin intampinare si, ulterior, prin motivele de recurs.
Prin încheierea civilă nr.1121/R/2012 pronunțată la data de 22 noiembrie 2012 în dosarul nr._ al T. ului C. a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
T. ul retine in primul rand ca atât mașinile implicate in accident cât si auto Seat se aflau in mișcare, astfel ca apreciaza neintemeiata critica recurentei in sensul ca nu s-a retinut ca este vorba despre o coloana de masini in staționare.
Apoi T. ul observa ca in fata instantei de fond nu a fost propriu zis contestata modalitatea de producere a evenimentului rutier, iar dinamica producerii acestuia a fost apreciata de prima instanta pe baza inscrisurilor care au stat la baza procesului verbal de contravenție.
Astfel, T. ul retine ca procesul-verbal seria AU nr.0290679 este probă din care rezultă culpa asiguratului si ca cele consemnate in el se coroboreaza cu declaratiile martorilor oculari, din care rezulta o culpa exclusivă a intervenientului forțat P. G. L., asiguratul pârâtei, în ceea ce priveste producerea evenimentului rutier.
Din coroborarea tuturor acestor probe, T. ul apreciaza ca in mod intemeiat prima instanta a retinut ca autoturismul VW Passat a intrat mai întâi in depășirea autoturismului Seat, al cărui șofer nu semnalizase o manevră similară, fără ca din față, să vină un alt vehicul pentru a fi pusă in pericol sau stânjenită circulația din sens opus,iar in fața autoturismului Seat rula autoturismul Dacia Logan, condus de intervenient, care urma sa execute o manevra de schimbare a direcției de mers la stâng. Acesta din urma era obligat nu numai să semnalizeze din timp si pe toată durata manevrei intenția sa, ci mai ales să se asigure ca o poate face fără să perturbe circulația sau să pună in pericol siguranța celorlalți participanți aflați în trafic, insa nu si-a indeplinit aceste obligatii legale.
T. ul observa ca singura critica pe care recurenta o aduce sentintei recurate, vizeaza faptul ca nu s-a incuviinta proba cu expertiza tehnica auto, care să stabilească cauzele și împrejurările producerii accidentului, insa o apreciaza ca nefondata, deoarece, la fel ca instanta de fond, considera ca in raport de probatoriul deja administrat, proba nu prezinta o reala utilitate in cauza, deoarece reiese cu claritate atat dinamica producerii accidentului, cat si o culpa exclusiva a intervenientului fortat.
In baza tuturor considerentelor aratate, T. ul va respinge ca nefondat, recursul formulat de recurenta SC C. ASIG SA, în contradictoriu cu intimații I.
V. și P. G. L., împotriva sentinței civile nr. 761/30 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
In baza art. 274 c.pr.civ. T. ul o va obliga pe recurenta SC C. ASIG SA să plătească intimatei I. V. suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentand onorariul avocatial, conform dovezii anexate(f. 10).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta SC C. ASIG SA, în contradictoriu cu intimații I. V. și P. G. L., împotriva sentinței civile nr. 761/30 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta SC C. ASIG SA să plătească intimatei I. V. suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 13 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
F. -IANCU M. D. M. D. N. K. A. V.
In concediu de ingrijire copil Nu mai este la instanta Semneaza presedintele instantei Semneaza Prim grefier
Red.DMD/MM
2 ex./_
Judecător fond: I. C. G., Judecătoria Dej, județul C. .
| ← Decizia civilă nr. 92013/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 677/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
