Decizia civilă nr. 813/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 813/R
Ședința publică din 13 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. F.
J. ecător V. P.
J. ecător N. B.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă SS MSD SS M., cu sediul în S. M., P-ța 1 Decembrie 1918, nr. 27, jud. M., împotriva sentinței civile nr.743 din_ a Judecătoriei S.
M., jud. M., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. R. DE
, având ca obiect pretenții.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_, în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Prin sentința civilă nr. 743 din_ Judecătoria Sighetu Marmației a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta S. R. de Radiofuziune, cu sediul în B., str. G. B., nr. 60-64, sector 1, RO8296093 în contradictoriu cu pârâta SC S. MSD SRL, cu sediul în localitatea S. M. str. 1 Decembrie 1918, nr. 27, județ M., CUI 13651485, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 682,70 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 592,83 lei și penalităților de întârziere în cuantum de 89,87 lei stabilite la data de_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Relevante în soluționarea prezentei acțiuni sunt prevederile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, cu modificările ulterioare, conform cărora, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Instanța reține că Legea nr. 500/2002 în art. 40 definește taxa ca fiind suma platită de către o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituție publică sau un serviciu
public.
Prin Decizia nr. 297 din 6 iulie 2004 a Curtii Constitutionale s-a statuat că prevederile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 care dispun cu privire la obligația persoanelor juridice române sau străine cu sediul în România de a plati, în calitate de beneficiari, o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune nu sunt contrare Legii fundamentale.
S-a relevat că art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că veniturile proprii ale Societății Române de R. și Societății Române de Televiziune provin, între altele, și din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, dar, asa cum prevede chiar alin. (3) al acestui articol, care face si obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, taxele sunt datorate de catre subiectele de drept acolo mentionate, "în calitate de beneficiari ai acestor servicii". S-a considerat că, obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective și, în consecință, niciuna dintre criticile formulate nu poate fi reținută.
Sediul materiei este reprezentat și de HG nr. 977/2003 care stabilește cuantumul lunar al taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori precum și modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, stipulând în cuprinsul art. 5 alin. 1 că taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica";-SA, prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate în timp ce dispozițiile art. 6 alin. 1 și 2 din HG nr. 977/2003 prevăd că, pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere, cuantumul acestora fiind determinat în conformitate cu metodologia de calcul a SC de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica SA pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică.
În baza dispozițiilor legale mai sus menționate au fost emise facturile fiscale atașate dosarului cauzei (filele 5-22).
Instanța constată că reclamanta se află în prezența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Art. 379 alin. 3 din Codul de procedură civilă, prevede că este certă creanța "a cărei existență rezultă din însăși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau însușite de dânsul";. Instanța constată că, în cauză, creanța a cărei valorificare se urmărește rezultă din facturile emise atașate dosarului cauzei, existența sa fiind neîndoielnică.
Cu privire la caracterul lichid al creanței, art. 379 alin. 4 din codul de procedură civilă prevede că o creanță "este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este deteminabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui _";. Instanța constată că, în speță, această condiție este îndeplinită, deoarece câtimea creanței este determinată în cuprinsul facturilor anexate cererii.
În privința exigibilității creanței, o creanță este exigibilă sau scadentă dacă termenul prevăzut în favoarea debitorului s-a împlinit sau, în condițiile legii, debitorul este decăzut din beneficiul termenului. În speță, scadența este prevăzută în cuprinsul fiecărei facturi anexate astfel încât prin raportare la această precizare, instanta consideră creanța reclamantei exigibilă.
Cu privire la acțiunea dedusă judecății, instanța apreciază incidența dispozițiilor art. 1073 din Codul Civil, ce dispun în sensul că, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, pârâta SS MSD S., solicitând în principal casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În susținerea motivului de casare cu trimitere spre rejudecare, pârâta a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția prematurității cererii, raportat la dispozițiile art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă și la cea privind netimbrarea deși au fost invocate prin întâmpinarea depusă la data de_ .
Pe fondul cauzei a susținut în esență că prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2012 din_ pronunțată în dosar nr._ (cu privire la microîntreprinderi) și prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 607 din_ pronunțată în dosar nr._ (cu privire la toate categoriile de persoane juridice), s-au menținut hotărârile curților de apel pronunțate în primă instanță prin care s-a dispus anularea prevederilor din cele două Hotărâri de Guvern prin care se impunea obligativitatea microîntreprinderilor și a celorlalte persoane juridice de a achita taxa de radiodifuziune indiferent dacă beneficiază sau nu în concret de respectivele servicii.
Examinând cererea de recurs T. reține următoarele:
Motivul de casare a sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, nu subzistă în condițiile în care întâmpinarea pârâtei nu a fost la dosar în momentul pronunțării hotărârii, aceasta fiind expediată prin fax la data de _
, ora 13:05, într-o zi de sâmbătă fiind returnată pentru că nu exista program de activitate într-o zi nelucrătoare.
În ceea ce privește fondul cauzei, criticile aduse sentinței atacate sunt întemeiate. În mod corect a reținut instanța de fond, că în situația în care persoana juridică nu deține receptoare radio nu datorează taxa pentru serviciul public de radiodifuziune invocând deciziile Curții de Apel C. rămase irevocabile prin care au fost anulate prevederile cuprinse în art.3 al. 2 din HG nr. 977/_ și în art. 3 al. 2 din HG nr.978 din_ privind taxa pentru serviciul public de televiziune.
În acest context, tribunalul constatând că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, urmează a admite recursul și a modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă,
Admite recursul declarat de pârâta S. MSD S., cu sediul în S. M.
, P-ța 1 Decembrie 1918, nr. 27, jud. M., împotriva sentinței civile nr.743 din_ a Judecătoriei S. M., jud. M., pe care o modifică în temeiul art.312 Cod procedură civilă, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S. R. DE R., cu sediul în B. sector 1, str. G. B., nr. 60-64, în contradictoriu cu pârâta SS MSD S., cu sediul în S. M., P-ța 1 Decembrie 1918, nr. 27, jud. M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
V.
F.
V.
P.
N.
B.
G. ier,
H.
Red. B.N./Tred. A.H.
_ /2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND P. M.
| ← Sentința civilă nr. 283/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 28/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
