Decizia civilă nr. 213/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 213/2013
Ședința publică din data de_ Completul este constituit din: PREȘEDINTE: C. C. JUDECĂTOR: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind recursul declarat de către recurenta SC S&C C. S. împotriva sentinței civile nr.21311 din data de_, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, privind și pe intimata D.
G. A F. P. A J. C., având ca obiect în primă instanță, contestație la executare.
La ambele apeluri nominale efectuate în cauză se constată lipsa
părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la data
de 29 martie 2013, din partea intimatei, o cerere prin care se invocă excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C. de soluționare a prezentului recurs.
Instanța, prin raportare la prevederile art.1591alin.2 coroborat cu art.2 alin.3 Cod.proc.civ., ținând cont de natura litigiului dedus judecății, reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate de intimata D. G. A F. P. A J. C. .
T R I B U N A L U L,
Prin sentinta civila nr.21311/2012 pronuntata la data de 1 noiembrie 2012 in dosarul nr._ al J. i C. -N., a fost admisa exceptia nelegalei timbrari pusa in discutie din oficiu si in consecinta a fost anulata ca nelegal timbrata cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamanta SC S&C C. S., in contradictoriu cu intimata D. G. A F. P. C., avand ca obiect contestatie la executare si a fost respinsa cererea prin care contestatoarea a solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca prin citatia de la fila 43 i s-a pus in vedere contestatoarei sa depuna la dosar dovada achitarii taxei judiciare de timbru in valoare de 204 lei si a timbrului judiciar in valoare de 5,3 lei, fiind astfel respectate prevederile articolului 20, aliniatele 1 si 2 din Legea nr. 146/1997.
Desi a avut la dispozitie un termen rezonabil in acest sens, reclamanta nu a indeplinit obligatia de a timbra cererea de chemare in judecata in valoarea stabilita de instanta. Intrucat timbrajul cererii de chemare in judecata vizeaza legala investire a instantei de judecata, instanta nu a pus in discutia partilor alte probleme de drept material sau procedural legate de judecarea cauzei deduse judecatii spre solutionare, inainte de a fi platite taxele judiciare de timbru.
Avand in vedere aceste considerente, in temeiul articolului 20 aliniatele 1, 2 si 3 din Legea nr. 146/1997, instanta a apreciat ca exceptia nelegalei timbrari a cererii de chemare in judecata este intemeiata, astfel ca a admis-o si in consecinta, a anulat ca nelegal timbrata cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamanta impotriva paratei, avand ca obiect contestatie la executare.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termen legal, contestatoarea SC S&C C. S., solicitand admiterea recursului, casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea recursului, contestatoarea a aratat ca nu a fost citata pentru termenul din data de_, termen la care instanta de fond a anulat contestatia formulata ca fiind netimbrata.
Contestatoarea apreciaza hotararea pronuntata de instanta de fond ca fiind nelegala, atata timp cat nu a primit citatia, nu a cunoscut cuantumul taxei de timbru si, mai mult, in cuprinsul contestatiei a solicitat si suspendarea intregii executari silite pana la solutionarea irevocabila a contestatiei la executare pentru care instanta de fond a omis sa-i puna in vedere cuantumul cautiunii in cuprinsul citatiei. S-a aratat ca in analiza exceptiei netimbrarii contestatiei la executare instanta de fond nu trebuia sa aiba in vedere doar disp. art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997 care stabilesc plata anticipata a taxelor de timbru, ci si pe cele ale art.20 alin.2 care instituie in sarcina instantei obligatia legala de incunostintare a partii cu privire la obligatia de plata, cat si cuantumul taxei de timbru si al cautiunii.
Contestatoarea a aratat ca instanta de fond nu s-a raportat nici la imprejurarile concrete ale spetei. Astfel, fiind vorba despre o contestatie la executare care implica o valoare ridicata de 645.000 lei, interesul major al contestatoarei este tocmai de a se judeca aceasta cauza, dorind sa se prezinte si sa dovedeasca cu probe solide apararile sale, nicidecum sa se sustraga de la plata unei taxe de timbru al carui cuantum este derizoriu in comparatie cu valoarea cuprinsa in decizia de instituire a masurilor asiguratorii de catre
D.G.F.P. C. .
Prin cererea depusa la dosar la data de 29 martie 2013, intimata
D. G. A F. P. A J. C. a invocat exceptia necompetentei materiale a T. ului Specializat C. de a solutiona recursul si pe cale de consecinta, declinarea cauzei in favoarea T. ului C. - Sectia Mixta de contencios Administrativ si Fiscal, de Conflicte de munca si Asigurari Sociale, avand in vedere ca decizia de instituire a masurilor asiguratorii contestata face poarte din categoria actelor administrativ fiscale definite de legiuitor prin disp. art.41 C.pr.fiscala.
Astfel, s-a aratat ca potrivit textului de lege invocat, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale.
In sprijinul exceptiei au fost invocate si prevederile art.172 alin.4 C.pr.fiscala, coroborate cu disp. art.2 alin.3 C.pr.civ., din cuprinsul carora se desprinde concluzia ca T. ul Specializat C., ca instanta de control judiciar nu poate solutiona recursul promovat impotriva unei hotarari pronuntate de o instanta de drept comun, respectiv Judecatoria C. -N. . De altfel, la nivelul T. ului C. - Sectia Mixta de Contencios Administrativ si fiscal, de Conflicte de Munca si Asigurari Sociale exista deja o practica constanta in ceea ce priveste competenta de a solutiona calea de atac impotriva hotararilor judecatoresti prin care au fost solutionate contestatiile
la executare avand ca obiect acte emise de organele de executare silita din cadrul ANAF.
Analizand exceptia necompetentei materiale a T. ului Specializat C.
, cu prioritate conform dispozitiilor art.137 Cod procedura civila, tribunalul retine urmatoarele:
Judecatoria C. N. a fost investita cu solutionarea unei contestatii la executare formulata de recurenta SC S&C C. S., prin care s-a solicitat anularea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii emisa la data de_, suspendarea intregii executari silite pana la solutionarea irevocabila a contestatiei la executare, precum si obligarea intimatei D. G. A F.
P. A J. C. la plata cheltuielilor de judecata.
Prin actul contestat, respectiv "Decizia de instituire a masurilor asiguratorii emisa la data de_ ";, s-a dispus de catre organul de executare instituirea unui sechestru asigurator asupra unui numar de patru bunuri mobile, estimandu-se o creanta fiscala suplimentara in cuantum de 645.000 lei, reprezentand impozit pe profit si TVA, precum si majorarile de intarziere aferente.
Potrivit prevederilor art.129 al.1 si 11 din OG nr.92/2003, Masurile asiguratorii prevazute in prezentul capitol se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente. Impotriva actelor prin care se dispun si se duc la indeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie in conformitate cu prevederile art. 172, iar in conformitate cu dispozitiile art.172 al.1 si 4 din OG nr.92/2003, persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii, iar contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta.
Analizand continutul actului contestat pe calea prezentei contestatii la executare, se constata ca acesta este emis de catre un organ fiscal in temeiul dispozitiilor art.129 din OG nr.92/2003, cu ocazia verificarilor efectuate in vederea stabilirii unei creante fiscale, astfel ca se se circumscrie notiunii de act administrativ - fiscal astfel cum este definit de art.41 din OG nr.92/2003, respectiv actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale.
Din aceasta perspectiva, vazand si dispozitiile art.129 al. 11 raportat la art.172 al.4 din OG nr.92/2003, precum si prevederile art.400 al.1 coroborat cu art.373 al.2 Cod procedura civila, competenta de solutionare a contestatiei formulate de contestoarea SC S&C C. S. a revenit judecatoriei, ca instanta de executare, indiferent de natura titlului executoriu contestat.
Cum insa competenta de solutionare a cailor de atac in contestatiile la executare se determina in functie de natura titlului executoriu, in considerarea principiului specializarii, potrivit punctului 3 din considerentele Deciziei nr.XV din 5 februarie 2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in examinarea unui recurs in interesul legii, tribunalul apreciaza ca nu este competent sa solutioneze prezentul recurs, neexistand nicio norma legala care sa ii confere aceasta competenta, iar competenta de solutionare a recursului apartine instantei competente sa solutioneze litigii de dreptul muncii, respectiv
T. ului C. - Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale.
Pentru toate considerentele expuse, tribunalul constata ca revine T. ului C. competenta materiala functionala de solutionare a prezentei cauze, motiv pentru care, in temeiul dispozitiilor art.2 pct.3 raportat la art.159 pct.2
si art.158 Cod procedura civila va admite exceptia invocata de intimata D.
G. A F. P. A J. C. si va declina competenta de solutionare a recursului declarat de contestatoarea SC S&C C. S., in favoarea instantei mentionate.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat
C. de soluționare a recursului și în consecință:
Dispune declinarea competenței de soluționare a recursului declarat de contestatoarea SC S&C C. S. împotriva sentinței civile nr. 21311 din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, în favoarea T. ULUI C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2013.
PRESEDINTE, | JUDECATORI, | |||
C. C. | D. H. | M. | C. | B. |
GREFIER,
T. B.
Red.MCB/MM 2 ex./_
Judecător fond: M. G. Moț, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 342/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 536/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
