Decizia civilă nr. 537/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 537/2013
Ședința publică din data de 21 octombrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D. D. JUDECĂTOR: F. M. JUDECĂTOR: M. B. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind recursul declarat de recurenta G. L., în contradictoriu cu intimata SC I. L. I. SA, împotriva sentinței civile nr. 7265/23 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, cauza având ca obiect în primă instanță contestație la executare.
La primul apel nominal efectuat în cauză se prezintă reprezentanta recurentei, d-na avocat D. Borșa, cu împuternicire avocațială la dosar (f.6), lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că intimata a depus întâmpinare la data de 21 octombrie 2013, prin fax, fără a depune și un mandat pentru semnatarul întâmpinării.
Se constată că recursul este legal timbrat.
Reprezentanta recurentei solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru studierea întâmpinării.
T. ul lasă cauza la a doua strigare pentru a da reprezentantei recurentei posibilitatea de a studia întâmpinarea.
La cel de al doilea apel nominal se prezintă reprezentanta recurentei, d-na avocat D. Borșa, lipsind reprezentantul intimatei.
T. ul pune în discuție excepția nulității recursului, invocată de către intimată în cuprinsul întâmpinării.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea excepției ca nefondată, arătând că recursul este motivat sub toate aspectele și respectă toate rigorile prevăzute de C.proc.civ., fiind aplicabile, în opinia sa, prevederile art. 3041C.proc.civ.
T. ul, deliberând, respinge ca nefondată excepția nulității recursului, invocată de către intimată prin întâmpinare, reținând pe de o parte faptul că recurenta, în cuprinsul recursului a indicat motivele pentru care consideră nelegală și netemeinică hotărârea atacată, precum și faptul că art. 402 alin. 2 C.proc.civ. a suprimat în prezenta cauză calea de atac a apelului, iar potrivit art. 3041C.proc.civ. recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Reprezentanta recurentei arată că susține recursul formulat și că nu are alte cereri în probațiune.
T. ul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei recurentei asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, cu consecința admiterii contestației la executare, pentru motivele arătate în scris și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Arată că la dosarul
cauzei sunt suficiente dovezi pentru ceea ce se susține în cererea de recurs, însă consideră de importanță majoră cele două cereri de executare silită care fac obiectul dosarelor execuționale. Arată că aceste cereri fac mențiunea și la o procedură de poprire ca și formă de executare silită, dar și la executarea silită mobiliară și imobiliară. Apreciază că excepțiile invocate, cu privire la perimare și, ulterior, la prescripție, pot fi raportate la aceste petite ale cererii de executare silită. Arată că sunt acele dispoziții exprese care menționează că într-o procedură silită nu este nevoie de o somație prealabilă dacă se solicită poprirea, ca și procedură de executare silită, însă, atunci când creditorul a formulat cererea de executare silită, trebuia să depună toate diligențele pentru ca un dosar de executare să nu rămână în nelucrare mai mult de șase luni. La dosarul instanței, singurele acte de executare silită sunt încuviințările de executare silită. În ceea ce privește caracterul cert al creanței, solicită a se avea în vedere că contractul de leasing este redactat într-o manieră care, din punctul său de vedere, presupune o derulare a relațiilor dintre părțile contractante, raportat și la emiterea unor facturi fiscale. Cel puțin cu privire la acele sume pentru care creditoarea societate de leasing nu a întocmit facturi nu se poate susține existența unui credit cert, lichid și exigibil.
T. ul rămâne în pronunțare asupra recursului.
T. UL, Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 7265/23 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr. _
, Judecătoria Cluj-Napoca a respins excepția perimării executării silite, precum și excepția prescripției executării silite, invocate de contestatoarea G. L. și a respins contestația la executare formulată de contestatoarea G. L., în contradictoriu cu intimata SC I. L. I. SA, privind anularea formelor de executare silită începute în dosarul execuțional nr. 98/2009 al executorului SC
I. L. I. SA și în dosarul execuțional nr. 729/2012 al BEJ Cîmpian M. R.
, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între SC
I. L. ROMÂNIA I. SA, în calitate de finanțatoare și debitoarea contestatoare, în calitate de utilizatoare, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 15223/13 septembrie 2008, prin care s-a transmis dreptul de folosință asupra autoturismului marca Toyota Yaris L4D-4D. Prin contract s-a stabilit prețul de achiziție al autoturismului (fără TVA) la suma de 11.769,00 euro, din care contestatoarea a achitat un avans de 50%, respectiv 5.884,50 euro, restul de 50% reprezentând valoarea finanțată (f.35-42 dosar fond).
A mai reținut că părțile au convenit ca perioada de leasing să fie de 60 de luni, cuantumul dobânzii stabilite de către finanțator asupra creditului acordat fiind de 8,25 %/an.
A reținut că contestatoarea nu și-a onorat obligațiile de plată decurgând din contract, astfel încât în data de 17 septembrie 2009 contractul de leasing financiar a fost reziliat fără nici o formalitate prealabilă, ca efect al pactului comisoriu de gradul IV prevăzut la art. 12 alin. 4 pct. II din condițiile generale. Potrivit art. 13 din condițiile generale, în cazul încetării înainte de termen a contractului, toate obligațiile financiare prevăzute în sarcina utilizatorului, altele decât cele care au avut scadența până la data încetării contractului inclusiv, devin scadente la termenul indicat în factura emisă de către finanțatoare. În acest sens, finanțatoarea avea dreptul să calculeze toate creanțele ce decurg din contract până la radierea bunului de pe numele finanțatoarei din evidențele organelor abilitate.
A mai reținut că din situația facturilor neachitate la data de 16 iulie 2009 (f.47 dosar fond) rezultă că debitoarea contestatoare nu a achitat contravaloarea facturilor emise în perioada 8 decembrie 2008 - 25 iunie 2009, în cuantum de 8.752,76 lei. Drept urmare, prin cererea de executare silită înregistrată la CORPUL EXECUTORILOR SC I. L. ROMÂNIA I. sub nr. 98/15 iulie 2009,
intimata a solicitat executarea silită împotriva debitoarei contestatoare prin toate formele prevăzute de lege în vederea recuperării creanței în cuantum de 8752,76 lei.
A mai reținut că deși la dosarul execuțional există mai multe somații emise de către executorul I. (f.79-81 dosar fond), acestea nu au fost comunicate contestatoarei, astfel încât nu pot fi luate în considerare ca acte începătoare de executare silită.
Prin cererea de executare silită înregistrată în dosarul execuțional nr. 98/28 mai 2010 (f.86 dosar fond), intimata a solicitat executorului I. punerea în executare a contractului de leasing nr. 15223/23 aprilie 2008, prin executarea silită prin poprire, mobiliară și imobiliară asupra bunurilor debitoarei G. L., până la concurența sumei de 12.444,47 lei, reprezentând facturi scadente și neachitate, astfel cum rezultă din situația facturilor neachitate la data de 25 mai 2010. Prin notificarea din data de 31 mai 2010 (f.82,83 dosar fond) executorul I. a somat-o pe contestatoarea ca, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr. 15223/23 aprilie 2008 să achite intimatei creditoare, în termen de 5 zile de la primirea somației, suma de 12.444,47 lei, precum și dobânzile și penalitățile aferente, astfel cum rezultă din situația facturi neachitate la data de 25 mai 2010, în caz contrar urmând a se proceda la executarea silită asupra bunurilor mobile și imobile ale acesteia.
În vederea punerii în executare a titlului executoriu mai sus enunțat, executorul I. a solicitat instanței, la data de 7 iunie 2010, încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în contract de leasing nr. 15223/2008, până la concurența sumei de 12.444,47 lei. (f.84 dosar fond). Prin încheierea civilă nr. 10900/2010, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de petentul S. Cristian, executor în cadrul SC I. L. ROMÂNIA I. SA și s-a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei G. L., în temeiul titlului executoriu - contractul de leasing financiar nr. 15223/23 aprilie 2008 (f.89 dosar fond).
A mai reținut că prin cererea de executare silită înregistrată în dosarul execuțional nr. 98/28 mai 2010 (f.87 dosar fond), intimata a solicitat executorului I. punerea în executare a contractului de leasing nr. 15223/23 aprilie 2008, prin executarea silită prin poprire, mobiliară și imobiliară asupra bunurilor debitoarei G. L., până la concurența sumei de 12.456,37 lei, reprezentând facturi scadente și neachitate, astfel cum rezultă din situația facturi neachitate la data de 15 iulie 2010.
În vederea punerii în executare a titlului executoriu mai sus enunțat, executorul I. a solicitat instanței, la data de 15 iulie 2010, încuviințarea executării silite pentru recuperarea creanței de 12.456,37 lei (f.88 dosar fond).
Prin încheierea civilă nr. 13454/CC/2010, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de petentul S. Cristian, executor în cadrul SC I. L. ROMÂNIA I. SA și s-a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei G. L., în temeiul titlului executoriu - contractul de leasing financiar nr. 15223/23 aprilie 2008 (f.90 dosar fond).
Prin adresa de înființare a popririi nr. 98/20 septembrie 2010 (f.92 dosar fond) s-a dispus înființarea popririi asupra veniturilor salariale ale debitoarei G.
L. până la concurența sumei de 12.456,37 lei. Totodată, a fost înștiințată și
debitoarea despre înființarea popririi asupra veniturilor salariale, astfel cum rezultă din scriptul de la f.93 din dosarul de fond.
A mai reținut că după apariția Legii nr. 287/2011, prin cererea înregistrată la BEJ Cîmpian M. R. sub nr. 729/1 august 2012, intimata a solicitat continuarea executării silite începute de executorul I., în baza titlului executoriu constând în contractul de leasing financiar nr. 15223/23 aprilie 2008.
A mai reținut că intimata a depus la dosarul execuțional și un calcul de închidere în cazul bunurilor recuperate și valorificate, de unde rezultă debitul datorat de către contestatoare, precum și modalitatea de calcul al acestuia (f.97 dosar fond).
Executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal de cheltuieli, iar la data de 17 august 2012 a somat-o pe contestatoare să achite în termen de o zi de la primirea somației suma de 76.538,19 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare.
Prin adresa de înființare a popririi din data de 17 august 2012, (f.104) executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra veniturilor salariale pe care contestatoarea le obține de la terțul poprit SC AGROPACK S. .
A mai reținut că din cele enunțate rezultă că executarea silită împotriva contestatoarei a fost demarată și prin poprire, astfel cum rezultă din adresele de înființare a popririi emise atât de către executorul I. cât și de către executorul judecătoresc. Potrivit art. 399 C.proc.civ., " Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.";
Prima instanță a constatat că, în susținerea contestației la executare, contestatoarea a invocat perimarea executării silite, prescripția dreptului de a cere executarea silită, precum și lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.
Referitor la aspectele invocate de contestatoare în sensul că executarea silită s-a perimat, acestea nu au fost reținute de către prima instanță. Astfel, potrivit art. 389 C.proc.civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără a fi urmat de alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei. Cu toate acestea, art. 390 C.proc.civ. stabilește că dispozițiile art. 389 C.proc.civ. nu se aplică atunci când legea încuviințează executarea fără somație. Or, executarea silită împotriva contestatoarei în cadrul dosarului de executare 98/2009 și 729/2012 s-a făcut și în modalitatea popririi, formă a executării silite care este încuviințată fără a fi necesară emiterea unei somații, astfel cum prevede art. 454 C.proc.civ. Drept urmare, prima instanță a reținut că susținerile contestatoarei privind perimarea executării silite sunt neîntemeiate, deoarece în modalitatea executării silite prin poprire perimarea nu operează, acest aspect fiind stabilit expres de art. 390 C.proc.civ.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, prima instanță a reținut că, prin cererea de executare silită înregistrată la executorul I. în data de 15 iulie 2009, intimata a solicitat obligarea contestatoarei la plata facturilor neachitate aferente perioadei 8 decembrie 2008
- 25 iunie 2009, în termenul general de prescripție de 3 ani.
Pe de altă parte, a mai reținut că potrivit clauzelor contractuale, înainte ca intimata să se îndrepte împotriva debitoarei pentru recuperarea finanțării neacoperite, avea obligația de a înstrăina bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing financiar, înstrăinare care a avut loc la data de 7 iulie 2009, astfel cum rezultă din contractul de leasing financiar nr. 28544 existent la f. 137-139 din dosarul de fond.
A mai reținut că în cuprinsul contestației la executare, contestatoarea a invocat și lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței. Raportat la acest aspect, prima instanță a reținut că, din actele depuse la dosarul de executare, respectiv calculul de închidere în cazul bunurilor recuperate și valorificate, rezultă obligațiile de plată ale debitoarei contestatoare, calculate la data de 7 iunie 2012, astfel încât intimata a făcut dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței. Pe de altă parte, prima instanță a constatat că, potrivit art. 379 alin. 4 C.proc.civ., o creanță are caracter lichid nu doar în cazul în care câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță, ci și în cazul în care aceasta este determinabilă cu ajutorul actului de creanță. Or, în cauză de față, instanța a apreciat că creanța intimatei este determinabilă cu ajutorul actului de creanță, care constituie și titlu executoriu, reprezentat de contractul de leasing financiar nr. 15223/2008, însoțit de calculul de închidere în cazul bunurilor recuperate și de situația facturilor neachitate, executarea silită fiind legală sub acest aspect.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a apreciat contestația la executare formulată de contestatoare, prin raportare la actele de executare cu care a fost învestită, ca fiind neîntemeiată, astfel încât, în temeiul art. 399 și urm. C.proc.civ. a respins-o.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., prima instanță a luat act de împrejurarea că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurenta
G. L., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că înțelege să critice sentința instanței de fond raportat atât la modalitatea în care a înțeles să rețină selectiv elemente din starea de fapt necesare în soluționarea fondului, cât și la modalitatea de interpretare și de aplicare a legii pentru speța judecată.
În ceea ce privește excepția perimării executării silite, recurenta a apreciat că se impunea a fi admisă, cu atât mai mult cu cât nici considerentele instanței de fond nu erau de natură să determine respingerea excepției invocate.
A arătat că instanța de fond a reținut pentru pronunțarea respingerii excepției perimării faptul ca în modalitatea executării silite prin poprire perimarea nu operează, acest aspect fiind stabilit expres de art. 390 C.proc.civ.
Recurenta a apreciat că instanța de fond nu a analizat anumite aspecte, determinând o soluție netemeinica si nelegala cu privire la această excepție.
A arătat că termenul de perimare este de 6 luni de la data ultimului act de executare săvârșit în dosarul execuțional, fiind în fapt o sancțiune ce se adresează creditorului care a lăsat dosarul în nelucrare. Actele de executare la care s-a raportat recurenta au fost încuviințările de executare silită, una emisă în 25 iunie 2010 și una în 25 august 2010, despre restul somațiilor existente în dosarul execuțional însăși instanța de fond reținând că sunt somații fără dovadă de comunicare către debitoare, astfel încât nu acestea nu pot fi luate în considerare ca acte începătoare de executare silită.
Calculând termenul de perimare de la data ultimei încuviințări, 25 augst 2010, perimarea s-a împlinit la data de 25 februarie 2011, termen până la care creditorul interesat nu a făcut niciun demers de executare.
Cu privire la aplicabilitatea art. 390 C.proc.civ., recurenta a apreciat că instanța de fond a îmbrățișat o opinie prin care a lărgit cadrul legal de aplicare a acestui text de lege, deoarece executarea silită fără somație este prevăzută în mod expres de dispozițiile art. 454 C.proc.civ., menționându-se expres că doar poprirea beneficiază de acest tratament legislativ distinct, toate celelalte forme de executare necesitând emiterea unei somații. A apreciat eronată interpretarea
primei instanțe în sensul că dispozițiile art. 390 C.proc.civ. s-ar putea aplica și pentru situațiile în care avem de a face cu alte forme de executare decât poprirea, considerând că astfel se adaugă la acest text de lege, încălcându-se chiar principiile de drept avute în vedere de legiuitor la redactarea textelor invocate.
A arătat că pentru prezenta speță trebuie avut în vedere și faptul că existența unei cereri cu petite care menționează forme de executare cumulative nu poate să determine decât urmarea procedurii de executare cu emiterea somației, constatându-se totodată existența perimării pentru lăsarea dosarului în nelucrare, pentru cererea de executare privită ca un întreg. Dacă s-ar interpreta altfel textele de lege invocate, art. 389, art. 390 coroborat cu art. 387 și art. 454 C.proc.civ. s-ar ajunge la concluzia că dacă într-o cerere de executare există un petit de poprire a conturilor, executarea silită nu se perimă niciodată.
A mai arătat că, în speță, atâta timp cât se poate observa că de la ultimul act de executare, respectiv încuviințarea din 25 august 2010 și până la actele de executare săvârșite în 2012 creditorul a lăsat dosarul în nelucrare, perimarea trebuia constatată pe cale de excepție.
Ca o consecința a perimării, a arătat recurenta, curgerea prescripției poate și trebuie să fie constatată pentru toate debitele incluse în dosarul execuțional nr. 98/2009, pentru care termenul de 3 ani prevăzut de lege se împlinise anterior oricărui alt act de executare efectuat în dosarul nr. 729/2012. În consecință, toate facturile scadente până la 1 august 2009 și incluse în dosarul execuțional sunt prescrise, efectul întreruptiv al prescripției neputând beneficia pârâtei ca urmare a constatării perimării dosarului execuțional nr. 98/2009.
A mai arătat că, tot ca o consecință a perimării, dosarul execuțional nr. 279/1 august 2012 ar trebui privit ca un dosar distinct, existând o nouă cerere de executare silită care se impunea a fi încuviințată. Ca urmare a lipsei încuviințării acestei cereri, sancțiunea aplicabilă este constatarea nulității actelor de executare săvârșite în acest dosar. Prin urmare, chiar și facturile care, eventual, nu ar fi fost prescrise prin aplicarea termenului de 3 ani pentru facturile scadente emise până la 1 august 2009, celelalte facturi incluse în noul dosar de executare vor fi afectate de constatarea nulității actelor de executare în noul dosar, determinând inexistența vreunor sume de bani datorate creditoarei.
Pe fondul cauzei, a arătat că, independent de faptul dacă toate sau în parte susținerile pe calea unor excepții procedurale vor fi admise sau nu, existența debitului cert, lichid și exigibil despre care face vorbire creditoarea la demararea executării este afectată atât din perspectiva dispozițiilor art. 13 din contractul de leasing nr. 15203/2008, cât și din perspectiva termenelor decalate indicate de creditor de reziliere a contractului de leasing la data de 17 septembrie 2009 și relocarea mașinii din 7 iulie 2009.
Reținând faptul că plata oricărei sume poate și trebuie să fie determinată conform unui contract de leasing semnat și acceptat de părți doar de emiterea unor facturi fiscale, orice altă interpretare în susținerea existenței debitului cert, lichid și exigibil pare a fi netemeinică și nelegală. O astfel de interpretare eronată este apreciată că ar da posibilitatea creditorului la îmbogățire fără justă cauză, cu atât mai mult cu cât a eludat dispozițiile legale prin neemiterea facturilor, neplătind impozitul și taxa pe valoarea adăugată la momentul generării prestației pe care și-a asumat-o prin semnarea contractului de leasing.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa la dezbateri.
În drept, a invocat art. 304 pct. 9, art. 242 și art. 274 C.proc.civ. Recursul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinarea depusă la 21 octombrie 2013, intimata SC I. L. ROMÂNIA I. SA a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului împotriva
sentinței civile nr. 7265/2013 pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
În susținerea poziției sale procesual,e intimata a arătat că la data de 13 septembrie 2008, la cererea recurentei, în calitate de utilizatoare, a încheiat, în calitate de finanțatoare, contractul de leasing financiar nr. 15223/13 septembrie 2008, având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra unui autoturism marca Toyota Yaris. Obiectul contractului de leasing îl reprezintă transmiterea de către societatea de leasing către utilizator a dreptului de folosință asupra autoturismului, în schimbul executării de către utilizator a obligaților financiare asumate.
La data de 28 mai 2009 intimata a reintrat în posesia bunului, contractul de leasing fiind reziliat din culpa exclusivă a utilizatoarei, pentru neachitarea ratelor de leasing la scadență, în baza pactului comisoriu de ultim grad prevăzut de art. 12.4.ii din contractul de leasing.
Având în vedere neexecutarea culpabilă a obligațiilor financiare asumate de recurentă, în patrimoniul intimatei s-a născut creanța în sumă de 69.251,19 lei, a cărei recuperare pe cale silită formează obiectul dosarului nr. 729/2012 al BEJ Cîmpian M. R. . Împotriva actelor de executare silită contestatoarea recurentă a formulat contestație la executare, contestație respinsă prin sentința atacată.
A apreciat că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.
Pe cale de excepție, intimata a invocat nulitatea recursului, arătând că potrivit art. 3021lit. c C.proc.civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
A arătat că recursul formulat de contestatoarea G. L. nu face referire la niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.proc.civ. și nici nu este motivat în drept.
Totodată, a apreciat că susținerile recurentei referitoare la excepția perimării executării silite nu sunt fondate. Astfel cum în mod corect a reținut instanța fondului, în speța de față executarea silită nu este perimată. Conform art. 389 C.proc.civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei. În caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. Dacă se face o nouă cerere de executare, se va face mai întâi, o nouă somație, la care nu se va mai alătura titlul ce se execută. Potrivit art. 390 C.proc.civ., dispozițiile art. 387 și 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație. De asemenea, nu se va notifica debitorului nici somația/nici titlul executoriu, când executarea se face potrivit art. 382.
A mai arătat că în conformitate cu art. 454 alin. 1, poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452 C.proc.civ., înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată.
Astfel, în cadrul dosarului de executare silită nr. 98/2010, instrumentat de executorii I., procedura de executare s-a efectuat prin poprirea conturilor bancare ale debitoarei. În aceste condiții, executarea silită nu este perimată, deoarece nu sunt aplicabile prevederile art. 389 C.proc.civ.
Mai mult decât atât, a arătat intimata, legiuitorul a instituit la art. 389 C.proc.civ. regula perimării executării silite, iar la art. 390 C.proc.civ. a
reglementat excepția de la această regulă, în cazul executării fără somație. Un astfel de caz este cel reglementat de art. 454 alin. 1 C.proc.civ., executarea prin poprire efectuându-se fără somație. Pe cale de consecință, conform art. 390 raportat la art. 454 alin. 1 C.proc.civ., a solicitat respingerea excepției perimării, ca nefondată.
În sprijinul acestei argumentații, intimata a solicitat instanței să aibă în vedere considerentele Curții Constituționale a României cuprinse în Decizia nr. 644/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 534/1 august 2012, prin care s-a statuat că executarea silită fără somație nu se perima, prevederile art. 390 C.proc.civ. fiind constituționale: "în ceea ce privește raportarea la art. 390 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că legiuitorul și-a propus instituirea unei proceduri suple și rapide în vederea recuperării creditului pentru anumite cazuri în care ar fi posibilă tergiversarea îndeplinirii obligațiilor ce le incumbă debitorilor. Acești debitori, cărora nu li se comunică somația se află într-o situație diferită față de ceilalți debitori, determinată de modul specific de executare a creanțelor.";
De asemenea, a invocat cu titlu de jurisprudența sentința civilă nr. 18472/28 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B. în dosarul nr._, prin care s-a confirmat soluția de respingere a excepției perimării, în cazul executării silite prin poprire.
Referitor la susținerile recurentei referitoare la excepția prescrierii dreptului de a cere executarea silită, a arătat că acestea nu sunt fondate. Astfel cum a reținut în mod corect instanța fondului, procedura executării silite a început împotriva debitoarei la data de 15 iulie 2009, prin cererea de executare silită adresată executorului I. . Dreptul societății creditoare de a cere executarea silită a patrimoniului recurentei s-a născut la data de 28 mai 2009, când contractul de leasing a fost reziliat, din culpa exclusivă a debitoarei. Prin urmare, procedura executării silite a început înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 405 C.proc.civ.
A învederat că, în conformitate cu art. 4052lit. c C.proc.civ., cursul prescripției extinctive se întrerupe la data trimiterii cererii de executare silită spre executor.
Așadar, a apreciat că a demonstrat faptul că a pus în executare silită titlul executoriu reprezentat de contractul de leasing, în termenul legal mai sus invocat. Procedura executării silite începută de executorii I. a fost continuată de executorul judecătoresc Cîmpian Minai R., conform art. 5 din Legea privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare nr. 287/2011. Pe cale de consecință, a apreciat că dreptul de a cere executarea silită a creanței generate de contractul de leasing nu a fost prescris, iar excepția invocată de recurentă este nefondată.
În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, intimata a arătat că nici acesta nu sunt întemeiate. Astfel cum în mod corect a reținut instanța fondului, a demonstrat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței prin prevederile contractului de leasing și prin "calculul de închidere în cazul bunurilor recuperate și valorificate"; emis la data de 7 iunie 2012 pentru utilizatoarea G. L. .
A învederat că recurenta nu a achitat la scadență ratele de leasing datorate, astfel cum rezultă din documentul intitulat "situația ratelor";, anexat întâmpinării. Pe cale de consecință, rezilierea a intervenit la data de 28 mai 2009, din culpa exclusivă a utilizatoarei, ca urmare a nerespectării obligației de a achita la scadență ratele de leasing și celelalte obligații financiare, conform art. 12 "încetarea contractului";- pct. 12.4. ii din contractul de leasing.
A mai arătat că debitoarea a continuat să folosească bunul de leasing până la data de 10 iunie 2009, când a fost recuperat de intimată, astfel cum rezultă din procesul - verbal de predare - primire atașat. La data de 7 iulie 2009 autoturismul a fost vândut unui terț dobânditor, pentru prețul de 27.891,77 lei, astfel cum rezultă din factura atașată.
A învederat că obiectul dosarului execuțional nr. 729/2012 îl reprezintă recuperarea creanței născute în patrimoniul său ca și consecință a încetării contractului, înainte de termen. În baza art. 13 din contractul de leasing, în situația în care raporturile juridice dintre părțile litigante încetează din culpa exclusivă a utilizatorului, acesta datorează finanțatorului diferența dintre capitalul finanțat și nerambursat, dobânda aferentă, penalitățile contractuale neachitate, comisionul de recuperare, facturile neachitate și suma obținută din vânzarea bunului de leasing. În aceste condiții, s-au calculat în sarcina contestatoarei obligațiile de plată în sumă totală 69.251,19 lei, astfel cum rezultă din "calculul de închidere în cazul bunurilor recuperate și valorificate";, emis la data de 7 iunie 2012. Compunerea creanței, prin raportare la prevederile contractului de leasing și ale legislației aplicabile se prezintă astfel: 27.493,54 lei reprezintă diferența de capital finanțat la data rezilierii contractului de leasing financiar, astfel cum rezultă din "situația ratelor";. Diferența de capital finanțat reprezintă suma tuturor ratelor de leasing rămase de achitat de către utilizator, în baza art. 13 al contractului de leasing și art. 10 lit. d, art. 15 din OG nr. 51/1997; 4.878,35 lei reprezintă dobânda calculată la diferența de capital finanțat, astfel cum rezultă din "situația ratelor";. Valoarea dobânzii a fost calculată în temeiul art. 10.6. si art. 13 din contractul de leasing, raportate la art. 10 lit. d și art. 15 din OG nr. 51/1997 pentru ratele de leasing pe care contestatoarea le mai avea de achitat până la data finalizării contractului de leasing, 48.765,15 lei reprezintă valoarea penalităților de întârziere la facturile fiscale emise de intimată și neachitate de recurentă. P. itățile de întârziere au fost calculate în procent de 0,35 % din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 10.9.1. din contractul de leasing și art. 10 lit. d și f din OG nr. 51/1997. Modul de calcul al penalităților rezultă din situația penalităților de întârziere, anexată întâmpinării; 4. 264,61 lei reprezintă valoarea primelor de asigurare achitate de intimată către asigurător în locul utilizatorului, în condițiile art. 9 din contractul de leasing și art. 5 din OG nr. 51/1997. Calculul primelor de asigurare rezultă din situația asigurărilor anexată întâmpinării; 3.272,54 lei reprezintă comisionul de recuperare datorat conform art. 13 din contractul de leasing și art. 10 lit. d și f din OG nr. 51/1997; 12.468,77 lei reprezintă valoarea facturilor neachitate, astfel cum rezultă din
"situația facturilor neachitate"; anexată întâmpinării. Această sumă este datorată conform art. 10 din contractul de leasing și art. 10 lit. d și f din OG nr. 51/1997; total: 96.744,73 lei. Din totalul de 96.744,73 lei a fost scăzută suma de 27.891,77 lei reprezentând prețul obținut în urma vânzării autoturismului ce a format obiectul contractului de leasing, rezultând suma totală de 69.251,19 lei ce reprezintă creanța ce formează obiectul executării silite.
A mai arătat că susținerile recurentei privind faptul că obligarea la plata creanței în cuantum de 69.251,19 lei ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză sunt lipsite de suport juridic și contractual. Prin încheierea contractului de leasing, recurenta a primit cu titlu de finanțare suma de 5.884,50 euro (fără TVA), care trebuia restituită prin plata unui număr de 60 de rate de leasing, conform planului de eșalonare. Această finanțare trebuie recuperată în totalitate de la utilizator, în caz contrar, pentru finanțator ar fi o pierdere evidentă, fără de care activitatea economică nu poate continua. Codul civil recunoaște dreptul intimatei de a solicita restul ratelor de leasing ce nu au fost achitate. Conform
art. 1084 C.civ. vechi, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, afară de excepțiile și modificările mai jos menționate. Potrivit art. 1085 C.civ. vechi, debitorul nu răspunde decât de daunele-interese care au fost prevăzute sau care au putut fi prevăzute la facerea contractului, când neîndeplinirea obligației nu provine din dolul său. Potrivit art. 1086 C.civ. vechi, chiar în cazul când neexecutarea obligației rezultă din dolul debitorului, daunele-interese nu trebuie să cuprindă decât aceea ce este o consecință directă și necesară a neexecutării obligației, iar potrivit art. 1087 C. civ. vechi, când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare dreptul daune-interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare nici mai mică.
A arătat că ratele de leasing trebuie restituite în totalitate, acestea reprezentând finanțarea acordată și, prin urmare, prin neachitarea lor, prejudiciul înregistrat este evident. De asemenea, conform planului de eșalonare a ratelor de leasing, recurenta trebuia să achite, odată cu plata fiecărei rate, o dobândă convențională. Aceasta se modifică trimestrial, în funcție de modificarea EURIBOR, care este calculat de Banca Centrală Europeană. Restituirea dobânzii aferente fiecărei rate de leasing reprezintă beneficiul pe care intimata trebuie să îl obțină în urma finanțării acordate utilizatorului. Conform art. 1084 C.civ. vechi, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, afară de excepțiile și modificările mai jos menționate. Așadar, aceste două categorii de debite nu reprezintă altceva decât recuperarea în totalitate a finanțării acordate (prejudiciul efectiv suferit) și dobânda contractuală (beneficiul nerealizat în urma finanțării acordate). În condițiile în care din sumele calculate în sarcina utilizatorului s-a scăzut sumele achitate de recurentă, precum și cele provenite din vânzarea bunului de leasing, nu se poate concluziona că recuperarea creanței ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză.
A învederat că prin recuperarea acestor sume nu poate fi vorba de o îmbogățire fără justă cauză, ci de repararea unui prejudiciu care este prevăzut atât în contractul de leasing, cât și în Codul civil.
A mai arătat că aceste principii sunt preluate și în Noul Cod Civil. Astfel, art. 1.531 NCC prevede că creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care 1-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit la stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
Pe cale de consecință, a apreciat că debitul stabilit în sarcina recurentei respectă toate clauzele contractului de leasing și prevederile legale în materie, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
În drept, a invocat art. 115 C.proc.civ.
Cu titlu preliminar, tribunalul are în vedere faptul că contestația la executare a fost introdusă la data de 7 septembrie 2012 și are ca obiect acte de executare efectuate în baza titlului executoriu - contractul de leasing financiar nr. 15223/23 aprilie 2008.
Prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul reține că raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, iar efectele lor în curs de desfășurare nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de
art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de OG 51/1997 și Codul comercial din 1887, ca legi speciale și de Codul civil din 1864, ca lege generală.
Din perspectivă procedurală, legea aplicabilă este codul de procedură civilă din 1865, în forma în vigoare la 7 septembrie 2012.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art. 304, art. 3041și art. 312 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
O primă chestiune care trebuie tranșată în cauză este legată de perimarea executării care a format obiectul dosarului executorului I. nr. 98/2009.
Prin cererile de încuviințare a executării silite datate 15 iulie 2009, 28 mai 2010 și 15 iulie 2010 (f.46, f.86 și f. 87 din dosarul de fond), creditoarea intimată SC I. L. I. SA a solicitat demararea executării silite a titlului executoriu - contractul de leasing financiar nr. 15223/23 aprilie 2008 - în toate formele admise de lege: poprire, executare silită mobiliară și executare silită imobiliară.
Prin încheierile nr. 10900/25 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. _
, respectiv nr. 13454/25 august 2010, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a încuviințat executarea silită a titlului executoriu - contractul de leasing financiar nr. 15223/23 aprilie 2008 - împotriva debitoarei recurente.
Dat fiind faptul că contestatoarea recurentă nu a contestat încuviințarea executării silite a aceluiași titlu executoriu de două ori împotriva sa, tribunalul, având în vedere și principiul tantum devolutum quantum appellatum, nu va analiza acest aspect al executării silite.
În conformitate cu art. 389 alin. 1-3 și art. 390 C.proc.civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei …Dacă se face o nouă cerere de executare, se va face mai întâi o nouă somație, la care nu se va mai alătura titlul ce se execută. Dispozițiile art. 387 și art. 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație.
Într-adevăr, art. 454 alin. 1 C.proc.civ. prevede că poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată.
Din coroborarea normelor legale mai sus arătate, rezultă că sancțiunea perimării nu operează pentru executarea silită desfășurată sub forma popririi, însă perimarea este pe deplin operantă în ceea ce privește celelalte forme de executare silită desfășurate chiar în același dosar execuțional. Dispozițiile art. 390 alin. 1 C.proc.civ. au caracter de excepție față de cele ale art. 389 C.proc.civ. și, în consecință, sunt de strictă interpretare, aplicarea lor neputând fi extinsă pentru formele de executare silită desfășurate simultan în același dosar execuțional și care presupun emiterea somației prevăzute de art. 387 C.proc.civ.
- executarea silită mobiliară și cea imobiliară - .
Prin urmare, dat fiind faptul că somația întocmită de executorul I. conform art. 387 C.proc.civ., nedatată, aflată la f. 81 în dosarul de fond și, respectiv, somația mobiliară întocmită de executorul I. conform art. 411 C.proc.civ. la 29 octombrie 2010 nu au fost urmate de niciun alt act de executare silită mobiliară sau imobiliară în termen de 6 luni.
Desigur, somațiile respective sunt inopozabile debitoarei recurente, deoarece nu i-au fost comunicate, iar debitoarea este îndreptățită să ignore existența lor ca acte de executare.
Cât privește executarea silită sub forma popririi, tribunalul reține că înființarea popririi are loc prin emiterea adresei de înființare către terțul poprit, acestuia devenindu-i opozabilă adresa de la comunicare, iar debitorului i se comunică înființarea popririi în scop de opozabilitate.
Dat fiind faptul că executorul I. nu a comunicat adresa de înființare a popririi de la f. 92 terțului poprit și nu a înștiințat debitoarea recurentă despre înființarea popririi, necomunicându-i notificarea de la f. 93, executarea silită prin poprire este inopozabilă debitoarei, aceasta putând ignora existența ei ca formă de executare silită.
Consecința necomunicării actelor de executare silită către debitoare este inopozabilitatea lor, astfel încât debitoarea este în drept să se prevaleze de neefectuarea vreunui act de executare silită împotriva sa timp de 6 luni după încuviințarea executării silite (oricare ar fi data la care ne-am raporta: 25 iunie 2010, data pronunțării încheierii nr. 10900 în dosarul nr._ sau 25 august 2010, data pronunțării încheierii nr. 13454 în dosarul nr._ ) și să invoce perimarea actelor de executare silită.
În consecință, la data de 1 august 2012, când intimata s-a adresat BEJ Cîmpian M. R., executarea silită a titlului executoriu - contractul de leasing financiar nr. 15223/23 aprilie 2008 - se afla în situația prevăzută de art. 389 alin. 3 C.proc.civ.: "Dacă se face o nouă cerere de executare, se va face mai întâi o nouă somație, la care nu se va mai alătura titlul ce se execută.";, respectiv executarea silită se afla în stadiul anterior efectuării vreunui act de executare. În condițiile în care primul act de executare este, de regulă, somația, iar în prezenta speță, în dosarul execuțional I., primele acte de executare (inopozabile recurentei, așa cum s-a arătat mai sus) au fost somația și poprirea, perimarea actelor de executare nu afectează încuviințarea executării silite, care rămâne să își producă efectele în dosarul execuțional nr. 729/2012 al BEJ Cîmpian M. R.
.
Cât privește incidența excepției prescripției executării silite, tribunalul are în vedere faptul că, intervenind perimarea executării silite pentru actele de executare din dosarul execuțional I. nr. 98/2009, executarea silită prin raportare la care trebuie determinată incidența prescripției este aceea care formează obiectul dosarului execuțional nr. 729/2012 al BEJ Cîmpian M. R., care s-a format pe baza cererii de continuare a executării silite din 1 august 2012.
În consecință, aplicând dispozițiile art. 405 alin. 1 teza I C.proc.civ., potrivit cărora dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani de la data la care titlul pus în executare a devenit executoriu, tribunalul reține că prescripția executării silite afectează toate sumele datorate de debitoarea recurentă creditoarei intimate în temeiul titlului executoriu care au devenit scadente înainte de 1 august 2009, prin raportare la data cererii de executare silită care produce efecte în prezenta cauză: cererea creditoarei intimate de continuare a executării silite din 1 august 2012.
Verificând sumele a căror executare silită nu este prescrisă, prin raportare la scadențele lor, tribunalul reține că, în speță, condiția de a nu fi prescrise este îndeplinită pentru sumele din următoarele facturi fiscale: ILIRO 11618594/27 iulie 2009, scadentă la 14 zile de la emitere, la 10 august 2009, în valoare de 11,90 lei (f.74 dosar fond), ILIRO 11638883/27 iulie 2009, scadentă la 14 zile de la emitere, la 10 august 2009, în valoare de 180 lei (f.75 dosar fond), ILIRO 11648367/25 august 2009, scadentă la 14 zile de la emitere, la 8 septembrie
2009, în valoare de 3499,81 lei (f.76 dosar fond), ILIRO 117225051/10 iunie 2010, scadentă la 24 iunie 2010, în valoare de 11,90 lei (f.77 dosar fond) și ILIRO 11747715/10 septembrie 2010, scadentă la 24 septembrie 2010 (f.78 dosar fond).
P. itățile de întârziere datorate de debitoarea recurentă la momentul întocmirii situației de care s-a prevalat intimata creditoare, 7 iunie 2012, aferente sumelor mai sus arătate, conform art. 10.9.1 din contractul de leasing financiar nr. 15223/23 aprilie 2008, de 0,35% pe zi de întârziere, sunt: pentru factura ILIRO 11618594/27 iulie 2009, pentru 1032 zile de întârziere, 42,98 lei; pentru factura ILIRO 11638883/27 iulie 2009, pentru 1032 zile de întârziere, 650,16 lei; pentru factura ILIRO 11648367/25 august 2009, pentru 1003 zile de întârziere, 12.286,08 lei; pentru factura ILIRO 117225051/10 iunie 2010, pentru 714 zile întârziere, 29,74 lei; și pentru factura ILIRO 11747715/10 septembrie 2010, pentru 622 zile, 27 lei.
În consecință, sumele neprescrise pentru care creditoarea intimată putea cere continuarea executării silite BEJ Cîmpian M. R. aveau o întindere totală de: debit principal: 3716,01 lei + penalități de întârziere la 7 iunie 2012: 13035,96 lei => total: 16.751,97 lei.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 teza I C.proc.civ., coroborat cu art. 3041C.proc.civ. și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul formulat de recurenta G. L., în contradictoriu cu intimata SC I. L. ROMÂNIA I. SA, împotriva sentinței civile nr. 7265/23 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va modifica în parte, după cum urmează:
În temeiul art. 389 C.proc.civ. va admite excepția invocată de către contestatoare, aceea de perimare a actelor de executare din dosarul nr. 98/2009 al executorului nebancar al SC I. L. ROMÂNIA I. SA și va constata perimate actele de executare întocmite de către acesta.
În temeiul art. 405 C.proc.civ. va admite excepția prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea silită, invocată de către contestatoare, în ceea ce privește actele de executare din dosarul execuțional BEJ Cîmpian M. R., vizând debitele înscrise în facturile fiscale emise până la data de 25 iunie 2009 și, în consecință, va anula actele de executare care depășesc debitul total de 16.751,97 lei. Va menține actele de executare întocmite pentru un debit total în sumă de 16.751,97 lei.
Având în vedere culpa procesuală a intimatei SC I. L. I. SA și soluția de admitere în parte a contestației la executare, tribunalul, în temeiul art. 274 și art. 276 C.proc.civ., coroborate cu art. 23 alin. 1 lit. e din Legea nr. 146/1997, va obliga intimata SC I. L. ROMÂNIA I. SA să plătească contestatoarei suma de 5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond reprezentând timbru judiciar și va dispune restituirea către contestatoare a sumei de 147,07 lei, achitată la fond, cu titlu de restituire parțială de taxă judiciară de timbru, respectiv o va obliga pe intimată să plătească recurentei suma de 52 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul formulat de recurenta G. L., în contradictoriu cu intimata SC I. L. ROMÂNIA I. SA, împotriva sentinței civile nr. 7265/23 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, după cum urmează:
Admite excepția invocată de către contestatoare, aceea de perimare a actelor de executare din dosarul nr. 98/2009 al executorului nebancar al SC I.
L. ROMÂNIA I. SA și constată perimate actele de executare întocmite de către acesta.
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea silită, invocată de către contestatoare în ceea ce privește actele de executare din dosarul execuțional BEJ Cîmpian M. R., vizând debitele înscrise în facturile fiscale emise până la data de 25 iunie 2009 și, în consecință, anulează actele de executare care depășesc debitul total de 16.751,97 lei. Menține actele de executare întocmite pentru un debit total în sumă de 16.751,97 lei.
Obligă intimata SC I. L. ROMÂNIA I. SA să plătească contestatoarei suma de 5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Dispune restituirea către contestatoare a sumei de 147,07 lei, achitată la fond, cu titlu de restituire parțială de taxă judiciară de timbru.
Obligă intimata să plătească recurentei suma de 52 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |
D. D. | F. | M. M. B. | A. VLAIC În CIC, semnează | În CO, semnează |
președintele instanței | prim-grefier |
Red./FIM/MM/2 ex./_
Judecător fond: d-na E. Pădurariu Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 536/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 31/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
