Decizia civilă nr. 536/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.536/2013
Ședința publică din data de 21 octombrie 2013 Instanța este compusă din :
PREȘEDINTE - D. M. D. JUDECATOR - F. -IANCU M. JUDECĂTOR - M. C. B.
GREFIER - A. VLAIC
Pe rol fiind recursul declarat de recurenta SC S. C. S. împotriva sentinței civile nr. 6045/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. F. P., M. M. și BCR SA, având ca obiect în primă instanță, contestație la executare.
La apelul nominal efectuat în cauză, la ambele strigări, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că, la data de 25 septembrie 2013 s-a înregistrat la dosar, din partea recurentei, dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului, în cuantum de 97 lei și timbre judiciare în cuantum de 5 lei.
T. ul, în urma deliberării, apreciind cauza în stare de judecată, o reține în pronunțare în baza actelor și a probelor existente la dosar.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 6045/2013 pronunțată în ședința publică din data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins contestația la executare formulată de contestatorii M. F. P. și M. M. în contradictoriu cu S. J. S. A B. C. R. SA, ca fiind formulată față de o persoană fără capacitate procesuală, s-a respins contestația la titlu formulată de contestatorii M. F. P. și M. M. în contradictoriu cu B.
C. R. SA, ca tardiv formulată.
De asemenea s-a respins contestația la executare formulată de contestatorii M. F. P. și M. M. în contradictoriu cu intimata B. C.
R. SA, s-a admis contestația la executare formulata de contestatorii M. F.
P. și M. M., în contradictoriu cu intimata S.C. S. C. S.R.L., și, în consecință a anulat actele de executare silita emise in dosarul execuțional nr. 1362/ex/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Manchevici M., precum si executarea silită însăși, a luat act că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.
Analizând actele si lucrarile dosarului instanța a reținut că, contestatorii M.
F. P. și M. M. au incheiat cu B. C. R. SA, in calitate de creditori, Contractul de credit bancar nr. 200874047 in_, prin care a primit
un împrumut in suma de 62.500 euro, cu obligația de a-l rambursa in 300 rate lunare, cu o dobânda de 7,4% pe an, conform graficului de rambursare (f. 28-35 și 40-57.).
Creditoarea BCR SA a cesionat la data de_, in favoarea SC Bucharest Financial Plazza S., dreptul sau de creanța asupra sumei din Contractul de cesiune de creanțe nr. J554 din care și suma rezultată din contractul de credit nr. nr. 200874047/2008, astfel cum a rezultat din contractul de cesiune și accesoriile acestuia, precum și cererea de înscriere in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare întocmita de cesionar (f. 58-66, 105).
Ulterior, la data de_, creditoarea BCR SA a cesionat in favoarea SC
S. C. S. dreptul sau de creanța prin Contractul de cesiune de creanțe nr. J49/_ (f. 67-84)inclusiv suma rezultând din contractul de credit încheiat cu contestatorii.
Instanța a reținut că nu s-a făcut in vreun fel dovada notificării contestatorilor despre încheierea contractelor de cesiune, iar SC S. C. s-a adresat executorului judecătoresc pentru recuperarea debitelor restante.
Prin încheierea civila nr. 5270/CC/2012 pronunțata in dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. (f. 114), s-a încuviințat executarea silită împotriva contestatorilor, în baza titlurilor executorii contract de credit bancar nr. 200874047/2008 și a contractului de ipotecă.
De asemenea, executorul judecătoresc a procedat la întocmirea procesului verbal privind cheltuielile de executare și, prin somația din_ emisă de executorul judecătoresc și comunicată contestatorilor la data de_, s-a pus în vedere obligația de plată a sumei de 10.752, 31 lei cheltuieli de executare și 69.052, 51 euro cu titlu de debit, în baza titlurilor executorii contract de credit bancar, contract de ipotecă, în favoarea creditoarei SC S. C. (f. 115, 117 și123, 124).
In drept, potrivit art. 372 Cod procedură civilă "executarea silita se va efectua numai in temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.";
In același timp, conform art.120 din OUG nr. 99/2006 care guvernează raportul juridic dintre contestatoare si BCR SA, "contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii";.
De asemenea, potrivit art. 3731Cod procedură civilă, raportat la art. 3711alin. 3 si 3713alin. 1 Cod procedură civilă executarea silita are drept scop realizarea drepturilor recunoscute prin titlul executoriu in favoarea creditorilor.
Interpretând aceste dispoziții legale, a rezultat că aptitudinea unui contract de credit de a fi titlu executoriu se raportează la calitatea instituției de credit care l-a încheiat, instituție bancara care are ca obiect principal de activitate creditarea, astfel încât, în executarea cu celeritate a obligațiilor decurgând din contractele încheiate, legiuitorul a prevăzut caracterul de titlu executoriu al acestora, fără învestirea cu formulă executorie sau fără alta formalitate.
Or, în cauza dedusă judecății, titlul executoriu de care se prevalează SC S.
C. S., respectiv contractul de credit încheiat între BCR SA, în calitate de
împrumutător, și contestatori, în calitate de împrumutați, nu a stabilit în favoarea sa o creanță certă, lichidă și exigibilă datorată de către debitori, caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit bancar fiind conferit de lege doar în favoarea băncii împrumutătoare.
Conchizând, față de starea de fapt mai sus reținută in baza dovezilor administrate, s-a observat ca titlul executoriu constând în contractul de credit bancar privește altă persoana juridica decât pe intimata SC S. C. .
In același timp, contractul de cesiune de creanță de la dosar nu reprezintă un titlu executoriu, iar cesiunea de creanța nu transfera titlul executoriu ci doar creanța atestată de conținutul său, in limita stabilită prin contractul de cesiune si care constituie titlul cesionarului.
De asemenea, in cererea de înscriere in arhiva electronică de garanții reale mobiliare rezultă că ceea ce a solicitat intimata să se înscrie sunt creanțele rezultate din contractul de cesiune, iar nu din contractul de credit.
Prin urmare, intimata SC S. C. S. nu se poate prevala împotriva contestatoarei decât de propriul titlu, iar nu de contractul de credit încheiat de contestatori cu BCR, drept care instanța retine ca titularul cererii de executare silita nu face dovada ca este îndreptățit la realizarea dreptului pretins prin cererea de executare silita.
A rezultat așadar ca intimata SC S. C. S. nu poate opune contestatorilor contractul de credit de care se prevalează, iar prin actele de executare săvârșite de executorul judecătoresc s-a produs contestatorilor o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestora si a executării însăși.
Pe de altă parte, intimata BCR a susținut că nu are vreun interes in a solicita executarea silită a contractului de credit bancar și nici nu a făcut acest lucru.
Observând actele din dosarul execuțional nr. 1362/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Manchevici M. instanța a reținut că intimata BCR nu a formulat cerere pentru executarea silită a titlului executoriu contract de credit bancar nr. 200874047/2008 și prin urmare nu există vreo executare silită impotriva contestatorilor pornită la cererea intimatei BCR SA.
Prin urmare, instanța a respins contestația la executare formulată de contestatorii M. F. P. și M. M. în contradictoriu cu intimata BCR SA ca neintemeiata.
Având în vedere cele de mai sus, in temeiul art. 404 Cod procedură civilă instanța a admite contestația la executare formulata de contestatorii M. F.
P. și M. M. în contradictoriu cu intimata S.C. S. C. S.R.L si pe cale de consecința a dispus anularea tuturor actelor de executare silita (inclusiv a încheierii civile de încuviințare a executării silite nr. 5270/CC/2012 pronunțata in dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. ) emise in dosarul execuțional nr. 1362/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Manchevici M., precum si a executării silite însăși.
Văzând disp. art. 274 Cod procedură civilă, raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, nu s-au acordat cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Împotriva acestei hotărâri, S.C. S. C. S.R.L. (denumita în continuare
"SCO"), în calitate de intimată, a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia și, pe cale de consecință, continuarea executării silite și acordarea de cheltuieli de judecată
În motivarea recursului, cu privire la aspectul reținut de către instanța de fond, respectiv la notificarea contestatorilor s-a apreciat ca se impune o discuție duală. Astfel, s-a pus în vedere faptul că încunoștiințaea reclamanților a avul loc atât cu privire la cesiunea dintre BCR și Bucharest Financial Plaza, prin notificarea nr. 3870527 din_ adresata către M. F. P. și prin notificarea nr. 3870525 din_ adresată către M. M., cât și cu privire la cesiunea dintre Bucharest Financial Plaza și SCO, prin notificarea nr. 4055693 din_ adresată către M. F. P. și prin notificarea nr.4125065_ adresata către M. M. .
Pe de altă parte, s-a apreciat că, in vederea încheierii valabile a contractului de cesiune nu este necesar acordul debitorului cedat. Reclamanților le-a fost adus la cunoștință faptul ca debitorul nu și-a respectat obligațiile prevăzute în contractul de credit și pe cale de consecință declararea scadenței anticipate a creditului este iminenta. De vreme ce împrumutatul nu s-a conformat celor învederate prin notificarea privind declararea scadenței anticipate creditul a fost declarat scadent. Practic, această sancțiune contractuală constă în faptul că debitorii nu mai pot beneficia de dreptul de a achita eșalonat ratele de credit.
Ulterior declarării scadenței anticipate a creditului, creanța certă, lichidă și exigibilă aferentă contractului de credit imobiliar a făcut obiectul unui contract de cesiune de creanță, contract față de care debitorul cedat a fost terț, iar SCO cesionar. Cu alte cuvinte calitatea de creditor a SCO a fost dobândită ca urmate a încheierii, în condițiile impuse de legea în vigoare, a contractului de cesiune.
Mai mult, cesiunea de creanță este un contract consensual, deci a fost valabil încheiată la momentul realizării acordului de voință. Părțile cesiunii de creanță sunt cedentul și cesionarul, respectiv banca și societatea. Pe cale de consecință, întrucât debitorul cedat nu a fost parte în contractul de cesiune, nu a fost necesar consimțământul său în vederea încheierii valabile a acestuia.
Din caracterul consensual al cesiunii de creanță reglementat de art. 1391 din vechiul C.civ., a rezultat că simpla remitere a titlului din care izvorăște creanța reprezintă executarea contractului de cesiune de creanță. Pentru ca cesiunea de creanță să fie opozabilă terților, inclusiv debitorului cedat, aceasta trebuia să îi fie notificată sau acceptată in scris de către debitor. Cele două condiții de opozabilitate nu trebuiau îndeplinite cumulativ, satisfacerea oricăreia dintre ele fiind suficientă.
S-a învederat faptul că, vechiul cod civil aplicabil contractului de cesiune mai prevede o anumită modalitate în care să fie notificat debitorul, astfel, termenul de "notificare" folosit trebuie înțeles lato sensu. Relevantă sub aspectul conturării noțiunii de "notificare" despre care au vorbit reclamanții a fost și
înscrierea contractului de cesiune de creanță la arhiva electronică de garanții reale mobiliare. Această înscriere a fost făcută în mod evident în scop de publicitate / opozabilitate, debitorii cedați având calitatea de terți în contractul de cesiune.
Astfel, potrivit art. 2 lit. a) coroborat cu art. 29 alin (1), Titlu VI (Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare) din Legea nr. 99/1999, privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice cesiunile drepturilor de creanță îndeplinesc condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție reala la arhiva electronica de garanții reale mobiliare.
Mai mult, prevederile art. 99 alin (l) din Legea nr. 99/1999 sunt în sensul că între cesiunea notificată debitorului sau acceptată de către acesta și cesiunea înscrisă la arhivă va avea prioritate cesiunea înscrisă.
Pe de altă parte, lipsa notificării sau a acceptării cesiunii de creanță de către debitorul cedat nu a avut nici o influentă asupra validității acestei operațiuni juridice, iar în ceea ce privește opozabilitatea, trebuia analizată exclusiv din perspectiva subiecților de drept cărora li s-a putut realiza plata în mod valabil, dar și a celorlalte modalități de stingere a creanței cedate în raporturile cu cedențul sau /și cesionarul.
Recurentul a arătat faptul că, în cazul în care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creanței ce a format obiectul cesiunii, acesta nu s-a putut prevala de inopozabilitatea acestei operațiuni pentru a paraliza procedurii de executare silită declanșată de cesionarul devenit creditor, pentru că nu ar justifica existența unui interes legitim în derularea unui astfel de demers și ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligația pe care șj-a asumat-o față de creditorul inițiali.
In legătură cu aprecierea instanței de fond, conform căreia contractul de credit încheiat între BCR SA, în calitate împrumutător și M. F. P., in calitate de împrumutător, respectiv M. M., in calitate de coplătitor, nu mai are valoare de titlu executoriu, după ce a avut loc cesiunea sa către SCO, aceasta apreciere fiind nefondată.
Conform art. 120 din OUG 99/_ privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, cu modificările și completările ulterioare: "Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii. "
Mai mult, s-a menționat că prevederile art. 374 din C.proc. civ., așa cum a fost introdus prin Legea nr. 459/2006 art. I, pct. 16, sunt extrem de clare:
"înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără a învestirea cu formulă executorie. "
S-a învederat că un astfel de înscris, excepție de la învestirea cu formulă executorie, a fost și contractul de credit nr. 200874047, încheiat între recurentă și intimată, înscris ce nu și-a pierdut valoarea de titlu executoriu în urma unei cesiuni. Mai mult, s-a apreciat că dacă s-ar admite faptul că prin contractul de credit s-ar stabili o creanța certă, lichidă și exigibilă numai în favoarea băncii împrumutătoare, per a contrario instituția cesiunii de creanță nu și-ar mai putea găsi aplicabilitate.
Recurentul a arătat că, potrivit contractului de cesiune, BCR a cesionat creanța certă, lichidă și exigibilă aferentă contractului de credit împreună cu orice alte drepturi, fructe și beneficii prezente și viitoare SCO. Astfel, orice drept al BCR izvorât din contractul de credit aparține SCO, inclusiv recunoașterea caracterului de titlu executoriu al contractului de credit.
În speță, BCR a cesionat creanța rezultată din contractul de credit, având în vedere faptul că acesta era scadent la momentul intervenirii cesiunii. Astfel cum a fost și notificată debitoarea, cedentul a cesionat creanța deținută împotriva acesteia, ocazie cu care nu se putea pierde caracterul de titlu executoriu al contractului de credit. SCO avea dreptul de a încasa creanța exigibilă, precum și dreptul de a executa garanțiile pentru acoperirea integrala a acesteia.
S-a precizat că, legea nu precizează in nici un mod ca în momentul cesionării creanței cuprinse într-un titlu executoriu recunoscut de lege, acest caracter executoriu fără îndeplinirea altor formalități s-ar pierde, or unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge - "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus";.
Pe de altă parte, s-a menționat că, efectul legal al cesiunii de creanța este acela de a transfera odată cu creanța și toate calitățile acesteia, inclusiv aceea de a fi cuprinsă într-un titlu executoriu.
Într-o interpretare eronată a legii, instanța de fond a reținut faptul că titularul cererii de executare silită nu face dovada că a fost îndreptățit la realizarea dreptului pretins prin cererea de executare întrucât nu putea opune contractul de credit de care s-a prevalat. Aceasta linie de argumentație vădit nelegală face abstracție de faptul că legea prevede calitatea de titlu executoriu a unui contract de credit indiferent de titularul creanței cuprinse în acest contract, singura condiție cerută fiind aceea de a fi încheiat, inițial, cu o instituție financiar bancară. Schimbarea titularului creanței prin efectul cesiunii nu poate conduce la pierderea calității de titlu executoriu prin efectul legii, de care se bucura contractul de credit supus executării.
Pe de altă parte, examinarea caracterului de titlu executoriu al contractului de credit depus de SCO a fost efectuată odată cu examinarea și admiterea cererii de încuviințare a executării silite. Efectul admiterii cererii de încuviințare a executării fiind definitiv, încheierea de admitere a executării neputând fi atacată cu nici o cale de atac.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, T. ul reține următoarele:
In ceea ce priveste chestiunea de drept dedusă judecății, aceea dacă caracterul de titlu executoriu al contractului de credit se apreciază exclusiv în persoana instituției bancare și a debitorului împrumutat sau se aplică și cesionarului în cazul cesiunii de creanță a contractului de credit, T. ul retine in primul rand ca, potrivit art. 120 din O.U.G. 99/2006 contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală încheiate de instituțiile de credit constituie titluri executorii.
Așadar, valoarea de titlu executoriu al unui înscris, altul decât o hotărâre judecătorească, trebuie expres statuată de legiuitor.
Însă, ca instrument juridic care conferă calitatea de creditor al obligației pecuniare, contractul de cesiune de creanță nu are natura juridică a unui contract de garanție( reală sau personală) în sensul celor arătate mai sus. Ca urmare, nu se poate extrapola caracterul de titlu executoriu prevăzut de art. 120 din OUG 99/2006 în privința contractului de cesiune de creanță.
Este adevărat că cesiunea de creanță implică transmiterea creanței împreună cu accesoriile și garanțiile sale, potrivit ar. 1396 din vechiul Cod civil, aplicabil speței de față.
Potrivit art. 1396 din vechiul Cod civil vinderea sau cesiunea unei creanțe cuprinde accesoriile creanței, precum cauțiunea, privilegiul și ipoteca.
Noțiunea de creanță, de garanții, de accesorii privește materialitatea, substanța dreptului dedus judecății, iar nu atributul executorialității sale, aspect de drept procesual.
Cu toate acestea, este greșit a interpreta că transferul creanței implică și transmiterea valorii sale de titlu executoriu, întrucât caracterul de titlu executoriu al creanței nu este un accesoriu al dreptului cedat, ci un atribut pe care legiuitorul l-a prevăzut expres sau nu pentru acest contract. În cazul contractelor de garanție reală și personală aferente contractului de credit a fost reglementat în mod expres caracterul de titlu executoriu. În cazul cesiunii de creanță nu a fost prevăzut în mod expres acest caracter.
În același sens, T. ul reține că legiuitorul a înțeles să confere caracter de titlu executoriu contractului de credit în considerarea persoanei creditorului, respectiv a instituției de credit care acordă împrumutul bancar, titlul executoriu fiind raportat strict cu privire la obiectul său: debitul principal și accesoriile, precum și la subiectele sale: instituția bancară și debitorul.
Cesiunea de creanță reprezintă, pe de altă parte, un contract de sine stătător, care poate comporta transformări în planul întinderii dreptului de creanță și care poate fi și trebuie să fie, la rândul său, supus analizei judecătorului în ceea ce privește întinderea creanței pretinse pe calea unei acțiuni de drept comun, debitorul cedat având, la rândul său, posibilitatea invocării unor apărări, precum inopozabilitatea cesiunii de creanță, aspecte care privesc fondul dreptului, iar ulterior obținerii unui titlu executoriu, cesionarul creditor se poate adresa executorului judecătoresc în vederea executării silite.
In concluzie, in speta, T. ul apreciaza ,de asemenea, ca in mod intemeiat prima instanta a retinut ca ,după ce a avut loc cesiunea sa către SCO
,contractul de credit încheiat între BCR SA, în calitate împrumutător și M. F.
P., in calitate de împrumutător, respectiv M. M., in calitate de coplătitor, nu mai are valoare de titlu executoriu.
T. ul apreciaza deci ca nefondate criticile aduse de recurenta referitoare la aceea ca nu s-a retinut ca efect legal al cesiunii de creanța
si pe acela de a transfera odată cu creanța și toate calitățile acesteia, inclusiv aceea de a fi cuprinsă într-un titlu executoriu, respectiv pe acelea referitoare la faptul ca SCO ar fi dobandit calitatea de creditor
ca urmate a încheierii, în condițiile impuse de legea în vigoare, a contractului de cesiune.
In ceea ce priveste critica recurentei
, referitoare la aceea ca in mod neintemeiat nu s-a retinut ca prin inscrierea contractului de cesiune de creanță la
arhiva electronică de garanții reale mobiliare a realizat notificarea debitorilor cedati, deoarece această înscriere a fost făcută în mod evident în scop de publicitate / opozabilitate, T. ul o va respinge de asemenea ca nefondata, apreciind ca in mod intemeiat prima instanta a concluzionat ca nu s-a făcut in vreun fel dovada notificării contestatorilor despre încheierea contractelor de cesiune. In mod intemeiat prima instanta a avut in vedere si faptul ca, din cererea de înscriere in arhiva electronică de garanții reale mobiliare rezultă că ceea ce a solicitat intimata să se înscrie sunt creanțele rezultate din contractul de cesiune, iar nu din contractul de credit.
In concluzie, vazand considerentele expuse deja si dispozitiile art. 372 Cod procedură civilă, potrivit carora "executarea silita se va efectua numai in temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu";, in cauza T. ul retine ca titlul executoriu de care se prevalează SC S. C. S. privește altă persoana juridica decât pe SC S. C.
S. si apreciaza ca in mod intemeiat prima instanta a retinut ca nu exista un titlu executoriu care sa justifice executarea silita la cererea SC S. C. S. .
In consecinta, T. ul va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta SC S. C. S. impotriva sentintei civile nr. 6045/_, pronuntata de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta SC S. C. S. impotriva sentintei civile nr. 6045/_, PRONUNȚATĂ DE Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
D. .M. D. F. | -IANCU M. | M. C. B. A. VLAIC |
In concediu pt. ingrijirea copilului Semneaza presedintele instantei
Red.DMD/AA
2 ex./_ .
Judecator fond D. C. Judecatoria C. -N.
| ← Decizia civilă nr. 213/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 537/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
