Decizia civilă nr. 214/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.214/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este compusă din: PREȘEDINTE: C. C. JUDECĂTOR: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: T. B.
S-au luat spre examinare recursul declarat de recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE C. F. "C. "; SA prin sucursala "C.R.E.I.R. CF"; C.
împotriva sentinței civile nr.23036 pronunțată la data de_ de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, privind și pe intimații SC E. F. SA A. și S. L. C. F. C., cauza având ca obiect în primă instanță contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatei SC E. F. SA, d-na consilier juridic D. C., cu delegație depusă la acest termen de judecată, lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, verificându-și competența, prin raportare la prevederile art.1591alin.2 coroborat cu art.2 pct.3 Cod.proc.civ., apreciază că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost formulat în termen.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile, cereri în probațiune de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului formulat și menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond, raportat la motivele expuse pe larg în cuprinsul notelor de ședință. De asemenea, arată că nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând constată că, prin sentința civilă 23036/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, a fost respinsă contestația la executare, formulată de contestatoarea COMPANIA NAȚIONALĂ DE C. F. C. SA prin S. C. R. DE E., Î.
ȘI R. CF C. în contradictoriu cu intimații SC E. F. SA prin S. DE F. A E. RGIEI ELECTRICE TRANSILVANIA NORD C. -N. și S.
L. C. F. C. .
În motivarea sentinței prima instanță a reținut faptul că modul de distribuire a sumei rezultate din executarea realizată prin procesul verbal încheiat la data de_ de către BEJ Șortan I. Călin, în cadrul celor patru dosare execuționale nr. 308/2011, nr. 309/2011, nr. 17/2012 și nr. 262/2012, având ca debitoare pe contestatoare și creditori intimații din prezenta clauză, este legal distribuirea respectând disp. art. 563 C.pr.civ.
În acest sens, instanța a reținut că suma de 2.760.099,97 lei nu a fost suficientă pentru acoperirea tuturor creanțelor cuprinse în cele patru dosare execuționale astfel încât, prin raportare la dispozițiile legale anunțate s-au acoperit cheltuielile de executare din cele patru dosare execuționale în sumă de 253.706,44 lei, conform art. 563 lit. a C.pr.civ., apoi creanța creditorului
L., în integralitate, în sumă de 1.509.788 lei conform prev. art. 563 lit. b, C.pr.civ, suma de 996.515,53 lei fiind distribuită creditorului SC E. SA prin repartizare proporțională în cele trei dosare execuționale ale acestui creditor, prin raportare la prev. art. 563 alin. 2 C.pr.civ.
Prima instanță a mai reținut că celelalte motive de nelegalitate invocate de contestatoare se impun a fi respinse ca neîntemeiate.
În concret, referirea la prevederile OUG nr. 25/2012 s-a apreciat că nu putea fi formulată ca apărare în litigiul dedus judecății, ci doar în cadrul unei contestații la executare silită și că un act normativ al guvernului nu putea să transforme o creanță stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă cum este cazul în speță într-o creanță litigioasă sau condițională, cum susține contestatoarea, actul normativ dând părților doar posibilitatea de a ajunge la un acord cu privire la modul de stingere a datoriilor restante datorate de debitoare intimatei SC E. SA. De altfel, intimata a precizat prin întâmpinarea depusă la dosar faptul că nu a încheiat un acord cu partea adversă, prima instanță reținând faptul că creditoarea avea dreptul legal de a proceda la executarea silită a contestatoarei debitoare în baza titlului executoriu pe care îl deținea și nu pentru varianta propusă prin actul normativ.
Referitor la existența convențiilor de eșalonare încheiate între contestatoare, pe de o parte și angajații săi, pe de altă parte, judecătoria a reținut că executorul judecătoresc era obligat să se conformeze înțelegerii părților însă, în cazul în speță, deși au fost încheiate convenții de eșalonare, creditorii nu au formulat cereri de suspendare a executării silite, până la momentul întocmirii procesului verbal contestat.
Susținerea contestatoarei în sensul că suma poprită reprezenta plata drepturilor salariale și, pe cale de consecință, nu putea fi poprită decât după șase luni de la data înființării popririi, a fost considerată de prima instanță ca nefondată, întrucât nu putea fi invocată în cadrul litigiului în care nu se contestă actul de executare al popririi, ci modul de distribuire a sumei rezultate din poprire. În plus, s-a considerat că apărarea contestatoare este în contradicție cu celelalte apărări formulate în cauză, prin care s-a solicitat distribuirea acestei sume în exclusivitate creditorului SC ELECTRIC SA.
În privința motivelor de nelegalitate invocate de contestatoare prin înscrisul intitulat "Răspuns la întâmpinare";, instanța a apreciat că sunt tardiv formulate cu depășirea termenului prevăzut de art. 570 alin. 2 C.pr.civ, și că în plus se referă la împrejurări de fapt ulterioare încheierii procesului verbal de distribuire contestat.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a formulat recurs contestatoarea COMPANIA NATIONALĂ DE C. F. SA B. ESTI prin S. CREIR CF C., solicitând admiterea recursului, și în urma rejudecării cauzei, modificarea în întregime a sentinței atacate, cu consecința anulării procesului verbal de distribuire a sumei rezultate din executarea silită din data de_ și returnarea sumei poprite.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că valoarea reală a debitului restant, pe care recurenta era obligată să-l achite către SC E. SA, în dosarul execuțional nr. 262/2012 nu corespunde cu suma din somația emisă de executorul judecătoresc, întrucât, în cursul lunii iunie
2012 s-au efectuat operațiuni de compensare cu SC E. SA în valoare de 1.143.202,14 lei, conform ordinului nr. 9554957/_ și ordinului de compensare nr. 9554961/_, rămânând de achitat suma de 1.574.813,
15 lei. S-a mai susținut că creditoarea nu i-a comunicat executorului judecătoresc valoarea reală a creanței, motiv pentru care s-a formulat contestație la executare în dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei
C. -N., contestație admisă în parte.
Mai mult, se susține că sumele reținute în titlurile executorii puse în executare în dosarele execuționale nr. 308/2011 si nr. 309/2011 reprezintă penalități și nu consum de energie astfel încât, executorul judecătoresc nu a distribuit în mod corect sumele.
S-a mai susținut că, creanțele cuprinse în titlurile executorii menționate în procesul verbal de distribuire sunt creanțe litigioase și nu au caracterul cert stabilit de puterea judecătorească, fiind invocate prevederile OUG nr. 25/2012, act normativ cu putere de lege, intrat în vigoare ulterior emiterii titlurilor executorii, prin intermediul căruia puterea legislativă a intervenit în voința părților, stabilind că recurenta va achita debitul principal, cu condiția renunțării creditoarei la penalități, modificându-se astfel prin lege cuantumul obligației de plată a recurentei debitoarei față de creditoare.
M. ivul pentru care legislativul a intervenit în raporturile contractuale obligatorii dintre părți a reprezentat-o faptul că recurenta este o companie cu capital de stat și că datoriile acesteia constau într-un procent foarte mare în contravaloarea energiei electrice de tracțiune, între cele două părți, creditor și debitor fiind în curs de desfășurare procedurile tehnince pentru punerea în aplicarea actului normativ menționat.
Prin raportare la motivele invocate, recurenta a susținut că sunt incidente în cauză disp. art. 379 alin. 1 C.pr.civ., întrucât creanța nu este certă, lichidă și exigibilă și că, prin actul normativ invocat s-a procedat la transformarea creanței dobândite de creditor prin titlu executoriu, cu participarea puterii judecătorești într-o creanță condițională, sub condiție suspensivă, potrivit disp. art. 1400 NCC. Momentul împlinirii condiției suspensive se susține că îl reprezintă momentul renunțării creditoarei la penalități, de la acea dată născându-se în patrimoniul debitoarei obligația corelativă a achitării debitului principal, la valoarea stabilită de actul normativ.
S-a mai susținut că, la data de_, între recurentă și intimata SC
F. SA s-a încheiat convenția privind stingerea unor datorii ale companiei, iar cu OP nr. 2802/_ și OP nr. 2803/_ s-au achitat în totalitate debitele, astfel încât procesul verbal de eliberare sume rezultat din executare silită încheiat la data de_ este lovit de nulitate.
În drept au fost invocate disp. art. 219-316 și prev. art. 3041C.pr.civ. Intimata SC E. F. SA a depus la dosar la data de_ un înscris intitulat "Note de ședință";, solicitând respingerea recursului ca netemeinic și nefondat, cu menținerea în tot a hotărârii pronunțate de instanța de fond. În motivarea poziției procesuale, intimata a susținut că temeiul legal al executării silite demarate împotriva contestatoarei l-a constituit ordonanța civilă nr. 1603/2010 pronunțată de T. ul Bistrița-Năsăud, pentru dosar execuțional nr. 308/2011, ordonanța civilă nr. 289/2009, pronunțată de T. ul Bistrița-Năsăud, pentru dosarul execuțional nr. 309/2011, sentința civilă nr. 1095/2010, pronunțată de T. ul Bistrița-Năsăud pentru sumele solicitate în dosarul execuțional nr. 263/2012.
Intimata a mai susținut că suma de bani realizată prin executare silită se eliberează creditorului urmăritor până la acoperirea integrală a drepturilor sale și că eliberarea și distribuirea sumei realizate prin executare silită la data de_ s-a făcut cu citarea părților, procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc respectând condițiile de formă și fond cerute de prev. art. 388 și 569 C.pr.civ.
În plus, s-a susținut că modul de eliberare și distribuire a sumelor rezultate din executarea silită a respectat disp. art. 563 C.pr.civ., întrucât împotriva debitoarei s-a pornit executarea silită de mai mulți creditori, care aveau aceiași ordine de preferință, astfel încât suma realizată a fost împărțită proporțional cu creanța fiecăruia.
Intimata a mai susținut că apariția OUG nr. 25/2012 nu putea să aibă ca efecte transformarea unei creanțe stabilită printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă într-o creanță litigioasă și că la data de_ nu încheiase cu contestatoarea acordul prevăzut de actul normativ, astfel încât executarea silită a continuat în baza titlurilor executorii, eliberarea și distribuirea sumei fiind realizată cu respectarea normelor de procedură.
Celelalte intimate nu au formulat o poziție procesuală față de recursul declarat de contestatoare până la închiderea dezbaterilor, astfel încât tribunalul nu va lua în considerare întâmpinarea înregistrată la dosar la data de_, după închiderea dezbaterilor de S. L. C. F. .
Analizând sentința recurată prin raportare la motivele de recurs invocate, luând în considerare și apărările formulate de intimata SC E.
SA, ținând cont de dispozițiile art. 304, 3041și prevederile art. 312 C.pr.civ. tribunalul va respinge recursul formulat de contestatoare ca fiind nefondat reținând următoarele:
După cum a reținut prima instanță în considerentele sentinței recurate, executarea silită a fost demarată împotriva contestatoarei în cadrul a patru dosare execuționale în baza ordonanțelor civile nr.1603/_ (dosar execuțional 308/2011), nr. 289/_ (dosar execuțional 309/2011), a sentinței civile nr. 2067/_ pentru dosarul execuțional 17/2012 și a sentinței civile nr. 1095/_ pentru dosarul execuțional nr. 262/2012, executarea fiind demarată de doi creditori pentru recuperarea unor creanțe constate prin titluri executorii reprezentate de hotărâri judecătorești devenite titluri executorii, intrate în putere de lege, în urma dobândirii caracterului irevocabil ca urmare a respingerii căilor de atac prevăzute de lege.
Ca urmare a actelor de executare silită demarate de executorul judecătoresc pe parcursul executării silite au fost poprite din conturile debitoarei contestatoare sume distribuite în cele patru dosare execuționale, executorul întocmind la data de_ procesul verbal de eliberare a sumei rezultate din executarea silită, după prealabila citare a părților, în prezența debitoarei și a intimatei creditoare S. L. C. F. .
Suma de 2.762.009,97 lei poprită de executor a fost distribuită prin raportare la dispozițiile art. 563 C.pr.civ., în funcție de ordinea de prioritate prevăzută de lege.
T. ul apreciază că susținerile recurentei conform cărora creanțele cuprinse în titlurile executorii nu sunt certe lichide și exigibile, se impun a fi respinse ca fiind nefondate, dat fiind faptul că acestea rezultă din hotărâri judecătorești irevocabile ori din ordonanțe pronunțate în cadrul procedurii somației de plată, devenite de asemenea irevocabile în urma respingerii cererilor în anulare ori a neformulării căii de atac prevăzută de actul normativ.
Se impun a fi înlăturate și susținerile recurentei, conform cărora creanțele sunt litigioase prin raportare la prevederile OUG nr. 25/2012, întrucât acest act normativ a intrat în vigoare ulterior emiterii titlurilor executorii pe care instanțele le-au pronunțat, stabilind în sarcina recurentei obligațiile de plată ce au făcut obiectul dosarelor execuționale, în urma cărora a fost emis de executorul judecătoresc procesul verbal de distribuire și eliberarea sumelor rezultate din poprirea conturilor recurentei.
În plus, se impune a se menționa faptul că respingerea recursului ca nefondat este și o consecință a faptului că nu au nici o relevanță susținerile recurentei, conform cărora, prin actul normativ mai sus invocat, legislativul ar fi intervenit în raporturile dintre părțile litigante, ținând cont de interesele de natură publică și ar fi condiționat achitarea obligațiilor ce îi reveneau recurentei, obligații confirmate de pronunțarea unor hotărâri judecătorești irevocabile de renunțarea creditoarelor la plata penalităților de întârziere. Hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe au intrat în putere de lege, astfel încât prin OUG nr. 25/2012 nu era posibilă modificarea obligațiilor de plată stabilite în sarcina recurentei, creanțele având un caracter cert, lichid și exigibil, prin raportare la disp. art. 317 alin. 3 C.pr.civ.
Efectele actului normativ invocate de recurentă nu retroactivează, acestea producându-se doar pentru viitor, în condițiile în care nu s-a făcut nici dovada faptului că la data de_, între debitoare și creditoarea SC E.
F. SA s-a încheiat un acord despre care se face vorbire în cuprinsul OUG nr. 25/2012.
Nu sunt pertinente susținerile recurentei, conform cărora actul normativ menționat ar fi transformat creanța creditoarei prevăzută într-un titlu executoriu într-o creanță sub condiție suspensivă, potrivit, articolului 1400 N.C.C., întrucât, pe de o parte aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speță, iar pe de altă parte, întrucât în actul normativ nu se făcea referire în mod expres și neechivoc la creanța ce face obiectul prezentului litigiu.
Distribuirea, cu ocazia căreia s-a încheiat și procesul verbal din data de_ de eliberare a sumei rezultate prin executare silită, s-a făcut astfel, după cum a reținut și prima instanță, cu respectarea disp. art. 563 C.pr.civ., astfel încât nu există nici un motiv de nelegalitate care să impună anularea actului de executare încheiat de executorul judecătoresc.
Convenția depusă la dosar de recurentă, încheiată cu creditoarea la data de_, este ulterioară actelor a căror anulare se solicită, astfel încât nu se impunea a fi avută în vedere cu ocazia executărilor silite.
Față de considerentele mai sus reținute, ținând cont de disp. art. 312 alin.1, C.pr.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 23036 din_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, pe care o va menține în întregime.
Cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, întrucât recurenta este în culpă procesuală și nu i se cuvine plata cheltuielilor de judecată, iar intimata nu a solicitat plata acestora.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea COMPANIA NAȚIONALĂ DE C. F. C. SA prin sucursala "CREIR CF"; împotriva sentinței civile nr. 23036 din_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, | Judecători, | Grefier. | ||||
C. C. | H. | D. | B. M. | T. | B. |
Red.CC 2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 107/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 23/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
