Decizia civilă nr. 74/2013. Acțiune în constatare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.74/2013
Ședința publică din data de 4 februarie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: N. K. JUDECĂTOR: F. M. JUDECĂTOR: D. D. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind recursul declarat de recurenta SC N. S. împotriva sentinței civile nr. 7308/3 aprilie 2012 pronunțate de către Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata B. U.
M. PRIN E. U. C., cauza având ca obiect în prima instanță acțiune în constatare.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă în apărarea intereselor intimatei d-l avocat K. Oszkar, în substituirea d-lui avocat S. L. J., cu împuternicire avocațială de substituire aflată la fila 41, lipsind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar, în data de 1 februarie 2013, din partea intimatei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 960 lei pentru soluționarea în fond a litigiului.
T. ul pune în discuția reprezentantului intimatei lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate recurentei să complinească obligația dispusă în sarcina sa prin citația emisă, respectiv de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent recursului.
Reprezentantul intimatei nu se opune lăsării cauzei la a doua strigare.
Reluând cauza și apelul nominal, la cea de-a doua strigare, se constată lipsa părților.
T. ul, constată că recurenta, deși legal citată la data de 20 decembrie 2012, nu și-a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4086,43 lei și a timbrelor judiciare în sumă de 5,15 lei, dispusă în sarcina sa, motiv pentru care, ridică din oficiu, în temeiul dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 (republicată),excepția nelegalei timbrări a recursului și reține cauza în pronunțare asupra excepției
.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 7308/2012 pronunțată la data de 3 aprilie 2012 Judecătoria C. N. a admis cererea formulată de reclamanta B. U.
M. PRIN E. U. C. în contradictoriu cu pârâta SC N. S., constatându-se reziliat contractul de închiriere încheiat între reclamantă și pârâtă la data de_, începând cu data de_ . De asemenea s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în C. -N., Bd. 21 Decembrie
1989 nr. 14, parter, în suprafață de 104 m2, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 27,3 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că la data de_ între reclamanta B. U. M. PRIN E. U. C. și pârâta SC N. S. s-a încheiat un contract de închiriere pe o perioadă de
5 ani, având ca obiect suprafața de 104 m2, spațiu comercial, situat la parterul imobilului din C. -N., Bd. 21 Decembrie 1989 nr. 14, contra unei chirii lunare în cuantum de 2100 euro (f. 7-8). Prin actul adițional din data de 9 septembrie 2010 (f.9) s-a precizat că se poate rezilia unilateral contractul de către proprietar înainte de expirarea celor 5 ani stipulați în contract, dar nu mai devreme de 30 iulie 2012. Prin actul adițional nr. 2 din data de 20 mai 2011 s-a modificat cuantumul chiriei, cu începere de la 1 ianuarie 2011, stabilindu-se suma de 4000 lei lunar, s-a eșalonat plata chiriei restante și s-a stipulat un pact comisoriu expres de gr. IV, prin care s-a precizat că în cazul neachitării la termen a sumelor scadente, respectiv până în ultima zi a lunii, contractul se reziliază de plin drept, fără trecerea vreunui termen, fără a fi necesară notificarea chiriașului. De asemenea s-a precizat că restul clauzelor rămân neschimbate. (f.10).
S-a reținut de asemenea că potrivit art. 1429 C.civ. în vigoare la data încheierii contractului, locatarul are două îndatoriri principale, dintre care una este aceea că "trebuie să plătească prețul locațiunii la termenele statornicite";, iar conform art. 1439, al.2 C.civ., în caz când una din părți nu
împlinește îndatoririle sale principale, cealaltă parte poate cere desființarea contractului.
Prima instanță a mai reținut că potrivit art. 111 C.pr.civ. partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În cauză, având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligația principală de a achita chiria aferentă (astfel cum rezultă și din procesul verbal de conciliere din data de_, când a solicitat reducerea chiriei, eșalonarea plăților), reclamanta a solicitat să se constate că a intervenit desființarea contractului de închiriere încheiat între părți, cu începere de la_ .
Instanța de fond a apreciat că este întemeiată cererea reclamantei, fiind incident în cauză pactul comisoriu încheiat între părți, astfel că, datorită neachitării la termen a sumelor datorate cu titlu de chirie, a intervenit rezilierea de drept a contractului de închiriere, prin urmare, locatarul nu are nici un drept asupra imobilului în suprafață de 104 m2, spațiu comercial, situat la parterul imobilului din C. -N., Bd. 21 Decembrie 1989 nr. 14, reclamanta având calitatea de proprietar asupra acestuia.
Față de petitul 1 formulat de către reclamantă, făcând aplicarea principiului disponibilității, prima instanță a constatat reziliat contractul de închiriere încheiat între reclamantă și pârâtă la data de_, începând cu data de_ . Cum pârâta nu mai deține dreptul de a folosi acest imobil, posesia și folosința acestuia trebuie să revină proprietarului acestuia, respectiv reclamantei B. U. M. PRIN E. U. C. în baza dispozițiilor art. 480 Cod civ., conform cărora "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege";.
Prin urmare, având în vedere faptul că pârâta nu are nici un temei legal de a ocupa și folosi spațiul mai sus individualizat, instanța de fond a dispus
evacuarea acesteia din imobilul situat în C. -N., Bd. 21 Decembrie 1989 nr. 14, parter, în suprafață de 104 m2.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a invocat ca temei de drept art. 480 C.civ. Din precizările prezentate oral, la termenul din data de_, la solicitarea instanței, rezultă că primul petit este de fapt, întemeiat pe dispoz. art.111 C.pr.civ., iar art. 480 C.civ. este temeiul în care se solicită evacuarea pârâtei, cum de altfel s-a reținut și în considerentele prezentei hotărâri.
Prin urmare, prima instanță a reținut că față de dispoz. art 3 lit. a L. 146/1997 pentru cererile pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept nepatrimonial se datorează o taxă de timbru în valoare de 19 lei. In ceea ce privește petitul de evacuare, sunt incidente dispoz. art. 13 din L 146/1997, astfel că pentru acesta se datorează o taxa judiciară de timbru de 8 lei. Astfel, taxa de timbru judiciar datorată de către reclamant, este în cuantum total de 27 lei. In fapt, reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 4141 lei (f. 5, f.26), dispusă inițial de instanță, având în vedere temeiul de drept invocat în cererea introductivă, specific unei acțiuni în realizarea dreptului.
S-a reținut de asemenea că este vorba însă de o acțiune în constatare, astfel că diferența de 4114 lei apare ca fiind taxă judiciară de timbru nedatorată, în sensul art. 23, al.1 lit. a din L 146/1997. Restituirea taxei judiciare de timbru se poate face doar la cererea petiționarului, astfel că rămâne la latitudinea acestuia efectuarea demersurilor care se impun, cf art. 23 din L 146/1997.
Conform art. 24 al. 1, taxele judiciare de timbru plătite prin aplicarea și anularea de timbre fiscale mobile nu se restituie.
Prin urmare, având în vedere cererea reclamantei, dispoz. art. 274 C.pr.civ., instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 27,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S.C. N.
S.R.L. solicitând admiterea recursului, să dispună în principal casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond conform art.304 pct.5 coroborat cu art. 312 alin.5 și pe cale de consecință trimiterea spre rejudecare a cauzei Judecătoriei C. -N., iar în subsidiar, modificarea hotărârii în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. în sensul respingerii cererii formulate de către reclamantă ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că pârâtei recurente nu i s-a comunicat acțiunea introductivă, fiind astfel în imposibilitate de a-și pregăti apărarea. Mai mult, nici nu a fost legal citată. Acțiunea este inadmisibilă deoarece nu s-a efectuat procedura concilierii directe în conformitate cu art.720 ind.1 și urm. Cod proc.civ. cu privire la petitul de reziliere al contractului de închiriere. Consideră că acest petit este evaluabil în bani și constituie o cerere principală.
Prima instanță în mod eronat a considerat faptul că subscrisa nu și-a îndeplinit obligația principală de a achita chiria aferentă, astfel cum aceasta este prevăzută prin art. 1429 C.civ., fiind incident în cauza pactul comisoriu de gradul IV. Prima instanță a făcut trimitere la procesul verbal de conciliere din data de_, prin care recurenta a solicitat reducerea chiriei și eșalonarea plăților, considerând acest document drept o dovadă a faptului că nu și-a îndeplinit obligațiile ce decurgeau din raporturile de locațiune aflate în derulare la acel moment între cele două părți.
Or, subsecvent încheierii acestui proces verbal, astfel cum chiar instanța observă anterior, s-a încheiat între cele două societăți Actul adițional din data de_, prin care practic s-au novat raporturile contractuale existente între părți, stabilindu-se extrem de clar faptul că se modifica cu efect retroactiv cuantumul chiriei, începând cu luna ianuarie 2011, prin micșorarea acestuia până la suma de 4.000 lei lunar. De asemenea, obligațiile restanțe ale subscrisei au fost reeșalonate, în sensul că suma chiriilor restante de 44.000 lei urma a fi achitată lunar, în rate de câte 3.700 lei, eșalonate până în luna aprilie 2012. Recurenta s-a angajat ca în schimbul folosinței imobilului descris, să achite lunar suma de 7.700 lei, respectiv
7.300 lei în ultima luna - aprilie 2012.
A fost introdusa și clauza cuprinzând pactul comisoriu de gradul IV, care este evident că se referă la eventualitatea nerespectării de către recurentă a obligațiilor novate, respectiv de plată a sumei de 7.700 lei lunar, începând cu luna mai 2011. Prin urmare, prima instanță nu se putea în nici un caz baza pe documente aferente raporturilor comerciale anterioare actului adițional nr. 2, acestea fiind stinse ca urmare a încheierii acestuia, iar pactul comisoriu de grad IV se referă exclusiv la obligațiile asumate începând cu luna mai 2011, si nicidecum cele anterioare. În consecință, se impunea analizarea de către instanța de judecată a îndeplinirii obligației recurentei de a achita, lunar, suma de 7.700 lei către intimată.
Recurenta a mai arătat că la data introducerii acțiunii (_ ) total chirie datorata reclamantei era de 7.700 lei X 8 luni (mai-decembrie 2011), respectiv de 61.600 lei. Însă, recurenta și-a îndeplinit obligația de a achita lunar contravaloarea chiriei. A efectuat plăți în cuantum de 23.100 lei, lucru recunoscut de reclamantă, așa cum rezultă din precizarea la cererea de emitere a ordonanței de plată ce formează obiectul dosarul nr._ . Cererea intimatei din acel dosar a fost admisă doar în parte, însă sentința respectivă nu a rămas definitivă, nefiind comunicată până în acest moment,
iar recurenta urmează să formuleze cerere în anulare.
Pe de altă parte, recurenta a emis două bilete la ordin, în valoarea totală de 14.200 lei, așa cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire a biletelor la ordin semnat de reclamantă. Prin urmare la data introducerii acțiunii, recurenta achitase suma de 35.500 lei, însă aceasta a efectuat investiții în acel spațiu în cuantum de 24.000 lei, recunoscute de reclamantă prin procesul-verbal de conciliere, investiții pentru care urma să se efectueze compensarea datoriilor reciproce.
Prin urmare, atâta timp cât pentru investițiile recunoscute în cuantum de 24.000 lei urma să se efectueze compensarea, iar pe de altă parte recurenta a efectuat plăti si a emis Bo în cuantum de 35.500 lei, rezultă că subscrisa nu eram în culpă pentru neplata chiriei.
Așa cum rezultă fără echivoc din procesul verbal de conciliere din data de_, intimata recunoaște explicit faptul că recurenta a realizat o investiție în spațiul închiriat ce se ridică la suma de 24.000 lei. Ținând cont de această recunoaștere, "_ conducerea Bisericii_ va scădea suma de
24.000 lei, pe care o considera ca fiind investiție făcută de chiriaș _". Intimata trebuia să scadă din soldul ulterior această sumă, conform celor asumate sub semnătură, prin reprezentanți Dacz Tibor, economist și K. Oszkar, avocat.
Mai mult, între părți a operat și compensația legală până la concurența investiției efectuate, intimata îmbogățindu-se practic cu această valoare. În acest sens, compensația legală operează ca o modalitate de stingere a obligațiilor de plin drept. Potrivit art. 1144 C. civ., "compensația se operează
de drept, în puterea legii, și chiar daca debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective". Plecând de la această definiție legală rezultă că pentru a opera compensația, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv reciprocitatea obligațiilor, creanțele să aibă ca obiect bunuri, fungibile, creanțele ce urmează a se compensa să fie certe, lichide și exigibile.
Noul cod civil conține o reglementare asemănătoare; art. 1617 alin. 1 prevede: "Compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură." Obligația intimatei de a scădea suma de 24.000 lei din contravaloarea chiriei pe care subscrisa urma să o achite a subzistat și ulterior încheierii Actului adițional nr. 2 la contract, renunțarea la această pretenție a recurentei nefiind discutată, și nereprezentând vreo condiție la semnarea actului.
De aceea, în limita sumei de 24.000 lei, a intervenit compensarea legală, între creanța intimatei constând în contravaloarea chiriei și creanța noastră.
Totodată, pentru plata chiriei, subscrisa a emis către intimată un număr de două bilete la ordin, în conformitate cu Procesul verbal de predare- primire din data de_ după cum urmează: BO seria BRDE3AD 0269595 in valoare de 6.500 lei, emis la data de_ și scadent la data de_ și BO seria BRDE3AD 0269596 in valoare de 7.700 lei, emis la data de_ și scadent la data de_ . Aceste instrumente de plată au fost predate d-lui Dacz Tibor.
Ca urmare a notificării transmise în data de_, recurenta a constatat că intimata consideră că datorează suma de 52.969 lei ( suma la care s-a ajuns după un calcul cunoscut doar intimatei), reziliind în același timp contractul de locațiune, în consecință, recurenta a sistat orice plată către intimată, până la soluționarea diferendului ivit între cele două societăți.
În concluzie, din moment ce recurenta și-a îndeplinit întru-totul obligația de a plăti contravaloarea chiriei de 7.700 lei lunar, consideră că proprietarul spațiului în mod abuziv a notificat recurentei rezilierea de drept a contractului pentru neplata chiriei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.5 coroborat cu art.312 al.5 și art.304 pct.9 Cod proc.civ., 274 C.pr.civ, 969, 1144 C. civ. (vechi), 1617 Noul cod civil.
Prin întâmpinarea formulată de intimata B. U. M. prin E.
U. C. (f. 31-33), s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, cu cheltuieli de judecată.
În cadrul ședinței publice din data de 11 septembrie 2012 instanța în temeiul art. 137 alin. 1, art. 158 alin. 1 și art. 159 pct. 2 C.pr.civ. a invocat și a pus în discuție excepția necompetenței materiale a T. ului C. Secția civilă în soluționarea prezentei cauze.
Prin decizia civilă nr. 789//R/2012 Tribunalul Cluj a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
La termenul de judecată din data de 4 februarie 2013, instanța, din oficiu, a ridicat excepția nelegalei timbrări a recursului.
Analizând excepția ridicată din oficiu, tribunalul o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 11 din Legea nr. 146/1997 actualizată prevede obligația achitării taxei judiciare de timbru, iar art. 1 din OG nr. 32/1995 prevede
obligativitatea achitării timbrului judiciar în vederea examinării recursului promovat.
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul, în temeiul disp. art.
20 alin.2 din Legea nr. 146/1997 actualizată, i-a adus la cunoștință recurentei prin citația emisă, obligațiile legale privind achitarea taxei judiciare de timbru, respectiv 4.086,43 lei precum și a timbrelor judiciare în cuantum de 5,15 lei (f.23).
Astfel, față de împrejurarea că, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, recurentei i s-a pus în vedere taxa judiciară de timbru pe care trebuie să o achite, însă până la termenul de judecată stabilit pentru judecarea recursului acesta nu a înțeles să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului promovat și nici a timbrului judiciar, în cuantumurile stabilite potrivit dispozițiilor legale, și având în vedere disp. art.
20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 actualizată, care prevede sancțiunea aplicabilă în cazul neachitării taxelor judiciare de timbru, tribunalul va admite excepția nelegalei timbrări a recursului și va anula ca nelegal timbrat recursul declarat de recurenta SC N. S. .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite excepția nelegalei timbrări recursului și, în consecință:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta SC N. S. în contradictoriu cu intimata B. U. M. prin E. U. C., împotriva sentinței civile nr.7308/2012 pronunțate la data de 3 aprilie 2012, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
N. K. F. | M. D. D. | A. B. |
Red.2.ex. NK/LU/_
Judecător fond: P. a V. P. Judecătoria C. N.
| ← Încheierea civilă nr. 2425/2013. Acțiune în constatare | Decizia civilă nr. 712/2013. Acțiune în constatare → |
|---|
