Decizia civilă nr. 254/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 254/2013
Ședința publică din data de 22 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții F. C. A. ,
F. L. M., C. C. M., U. G., U. A. V., L. T. și L.
L. E. împotriva sentinței civile nr. 15284/_, pronunțate de către Judecătoria C. -N., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele
S.C. E. S.A. F. DE DESTRIBUȚIE A E. E. E. D. T.
N. S.A., A. N. DE R. ÎN D. E. și C. N. PENTRU
C. D., cauza având ca obiect în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor intimatei S.C. E.
S.A. F. DE DESTRIBUȚIE A E. E. E. D. T. N. S.A., d- na consilier juridic P. a R., cu delegație existentă la dosar, f. 30, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recurenții au fost citați cu mențiunea de a face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 441 lei și timbre judiciare de 4,5 lei, aferentă recursului și a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 271 lei și timbre judiciare de 1,5 lei pentru fond, astfel cum reiese din dovezile existente la filele 32-40 însă, recurenții nu s-au conformat dispozițiilor instanței.
Față de această împrejurare, reprezentanta intimatei S.C. E. S.A. F. DE DESTRIBUȚIE A E. E. E. D. T. N. S.A., arată că
înțelege să invoce excepția nelegalei timbrări a recursului și, prin urmare, solicită anularea acestuia, ca netimbrat, fără cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare asupra excepției netimbrării.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 15284/17 iulie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților ca neîntemeiată, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC E. SA F. DE D. A E.
E. E. D. T. N. SA ca neîntemeiată, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. N. DE R. ÎN D.
E. și a fost respinsă cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârata A. N. DE R. ÎN D. E. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea formulată de reclamanții F. C. A., F. L. M., C. C. M., U. G., U. A. V. ,
L. | T. | , L. | L. | E. | , în contradictoriu cu pârâții SC E. | SA F. | DE |
D. | A | E. | E. | E. D. T. N. | SA și C. | N. |
PENTRU C. D., ca neîntemeiată și a fost respinsă cererea de restituire a taxei judiciare de timbru ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin înscrisul de la fila 73 pârâta SC E. SA a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC E. SA .
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitatea procesuală activă) precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă). Prin
indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția lor, reclamanții au făcut atât dovada calității procesuale active a lor precum și dovada calității procesuale pasive a pârâtei SC E. SA.
În fapt, reclamanții se prevalează de relațiile care au avut loc între cele două părți, și anume prestarea unor servicii, de către SC E. SA constând în edificarea unei rețele de curent pentru furnizarea energiei electrice către imobilele reclamanților, servicii plătite de către reclamanți, iar ca urmare a conduitei ulterioare a pârâtei, de racordare a altor persoane la rețeaua inițială, fără ca reclamanții să primească vreo compensație bănească (acestea fiind susținerile din cererea introductivă de instanță, precizată), reclamanții au formulat prezenta cerere, cu scopul obținerii acestor compensații, precum și obligarea pârâtei la plata unor daune morale, ca urmare a lezării onoarei și demnității.
Rezultă cu evidență că cele două excepții sunt neîntemeiate, din perspectiva calității procesuale active, respectiv pasive, în mod corect s-a stabilit cadrul procesual inițial, instanța urmând să analizeze dacă pe fond cererea este sau nu întemeiată, astfel că instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC E. SA .
Prin întâmpinarea formulată la data de_, pârâta A. N. DE
R. ÎN D. E. (ANRE) a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin precizarea depusă de reclamanți la data de_, aceștia și-au întemeiat acțiunea pe dispoz. art. 969 șu. C.civ., art. 1084-1088 C.civ., l.13/2007, L.554/2004, art. 6 din Anexa Ordinului 28/2003 emis de ANRE.
Instanța a constatat că ANRE a elaborat Metodologia de stabilire a compensațiilor bănești între utilizatorii racordați în etape diferite, prin instalație comună, la rețele electrice de distribuție, aprobată prin Ordinul 28/2003. Acest act administrativ a făcut obiectul controlului de contencios administrativ, în dos._ /a1, Curtea de Apel B. soluționând cauza la data de_, în sensul că a admis excepția rămânerii fără obiect și a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă.
Prin urmare, instanța a apreciat faptul că actele emanate de la această instituție de reglementare în domeniul energiei nu dau naștere la raporturi directe între ANRE și consumatori, pentru a se putea atrage răspunderea patrimonială a acestei instituții. Eventualele acte nelegale pe care această instituție le-ar emite pot fi anulate, abrogate, acestea fiind exemple de sancțiuni pentru situația în care un act emis de la o astfel de instituție este în neconcordanță cu prevederi legale
de o putere juridică superioară, cum ar fi Constituția României sau Convenția Europeană a Drepturilor Omului sau nu mai sunt oportune.
Instanța a constatat că art. 1000 C.civ. reglementează răspunderea pentru fapta altor persoane.
Cum ANRE nu are un raport civil de drept comun cu reclamanții sau cu pârâta SC E. SA rezultă că aceasta nu are nici calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, nici nu se poate reține că aceasta ar răspunde pentru faptele SC
E. SA, neexistând un raport juridic sau vreo prevedere legală în acest sens, drept pentru care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. N. DE R. ÎN D. E. și a respins cererea
formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârata ANRE ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, astfel cum reiese din referatul nr. 207/_, proiectul depus pentru verificare viza obiectivul str. C., din mun.
C. -N., consumatori casnici: 30 locuințe individuale, planul de situație fiind depus la fila 7. Valoarea de racordare a fost de 103.972, 76 lei astfel cum rezultă din avizul tehnic de racordare nr. 1069/_, emis pe numele investitorului Chiș Călin Dumitru. Nu s-au făcut alte mențiuni privind compensații bănești, deși exista această posibilitate.
Prin avizul tehnic de racordare nr.112/_ s-a aprobat racordarea la rețeaua electrică a reclamantului F. C., stabilindu-se un tarif de racordare se 10.415,21 lei, fără alte mențiuni privind compensații bănești.
Prin ordinul de plată nr. 01 din data de_ s-a plătit suma de 10.415,21 lei, beneficiar fiind SDEE C., reprezentând ATR nr. 112/_ .
Prin adresa din data de_ emisă de SC E. SA s-a comunicat reclamantului faptul că acesta, împreună cu vecinii săi, U. G. și C. C. (deci, reclamanții de rând 1-5, alături de F. L. respectiv U. A. V. ) au solicitat o putere mare la capăt de rețea, astfel că nu a fost posibilă racordarea la circuitul inițial (Chiș și asociații).
În ceea ce privește pe utilizatorul Brătfălean R. Tiberiu, instanța a constatat că prin adresa din data de_, emisă de SC E. SA s-a dispus în sarcina acestuia în baza Ordinului 28/2003 obligarea de a plăti suma de 1286,46 lei reprezentând cota parte contribuție la rețea.
La data de_, analizând petiția înregistrată de dl. Brătfălean R., ANRE a constatat că suma puterilor aprobate consumatorilor anterior racordării dlui Brătfălean R. care utilizează circuitul în cablu este de circa 90kVA, iar a celor care utilizează circuitul aerian de 50 mmp este de 87 kVA. Astfel, cum nu exista capacitate suplimentară în momentul solicitării de racordare a dlui Brătfălean R.
, nu trebuia încasată-plătită compensație bănească.
De altfel ANRE a arătat că din contra, SC E. trebuia să calculeze compensații bănești pentru finanțatorul inițial, dl. Chiș și Asociații, în sarcina celor 4 consumatori racordați ulterior, și anume reclamanții din cauză, fam. F.
C., fam. U. G., C. C. și fam. L. T. . În ipoteza refuzului
investitorului Chiș de a încasa compensația bănească, puterile aprobate acestora trebuia luate în calcul la stabilirea capacității suplimentare a circuitului în cablu, în momentul emiterii avizului tehnic de racordare către Brătfălean R. . Pârâta SC
SA recunoaște faptul că lucrarea solicitată de reclamanți s-a efectuat fără plata unei compensații față de investitorul inițial, existând acordul scris al investitorului Chiș și Asociații.
În urma acestui răspuns al ANRE, SC E. SA a dispus restituirea sumei de 1286,46 lei încasată cu titlu de compensație bănească de la numitul Brătfălean R. .
De altminteri, din înscrisul de la fila 55 rezultă că dnul Brătfălean R. Tiberiu a achitat suma de 10061,56 lei reprezentând ATR 3927/_ .
La data de_ ANRE a încheiat procesul verbal nr. 42408, prin care s-a reținut că din analiza puterilor aprobate consumatorilor racordați anterior dlui Brătfălean R., rezultă că la momentul solicitării racordării în circuitele electrice în cauzăm capacitatea suplimentară inițială a instalației de racordare era ocupată
integral și ca atare nu trebuia încasată compensația bănească. Drept urmare, nu exista capacitate suplimentară în momentul solicitării dlui Brătfălean R., astfel că au fost încălcate dispoz. art. 9, lit. c din Metodologia de stabilire a compensațiilor bănești între utilizatorii racordați în etape diferite prin instalație comună la rețele electrice de distribuție, aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 28/2003. Contravenienta SC FDEE E. D. T. N. SA a fost sancționată cu avertisment, conform art. 5, al.2 lit a, coroborat cu art.7 al.3 din OG 2/2001 fapta contravențională fiind prev. de art. 86, al. 1 lit. a din Legea energiei electrice nr. 13/2007.
În ceea ce privește pe utilizatorul Pașca I., instanța a constatat că aceasta a participat cu suma de 3900 lei la finanțarea lucrării privind rețeaua electrică de distribuție.
În ceea ce privește pe utilizatorul Dobocan C., instanța a constatat că aceasta a participat cu suma de 3900 lei la finanțarea lucrării privind rețeaua electrică de distribuție.
Din înscrisul de la fila 181 rezultă că ceilalți consumatori menționați în sesizarea făcută de către reclamanți, Sabău M. el, Covalcic A., Parohia Ortodoxă Sfinții Martiri Brâncoveni, Bercan V. e au obținut avize tehnice de racordare în soluții definitive și s-a comunicat puterea electrică de care beneficiază aceștia, precum și faptul că nu s-au calculat și reținut contribuții bănești, deoarece suma puterilor aprobate consumatorilor existenți depășește capacitatea menționată în Ordinul ANRE nr. 28/2003.
Legat de actele normative incidente în cauză, instanța a reținut în primul rând faptul că prin precizarea de acțiune formulată la data de_ reclamanții și-au întemeiat cererea pe art.1000 și urm. din C.civ., art.1084-1088 C.civ., L.13/2007 și HG 90/2008.
Din sentința civilă nr. 5855/_ a Curții de Apel B., pronunțată în dos. nr. 14258/21172010/a1, rezultă că Ordinul Președintelui ANRE nr. 28/2003 a fost emis în temeiul dispoz. din Legii nr. 318/2003, iar prin art. 90 al.2 din Legea energiei electrice nr. 13/2007 a fost abrogată Legea nr. 318/2003.
Legea 13/2007 transpune Directiva 2003/54/CE privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și a intrat în vigoare la 22 februarie 2007.
HG 867/2003 pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețele electrice de interes public, ca act subsecvent L.318/2003 a intrat în vigoare în_ și a fost abrogat expres cf. art.4 al.2 din HG 90/2008.
HG 90/2008 a intrat în vigoare la 4 luni după publicarea în Monitorul Oficial, adică 12 iunie 2008, deci HG 867/2003 nu a mai produs efecte de la data de 12 iunie 2008.
Art. 26, al.7 din HG 90/2008 prevede că, în situația racordării de noi utilizatori la instalația de racordare, primul utilizator va primi din partea
următorilor utilizatori racordați în primii 5 ani de la punerea în funcțiune a instalației de racordare o compensație bănească. Valoarea acestei compensații se stabilește de operatorul de rețea, în baza unei metodologii aprobate de autoritatea competentă.
Din interogarea site-ului ANRE, în ceea ce privește Metodologia de stabilire a compensatiilor banesti intre utilizatorii racordati in etape diferite prin instalatie comuna, la retele electrice de distributie, aceasta este stabilită prin Ordinul ANRE 28/2003.
Conform art. 27 această metodologie se aplică pentru calculul compensațiilor de care urmează a beneficia primii utilizatori ale căror avize tehnice de racordare se emit după intrarea în vigoare a regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, aprobat prin HGR nr.867 din 17 iulie 2003.
În cauză, avizul de racordare nr. 1069 pentru utilizatorul Chiș Călin Dumitru a fost emis în_, în baza HG 867/2003, iar avizul nr. 112 pentru utilizatorul F. C. a fost emis în_, în baza HG 90/2008.
Or, pentru a se putea calcula compensația bănească despre care fac vorbire reclamanții, și pentru a se putea aplica în concret dispoz. art. 26 al. 7 din HG 90/2008, în condițiile legislative existente, ori se face aplicarea metodologiei existente, stabilită prin Ordinul ANRE 28/2003, astfel cum a făcut pârâta SC E. SA, ori, în lipsa unei metodologii emise după intrarea în vigoare a L. 13/2007, art. 26.al.7 din HG 90/2008 rămâne fără aplicabilitate.
Pe de altă parte, înșiși reclamanții în ceea ce privește temeiul de drept au o atitudine oscilantă, în sensul că invocă nelegalitatea Ordinului ANRE 28/2003 sau faptul că acesta nu mai poate produce efecte, fiind emis în baza unei legi abrogate. Pe de altă parte, solicită obligarea pârâtei SC E. SA la plata compensațiilor bănești, a cărei metodologie de calcul este aprobată prin acest ordin.
Prin urmare, instanța a constatat că, atât din elementele de fapt, cât și din elementele de drept ce sunt incidente în prezenta cauză, pârâta SC E. SA nu poate fi obligată la plata către reclamanți a compensațiilor bănești pe care aceștia le solicită, drept pentru care cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Astfel cum s-a arătat, art. 26 din HG 90/2008 face trimitere la o metodologie de calcul a acestor compensații, aprobată de autoritatea competentă. Metodologia existentă este aprobată prin Ordinul ANRE 28/2003, la rândul lui emis temeiul dispoz. din L. 318/2003, abrogată la 22 februarie 2007. Prin urmare, deși HG 90/2008 a intrat în vigoare la 12 iunie 2008, până în prezent nu a fost elaborată o nouă metodologie, în baza noii legi a energiei electrice, și anume L.13/2007.
Așadar, la acest moment nu există o metodologie emisă în mod legal pentru a fi calculate aceste compensații bănești.
Pe de altă parte, calcularea compensațiilor bănești prin aplicarea vechii metodologii nu este posibilă, având în vedere dispoz. Art. 14 din aceasta, la data racordării numitului Brătfălean R., și implicit și a utilizatorilor ulteriori, nu exista capacitate suplimentară și prin urmare nu trebuia încasată compensație bănească, cum precizează pârâta la răspunsul la interogator, întrebarea nr. 2. De altfel SC E. SA a fost deja sancționată cu avertisment pentru nerespectarea art. 86, al.1 lit a din L. 13/2007 conform căruia constituie contravenție incalcarea reglementarilor tehnice si comerciale stabilite de autoritatea competenta.
Nu în ultimul rând, eventuala îmbogățire fără justă cauză de care vorbesc reclamanții nu s-a făcut în niciun caz pe seama SC E. SA. Insă, astfel cum s- a arătat deja, numitul Brătfălean R. a plătit la rândul său o sumă de bani pentru racordare la rețeaua electrică, precum și numiții Dobocan C. și Pașca I., astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 55, răspunsurile la interogator al pârâtei
, la întrebările nr. 6 și 7. De asemenea, și numiții Sabău M. el, Covalcic A., Parohia Ortodoxă Sfinții Martiri Brâncoveni, Bercan V. e au obținut avize tehnice de racordare în soluții definitive, astfel cum rezultă din răspunsul SC E. SA la întrebarea nr. 9 și 10 din interogator.
În ceea ce privește tratamentul discriminatoriu, invocat de către reclamanți, instanța a reținut dispoz. art. 41,al.2 L.13/2007 care prevede că "Operatorii de distributie presteaza servicii pentru toti utilizatorii retelelor electrice de distributie, in conditii nediscriminatorii, asigurand accesul la acestea oricarui solicitant care indeplineste cerintele prezentei legi, cu respectarea normelor si standardelor de performanta prevazute in reglementarile tehnice in vigoare.";
Acordând avize de racordare și altor utilizatori, instanța a apreciat că pârâta și-a îndeplinit obligația impusă de acest text de lege.
Instanța a arătat că nu poate reține un comportament discriminator al reclamanților de către pârâta SC E. SA, acțiunile acesteia fiind motivate, atât în ceea ce privește obligarea celor 4 consumatori la plata unei lucrări suplimentare față de rețeaua electrică deja existentă (suportată de către investitorul Chiș și Asociații), față de puterea absorbită mare solicitată de aceștia. Pe de altă parte, în ceea ce privește calcularea compensațiilor bănești, astfel cum as-a arătat deja, pârâta a procedat inițial la calcularea unei sume de bani cu acest titlu, ulterior, ca urmare a sancționării acesteia de către ANRE, aceasta a restituit suma de bani numitului Brătfălean R., și această atitudine fiind motivată de faptul că nu se putea calcula și reține acea compensație, deoarece nu exista capacitate suplimentară.
Așadar, instanța a constatat că reclamanții nu au fost discriminați față de alte persoane aflate într-o situație similară cu a acestora, cum sunt exigențele OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin urmare cererea acestora de obligare a pârâtei la suma de 2000 lei cu titlu de daune morale ca urmare a aplicării tratamentului discriminatoriu a fost respinsă.
Față de respingerea petitelor privind obligarea pârâtei la plata sumelor de bani solicitate, instanța a respins și petitele accesorii, de obligare la plata dobânzilor legale aferente acestor sume de bani.
Prin extinderea de acțiune de la fila 71, depusă la data de_, reclamanții au solicitat și restituirea taxei judiciare de timbru, în cuantum de 611 lei, invocând dispoz. art. 15 din L. 146/1997, arătând faptul că au calitatea de consumator în prezenta cauză.
Art. 23 din L.146/1997 prevede că sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri:
când taxa plătită nu era datorată;
când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;
când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale;
când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecata ori s-au împăcat;
când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă;
în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ
Pe de altă parte, art. 18 din L.146/1997 prevede că determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiției.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s- a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.
Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă.
În cazul admiterii integrale sau parțiale a cererii de reexaminare, taxa de timbru se restituie total ori, după caz, proporțional cu reducerea sumei contestate.
In cauză taxa judiciară de timbru a fost stabilită prin rezoluție, comunicată reclamanților prin citație, comunicate în cursul anului 2010, fiind achitată la data de_ . Prin urmare, reclamanții trebuia să facă o cerere de reexaminare a taxei de timbru în 3 zile de când s-a comunicat aceasta. Fără a se constata faptul că taxa de timbru este nedatorată printr-o astfel de procedură, este neîntemeiată cererea de restituire a taxei de timbru, ca fiind nedatorată, și prin urmare a fost respinsă de către instanță. De altfel față de respingerea cererii, cheltuielile de judecată rămân în sarcina reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal, reclamanții F. C. A., F. L. M., C. C. M., U. G., U. A.
V., L. T., L. L. E., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate și, reținând cauza spre rejudecare, admiterea cererii introductive de instanță astfel cum a fost formulată și precizată.
În motivarea recursului recurenții au arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală. Aceasta deoarece recurenții nu și-
au întemeiat cererea în principal pe răspunderea delictuală a pârâtei E. SA drept consecință a faptului că prin atitudinea culpabilă de a nu-și respecta obligațiile legale aceasta le-a cauzat un prejudiciu.
Totodată, recurenții au arătat că nu au solicitat compensații bănești astfel cum precizează instanța de fond, ci au solicitat daune ca urmare a nerespectării de către pârâtele intimate a obligațiilor legale în vigoare prevăzute de HG nr. 90/2008, respectiv obligația de a le fi calculate compensații bănești conform art. 26 alin. 7 și obligația de a nu fi folosită rețeaua finanțată de recurenți până la momentul la care nu sunt calculate aceste compensații conform art. 36 și 40 din HG nr. 90/2008, deci în considerarea răspunderii delictuale.
Recurenții au arătat că instanța de fond își bazează întreaga motivare pe dispozițiile Ordinului nr.28/2003, deși există la dosar hotărârea Curții de Apel
B. prin care se arată că acest ordin nu mai este aplicabil.
De asemenea, instanța de fond recunoaște că la rețeaua electrică finanțată de recurenți au fost racordați ulterior de către E. și alți utilizatori, fără ca recurenților să li se fi calculat compensații bănești, deși aveau acest drept conform art. 26 din HG nr. 90/2008, astfel că, prin urmare, instanța de fond a constatat că pârâta intimată E. SA nu a respectat prev. art. 36 și 40 din HG nr. 90/2008, însă cu toate acestea nu ace aplicarea acestor articole.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 17 decembrie 2012, intimata SC FDEE "ELKECTRICA D. T. N. "; SA - SDEE C. -N. a solicitat
respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea în totalitate a hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale, intimata a arătat, în esență, că recurenții nu au făcut dovada întrunirii în cauză în mod cumulativ a condițiilor răspunderii civile delictuale.
Referitor la susținerile recurenților privind modalitatea de calcul a compensațiilor bănești conform Ordinului ANRE nr.28/2003 intimata a arătat că prin răspunsul comunicat de ANRE ca urmare a plângerii formulate de domnul Bratfalean R. reiese că pentru circuitele de alimentare nu există capacitate suplimentară în momentul solicitării pentru racordare, astfel că nu trebuia încasată compensația bănească.
Pe de altă parte, calcularea compensațiilor bănești prin aplicarea vechii metodologii este posibilă, având în vedere disp. art.41, la data racordării numitului Bratflaean R. și implicit a utilizatorilor ulteriori neexistând capacitate suplimentară, astfel că nu trebuia încasată compensația bănească.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 22 ianuarie 2013, intimata
A. N. DE R. ÎN D. E. - ANRE a invocat excepția nulității recursului, acesta fiind lipsit de o motivare temeinică și justificată, recurenții limitându-se să indice pretinsul temei juridic al recursului, fără a aduce critici de legalitate hotărârii atacate.
Pe fondul recursului, intimata a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat, arătând în esență că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, instanța de fond făcând o apreciere justă a probelor administrate și aplicând prevederile legale incidente, pretinsele motive ale recurenților fiind simple nemulțumiri ale acestora, exprimate de o manieră improprie exigențelor impuse de dispozițiile procedurale incidente.
Totodată, intimata a arătat că instanța de fond a reținut corect starea de fapt și de drept, stăruind în aflarea adevărului în cauză, pronunțându-se asupra tuturor capetelor de cerere, considerentele reținute de aceasta fiind temeinic justificate.
S-a arătat că pretențiile recurenților sunt vădit excesive și nerezonabile, atât din perspectiva pretinselor argumente teoretice prezentate în cererea precizatore, cât și din faptul că raționamentele în cauză nu sunt susținute de probe concludente pertinente și utile, circumstanță în care după examinarea judicioasă a acestora, prin raportare la apărările intimatei instanța va decela cu acuratețe adevărul.
Analizând excepția nelegalei timbrări a recursului invocată de intimata S.C.
E. S.A. F. DE DESTRIBUȚIE A E. E. E. D. T. N. S.A., tribunalul reține următoarele:
Pentru termenul de judecată din data de 22 aprilie 2013 instanța le-a pus în vedere recurenților să facă dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 441 lei și a unui timbru judiciar în cuantum de 4,5 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca nelegal timbrat, precum și o taxă judiciară de timbru în cuantum de 271 lei și un timbru judiciar în cuantum, de 1,5 lei, sub sancțiunea dării în debit (f.34-40).
Conform prev. art.20 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat. Daca taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, in momentul inregistrarii actiunii sau cererii, ori daca, in cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanta va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata.
Neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit se sanctioneaza cu anularea actiunii sau a cererii.
Art.11 statuează că cererile pentru exercitarea apelului sau recursului impotriva hotărârilor judecătorești se taxeaza cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanta ori din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
Întrucât recurenții nu s-au conformat dispozițiilor instanței de a achita taxa de timbru, în speță se va face aplicabilitatea disp. art.20 coroborat cu prev. art.11 din Legea nr.146/1997, astfel încât instanța va admite excepția nelegalei timbrări și va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenții
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Anulează, ca nelegal timbrat, recursul declarat de reclamanții F. C. A.
, F. L. M., C. C. M., U. G., U. A. V., L. T., L.
L. E., împotriva sentinței civile nr. 15284 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
D. H. M. | C. B. C. | C. N. N. |
Red.CC/MM 2 ex./_
Judecător fond: P. a V. P., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 124/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 80/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
