Decizia civilă nr. 47/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 47/2013
Ședința publică din data de 20 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de pârâții P. I. și P. J. împotriva sentinței civile nr. 474 din data de_, pronunțată de Tribunalul Specializat
C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta SC J. C. S., și intimata SC N. I P. C. I. S. PRIN LICHIDATOR J. H&B I. S., având ca obiect pretenții.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ apelanții-pârâți au depus la dosarul cauzei concluzii scrise, iar la data de_ intimata-reclamantă a formulat concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4.742 din 19 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a admis acțiunea formulată și completată de reclamanta S.C. J. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții P. I. și P. J. și, în consecință, au fost obligați pârâții în solidar la plata sumei de 2.527.640,94 de lei reprezentând prejudiciu stabilit anticipat în favoarea reclamantei precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 29282,4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și în cuantum de 48.401,85 de lei cu titlu de onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între reclamanta S.C. J. C. S.R.L., în calitate de chiriaș și S.C. N. I P. C. I. S.R.L., în calitate de locator s-a stabilit obligația locatorului de a transmite chiriașului folosința întregului imobil teren plus construcție situat în C. -N., str. V. B. nr. 33A, jud. C., durata contractului fiind de 10 ani, respectiv până la data de_ ; prețul chiriei a fost stabilit la suma de 5.000 de euro pe lună.
În cadrul contractului de închiriere pârâții P. I. și P. J. au avut calitatea de fidejusori renunțători la beneficiul de discuțiune și de diviziune potrivit art. 4.3. 1. din acest contract.
La data de_ între părțile contractante a intervenit rezilierea contractului de închiriere (potrivit înscrisului intitulat proces-verbal aflat la fila 39 a dosarului), la inițiativa chiriașului care s-a prevalat de dispozițiile art. 6.5. și art. 6.7. din contract, locatorul și fidejusorii renunțând la dreptul de a le fi trimisă o notificare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu 10 zile lucrătoare înainte de data rezilierii.
Potrivit acestui înscris asumat de aceste părți, motivul rezilierii este reprezentat de neexecutarea de către locator și fidejusori a obligațiilor de a-i asigura chiriașului folosința liniștită și utilă a spațiului închiriat și de a depune la autoritățile competente documentația completă și legal întocmită pentru obținerea dovezii de luare în folosință a spațiului, aspecte care au fost reținute și de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr._ prin sentința comercială nr. 4079/2011.
Tribunalul a reținut că reclamanta a făcut pe deplin dovada culpei locatorului S.C. N. I P. C. S.R.L. în rezilierea contractului de închiriere, atât potrivit acestui înscris asumat de pârâți, cât și cu titlu de prezumție a puterii de lucru judecat aferentă sentinței comerciale nr. 4079/2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la data de 23 iunie 2011 în dosarul nr._ și menținută de C. ea de Apel C. prin respingerea recursului promovat de pârâții
N. I P. C. S.R.L., P. I., P. J. . În consecință, au devenit incidente în cauză prevederile art. 6.4 din contractul de închiriere.
Tribunalul a constatat că pretențiile reclamantei privind acordarea despăgubirilor egale cu contravaloarea chiriei aferente perioadei_ -_ sunt întemeiate, astfel: potrivit art. 4.1.5. din contractul locatorul și-a asumat în mod expres obligația de a depune până la data de 01 septembrie 2009 la autoritățile competente documentația completă și legal întocmită pentru obținerea dovezii de luare în folosință; din înscrisul intitulat proces-verbal rezultă că motivul rezilierii îl reprezintă neexecutarea de către locator a obligației de a asigura chiriașului folosința liniștită și utilă a spațiului închiriat și de a depune la autoritățile competente documentația completă și legal întocmită pentru obținerea dovezii de luare în folosință a spațiului închiriat; că potrivit art. 3.3. chiria lunară este de 5000 de euro, astfel încât pentru intervalul_ -_ pârâta datorează o despăgubire în cuantum de 593.333,3 euro, dar potrivit principiului disponibilității care guvernează procesul civil, tribunalul va acorda cât s-a solicitat respectiv 593.063,51 de euro, respectiv echivalentul în lei la cursul BNR din data de_ (acest din urmă curs este tot o aplicare a principiului disponibilității având în vedere că părțile nu au stabilit la ce curs valutar se raportează plata prejudiciului ar trebui să se aplice principiul de drept comun, respectiv de la momentul efectuării plății; ținând cont că actualmente cursul BNR euro/leu este mai mare față de momentul_, tribunalul va reține acest curs pretins de reclamantă ).
În ceea ce privește obligația pârâților de a suporta această despăgubire, având în vedere faptul că au calitate de fidejusori care au renunțat în mod expres la beneficiul de discuțiune și de diviziune aceștia (potrivit art. 4.3.1. din contract), în temeiul art. 42 alin. 2 C.com.(în cazul fidejusorului necomerciant care a garantat o obligație comercială se prezumă că a garantat solidar cu debitorul comerciant) aplicabil la momentul încheierii contractului coroborat cu art. 1662 cod civil vechi au fost obligați în solidar la repararea acestui prejudiciu.
Față de pârâta S.C. N. I P. C. S.R.L. s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței la data de_ de către Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ prin încheierea civilă nr. 4046/2012, astfel că față de această pârâtă s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Tribunalul a respins ca neîntemeiate apărările pârâților relative la nulitatea clauzei penale datorită cauzei false, lipsei de cauză, respectiv a lipsei de obiect, întrucât o asemenea apărare nu se justifică prin raportare la economia întregului contract, obligațiile principale au prevăzut prestații echivalente, cuantumul chiriei de 5000 de euro nu poate fi unul derizoriu; apoi garantarea folosinței pașnice și utile a spațiului închiriat este o obligație ce ține de esența contractului
de închiriere, lipsa acestuia fiind rezonabila fi sancționată prin inserarea unei clauze penale.
Fiind vorba despre un contract între doi comercianți, tribunalul a constatat că nu se poate vorbi despre o nereprezentare a întinderii drepturilor și obligațiilor acestora încă de la început, în plus cuantumul prejudiciului raportat la efectele neexecutării obligațiilor față de un comerciant care își desfășura obiectul de activitate în acel spațiu comercial nu este unul exagerat.
Împotriva acestei sentințe, pârâții P. I. și P. J. au declarat apel,
solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei S.C. J. C. S.R.L. ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, pârâții au arătat că instanța de fond în mod nelegal a reținut că sunt obligații a suporta clauza penală stabilită contractual pentru încălcarea obligației de a depune până la data de_ documentația completă și legal întocmită pentru obținerea dovezii de luare în folosință și pentru neexecutarea de către locator a obligației de a asigura chiriașului folosința liniștită și utilă a spațiului închiriat, întrucât anterior datei de_, această obligația a devenit imposibil de executat de către pârâți datorită culpei reclamantei care efectuase modificări interioare la spațiul închiriat și care nu mai respectau proiectul inițial și astfel a fost imposibilă obținerea dovezii de luare în folosință. În acest context, pârâții au arătat că reclamanta a intrat în posesia spațiului închiriat la data de_, iar în perioada imediată au inițiat lucrări de modificare totală a spațiului, care nu sunt permise de prev. Legii nr. 50/1991 fără obținerea prealabilă a unei autorizații de construire.
În aceste condiții, pârâții susțin că este nelegală solicitarea reclamantei la obligare a pârâților la suportarea clauzei penale, iar instanța de fond trebuia să cenzureze cuantumul clauzei penale în limitele stabilite de art. 1084 cu referire la art. 1096 Cod civil, deoarece reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu, nefiind împiedicată să folosească spațiul în toată perioada în care l-a deținut.
Mai susțin pârâții la pct. 3 din motivarea apelului că obligația lor de a depune documentația legală pentru obținerea dovezii de luare în folosință a extinderii a devenit imposibil de executat pentru caz fortuit, în sensul stipulat de dispozițiile art. 1156 alin. 4 din vechiul Cod civil, începând cu data de_, data incendiului care a avut loc la imobil. Prin urmare, de la data de_, data incendiului, sunt aplicabile dispozițiile art. 1146 alin. 4 Cod civil, situație în care ar putea fi obligați cel mult la plata clauzei penale constând în chiria lunară pentru perioada_, data scadenței obligației și_ data incendiului,când obligația a devenit imposibil de executat pentru caz fortuit.
La pct. 4 din motivarea apelului, apelanții au criticat dispoziția instanței de fond referitoare la acordarea dobânzilor cu titlu de daune interese, în condițiile în care apelanților P. nu le-ar fi opozabilă sentința comercială nr._ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. ercial C. precum și hotărârea pronunțată în apel întrucât nu au fost parte în acel dosar.
La pct. 5 din motivarea apelului, apelanții au indicat dispozițiile art. 969 (art. 1865) Cod civil.
Apelanții au arătat că părțile au stabilit cu titlu de daune suma maximă de
50.000 euro în situația încetării anticipate a contractului, or, față de hotărârea instanței de fond, există o disproporție uriașă între suma stabilită de părți de comun acord și suma solicitată de reclamanți.
Intimata S.C. J. C. S.R.L. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea apelului (f.74).
Analizând apelul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. ea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Acțiunea introductivă formulată de către reclamanta S.C. J. C. S.R.L. se întemeiază pe contractul de închiriere încheiat între părți în data de_ . (f.12 dosar fond). În contract este menționată calitatea pârâtei S.C. N. S.R.L. de comodatar al spațiului comercial închiriat deținut în proprietate de către pârâții
P. I. și P. J. . Potrivit aceluiași contract, pârâta S.C. N. S.R.L. are calitatea de locator și acordă spațiul comercial spre închiriere chiriașei S.C. J. C. S.R.L.
Proprietarii spațiului, pârâții P. I. și P. J. sunt menționați în partea introductivă a contractului de închiriere în calitate de fidejusori.
C. ea remarcă faptul că toate părțile prezentului litigiu au semnat contractul de închiriere (f.17 verso, dosar fond)
Obligația neîndeplinită ce a generat plata daunelor solicitate în acțiunea
introductivă este cea menționată la pct. 4.1.3 din contract și se referă la obligația locatorului, respectiv S.C. N. S.R.L. să depună toate diligențele și să colaboreze cu chiriașul S.C. J. C. S.R.L. ori de câte ori va fi necesar pentru obținerea tuturor autorizațiilor și avizelor necesare funcționării în spațiul închiriat potrivit destinației stabilite prin contract.
De asemenea, potrivit pct.4.1.5 din contract, locatorul s-a obligat să depună până la data de_ la autoritățile competente documentația completă și legal întocmită pentru obținerea dovezii de luare în folosință.
Aceeași obligație a fost asumată și de către proprietarii spațiului comercial, pârâții P. potrivit pct. 4.3.3. din contract.
În partea introductivă a contractului, proprietarii P. I. și P. J. erau numiți fidejusori.
Doctrina juridică a stabilit că fidejusiunea este un contract prin care o persoană denumită fidejusor se obligă față de creditorul unei alte persoane să execute obligația celui pentru care garantează dacă acesta nu o va executa.
Se reține deci că în cadrul fidejusiunii, fidejusorul își asumă obligația alături de o altă persoană, debitorul obligației care are calitatea de debitor principal.
Fidejusorul, la rândul lui, are el însuși calitatea de debitor, însă trebuie remarcat că obligația a fost asumată cu caracter principal de către debitor și doar accesoriu, în subsidiar, de către fidejusor.
La pct. 4.3.3 din contract, C. ea constată că pârâții P. I. și P. J. și- au asumat obligații în nume propriu, ca și debitori principali și nu ca și fidejusori.
Obținerea dovezii de luare în folosință presupune implicarea activă a proprietarului spațiului, fie direct, personal fie prin intermediul unui mandatar.
Nu s-a dovedit existența unui mandat expres acordat persoanei juridice
S.C. N. S.R.L. pentru obținerea dovezii de luare în folosință, astfel încât se poate reține împrejurarea că pârâții P. au ales să se ocupe în nume propriu de obținerea dovezii de luare în folosință.
Obligația fiind principală, în mod cert, pârâții P. I. și P. J. nu și-au asumat-o în calitate de fidejusori, ci în calitate de obligați principali.
Astfel art. 1 al. 1 din legea nr. 50/1991 prevede: "Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept realasupra unui imobil - teren ș i/s au cons tr ucț ii - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.";
Din aceiași perspectivă a calității lor de proprietari tabulari ai imobilului a procedat și instanța de fond la analiza modului în care pârâții P. și-au îndeplinit obligația de obținere a dovezii de luare în folosință.
Contractul prevede și un termen în interiorul cărora ar fi trebuit obținută dovada de luare în folosință.
C. ea reține, la fel ca și instanța de fond, că această obligația nu a fost îndeplinită, fără a se putea invoca cu succes o cauză exoneratoare de răspundere din partea pârâților P. I. și P. J. .
Prejudiciu ce ar putea fi suportat de către pârâți pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate a fost nominalizat de către acestea în contractul încheiat prin invocarea unei clauze penale.
În consecință, față de cele menționate, se va respinge recursul formulat de pârâți P. I. și P. J. și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., apelanții P. I. și P. J. vor fi obligați să plătească intimatei S.C. J. C. S.R.L. suma de 15.777,45 lei, cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial (f.106).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge apelul declarat de pârâții P. I. și P. J. împotriva sentinței civile nr. 4.742 din 19 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Obligă apelanții să plătească intimatei S.C. J. C. S.R.L. suma de 15.777,45 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
D. | M. | F. | T. | D. | C. |
Red.D.M./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: A.R. lescu.
| ← Decizia civilă nr. 1416/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Încheierea civilă nr. 17/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
