Decizia civilă nr. 249/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 249/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: N. K. JUDECĂTOR: F. M. JUDECĂTOR: D. D. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursul declarat de recurenta SC C. DS în contradictoriu cu intimații SC U. SA și BEJ C. M. R., privind și pe intervenienta în interesul recurentului SC E. S., împotriva sentinței civile nr. 11266/24 mai 2012 pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, cauza având ca obiect în primă instanță contestație la executare.
La ambele apeluri nominale se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că după închiderea dezbaterilor care au avut loc în ședința din data de 8 aprilie 2013 au fost depuse la dosar concluzii scrise formulate de către intervenienta în interesul recurentului, SC E.
S., înregistrate la dosar în data de 8 aprilie 2013, concluzii scrise fiind transmise la dosar prin fax.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 8 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică respectivă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de o perioadă de timp mai îndelungată pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de astăzi, 15 aprilie 2013, când a decis următoarele :
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 11266/24 mai 2012, pronunțată în dosarul nr. _
, Judecătoria Cluj-Napoca a respins contestația la executare formulată de contestatoarea SC C. DS în contradictoriu cu intimata SC U. SA
Z. având ca obiect anularea executării silite începute în dosarul execuțional nr. 984/2011 al BEJ C. M. R. . Totodată, s-a respins contestația la titlu formulată de contestatoarea SC C. DS în contradictoriu cu intimata SC U. SA Z., privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 16104/2011, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 16104/2011, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de creditoarea SC U. SA
Z. în contradictoriu cu terțul poprit SC C. DS și debitorul S. V. și, în consecință, a fost validată poprirea înființată de creditoare în dosarul execuțional nr. 237/2011 până la concurența sumei de 573.808,28 lei, reprezentând debit restant și cheltuieli de executare, conform titlului executoriu
reprezentat de biletul la ordin seria CARP3AA nr. 0378148, scadent la data de 1 februarie 2011, emis la data de 30 septembrie 2010.
A mai reținut că prin cererea de executare silită înregistrată la BEJ C.
M. R. sub nr. 984/21 decembrie 2011, creditoarea SC U. SA Z. a solicitat executorului judecătoresc punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 16104/2011, pronunțată de Judecătoria C. N. în dosarul nr._, în vederea încasării sumei de 573.808,28 lei, reprezentând debit, la care s-au adăugat cheltuielile de executare. Prin încheierea civilă nr. 14315/CC/2011, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ s-a încuviințat executarea silită împotriva debitorului SC C. DS, în temeiul titlului executoriu mai sus arătat. executorul judecătoresc a procedat la întocmirea procesului verbal de cheltuieli și a somat debitorii S. V. și SC C. DS să achite creditoarei SC U. SA Z., în termen de o zi de la primirea somației, suma de 574.213,48 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare. Totodată, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra conturilor pe care debitorul SC C. D.
S. le deținea la SC RAIFFEISEN BANK SA, comunicând și debitorului luarea acestei măsuri.
A mai reținut că prin procesul verbal întocmit la data de 31 ianuarie 2012, executorul judecătoresc a declarat sechestrate definitiv două vitrine frigorifice orizontale tip OSCARTIELLE, marca Denver, de 3,7 m, precum și alte bunuri proprietatea terțului poprit SC C. DS ce se găseau la punctul de lucru din C. -N. . Cu ocazia declarării sechestrului definitiv asupra celor două vitrine frigorifice, reprezentantul terțului poprit a declarat că acestea le deține în baza unui contract de comodat încheiat cu proprietara bunurilor, respectiv SC
E. S. C., fără însă să facă dovada în acest sens. La aceeași dată, executorul judecătoresc a încheiat un al doilea proces verbal la punctul de lucru al SC C.
DS din C. -N., prin care a declarat sechestru definitiv asupra unui număr de 2 vitrine frigorifice orizontale, marca ES SYSTEM K SF 200, de producție poloneză, tip LCD DORADO 20.
A mai reținut că prin contestația la executare contestatoarea SC C. D.
S. a invocat faptul că sechestrul definitiv a fost declarat de executorul judecătoresc asupra unui număr de 4 vitrine frigorifice care nu sunt
proprietatea acesteia, ci sunt deținut în baza unor contracte de comodat încheiate cu SC E. S. C. .
În drept, prima instanță a avut în vedere faptul că potrivit art. 399 C.proc.civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar potrivit art. 452 alin. 1 C.proc.civ. sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
A concluzionat că din dispozițiile art. 452 C.proc.civ. rezultă că acest text de lege are în vedere și bunuri mobile incorporale pe care terțul poprit le deține în proprietate la data începerii executării silite.
În speță, prima instanță a reținut că executorul judecătoresc a procedat la declararea sechestrului definitiv asupra unui număr de 4 vitrine frigorifice ce se găseau la punctele de lucru ale terțului poprit SC C. DS . Potrivit dispozițiilor art. 371 C.proc.civ., nu se pot urmări decât bunurile / veniturile proprii ale debitorului.
A mai reținut că în cazul bunurilor mobile operează o prezumție legală de proprietate în favoarea celui care are în posesie bunul, urmând ca persoana interesată să facă dovada contrară.
În ceea ce privește dovada dreptului de proprietate asupra acestor vitrine frigorifice, prima instanță a reținut că, în cauză, contestatoarea a înțeles să invoce faptul că acestea aparțin altei societăți comerciale cu care a încheiat două contracte de comodat.
Din analiza probelor de la dosarul Judecătoriei C. -N., instanța a reținut că prin contractul de împrumut de folosință - comodat nr. 237/1 martie 2011, comodantul SC E. S. C. a acordat comodatarului SC C. DS pentru folosință 6 vitrine frigorifice, marca MORECO, în vederea folosirii acestora pentru depozitarea, păstrarea, expoziția și prezentarea comercială a produselor și sortimentelor de preparate din carne livrate de comodant.
Prin contractul de împrumut de folosință - comodat nr. 12/3 ianuarie 2012, comodantul SC E. S. C. a acordat comodatarului SC C. DS pentru folosință 2 vitrine frigorifice model L 3,5 m, seria OSCARTIELLE în vederea folosirii acestora pentru depozitarea, păstrarea, expoziția și prezentarea comercială a produselor și sortimentelor de preparate din carne livrate de comodant.
Din analiza proceselor verbale de sechestru, prin raportare la contractele de comodat depuse în probațiune la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că executorul judecătoresc a declarat sechestru definitiv pe un număr de două vitrine frigorifice tip LCD DORADO 20 ES SYSTEM K SF 200, în timp ce contractul de comodat nr. 237/2011 se referă la un număr de 6 vitrine frigorifice marca MORECO. Pe de altă parte, deși prezent la declararea sechestrului definitiv, reprezentantul SC C. DS nu a fost în măsură să prezinte executorului judecătoresc contractul de comodat enunțat, specificând doar că vitrinele frigorifice nu sunt proprietatea sa.
În ceea ce privește cele 2 vitrine frigorifice marca OSCARTIELLE, prima instanță a reținut că, deși prin contractul de comodat nr. 12/2012 SC E. S. a dat în folosință contestatoarei două vitrine frigorifice de aceeași marcă, din cuprinsul facturii fiscale nr. 0005590/2 februarie 2011 rezultă că societatea contestatoare deține în proprietate 2 vitrine frigorifice marca OSCARTIELLE.
În considerarea celor mai sus arătat, prima instanță a apreciat că în cauză contestatoarea nu a făcut dovada că cele 4 vitrine frigorifice sunt proprietatea SC E. S. C. . Prima instanță a mai reținut că, dacă cele 4 vitrine frigorifice ar fi proprietatea SC E. S. C., aceasta ar avea interes să formuleze contestație la executare, potrivit art. 401 alin. 2 C.proc.civ. și nicidecum contestatoarea.
În ceea ce privește contestația la titlu, prima instanță a reținut că, potrivit art. 400 alin. 2 C.proc.civ. "Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută."; Pe calea contestației la titlu nu se poate modifica sau desființa hotărârea pusă în executare, iar motivele invocate nu se pot referi la probleme de fond pe care partea le putea invoca cu ocazia judecății sau în căile de atac.
Prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 16104/2011 pronunțată de Judecătoria C. N. în dosarul nr._ s-a validat poprirea înființată de creditoarea SC U. SA Z. în dosar execuțional nr. 237/2011 până la concurența sumei de 573.808,28 lei, reprezentând debit restant și cheltuieli de executare, conform titlului executoriu constând în BO seria CARP3AA nr. 0378148. S-a reținut de către instanța care a pronunțat titlul executoriu că terțul poprit SC C. DS avea obligația de indisponibilizare a sumelor de bani datorate debitorului S. V. cu titlu de salariu în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o.
A concluzionat în sensul că instanța care a dispus validarea popririi a constatat că terțul poprit SC C. DS este, la rândul său, debitoare a debitorului S. V., având obligația de a achita acestuia din urmă drepturi salariale. Drept urmare, apărarea acesteia în cadrul prezentei contestații la titlu în sensul că nu are niciun raport obligațional cu d-l S. V. nu a putut fi reținută de prima instanță, având în vedere că motivul invocat este, în realitate, o apărare de fond împotriva titlului executoriu, care putea fi eventual invocată în căile de atac. De altfel, a mai reținut prima instanță, nici în această fază procesuală, contestatoarea nu a făcut dovada susținerilor sale, în sensul de a prezenta acte din care să rezulte că debitorul S. V. nu are calitatea de angajat sau administrator al societății.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei în sensul că în dispozitivul hotărârii judecătorești mai sus menționate nu sunt identificate suficient bunurile asupra cărora s-a validat poprirea, prima instanță a reținut că dispozițiile Codului de procedură civilă nu prevăd o astfel de normă ci, potrivit art. 452 alin. 1 C.proc.civ., sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care acesta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
A concluzionat că, în vederea punerii în executare a unui titlu executoriu prin care s-a dispus validarea popririi, executorului judecătoresc îi revine obligația de a identifica bunurile mobile incorporabile sau sumele de bani, titlurile de valoare pe care terțul poprit le deține, urmând ca acesta să procedeze la indisponibilizarea acestora în raport de suma datorată de debitorul inițial creditorului.
În considerarea motivelor de fapt și de drept mai sus enunțate, prima instanță a respins contestația la executare și la titlu, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., prima instanță a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta C.
DS, solicitând admiterea recursului, modificarea in totalitate a hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică și, în consecință, să se dispună admiterea în totalitate a contestației la executare, să se dispună obligarea intimatei la plata în favoarea recurentei a cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu, în cuantumul și specificația precizate în notele de cheltuieli depuse la instanța de fond, în temeiul art. 274 C.proc.civ.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că executorul judecătoresc s-a deplasat în data de 31 ianuarie 2012 la două puncte de lucru ale terțului poprit, primul fiind cel situat în localitatea C. -N., unde a fost prezent și administratorul societății, d-l S. V. . Cu această ocazie, executorul judecătoresc a declarat sechestru definitiv asupra a 5 vitrine frigorifice orizontale marca ES SYSTEMS K SP 200, de producție poloneză, tip LCD DORAD02.0 și asupra unei vitrine frigorifice ES SYSTEM K SP 200, de producție poloneză, tip LCD DORADO 1.2, precum și asupra mărfii găsite în magazin.
Recurenta a apreciat că executorul judecătoresc a acționat cu nerespectarea prevederilor legale, neluând în considerare declarația administratorului mai sus menționat în sensul că bunurile sechestrate nu sunt proprietatea societății recurente, ci acestea sunt proprietatea societății E. S., iar în temeiul contractului de împrumut de folosință - comodat nr. 237/1 martie 2011 terțul poprit C. DS, în calitate de comodatar, avea doar dreptul de a folosi vitrinele frigorifice, individualizate prin serie la art. 2 din contractul mai sus menționat, pentru depozitarea, păstrarea, expoziția și prezentarea comercială a produselor și sortimentelor de preparate de carne livrate de SC E.
S., pe perioada în care între cele două părți contractante se desfășurau relații comerciale. Potrivit art. 2.2 din contractul mai sus menționat, bunurile menționate sunt și rămân în proprietatea comodantului pe întreaga perioada de executare a contractului, cu obligația corelativă a comodatarului de restituire a acestor bunuri la încetarea contractului.
A mai arătat că la deplasarea la cel de-al doilea punct de lucru situat în localitatea C. -N., executorul judecătoresc, din nou, a declarat sechestrate definitiv 2 vitrine frigorifice orizontale model L 3,5 m, serie OSCARTIELLE, neluând nici în acest caz în considerare declarația reprezentantului terțului poprit cu privire la faptul că cele două vitrine frigorifice sunt proprietatea SC E.
S., așa cum ele au fost individualizate în contractul de împrumut de folosință - comodat nr. 2/3 ianuarie 2012, prin model și serie. Potrivit art. 2.2 din contractul mai sus menționat, bunurile menționate sunt și rămân în proprietatea comodantului pe întreaga perioadă de executare a contractului, cu obligația corelativă a comodatatarului de restituire a acestor bunuri la încetarea contractului.
Recurenta a considerat că instanța de fond în mod greșit a omis să ia în considerare apărările sale, formulate în dosarul_, privind proprietatea bunurilor supuse executării, astfel ca a pronunțat sentința atacată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, astfel cum prevede art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
A arătat că în conformitate cu art. 3713alin. 1 C.proc.civ. "veniturile și bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile";, principiu exprimat de texte de lege care se referă la regulile generale prin care se poate trage la răspundere debitorul și limitele acestei răspunderi, înscrise în vechiul cod civil în art. 1718, respectiv în noul Cod civil în art. 1518
"Dacă prin lege nu se dispune altfel, debitorul răspunde personal de îndeplinirea obligațiilor sale";, respectiv în art. 2324 "Cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale, mobile și imobile, prezente și viitoare";, aceste bunuri constituind gajul general al creditorilor.
Recurenta a arătat că regula generală și care se desprinde din textele legale privind răspunderea debitorului este aceea că pot forma obiect al executării silite numai bunurile deținute de debitor cu titlu de proprietar, iar nu și cele pe care le deține în numele altuia. Or, în cazul de față, recurenta a arătat că ar fi într-o situație de vânzare a bunului altuia, proprietarul acestor bunuri fiind societatea comerciala E. S., recurenta aflându-se în folosința acestor bunuri în calitate de comodatar, astfel cum a arătat mai sus.
Astfel, recurenta a considerat că s-au încălcat dispozițiile legale mai sus menționate, așa încât vânzarea prin licitație a acestor bunuri ar fi nelegală, iar având în vedere și relațiile comerciale dintre recurentă și SC E. S., pierderea acestor bunuri ar avea efecte negative asupra acestor relații. Mai mult, recuperarea ulterioară de către proprietar a acestor bunuri ar fi dificilă, fiind vorba de bunuri mobile.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea în totalitate a recursului declarat și anularea tuturor actelor de executare realizate în dosarul execuțional nr. 984/2011 al BEJ C. M. -R. .
În drept, a invocat art. 299 și urm. C.proc.civ. Recursul a fost legal timbrat.
La data de 2 octombrie 2012, intimata SC U. SA a formulat întâmpinare la recursul formulat de către SC C. DS, solicitând respingerea recursului ca nefondat, și, pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivare, intimata a arătat că, după încuviințarea executării silite și îndeplinirea formalităților legale privind somarea debitorului - terț poprit, având
în vedere faptul că contestatoarea - recurentă SC C. DS nu s-a conformat dispozițiilor titlului executoriu, un reprezentant al său s-a deplasat în data de 31 ianuarie 2012, împreună cu executorul judecătoresc C. M. R., la punctele de lucru ale SC C. DS, situate în C. -N., respectiv pe calea Florești. Cu aceasta ocazie, în prezența asociatului unic / administratorului S. V., executorul judecătoresc a instituit sechestru asigurător asupra unor mijloace fixe aflate în incinta punctelor de lucru, respectiv vitrine frigorifice (8 bucăți), balanțe electronice (2 bucăți), feliator, casă de marcat, precum și marfă constând în carne și produse din carne, evaluate de către creditor împreuna cu debitorul la suma totală de 8000 de lei, fiind întocmite două procese verbale de sechestru pentru bunurile din incinta celor doua puncte de lucru ale terțului poprit, bunuri care au rămas în custodia reprezentantului terțului poprit.
Referitor la susținerile contestatoarei în sensul că executorul judecătoresc a acționat cu nerespectarea prevederilor legale referitoare la sechestru în aplicarea sechestrului asupra vitrinelor frigorifice situate în incinta punctelor de lucru neluând în seamă declarațiile administratorului S. V. cu privire la faptul că aceste vitrine ar fi proprietatea unei alte firme - SC E. S., intimata a precizat faptul că reprezentantul contestatoarei, deși i-au fost solicitate actele care să probeze aceste susțineri, și deși a avut timp suficient să depună aceste acte, operațiunea de sechestrare a bunurilor la cele două puncte de lucru durând mai bine de 4 ore, nu a pus la dispoziția executorului judecătoresc actele privind proveniența vitrinelor frigorifice sechestrate.
A mai arătat că contestatoarea a formulat contestație la executare cu privire la aceste vitrine frigorifice sechestrate, depunând odată cu aceasta copii ale unor contracte de comodat - nr. 12/3 ianuarie 2012 (pentru cele 2 vitrine frigorifice situate la punctul de lucru din str. Ion Meșter) și nr. 237/1 martie 2011 pentru cele 6 vitrine frigorifice situate la punctul de lucru din Calea Florești. Referitor la aceste contracte de comodat, intimata a arătat instanței că contractul de comodat nr. 12/3 ianuarie 2012, care are ca obiect cele două vitrine frigorifice de la punctul de lucru din str. Ion Meșter, a fost încheiat, după cum susține contestatorul, în data de 3 ianuarie 2012, deci cu foarte puțin timp
înainte de aplicarea sechestrului de către executorul judecătoresc, însă din informațiile obținute de la oficiul registrului comerțului, acest punct de lucru a fost deschis în ianuarie 2011 și nu putea funcționa fără vitrine frigorifice, dat fiind specificul activității desfășurate (comerț cu carne și produse din carne).
Intimata a arătat că, mai mult, a fost în posesia unei facturi fiscale, nr. 5590/2 februarie 2011, deci imediat după deschiderea punctului de lucru, emise de către SC CROWN COOL S. către SC C. DISTRUIBTJTION S., factură care atestă vânzarea a două vitrine frigorifice orizontale OSCARTIELLE, marca DENVER, de 3,7 m, către SC C. DS, factură care se regăsește la dosarul cauzei. Această factură a atestat faptul că cele două vitrine frigorifice sunt proprietatea SC C. DS, nicidecum a SC E. S., așa cum susține contestatoarea prin contestația depusă.
De asemenea, intimata a mai arătat instanței că contractul de comodat nr. 237/1 martie 2011, prezentat pentru vitrinele frigorifice situate la punctul de lucru din calea Florești, se referă la vitrine frigorifice marca MORECO, în timp ce executorul judecătoresc a sechestrat la acest punct de lucru vitrine frigorifice marca DORADO. De asemenea, în acest contract nu a fost specificată durata contractului și nici locația unde vor fi instalate aceste vitrine. Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, precum și actele existente la dosarul cauzei, intimata a considerat că afirmațiile contestatoarei recurente cu privire la
proprietatea vitrinelor frigorifice sechestrate de către executorul judecătoresc C.
M. R. nu se susțin.
A apreciat că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că, în cazul bunurilor mobile, operează o prezumție legală de proprietate în favoarea celui care are în posesie bunul, urmând ca persoana interesată să facă dovada contrară.
Cu privire la actele depuse de către contestatoare, intimata a menționat faptul că acestea nu reprezintă nicidecum o astfel de dovadă.
De asemenea, intimata a apreciat că toate formalitățile de executare silită au fost efectuate cu respectarea tuturor formalităților prevăzute de lege, astfel că în mod corect instanța de fond a respins solicitarea contestatorului de anulare a executării silite și a tuturor formelor de executare îndreptate împotriva sa.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său la dezbateri. În drept, a invocat art. 115, art. 242 C.proc.civ.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul recurentei SC E. S.
, solicitând admiterea recursului și anularea executării silite din dosarul execuțional nr. 984/2011 al BEJ C. M. -R. cu privire la bunurile proprietatea sa: vitrinele frigorifice marca Es S. K SP20.0 de producție poloneză tip LCD Dorado cu lungimea de 2 m - 5 bucăți și vitrina frigorifică Es
S. K de producție poloneză tip LCD Dorado cu lungimea de 1,2 m - 1 bucată.
În motivarea cererii de intervenție, a arătat că aceste bunuri sunt proprietatea sa, astfel cum a declarat debitoarea. A învederat că debitoarea este clienta sa, intervenienta furnizându-i carne și produse din carne din planul său de fabricație, astfel încât la data de 1 martie 2011 i-a predat, în temeiul contractului de comodat nr. 237, 6 vitrine frigorifice marca Es S. K, de producție poloneză, tip LCD Dorado, pe care le-a achiziționat de la HORECO, astfel: vitrina frigorifică seria 32070, de 1,2 m și vitrinele frigorifice seriile 34169, 34168, 34177, 34179, toate 5 cu lungimea de 2 m. A mai arătat că scopul dării acestor vitrine frigorifice în comodat către recurentă l-a constituit depozitarea și păstrarea produselor SC E. S. pe care i le furniza, conform art. 2 din contract. A mai arătat că aceste 6 vitrine frigorifice au fost lăsate și folosite de contestatoarea recurentă la magazinul din calea Florești. A mai arătat că cele 6 vitrine frigorifice sunt de tipul Dorado, dar în contractul de comodat s-a menționat că ar fi modelul HORECO, deoarece au fost achiziționate de la acest furnizor, însă contractul de comodat conține numerele seriilor vitrinelor, astfel încât acestea se pot identifica ușor.
A mai arătat că titlul executoriu de care se prevalează intimata creditoare nu îi dă dreptul să execute bunurile SC E. S., aceasta din urmă neavând calitatea de debitoare în acest dosar execuțional. A apreciat măsura executorului judecătoresc abuzivă și a invocat faptul că în procesul verbal de sechestru nu au fost înscrise seriile vitrinelor, iar creditoarea nu a notat procesul verbal de sechestru în AEGRM, pentru ca intervenienta să ia cunoștință în timp util de măsurile dispuse asupra bunurilor sale. A menționat că a aflat despre aceste măsuri în data de 22 iunie 2012, când a fost anunțată de către debitoare, motiv pentru care a formulat contestație la executare și, respectiv, cerere de suspendare a executării silite (dosarele nr._ și_ ale Judecătoriei
C. -N. ), cererea de suspendare provizorie a executării silite fiind admisă. În drept, a invocat art. 49 alin. 3 și urm. C.proc.civ.
Cererea de intervenție în interesul recurentei a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea depusă la 29 octombrie 2012, intimata SC U. SA a arătat că, după data instituirii sechestrului asupra celor 6 vitrine frigorifice în discuție, intervenienta SC E. S. a ridicat două vitrine tip LCD Dorado - 2 m, astfel încât la evaluarea bunurilor de către executorul judecătoresc rămăseseră
sub sechestru doar patru vitrine frigorifice, identificate la pct. 2 și 3 din publicația de vânzare.
A mai arătat că înscrisurile referitoare la dreptul de proprietate asupra vitrinelor frigorifice i-au fost comunicate și au fost comunicate executorului judecătoresc după data îndeplinirii formalităților de executare silită atacate, iar în lipsa acestor acte măsura a fost legală, neputându-i-se imputa nici ei, nici executorului judecătoresc necunoașterea acestor acte.
În aceste condiții, a arătat că nu se opune admiterii parțiale a recursului, cu privire la cele 6 vitrine frigorifice indicate de intervenienta în interesul recurentei, însă a subliniat faptul că intervenienta nu a susținut recursul recurentei și cu privire la cele 2 vitrine frigorifice marca Oscartielle, fapt pe care l-a interpretat în sensul că acestea aparțin recurentei și nu intervenientei, invocând în sprijinul acestei afirmații factura fiscală nr. 5590/2 februarie 2011.
A solicitat judecarea recursului și în lipsa reprezentaților săi la dezbateri. În drept, a invocat art. 115, art. 242 C.proc.civ.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor intimatei și a poziției intervenientei în interesul recurentei, cu luarea în considerare a prevederilor art. 304, art. 3041și art. 312, tribunalul reține următoarele:
Din coroborarea contractului de comodat nr. 237/1 martie 2011 încheiat între intervenienta în interes propriu, în calitate de comodantă și recurentă, în calitate de comodatară (f.20-22 dosar recurs) cu facturile nr. 4652/21 decembrie 2010 și nr. 4713/24 ianuarie 2011, emise de SC HORECO IMPEX S., notele de recepție aferente și certificatele de garanție aferente celor două facturi (f.23-32 dosar recurs), tribunalul reține că vitrinele frigorifice cu seriile: 32070 (cu lungimea de 1,2 m), respectiv 34169, 34168, 34185, 34177 și 34179 (fiecare cu lungimea de 2 m) sunt proprietatea intervenientei în interesul recurentei SC E.
S., care a cedat în mod gratuit recurentei folosința acestor bunuri în scopul expunerii și păstrării cărnii și produselor din carne furnizate recurentei de intervenienta în interesul recurentei.
În conformitate cu art. 3713alin. 1 C.proc.civ. "veniturile și bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile";. per a contrario, bunurile care nu aparțin debitoarei recurente nu pot fi executate silit în vederea realizării creanței creditoarei intimate împotriva debitoarei recurente constatate prin titlul executoriu: sentința civilă nr. 16104/2011, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ .
Astfel cum rezultă din coroborarea procesului verbal din 16 noiembrie 2012 cu procesul verbal din 4 aprilie 2013, ambele întocmite de BEJ C. M. -
R. în dosarul execuțional nr. 984/2011, executorul judecătoresc a identificat între bunurile sechestrate în temeiul procesului verbal din 31 ianuarie 2012 vitrinele frigorifice cu seriile: 32070, 34179, 34168, 34185, 34177 și 34169, bunuri care fac obiectul dreptului de proprietate al intervenientei în interesul recurentei și nu sunt proprietatea recurentei. Această stare de fapt care rezultă din constatările executorului judecătoresc este confirmată și de poziția intimatei din întâmpinarea la cererea de intervenție în interesul recurentei în sensul acordului său la admiterea în parte a recursului și a contestației la executare cu privire la aceste executarea silită a acestor 6 vitrine frigorifice.
Cât privește vitrinele frigorifice marca Oscartielle, tribunalul are în vedere faptul că, pe de o parte, factura nr. 5590/2 februarie 2011 (f.32 dosar fond) face dovada faptului că debitoarea recurentă a achiziționat două vitrine de această marcă la data de 2 februariue 2011, iar pe de altă parte intervenienta în interesul recurentei nu a confirmat starea de fapt alegată de către recurentă în sensul că și cele două vitrine frigorifice Oscartielle sechestrate în dosarul
execuțional nr. 984/2011 i-ar aparține. Din coroborarea acestor două elemente ale stării de fapt și opunerea lor contractului de comodat nr. 12/3 aprilie 2012 încheiat între intervenienta în interes propriu, în calitate de comodantă și recurentă, în calitate de comodatară (f.12-13 dosar fond), tribunalul concluzionează că susținerea recurentei în sensul că vitrinele frigorifice marca Oscartielle sechestrate la 31 ianuarie 2012 în dosarul nr. 984/2011 al BEJ C.
M. -R. ar aparține intervenientei în interes propriu este nereală. Astfel, contractul de la f. 12-13 din dosarul de fond se referă la obligații viitoare ale intervenientei în interes propriu și nu consemnează predarea-primirea celor două vitrine frigorifice, părțile stipulând expres la pct. 3.2. lit. a teza finală faptul că "cu ocazia predării se va întocmi un proces-verbal de predare-primire în care se vor menționa toate datele de identificare ale vitrinei, precum și starea de funcționare a acesteia, care constituie anexă la prezentul contract";. Recurenta debitoare nu a depus un asemenea proces-verbal de predare-primire, astfel încât tribunalul nu poate reține că vitrinele marca Oscartielle aflate în posesia recurentei la momentul instituirii sechestrului sunt vitrinele proprietatea intervenientei în interes propriu la care se referă contractul de comodat nr. 12/3 aprilie 2012.
Pentru toate motivele de fapt și de drept mai sus expuse, reținând administrarea de probe scrise noi în recurs, în temeiul art. 3041C.proc.civ. coroborat cu art. 312 alin. 1 teza I și alin. 3 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat de recurenta SC C. DS, în contradictoriu cu intimata SC U. SA, împotriva sentinței civile nr. 11266/2012 pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca la data de 24 mai 2012 în dosarul nr._, pe care, în temeiul art. 399 alin. 1 și alin. 2 C.proc.civ., respectiv art. 404 alin. 1 C.proc.civ. o va modifica în parte, după cum urmează:
Va admite în parte contestația le executare formulată de contestatoarea SC C. DS în contradictoriu cu intimata SC U. SA și, în consecință, va anula actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 984/2001 al BEJ C. M. R. doar cu privire la cele 6 vitrine frigorifice, respectiv vitrina frigorifică seria 32070 de 1,2 m și vitrinele frigorifice seriile 34168, 34168, 34185, 34177 și 34179 toate cu lungimea de 2 m, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
În temeiul art. 49 alin. 3 C.proc.civ. va admite cererea de intervenție în interesul recurentei formulată de intervenienta SC E. S. .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta SC C. DS în contradictoriu cu intimata SC U. SA împotriva sentinței civile nr. 11266/2012 pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca la data de 24 mai 2012 în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, după cum urmează:
Admite în parte contestația le executare formulată de contestatoarea SC C.
DS în contradictoriu cu intimata SC U. SA și, în consecință:
Anulează actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.984/2001 al BEJ C. M. R. doar cu privire la cele 6 vitrine frigorifice, respectiv vitrină frigorifică seria 32070 de 1,2 m și vitrinele frigorifice seriile 34168, 34168, 34185, 34177 și 34179 toate cu lungimea de 2 m.
Admite cererea de intervenție în interesul recurentei, formulată de intervenienta SC E. S. .
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 15 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
N. K. | F. | M. | D. D. C. | P. |
În CM, semnează președintele instanței
Red.FIM/dact.AA _
Jud. fond: d-na E. Pădurariu Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Încheierea civilă nr. 3420/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 559/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
