Decizia civilă nr. 276/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 276/2013
Ședința publică din data 29 aprilie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: F. M.
JUDECĂTOR: D. D. JUDECĂTOR: N. K. GREFIER: A. V.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta SC B. -G. SA, în contradictoriu cu intimații C. I. și C. F., împotriva sentinței civile nr. 19409/10 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, cauza având ca obiect în primă instanță contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimaților C.
I. și C. F., d-l avocat Bujiță Aurel, cu împuternicire avocațială la f. 13, lipsind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul intimaților depune la dosar un set de înscrisuri în probațiune, reprezentând copia dosarului execuțional nr. 908/2012 al BEJ Stolnean M. .
Instanța constată că actele depuse azi la dosar de către reprezentantul intimaților C. I. și C. F. suplinesc actele solicitate executorului judecătoresc, motiv pentru care nu se va reveni cu adresă pentru comunicarea restului dosarului execuțional.
Constatând că nu mai sunt de formulat cereri în probațiune sau de invocat excepții, instanța acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației la executare formulată de către intimați, pentru motivele invocate în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată, acestea urmând a fi solicitate pe cale separată, dacă va fi cazul. Susține întâmpinarea depusă la dosar astfel cum a fost formulată. Arată că, așa cum rezultă din actele dosarului execuțional, prima somație de plată în dosarul executorului bancar este din data de 5 decembrie 2011, următorul act de executare a fost efectuat în dosarul executorului judecătoresc Stolneanu M. la data de 28 iunie 2012, iar următorul act este din 9 iulie 2012, somația fiindu-le comunicată intimaților în data de 10 iulie 2012. Prin raportare la intervalul de timp scurs între emiterea somației din data de 5 decembrie 2011 și înregistrarea cererii de continuare a executării silite din data de 28 iunie 2012, executarea silită în discuție s-a perimat, fiind incidente dispozițiile art. 389 alin. 1 C.proc.civ. Arată că acest aspect a fost dovedit cu actele existente la dosar și consideră că în mod corect instanța de fond a constatat perimarea executării și a dispus desființarea actelor de executare.
Reprezentantul intimaților arată că consideră că nu există o creanță certă, fiindcă din verificarea contractului de credit inițiat în 2005 se observă că durata de rambursare este stabilită la 168 de rate lunare, respectiv până în 2019, iar executarea s-a făcut pentru rate care nu erau încă scadente.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
T R I B U N A L U L :
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 19409/10 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a admis contestatia la executare formulată de contestatorii C. I. și C. F., în contradictoriu cu intimata SC B. -G. C. -N., a constatat perimată executarea silită începută în dosarul execuțional nr. 95/2011 al Corpului Executorilor Bancari al intimatei și continuată în dosarul execuțional nr. 908/2012 al BEJ Stolnean Romeo M., a desființat actele de executare întocmite în dosarele sus-menționate și a obligat intimata să achite contestatorilor suma de 209,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că la data de 29 martie 2005 contestatorii și intimata au încheiat contractul de credit nr. 754, pentru un credit în valoare de
100.000 euro, iar la data de 22 iunie 2005 părțile au încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1662 de BNP Lupea M. na, C. -N., prin care a fost constituită ipoteca și interdicția de înstrăinare asupra imobilului situat în C.
-N., str. E. Brote, nr. 2, ap. 1, jud. C., în vederea garantării obligației de restituire a creditului.
A mai reținut că, potrivit înscrisurilor din dosarul de fond, la un moment dat contestatorii nu și-au mai îndeplinit în mod corespunzător obligația asumată contractual de a achita ratele de credit, înregistrând la data de 30 martie 2011 un debit restant de 10.861,25 euro (9.916,08 euro credit + 945,17 euro dobânzi), motiv pentru care corpul executorilor bancari al intimatei a demarat procedura de executare silită, constituind dosarul de executare nr. 95/2011.
A mai reținut că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Cluj- Napoca, prin încheierea civilă nr. 7526/CC/5 decembrie 2011, pronunțată în dosarul nr._, iar la data de 5 decembrie 2011 executorul bancar V. e Liviu Pălăcean a emis somația existentă, prin care a somat contestatorii ca în termen de 1 zi de la primirea somației să procedeze la achitarea debitului restant, în caz contrar urmând a se proceda la executarea silită.
A mai reținut că ulterior emiterii acestei somații, în dosarul de executare nr. 95/2011 nu s-a mai întocmit niciun alt act de executare până la data de 28 iunie 2012, când întreg dosarul a fost predat BEJ Stolnean Romeo M., C. -N.
, împreună cu o cerere intitulată "cerere de continuare executare silită în dosarul nr. 95/2011"; (f. 98, 43 dosar fond).
A mai reținut că cererea sus-menționată a fost înregistrată pe rolul BEJ Stolnean Romeo M. sub nr. 908/2012, dosar în care executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de judecată, a emis o nouă somație, la data de 9 iulie 2012, iar la data de 28 august 2012 a emis publicația de vânzare imobiliară nr. 1/28 august 2012.
Raportat la intervalul de timp scurs între ultimul act de procedură întocmit în dosarul de executare al intimatei, cu nr. 95/2011 (5 decembrie 2011) și data la care acest dosar a fost înaintat, împreună cu cererea de continuare a executării silite, la executorul judecătoresc (28 iunie 2012), contestatorii au afirmat că în speță a operat perimarea executării silite, iar intimata s-a apărat arătând în esență că, în realitate, în dosarul execuțional nr. 908/2012 al BEJ Stolnean Romeo M. s-a început o nouă executare silită, în condițiile art. 389 alin. 3 C.proc.civ. și respectiv că în cadrul acestei noi executări nu a existat niciun act de procedură care să fie îndeplinit la mai mult de 6 luni de actul de executare anterior. Totodată, intimata a arătat că este irelevant faptul că actul de înaintare din data de 28 iunie 2012 a fost numit "cerere de continuare
executare silită";, deoarece numai executorul judecătoresc are cunoștințe de executare silită, iar nu și funcționarul bancar care a întocmit cererea.
Prima instanță a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 5, alin. 1 din Legea nr. 287/2011, executările silite privind titluri executorii aparținând instituțiilor de credit (…), aflate în curs la data intrării în vigoare a dispozițiilor prezentei legi, pot fi continuate de executorul care a început urmărirea silită. Cu toate acestea, creditorul, instituție bancară sau instituție financiară nebancară, poate solicita continuarea executării acestor titluri executorii de către executorul
judecătoresc competent potrivit legii, iar potrivit dispozițiilor alin. 3-4 din același text de lege, în cazurile prevăzute la alin. 1 dosarele de executare aflate în curs de soluționare se predau de către instituțiile de credit (…) executorilor judecătorești competenți, potrivit legii, să continue executarea silită, actele de executare îndeplinite anterior, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data efectuării lor, rămânând valabile.
Față de aceste dispoziții legale și reținând faptul că în cererea de continuare a executării silite din data de 28 iunie 2012 intimata creditoare a făcut referire expresă la dispozițiile art. 5 din Legea nr. 287/2011, reținând și faptul că odată cu cererea de continuare a executării silite a fost predat întregul dosar de executare nr. 95/2011, prima instanță a concluzionat că apărarea intimatei în sensul că în dosarul execuțional nr. 908/2012 s-a început o nouă executare silită nu poate fi primită.
Referitor la susținerea intimatei conform căreia este irelevant faptul că actul de înaintare din data de 28 iunie 2012 a fost numit "cerere de continuare executare silită";, deoarece numai executorul judecătoresc are cunoștințe de executare silită, iar nu și funcționarul bancar care a întocmit cererea, prima instanță a reținut că trebuie remarcat că executorul judecătoresc (respectiv persoana care are cunoștințe de executare silită), a emis somația din data de 9 iulie 2012 fără a mai solicita încuviințarea executării silite, fiind evident că și acesta a înțeles că este învestit cu continuarea executării, și nu cu o nouă cerere de executare silită.
A mai reținut că, în mod cert, în speță ne aflăm în situația unei executări silite unitare, începute de executorul bancar în dosarul de executare nr. 95/2011 al Corpului Executorilor Bancari al intimatei și continuate de executorul judecătoresc Stolnean Romeo M. din C. -N. în dosarul execuțional nr. 908/2012 și, prin urmare, dispozițiile art. 389 alin. 1 C.proc.civ. vizează și intervalul scurs între actele îndeplinite de executorul bancar și data la care s-a cerut continuarea lor de către executorul judecătoresc.
A mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 389 alin. 1 C.proc.civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept si orice parte interesată poate cere desființarea ei. În speță, ultimul act de executare efectuat de executorul bancar este datat 5 noiembrie 2012, iar continuarea executării silite a fost cerută la data de 28 iunie 2012, cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 389 alin. 1 C.proc.civ.
Așa fiind și reținând și faptul că intimata nu a invocat/dovedit incidența vreunui caz de suspendare a executării, prima instanță a constatat că în speță a operat perimarea executării silite începute în dosarul execuțional nr. 95/2011 al Corpului Executorilor Bancari al intimatei și continuata în dosarul execuțional nr. 908/2012 al BEJ Stolnean Romeo M. din C. -N. este perimată și, în consecință, a admis contestația la executare, desființând actele de executare întocmite în dosarele mai sus menționate.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., prima instanță a obligat intimata, aflată în culpă procesuală, să achite contestatorilor cheltuielile ocazionate de promovarea prezentei contestații, mai sus arătate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, intimata SC
-G. SA, solicitând modificarea în tot a sentinței civile nr. 19409/10 octombrie 2012 în dosarul_ pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca, în sensul respingerii contestației la executare formulate de către contestatorii C.
I. și C. F., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că a demarat executarea silită împotriva contestatorilor în dosarul execuțional nr. 95/2011. Astfel, în acest
dosar execuțional s-a emis un singur act, constând într-o somație adresată contestatorilor, prin care li s-a pus în vedere să execute debitul restant către recurenta SC B. -G. SA.
Recurenta a mai arătat că a depus la sediul BEJ Stolnean Romeo M. o cerere denumită "cerere de continuare a executării silite"; împreună cu dosarul execuțional nr. 95/2011. În data de 8 iulie 2012, BEJ Stolnean Romeo M. a procedat la emiterea unei noi somații către debitorii CĂTANAĂ F. si C. I., prin care li s-a pus în vedere să achite debitul restant, aceasta fiind, în câteva cuvinte, starea de fapt pe care s-a întemeiat contestația la executare depusă de către debitori și admisă de către instanța de formăd.
Recurenta a mai arătat că, pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că este vorba în prezenta cauză de o singură executare silită începută de executorul bancar și continuată de executorul judecătoresc, având în vedere că ultimul act de executare efectuat de executorul bancar este datat_, iar continuarea executării silite a fost cerută la data de 28 iunie 2012, cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 389 alin.1 C.proc.civ.
Recurenta a învederat faptul că art. 389 C.proc.civ. prevede ca și sancțiune perimarea doar dacă creditorul a lăsat sa treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare. Or, a apreciat recurenta, în prezenta cauza, așa cum a motivat prima instanța, nu a existat un termen de 6 luni împlinit între actele de executare efectuate de către aceasta.
În al doilea rând, recurenta a mai precizat faptul că, în mod neîntemeiat, prima instanță a respins apărarea acesteia cu privire la invocarea faptului ca executarea silită a fost reluata de către executorul judecătoresc.
A mai arătat că, prin raportare la prevederile art. 389, alin. 3 C.proc.civ,. dacă se face o nouă cerere de executare silită se va face mai întâi o nouă somație la care nu se va mai alătura titlul ce se execută, recurenta formulând o cerere de executare silită înregistrată la sediul BEJ Stolnean în data de 28 iunie 2012.
A învederat că această cerere a fost denumită "de continuare a executării";, însă denumirea cererii nu prezintă relevanță, relevantă fiind modalitatea în care s-a desfășurat executarea silită după înregistrarea acestei cereri. A apreciat că este firesc să fie așa, deoarece cunoștințe de executare silită are executorul judecătoresc și nu funcționarul bancar care a întocmit cererea.
Astfel, recurenta a învederat că executorul judecătoresc a emis o nouă somație de executare în conformitate cu prevederile art. 387 C.proc.civ. Conform prevederilor art. 387 alin. 1 C.proc.civ. "executarea silită poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație...";. Deci, în dosarul execuțional aparținând SC B. -G. SA s-a întocmit somația la care face referire textul invocat, nefiind urmată de alte acte de executare silită. În dosarul execuțional al BEJ Stolnean Romeo, căruia i-a fost transmis dosarul execuțional nr. 95/2011, care a primit numărul 908/2012 la BEJ Stolnean, executarea silită a fost reluată.
A arătat că în acest sens este și doctrina, care statuează că perimarea nu afectează dreptul creditorului de a formula o nouă cerere de executare silită.
Executarea silită demarata împotriva contestatorilor de către BEJ Stolnean a fost precedată de somarea debitorului în condițiile art. 387 C.proc.civ.
Recurenta a concluzionat că în prezenta cauză nu sunt întrunite condițiile legale pentru a opera perimarea executării silite în dosarul execuțional nr. 908/2012 al BEJ Stolnean Romeo.
În drept, a invocat textele reproduse în cuprinsul motivelor de fapt și art.
304 pct. 7 și pct. 9 C.proc.civ.
Recursul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinarea depusă la 2 aprilie 2013, intimații contestatori C. I. și C. F. au solicitat instanței să respingă recursul și să mențină ca temeinică și legală sentința civilă nr. 19409/2012, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 C.proc.civ.
În motivarea apărărilor lor intimații au arătat că la data de 29 martie 2005 au încheiat cu recurenta SC B. -G. SA, în calitate de creditoare, contractul de credit nr. 754, având ca obiect un împrumut în valoare de 100.000 euro, iar la data de 22 iunie 2005 părțile au încheiat contractul de ipoteca nr. 754, prin care a fost constituită ipoteca și interdicția de înstrăinare asupra imobilului situat în
-N., str. E. Brote, nr. 2, ap. 1, jud. C., pentru garantarea obligației de restituire a creditului. Până la data formulării contestației în fața primei instanțe, intimații au arătat că au rambursat suma de 87.978 euro din valoarea totală a creditului, rămânând o diferență de achitat în cuantum de 12.022 euro. Întrucât au încetat plățile către creditoarea urmăritoare, aceasta a demarat executarea silită a imobilului cu care s-a garantat restituirea creditului.
Au mai arătat că la data de 5 decembrie 2011 recurenta le-a comunicat o somație prin care le-a pus în vedere să achite în termen de o zi suma de 10.861,25 euro, reprezentând creditul nerambursat. Ulterior, la data de 28 iunie 2012, recurenta a înregistrat în dosarul de executare o cerere de continuare a executării silite, iar la data de 9 iulie 2012 a fost emisă de către BEJ Stolnean Romeo M. o nouă somație de a plăti în termen de o zi suma în discuție. Ulterior acestui moment, la data de 30 august 2012, a fost emisă publicația de vânzare imobiliară nr. 1/28 august 2012, prin care intimații au fost încunoștințați asupra faptului că în data de 15 octombrie 2012 va avea loc licitația publică pentru imobilul ipotecat, aflat în proprietatea lor.
Intimații au apreciat că soluția primei instanțe de admitere a contestației este una temeinica și legală, impunându-se, în consecință, respingerea recursului, ca total nefondat.
Intimații au arătat că sentința civilă nr. 19409/8 octombrie 2012 a fost una temeinică și legală, având în vedere că executarea silită începută în dosarul execuțional nr. 95/2011 al Corpului executorilor bancari al recurentei și continuată în dosarul execuțional nr. 908/2012 al BEJ Stolnean Romeo M., la momentul formulării cererii de continuare a executării silite de către recurenta era perimată.
Pe fondul intervenirii acestui incident procedural, respectiv a perimării executării silite începute de către creditoare, intimații au invocat, în conținutul contestației la executare formulate, excepția perimării executării silite, cu consecința desființării tuturor actelor de executare realizate până la acel moment. Intimații au argumentat în acest sens că, prin raportare la intervalul de timp scurs între emiterea somației din data de 5 decembrie 2011 și înregistrarea cererii de continuare a executării silite din data de 28 iunie 2012, executarea silită în discuție s-a perimat, fiind incidente dispozițiile art. 389 alin.1 din C.proc.civ. "Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea
ei."; Au arătat că data efectuării ultimului act de executare în dosarul nr. 95/2011 de către executorul bancar, a fost de 5 decembrie 2011, iar în speță continuarea executării silite a fost cerută de către creditoare abia la data de 23 iunie 2012, cu depășirea evidentă a termenului de 6 luni prevăzut de art. 389 alin. 1 din Codul de procedura civilă.
Au mai arătat că perimarea operează de drept, instanța de judecată fiind chemată doar să constate intervenirea acestui incident procedural, intimata neinvocând/nedovedind incidența vreunui caz de suspendare a executării silite.
Intimații au menționat că, chiar și în situația în care, în speță, termenul de 6 luni prevăzut de art. 389 alin. 1 C.proc.civ. nu era depășit la data formulării "cererii de continuare a executării silite";, deoarece au apreciat că această cerere nu a fost de natura să întrerupă termenul de perimare, întrucât nu constituie prin ea însăși un act de executare și, cu atât mai mult, nu poate fi primita aserțiunea conform căreia corespondența dintre creditor si executorul judecătoresc ar întrerupe cursul perimării. În acest sens, au invocat art. 389 alin. 1 și art. 129 alin. 1 C.proc.civ. Au învederat că executarea silită, ca ultimă fază a procesului civil și ca una din formele de manifestare a acțiunii civile, este guvernată de principiul disponibilității, aceasta, precum și celelalte acte de executare, care sunt de competența executorului judecătoresc îndeplinindu-se la cerere, dacă legea nu dispune altfel. Cu alte cuvinte, au arătat că executarea silita se poate declanșa, în principiu, numai la cererea creditorului sau a moștenitorilor acestuia.
În acest sens, intimații au arătat faptul că, creditorul a trebuit sa sesizeze organul de executare printr-o cerere, fiind, de asemenea, obligat să depună în original titlul executoriu in baza căruia urmează să se facă urmărirea. In temeiul aceluiași principiu al disponibilității, creditorul a fost și cel care va alege forma de executare, având dreptul de a opta pentru modalitatea in care executorul a procedat la executarea silită, respectiv prin urmărire mobiliară, imobiliară sau poprire, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu,achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii, precum si a cheltuielilor de executare. Prin urmare, chiar și în considerarea principiului rolului activ al executorului judecătoresc, intimații au precizat că nu au putut concluziona decât că acesta nu se poate manifesta decât în măsura în care executorul a fost sesizat cu o cerere de executare din partea creditorului, în vederea realizării integrale și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu sau cu o cerere făcută de debitor (numirea unui expert contabil, tehnic, îndreptarea de eroare materiala etc.) sau de către alte persoane interesate, întrucât rolul activ este prevăzut de legiuitor în vederea respectării dispozițiilor legii și a drepturilor părților implicate în executare. În alți termeni, au arătat că executorul judecătoresc nu putea ordona din oficiu efectuarea unei executării silite - exceptându-se, bineînțeles, situațiile în care actele procedurale de executare silită se fac din oficiu - acesta nu s-a putut substitui creditorului sau părților din executarea silită și nu putea efectua acte de executare, decât dacă creditorul i-a cerut.
Au arătat că actele de executare pe care executorul judecătoresc a fost obligat să le efectueze ca urmare a învestirii cu o cerere de executare sunt acele acte procedurale prin care se marchează o etapă în cadrul procedurii execuționale, respectiv somația de plată, procesul-verbal de situație, procesele- verbale încheiate conform prevederilor art. 388 NCPC, comunicarea înființării popririi, publicația de vânzare, îndreptarea unei erori materiale etc.
Intimații au mai arătat că, deși în Codul de procedura civila nu este prevăzută in terminis o definiție a noțiunii de "act de executare";, sfera conținutului acestei noțiuni poate fi stabilită foarte ușor dacă sunt avute în
vedere dispozițiile art. 388 C.proc.civ., conform cărora "Pentru toate actele de executare pe care le efectuează, executorul judecătoresc este obligat sa încheie procese-verbale _";.
Intimații au mai precizat faptul că, în speță însă, cursul evenimentelor s-a desfășurat după cum urmează: în data de 5 decembrie 2011, recurenta le-a comunicat o somație prin care li s-a pus în vedere să achite, în termen de o zi suma de 10.861.25 euro, reprezentând credit nerambursat, iar în data de 28 iunie 2012, recurenta a înregistrat în dosarul de executare o cerere de continuare a executării silite, respectiv în data de 9 iulie 2012 a fost emisă de către BEJ STOLNEAN ROMEO M. o somație, prin care li s-a pus în vedere să achite, în termen de o zi, suma de 12.022 euro.
Concluzionând, intimații au apreciat că cererea recurentei adresată executorului judecătoresc, prin care aceasta solicita continuarea executării silite nu are caracter întreruptiv al cursului perimării de drept, nefiind un act de executare, însă chiar și în măsura în care s-ar admite contrariul, termenul de 6 luni prevăzut de art. 389 alin. 1 din C.proc.civ. a fost, oricum, depășit.
Intimații au mai arătat faptul că instanța de fond a reținut în mod corect că, în speță, cererea de continuare a executării silite formulată de către recurentă la data de 28 iunie 2012 nu face obiectul unei noi executări silite, distincte de prima, ci reprezintă, în realitate, o continuare a executării silite începute în dosarul execuțional nr. 95/2011 al corpului executorilor bancari ai recurentei, astfel cum rezultă din însăși denumirea sa și din art. 5, alin. 1 din Legea nr. 287/2011.
Dincolo de cele menționate, intimații au relevat că, chiar și în măsura în care s-ar reține ca întemeiată teza recurentei, potrivit căreia "în dosarul execuțional nr. 908/2012 s-a început o nouă executare silită";, trebuie observat faptul că această "nouă executare silită"; nu a fost încuviințată de instanța de judecată, iar, prin urmare, toate actele de executare întocmite de executorul judecătoresc în acest dosar execuțional sunt lovite de nulitate absolută, în condițiile art. 3731alin. 2 și 3 din C.proc.civ.
În drept, au invocat art. 308 alin. 2, art. 137, art. 312, art. 389, art. 3731și art. 274 C.proc.civ., art. 5 alin. 1 din Legea nr. 287/2011.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a susținerilor din cuprinsul întâmpinării și a prevederilor art. 304, art. 3041și art. 312 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 5, alin. 1 din Legea nr. 287/2011, executările silite privind titluri executorii aparținând instituțiilor de credit (…), aflate în curs la data intrării în vigoare a dispozițiilor prezentei legi, pot fi continuate de executorul care a început urmărirea silită. Cu toate acestea, creditorul, instituție bancară sau instituție financiară nebancară, poate solicita continuarea executării acestor titluri executorii de către executorul judecătoresc competent potrivit legii, iar potrivit dispozițiilor alin. 3-4 ale aceluiași articol, în cazurile prevăzute la alin. 1 dosarele de executare aflate în curs de soluționare se predau de către instituțiile de credit (…) executorilor judecătorești competenți, potrivit legii, să continue executarea silită, actele de executare îndeplinite anterior, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data efectuării lor, rămânând valabile.
Legea nr. 287/2011, desființând instituția executorilor bancari, a reglementat două ipoteze tranzitorii, ambele la dispoziția creditorilor urmăritori instituții financiare bancare și nebancare: continuarea executării silite în curs, până la finalizarea ei, de către executorul bancar inițial sesizat cu cererea de executare silită și, respectiv, continuarea executării silite de către un executor
judecătoresc competent, căruia creditorul instituție financiară bancară sau nebancară urma să îi predea întregul dosar execuțional.
Instituția continuării executării silite de un alt organ de executare nu este reglementată de Codul de procedură civilă, care permite schimbarea organului de executare la inițiativa creditorului doar prin renunțarea la executarea silită inițială și demararea unei noi executări silite a aceluiași titlu executoriu.
Desigur, în această din urmă ipoteză, a renunțării la executarea silită inițială, noua executare silită reprezintă o etapă procesuală distinctă, care nu păstrează nicio legătură cu termenele executării silite inițiale din perspectiva perimării. Mai mult, singurul act juridic (în accepțiunea sa materială, instrumentum) care se transmite de către creditorul urmăritor celui de al doilea organ de executare este titlul executoriu, dosarul de executare inițial constituit rămânând la organul de executare inițial sesizat. În același sens, tribunalul are în vedere că renunțarea la executarea silită inițială și demararea unei noi executări silite este disponibilă oricărui creditor urmăritor, pe când continuarea executării silite este o instituție juridică rezervată creditorilor instituții financiare bancare sau nebancare, care aveau corpuri de executori proprii.
Continuarea
executării silite presupune însă, astfel cum rezultă din chiar denumirea acestei instituții juridice, existența unei executări silite valabile din punct de vedere procedural, cu acte de executare valabile la momentul schimbării organului de executare, care continuă prin noi acte de executare efectuate de organul de executare subsecvent, motiv pentru care întreg dosarul de executare (și nu doar titlul executoriu) este transmis organului de executare subsecvent de către creditoarea urmăritoare (exclusiv) instituție financiară bancară sau nebancară.
În acest context special, tribunalul nu poate primi susținerea recurentei potrivit căreia, prin cererea denumită "de continuare executare silită"; din 28 iunie 2012, a intenționat să demareze o nouă executare silită prin intermediul BEJ STOLNEAN M. . Chiar făcând abstracție de denumirea pretins greșită a cererii, de reluarea în cuprinsul cererii a termenului "continuarea procedurii de executare silită"; și de indicarea neechivocă a art. 5 din Legea nr. 287/2011, tribunalul reține că în dosarul nr. 95/2011 al executorului bancar nu există actul esențial care permitea o atare interpretare a naturii juridice a cererii din 28 iunie 2012 a creditoarei recurente, respectiv nu există un act de renunțare la executarea silită desfășurată de executorul bancar. Existența unui atare act procesual nu poate fi prezumată, manifestarea de voință a creditoarei urmăritoare recurente în acest sens trebuind să fie expresă. În temeiul aceluiași titlu executoriu, creditoarea recurentă nu putea desfășura, în paralel, două executări silite, una instrumentată de executorul bancar și cealaltă de executorul judecătoresc, dispozițiile art. 3715lit. c C.proc.civ. fiind neechivoce în acest sens.
Concluzionând, tribunalul reține că creditoarea, prin cererea din 28 iunie 2012, a uzat de opțiunea continuării executării silite începute în dosarul executorului bancar nr. 95/2011 de către BEJ STOLNEAN M., în dosarul execuțional propriu 908/2012.
Or, în condițiile în care a existat o singură executare silită, iar între somația emisă de executorul bancar la data de 5 decembrie 2011 și cererea de continuare a executării silite formulate de creditoarea urmăritoare recurentă în data de 28 iunie 2012 s-a scurs un interval de timp mai mare de 6 luni înăuntrul căruia niciunul dintre executori nu a efectuat acte de urmărire, în conformitate cu art. 389 alin. 1 C.proc.civ. executarea silită în discuție s-a perimat, iar prima instanță a hotărât în mod legal și temeinic desființarea tuturor actelor executării silite începute de executorul bancar în dosarul nr.
95/2011 și continuate de BEJ STOLNEAN ROMEO M. în dosarul propriu nr. 908/2012.
T. ul mai reține că, în speță, cererea de continuare a executării silite formulată de recurentă nu poate fi asimilată, prin conversiunea actului juridic conform art. 84 C.proc.civ., unei cereri de reluare a executării silite conform art. 389 alin. 3 C.proc.civ., deoarece ea are o natură juridică distinctă, exprimă o voință juridică distinctă a creditoarei recurente și nu este nulă relativ.
În schimb, astfel cum a reținut și prima instanță, tribunalul are în vedere incidența în cauză a art. 391 C.proc.civ. care sancționează cu nulitatea expresă, necondiționată de dovedirea de către intimații contestatori a vreunei vătămări, conform art. 399 alin. 2 C.proc.civ., actele de executare subsecvente întocmite de BEJ Stolnean M. în dosarul propriu nr. 908/2012.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, tribunalul, în temeiul art. 312, alin. 1, teza a II-a C.proc.civ., coroborat cu art. 1169 C.civ. din 1864 și art. 129 alin. 1 C.proc.civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta SC B. -G. SA, în contradictoriu cu intimații C. I. și C. F., împotriva sentinței civile nr. 19409/10 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C.proc.civ. și principiul disponibilității în procesul civil, tribunalul va lua act de intenția intimaților C. I. și C. F. de recuperare a cheltuielilor de judecată aferente prezentului recurs pe cale separată
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta SC B. G. SA, în contradictoriu cu intimații C. I. și C. F., împotriva sentinței civile nr. 19409/10 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Ia act de intenția intimaților C. I. și C. F. de recuperare a cheltuielilor de judecată aferente prezentului recurs pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
F. M. | D. D. | N. | K. A. V. În CM, semnează | Transferată la altă instanță |
președintele instanței | semnează primul grefier |
Red.FIM/dact.AA _
Jud.fond:d-na M. Lazăr Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 502/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 999/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
