Decizia civilă nr. 29/2013. Sechestru judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 29/A
Ședința publică din 28 August 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. I.
J. ecător: S. O.
G. ier: N. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul-reclamant
M. B. M., R. PRIN P., cu sediul în B. M., S. Gh. Ș., nr. 37, județul M., împotriva Încheierii civile nr. 7608 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în contradictoriu cu intimatul R. B., cu sediul în
B., b-dul M., nr. 12-14, sector 1, având ca obiect sechestru judiciar.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de azi, în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Prin încheierea civilă nr. 7608 din_, Judecătoria Baia Mare a respins cererea de instituire a sechestrului judiciar, formulată de reclamantul
M. B. M., prin primar, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "România-Film";.
A respins și cererea aceluiași reclamant de numire a administratorului provizoriu.
În considerente s-a reținut că reclamantul a solicitat instituirea sechestrului judiciar asupra imobilului identificat cu denumirea
"Cinematograful Minerul";, situat în B. M., P-ța Libertății nr. 7, înscris la poziția 209 din anexa nr. 1 la OG nr. 39/2005 și încredințarea pazei bunului pus sub sechestru către M. B. M., în calitate de administrator sechestru.
În motivarea cererilor sale, reclamantul a arătat că imobilul la care se referă aceste cereri a fost trecut în domeniul public al M. ui B. M., conform Legii nr. 303/2008, citându-se în acest sens dispozițiile pct. 8 al articolului unic din legea evocată.
S-a învederat că pârâta, prin adresa nr. 3719/_, a refuzat semnarea protocolului de predare-primire a aceluiași imobil, motivul refuzului fiind acela că întreaga activitate a regiei este paralizată întrucât nu s-a constituit organul de conducere al acesteia în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice.
A mai arătat reclamantul că există motive temeinice de teamă pentru distrugerea și alterarea în continuare a bunului de către posesorul său actual, care nu are nici un interes în conservarea imobilului, conduita acestuia fiind de notorietate, iar reclamantul nu poate lua măsuri de conservare, îmbunătățire și exploatare, câtă vreme imobilul nu îi este predat.
Examinând cererea, instanța a reținut că măsura asiguratorie a sechestrului judiciar constituie o indisponibilizare a bunurilor ce formează obiectul litigiului sau a altor bunuri, în condițiile legii, prin încredințarea pazei acestora unui administrator sechestru, până la obținerea de către creditor a unei hotărâri executorii, având ca premisă, în principiu, existența unui proces început cu privire la proprietatea asupra bunurilor la care se referă măsura solicitată, ori cu privire la alt drept real sau la posesia bunului.
Prin excepție de la regula enunțată, cel interesat poate solicita instituirea sechestrului judiciar și cu privire la bunuri ce nu fac obiectul unui litigiu, reclamantul învederând că se află în situația prevăzută de art. 972 alin. 2 lit. b), precizat, întrucât există motive temeinice de teamă pentru distrugerea ori alterarea în continuare a imobilului de către posesorul său actual.
Constatând că potrivit art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006, pentru punerea în aplicare a dispoziției legale de schimbare a titularului dreptului de proprietate, urma a se încheia un protocol de predare-primire între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea R. "România-Film";, în termen de 6 luni de la intrarea în vioare a legii evocate.
Reclamantul M. B. M. nu numai că nu a arătat motivele temeinice ce i-au indus temerea că posesorul actual al imobilului "Cinematograful Minerul"; ar distruge acest imobil, neglijența invocată de reclamant nu a fost privită de instanță ca astfel de motiv, dar însuși reclamantul a manifestat pasivitate în ce privește preluarea posesiei imobilului, vreme de peste patru ani, fiind nerelevant în cauză argumentul referitor la acte normative ce ar fi împiedicat un astfel de demers sau la inconsecvența legislativă determinată de OG nr. 47/2011, prin care se interzicea încheierea protocoalelor de predare- primire la care s-a făcut referire în cele ce precedă.
Acest din urmă act normativ a fost respins prin Legea nr. 105/2013, intrată în vigoare în luna aprilie a anului curent, instanța reținând că reclamantul a rămas în pasivitate și după înlăturarea impedimentului legal ce a fost invocat pentru justificarea acestei pasivități, nefiind suficiente demersurile de a solicita pârâtei încheierea protocolului de predare-primire a imobilului la care se referă cererea sa.
Împrejurarea că reclamantul intenționează să introducă o acțiune în justiție, de obligare a pârâtei la predarea imobilului, nu justifică măsura solicitată, întrucât refuzul pârâtei de a încheia protocolul de predare-primire sau lipsa de interes ori neglijența acesteia de a conserva imobilul, nu sunt echivalente cu ipoteza textului legal ce constituie temeiul de drept al cererii reclamantului.
Reclamantul a avut posibilitatea introducerii unei astfel de cereri în justiție încă din anul 2008, cel al intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, însă
nu a procedat în acest sens nici până la data soluționării cererii de sechestru judiciar, prin care tinde a obține posesia bunului, iar nu conservarea dreptului asupra imobilului vizat, astfel încât instanța reține că, în cauză, nu a fost justificat nici caracterul urgent al măsurii solicitate, caracter prezumat de lege prin norma înscrisă la art. 974 din noul Cod de procedură civilă.
Împotriva încheierii a declarat apel reclamantul M. B. M. solicitând admiterea acestuia și a cererii de instituire a sechestrului judiciar asupra imobilului identificat asupra imobilului identificat "Cinematograful Minerul"; situat în B. M., Piața Libertății nr. 7, înscris la poziția 209 din anexa 1 la OG nr. 39/2005, respectiv încredințarea pazei bunului/bunurilor puse sub sechestru către M. B. M., în calitate de administrator provizoriu.
Apelantul a susținut că prima instanță a respins greșit cererea ignorând faptul că spațiul în litigiu, cea mai veche sală de spectacol cinematografic din România, dată în folosință în anul 1884, face parte din imobilul în care este situat SC Hotel Restaurant Minerul Sa și asupra acestuia pârâta-intimată SC R. România Film nu a luat niciun fel de măsuri de conservare, astfel că este supus distrugerii continue și alterării permanente.
Reclamantul a arătat că prin adresa nr. 6737 din_ a solicitat pârâtei încheierea unui protocol de predare-primire, însă aceasta a refuzat, fapt pentru care în data de_ a solicitat acesteia să mandateze un reprezentant al autorității pentru semnarea protocolului iar pârâta i-a răspuns că întreaga activitate îi este paralizată pentru că organul său de conducere nu este constituit cu respectarea dispozițiilor legale.
Susținând că pârâta trebuia să-i predea imobilul în conformitate cu pct. 8 din Legea nr. 303/2008 și că având în vedere refuzul pârâtei de a desemna persoana pentru încheierea protocolului de predare-primire, precum și existența motivelor temeinice de teamă pentru distrugerea, ori alterarea în continuare a bunului de către posesorul actual, fiind de notorietate neglijența în conservare a pârâtei, reclamantul a învederat instanței de recurs că a inițiat o acțiune în justiție prin care să solicite obligarea pârâtei la încheierea protocolului de predare-primire, astfel că se impune admiterea apelului.
În drept a invocat prevederile art. 971-976 Cod procedură civilă, precum și pe cele ale art. 974 alin. 4 din Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata SC R. România Film a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea încheierii atacate care este temeinică și legală.
Intimata a susținut că nu a fost adoptată o Hotărâre de Guvern care să ateste apartenența spațiului din litigiu la domeniul public al unității administrativ-teritoriale, conform art. 7 lit. e din Legea nr. 273/1998, dat fiind faptul că Legea nr. 303/2008 nu conține dispoziții derogatorii în acest sens.
Intimata a arătat că reclamantul nu are vocația de a solicita predarea bunurilor mobile raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 269 din_ care a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 11 și 12 din Legea nr. 328/2006 modificată prin pct. 8 al articolului unic al Legii 303/2008.
De asemenea, intimata a încheiat un contract de închiriere cu SC Curitiba Invest Establishment, societate care este acționar majoritar în cadrul SC Hotel Restaurant Minerul SA și proprietara întregului ansamblu arhitectonic în care se regăsește inclusiv cinematograful și că această societate a realizat până în prezent lucrări de reabilitare și modernizare a întregului ansamblu arhitectonic, efectuând investiții uriașe în refacerea în întregime a acoperișului și a fațadelor, iar pentru lucrările de interior se așteaptă eliberarea autorizației de construire de către Primăria M. ui B. M. pentru a putea fi demarate.
Examinând încheierea prin prisma criticilor invocate în apel și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 972 pct. 2 din Noul cod de procedură civilă, text de lege invocat de reclamant, se va putea încuviința sechestru judiciar, chiar fără a exista proces asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual.
Dat fiind faptul că reclamantul nu a arătat care sunt motivele temeinice de natură să-i inducă temerea că actualul posesor al imobilului ar distruge acest imobil, prima instanță a apreciat corect că nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege amintit anterior.
Pasivitatea reclamantului cu privire la intrarea în posesie a imobilului din litigiu, exclude caracterul urgent al măsurii de sechestru, în sensul reglementat de art. 974 Noul cod de procedură civilă, aspect stabilit corespunzător de judecătorie.
Împrejurarea că apelantul-reclamant a introdus o acțiune în justiție după soluționarea cererii de către prima instanță, nu poate prezenta relevanță în cauză, cu atât mai mult cu cât reclamantul are posibilitatea formulării cererii privind instituirea sechestrului judiciar la instanța competentă care soluționează fondul pricinii, în conformitate cu art. 973 din Noul cod de procedură civilă.
Față de cele arătate, tribunalul constată că prima instanță a analizat judicios probele de la dosar și normele legale incidente în cauză, situație în care apelul este nefondat și va fi respins în baza art. 480 din Noul cod de procedură civilă, urmând ca încheierea atacată să fie păstrată în întregime, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. B. M., PRIN P., împotriva încheierii civile nr. 7608 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 28 August 2013.
Președinte,
V. I.
J. ecător,
S. O.
G. ier,
N. B.
Red. I.V../_
Tred. N.B./_ - 4 ex.
J. ECĂTOR LA FOND E. M. S.
| ← Încheierea civilă nr. 1392/2013. Sechestru judiciar | Sentința civilă nr. 222/2013. Strămutare → |
|---|
