Sentința civilă nr. 553/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 553/2013
Ședința publică din 16 Octombrie 2013
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. P.
JUDECĂTOR: I. U. JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: K. F.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind acțiunea formulată de recurenta SC H. I. S. împotriva sentinței civile nr. 1332/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații SC R. S. și
R. M. E., având ca obiect contestație la executare .
Cauza s-a judecat în fond la data de 02 octombrie 2013, mersul dezbaterilor fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 09 octombrie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat din nou pronunțarea soluției la data de 16 octombrie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată că:
Prin sent.civ.nr.4548/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos.civ.nr._ s-a admis contestația la executare formulată de contestatorii S.C.R. S. și R. M.
E., în contradictoriu cu intimata S.C. H. I. S., și în consecință:
S-a dispus anularea formelor de executare silite emise în dosar execuțional nr. 200/2012, al BEJ S. Viorel, în baza titlului executoriu, Sentința civilă nr.4548/2012 pronunțată de Judecătoria Bacău
A fost obligată intimata la plata sumei de 207,33 lei, în favoarea contestatorilor, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.4548/2012, pronunțată în dosarul civil nr._ a Judecătoriei B., s-a dispus obligarea contestatorilor R. M. E. în solidar cu SC
R. S. la plata sumei de 15591,16 lei, cu titlul de " contravaloare marfă " precum și la plata sumei 41,50 lei cheltuieli de judecată, sentință irevocabilă, pronunțată în calea somației de plată, și întemeiată pe dispozițiile OG 5/2001, apreciindu-se că în cauză sunt întrunite cerințele prev. de text art.1 din ordonanța mai sus citată.
Conform precizărilor depuse la prima zi de înfățișare,_, contestatorii au înțeles să atace actele și formele de executare, titlul fiind pus în executare silită, prin intermediul executorului judecătoresc Sabău Viorel, în dosar execuțional nr.200/2012, înțelegând să beneficieze de dreptul de a invoca apărări de fond - care vizează raportul fundamental dintre părți, în sensul în care, titlul în discuție nu are
autoritate de lucru judecat, cu privire la fondul acestora, iar răspunderea contestatorului nu este una solidară cu a societății SC R. S., în contextul în care s-au derulat raporturile comerciale dintre cele două societăți, respectiv SC H. I. S. și contestatoarea SC R. S. .
Analizând din acest punct de vedere apărările contestatorului, astfel cum ele au fost precizate instanța constată că, în conformitate cu art.8 din OG 5/2001, soluția pusă în executare nu are autoritate de lucru judecat, cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți, astfel încât instanța urmează a analiza, pe fondul acestora, dacă și în ce măsură răspunderea contestatorului R. M. E., este una solidară cu a societății, în ce privește obligația de plată a mărfii livrate, de către intimată SC H.
I. S. .
În acest sens este de observat că, societatea comercială cu răspundere limitată, de natura celei în discuție, participă în nume propriu la stabilirea raporturilor juridice și își asumă obligațiile care decurg din contracte, cu respectarea principiului specialității capacității de folosință.
Obligațiile societății cu răspundere limitată sunt garantate cu patrimoniul său social, iar asociații, după caz asociatul unic, răspund numai în limita capitalului social subscris. În toate situațiile răspunderea asociaților are un caracter subsidiar, ea intervine exclusiv în situația de faliment și numai după epuizarea răspunderii societății, în situația în care creditorii sociali nu sunt satisfăcuți prin urmărirea patrimoniului societății.
Cum în speță, nu s-a făcut nici una din dovezile reținute mai sus, nu poate fi antrenată răspunderea materială a contestatorului R. M. E., în contra dispozițiilor legale care reglementează condițiile și situațiile în care poate fi antrenată răspunderea administratorului societății.
Așa fiind, și constatând că, prin semnarea facturilor în litigiu de către contestatorul R. M. E., acesta nu și-a asumat o obligație solidară, în sensul legii, acea de plată a prețului lor, ci doar a confirmat primirea mărfii, în lipsa unui text legal sau convenție, care să instituie sau constituie solidaritatea celor doi contestatori, instanța apreciază că, nu poate fi antrenată răspunderea solidară a acestora, în plata obligației asumate exclusiv de societate, împrejurare față de care actele și formele de executare în contra ambilor contestatori sunt nelegale.
Drept urmare, în considerarea textului art.399 și urm. Cod proc. civilă, va admite contestație precizată, în sensul în care va dispune anularea formelor de executare silită emise în dosar execuțional nr. 200/2012, al BEJ S. Viorel, în baza titlului executoriu, Sentința civilă nr.4548/2012 pronunțată de Judecătoria Bacău
În conformitate cu prev. art.274 Cod proc. civilă, a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 207,33 lei, în favoarea contestatorilor.
Împotriva sent.civ.nr.1332/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos.civ._, recurenta SC H. I. S., în contradictoriu cu intimații SC R. S. și R.
E. a declarat recurs solicitând admiterea recursului, respingerea contestației și menținerea formelor de executare silită începute împotriva acesteia și a administratorului ei R. M. E., având în vedere următoarele motive:
In fapt, în cursul anului 2011, societatea a încheiat mai multe tranzacții comerciale cu SC R. S. B. . In acest sens au fost emise facturile corespunzătoare, facturi care pentru simplificarea procedurilor de contractare, s-a decis să conțină pe spate contractul părților.
Pentru a se evita orice fel de discuții ulterioare și pentru a nu se crede că părțile nu au știut de clauzele contractului-factură, au tipărit pe fața fiecărei facturi mențiunea: "Prin semnarea prezentei facturi se considera acceptate condițiile de pe verso";.
In aceste condiții au fost derulate afaceri de către recurentă și cu SC R. S. B.
.
Societatea intimată a luat de la recurentă marfă, a semnat facturile însă, când a
fost să plătească a început cu tot felul de scuze, pentru că spre finalul discuțiilor civilizate care s-au putut purta cu aceasta, reprezentantul său R. M. E. să declare direct că nu plătește nici un leu.
Urmare acestui fapt, la data de_, s-a formulat cerere pentru emiterea somației de plată la Judecătoria Bacău, ocazie cu care s-a solicitat obligarea în solidar, cu firma și a numitului R. M. E., care s-a angajat în acest sens, așa cum rezultă din art.4 al contratului verso factura.
In apărarea sa, societatea debitoare, a depus întâmpinare prin care afirma că recunoaște suma de plată, dar numai pentru marfa vândută, ca și cum i s-ar dat marfa cu plata pe măsura vânzării, nu cu plata la data facturării atât timp cât nu s-au stabilit alte termene exprese de plată.
Mai mult decât atât, solicită instanței să observe că pârâta arată în întâmpinare că a primit marfa a cărei contravaloare o solicită, însă din motive de "calitate"; nu o va plăti, restul mărfii, solicitând să fie luată înapoi, cu toate că niciodată recurenta nu a fost sesizată că ar fi probleme cu marfa.
Judecătoria Buzău, analizând probele de la dosar, a admis acțiunea și a dispus obligarea celor doi pârâți, în solidar, la plata sumei de 15.591,16 lei cu titlu de contravaloare marfă neachitată și 41.50 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a evita executarea silită și cheltuirea altor sume de bani, a încercat din nou să discute cu pârâta, însă, nu a reușit să ajungă la nici o înțelegere, trimițându-i în acest sens și adresa nr.93/_ .
Văzând acest lucru, la data de_, s-a solicitat cu adresa nr.117, a executorului judecătoresc S. Viorel, începerea procedurii de executare silită a celor doi debitori
Întrucât administratorul firmei a văzut că executorul își face treaba, a formulat contestație la titlu, invocând motive care nu fac altceva decât să scoată în evidență că încă de la început pârâtul nu a avut de gând să plătească marfa luată de la creditoare
Astfel, aceasta invocă faptul că a primit marfa parțial prin poștă, iar cea primită pe semnătură, nu-i poate fi imputată întrucât nu a dovedit că a primit-o el personal și, de aici rezultă faptul că nu s-a obligat față de recurentă.
Soluționând cauza, prima instanță de judecată a admis contestația și a dispus anularea totală a formelor de executare silită, deși, nu s-a cerut anularea totală a formelor de executare silită, ci numai anularea parțială a acestora și numai cu privire la R. M. E. .
Ca atare, primul motiv al acestui recurs îl constituie faptul că prima instanță de judecată a acordat mai mult decât s-a cerut prin acțiune, anulând în totalitate formele de executare și cu privire la SC R. S., debitor care nu a contestat niciodată executarea silită, ba dimpotrivă, a recunoscut-o - art.304 pct.6 din C.pr.civ.
Referitor la al doilea motiv de recurs, respectiv cel care vizează art.304 pct.9 și art.304/1 C.pr.civ., ține să precizeze faptul că, din probele existente la dosarul cauzei
se poate desprinde fără putință de tăgadă faptul că administratorul societății debitoare, R. M. E., în îndeplinirea mandatului său a primit marfa în condițiile facturii și clauzelor de pe verso acesteia, altfel ar fi returnat-o. A veni acum și susține că de fapt nici măcar nu a primi-o el, este aberant în condițiile în care marfa a fost recepționată, înregistrată, a intrat în contabilitate, și a fost vândută, iar banii încasați, toate aceste operațiuni în condiții bine stabilite și acceptate de părți, iar art.4 din contract nu prevede că marfa să fie primită de administrator personal pentru obligarea lui solidară, ci doar neplata mărfii de către firmă, caz în care răspunderea și-a asumat- o administratorul ca persoană fizică. Atâta timp cât în mod expres a trecut pe fața facturii că părțile sunt de acord cu clauzele de pe verso factură, cum poate prima instanță de judecată - Judecătoria Bistrița să accepte ideea că factura este validă, că firma a luat marfa dar că administratorul R. M. E. nu s-a obligat față de recurentă întrucât numai în caz de faliment acesta poate răspunde pentru activitatea societății.
Este evident faptul că un administrator, poate încheia acte atât în calitate de reprezentant al firmei cât și în nume personal, putând garanta pe oricine, inclusiv propria societate. Este adevărat că un S., răspunde în limita capitalului subscris, dar atâta timp cât administratorul se obligă în nume personal, nu vede de ce o astfel de obligație nu ar fi legală și valabilă.
Dacă s-ar merge pe această logică ar însemna că însăși avalizările instrumentelor de plată ar fi egale cu zero, or, în cazul instrumentelor de plată, avalistul răspunde în solidar fără nici un fel de discuții.
Speța, în sinea ei este aceeași, numai că aici este vorba de un contract al părților acceptat fie expres prin semnarea unui facturi, fie tacit prin acceptarea mărfii fără alte obiecțiuni.
In concluzie, solicită admiterea prezentului recurs așa cum a fost formulat și pe cale de consecință să se dispună modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației și menținerii formelor de executare ca fiind legale.
In drept invocă disp.art.304 pct.6 și 9 coroborat cu art.304/1 C.pr.civ.
Intimata contestatoare SC R. S. a formulat întâmpinare (f.6-7), prin care arată că este de acord să achite suma care rezultă din următorul calcul: (total contravaloare marfă facturată și livrată de către furnizor) din care se scad (total contravaloare marfă nevândută din marfa facturată și livrată de furnizor) și se mai scad sumele achitate până la data prezentei întâmpinări.
In continuare este de acord și chiar mai mult: cere ca furnizorul să trimită delegat care să ridice și să întocmească factura "storno"; pentru toată marfa facturată de furnizor și nevândută de beneficiar. In mod obligatoriu delegatul să aibă asupra lui delegație de ridicare mărfuri ștampilată și evident act de identitate.
Nu este de acord să plătească penalități. Nu este de acord să plătească cheltuieli de judecată. Notă: prin furnizor înțelege SC H. I. S. B. prin beneficiar înțelege SC R. S. B. .
In motivare susține următoarele precizări
Colaborarea între un furnizor de încălțăminte și beneficiarul său nu se rezumă la a factura marfa și a încasa contravaloarea ei. Această colaborare trebuie să aibă continuitate și ritmicitate. Aceste condiții sunt impuse pe de o parte de bunul mers, normal, al afacerii dar și de faptul că furnizorul trebuie să asigure garanția legală și după caz să schimbe sau să repare încălțămintea care s-a defectat în termenul de
garanție. Mai există situații de defecte fizice sau defecte ascunse care nu se pot observa în momentul recepției sau defecte de proiectare (de exemplu pantof prea îngust și nu intră piciorul) și multe aspecte specifice producerii și comercializării de încălțăminte.
Colaborarea cu furnizorul nu se rezumă la anul 2011. S-a mai colaborat în perioada 2006-2009. In general în acea perioadă plățile se făceau cu bilete la ordin, la termene convenite de comun acord. In 2009 furnizorul a încetat brusc livrările și l-a lăsat cu marfa nevândută de peste 25.000 lei, marfă pe care s-a achitat prețul.
Telefonic i-a contactat, "le-a spus că sunt rebuturi, marfă care s-a defectat în termenul legal de garanție"; și evident marfă nevândută pe stoc și plătită și că pentru bunul mers al afacerii să asigure continuitate și ritmicitate. I s-a spus că se va rezolva, dar au pe moment probleme pe care le vor rezolva în scurt timp, după care au început să răspundă foarte greu și apoi n-au mai răspuns la telefon lăsându-l să rezolve garanțiile pe cheltuiala sa, să suporte el rebuturile cu stoc de marfă greu vandabilă și fără continuitate și ritmicitate în aprovizionare.
In 2010 nu l-au căutat, nu l-au contactat, în schimb au apărut în 2011. I-a spus delegatului că nu mai dorește colaborare cu firma lor deoarece l-au păcălit o dată în anul 2009, așa cum a arătat mai sus. Răspunsul a fost că firma a avut probleme și acum este altă conducere și totul va fi bine. Atunci a spus că în semn de corectitudine să îi rezolve rebuturile, defectele și marfa nevândută, altfel nu este de acord să reia colaborarea. Propunerea lor a fost în felul următor: vechile probleme nu se rezolvă pe loc (motiv: s-a schimbat conducerea!?) în schimb le vor rezolva pe parcursul unor colaborări. Marfa livrată începând cu 2011 se va plăti pe măsura vânzării drept pentru care pe facturi nu se specifică termen de plată.
In aceste condiții a reluat colaborarea s-au făcut mai multe livrări și mai multe plăți (cu chitanța și ordin de plată). Întreruperea colaborării s-a întâmplat astfel: furnizorul a sistat livrările deși se făcuse comandă scrisă pentru sezonul de toamnă- iarnă, comandă care nu a fost onorată, ulterior motivând că nu au mai produs acele modele, dar de fapt nu au venit cu altă ofertă. Se mai precizează că cererea pentru emitere somației de plată conține inexactități și minciuni:
Niciodată R. M. E. nu a fost în legătură cu furnizorul, de această afacere se ocupă doar R. G. ta.
Discuțiile descrise sunt imaginare, mincinoase, inventate de furnizor. Astfel: niciodată nu s-a afirmat că s-a vândut toată marfa și cu banii obținuți să fi plătit alt furnizor.
Se subliniază că nu s-a stabilit nici un termen de plată (de aceea pe factură nu apare termen de plată, ba mai mult există facturi care nu au semnătura de primire) așa că nici nu se poate pune problema de penalități. Este de acord să plătească doar marfa vândută și numai după ce furnizorul va ridica marfa nevândută și va întocmi factura storno pentru aceasta.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului constată că recursul declarat în cauză este fondat.
În speță titlul executoriu îl reprezintă sentința civilă nr.4548/2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dos.nr._ ce conține o somație de plată emisă în baza prev.O.G.nr.5/2001 în vigoare la acea dată, sentință devenită irevocabilă și investită cu formulă executorie.
Cu privire la fondul raporturilor juridice dintre recurentă și intimată, tribunalul reține că creanța în litigiu este dovedită prin actele depuse la dosarul de fond.
Intimații nu numai că nu au făcut la rândul lordovadă că s-a achitat contravaloarea încălțămintei livrate dar mai mult în întâmpinarea formulată la recursul declarat în cauză recunosc că nu s-a achitat în întregime contravaloarea mărfii recepționate (f.6-7 dos.Tribunal).
De asemenea se mai constată că în actul întitulat convenție privind termenii și condițiile livrării tipărit pe verso-ul fiecărei facturi fiscale ce a însoțit la marfa livrată, se prevede la punctul 4 că: "În cazul în care plata mărfii nu este făcută de către cumpărător, datorată fie de refuzul nejustificat al plății mărfii, fie de lipsa disponibilităților bancare ce a condus la refuzul la plată al CEC-ului sau al biletului la ordin, obligația de plată revine direct administratorului debitoarei ca persoană fizică, fără îndeplinirea vreunei formalități";.
Din clauza citată rezultă că administratorul statutar s-a obligat în calitate de fidejusor alături de societatea intimată pentru achitarea contravalorii mărfii.
Tribunalul reține că în cauză este dat și motivul de modificare a hotărârii atacate prevăzut de art.304 pct.6 care se referă la situația în care instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Astfel prin contestația la executare s-a solicitat doar anularea parțială a titlului executoriu în ceea ce privește obligarea administratorului persoană fizică la plata în solidar cu societatea debitoare și a tuturor actelor de executare subsecvente împotriva acestuia.
In consecință nu s-a solicitat anularea titlului executoriu și a actelor de executare în ceea ce privește societatea intimată.
Pentru considerentele menționate tribunalul în baza prev.art.312 alin.1 și ale art.304 pct.6 coroborat cu art.312 alin.3 Cod proc.civ., urmează să admită recursul și să modifice sentința potrivit dispozitivului prezentei decizii.
In baza prev.art.274 Cod proc.civ., intimata va fi obligată să plătească recurentei suma de 97,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC H. I. S. cu sediul în mun.B., str.G. B.
, nr.156, jud.B. în contradictoriu cu intimata S.C. R. S. cu sediul în mun.B., str.Indepedenței nr.52, bloc E.1, sc.C, ap.41, jud.B. -Năsăud, și în consecință: modifică în întregime hotărârea instanței de fond, în sensul că, respinge contestația la executare formulată de contestatorii S.C. R. S. B. și R. M. E. împotriva formelor de executare în dos.exec.nbr.200/2012 al BEJ S. Viorel.
Decizia este irevocabilă.
Obligă intimații să plătească recurentei suma de 97.50 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2013.
PRESEDINTE, JUDECATORI, GREFIER,
P. I. U. V. C. K. F.
Ch.V./VF.
2 ex./_ . Jud.fd.V. V.
| ← Decizia civilă nr. 90/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 410/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
