Decizia civilă nr. 298/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M A N I A
UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 298/R/2013
Ședința publică din data de 13 mai 2013 Instanța este constituită din :
PREȘEDINTE - V. | -L. | O. |
JUDECĂTOR - S. | I. | |
JUDECATOR - C. | G. |
GREFIER -S. M.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul P. G.
, în contradictoriu cu intimata S.C. E. E. R. S.A. și cu intervenienta în interesul recurentului S.C. PRO C. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 13999/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentului, d-na avocat Sibana I. A., lipsind celelalte părți. Cauza a fost solicitată la amânări fără discuții.
P. edura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,după care se constată că la dosarul cauzei s-au înregistrat următoarele înscrisuri:
la data de_, din partea recurentului,contractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de_, sentința civilă nr. 8877/_ pronunțată în dosarul nr. 8867/2000 de către Judecătoria C. -N., autorizația de construire nr. 114/_ și extras de carte funciară nr. 5073/_ și
la data de 9 mai 2013, din partea intimatei E-ON E. R. SRL, documentele solicitate de către instanță prin adresa emisă la data de_ .
T. ul comunică reprezentantei recurentului un exemplar din înscrisurile depuse la dosar de către intimata E-ON E. R. SRL.
Reprezentanta recurentului solicită acordarea unui nou termen în vederea studierii înscrisurilor ce i-au fost comunicate.
T. ul, deliberând având în vedere răspunsul intimatei E - ON E.
R. SRL la adresa emisă de către instanță, apreciază că nu se impune amânarea soluționării cauzei, pentru a da posibilitatea recurentului și intervenientei să studieze acest răspuns dată fiind complexitatea redusă a acestuia, motiv pentru care, va dispune lăsarea cauzei la ordine, respectiv la a doua strigare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentului, d-na avocat Sibana I. A., lipsind celelalte părți. Cauza a fost luată la ordine.
Reprezentanta recurentului arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri sau excepții de invocat și constatând că prezenta cauză se află în stare de judecată, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal, casarea cu trimitere a hotărârii la instanța de fond în vederea rejudecării cauzei, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantă, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că pentru termenul din data de_, recurentul a fost citat cu mențiunea
"personal la interogatoriu";. Datorită faptului că recurentul nu mai locuiește la adresa unde a fost citat, acesta a intrat în posesia citației mai târziu, drept urmare formulând o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător și pregătirii apărării. Cererea de amânare a fost formulată la primul termen de judecată, fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 156 alin.1 C.pr.civ. Instanța de fond, în mod eronat, reține că recurentul ar fi lipsit nejustificat de la primul termen de judecată și pe cale de consecință de la administrarea probei cu interogatoriul. Susține că, neprezentarea recurentului la proces, nu
constituie o necontestare a pretențiilor reclamantei. De asemenea, arată că s-a reținut greșit că prin Decizia 185/2007 emisă de Președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, se aprobă contractele cadru de furnizare pentru consumatorii casnici. Această decizie este de fapt un ordin și reglementează prelungirea duratei de valabilitate a tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de înmagazinare subterană a gazelor naturale. Reglementarea contractelor cadru de furnizare s-a aprobat prin Ordinul 77/2009. În ceea ce privește cererea de intervenție arată că nu există un contract de furnizare a gazelor naturale încheiat între E ON E. R. SA și SC PRO C. SRL. Conform art. 40 din legea nr. 351/2004 și a Ordinului nr. 77/2009, furnizarea gazelor naturale se realizează prin semnarea unui contract de furnizare încheiat între furnizor și consumator. În speță, sunt aplicabile prevederile unei legi speciale care reglementează raportul juridic de furnizare gaze naturale, în mod distinct de celelalte raporturi juridice de drept comercial. Conform principiului
"specialia generalibus derogant";, legea specială se aplică cu prioritate față de dreptul comun. Potrivit art. 10 alin.1 lit b din Ordinul nr. 77/2009, neplata facturii la scadență, atrage începând cu a 46-a zi de la emiterea ei, întreruperea furnizării de gaze naturale și începând cu a 181-a zi de la emiterea facturii, rezilierea de drept a contractului, dacă debitul nu se plătește integral potrivit lit. c al aceluiași articol. Dacă un contract încheiat între părți în mod expres, încetează prin neplata unei facturi timp de 6 luni, pe cale de consecință se reziliază și un raport juridic prezumat, dacă s-ar considera că acesta există. Susține că E On Gaz E. R. cu rea credință a ignorat prevederile legale, neîntrerupând furnizarea de gaze naturale. Solicită admiterea recursului cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
T. ul reține cauza spre soluționare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.13999/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. E. E. R. S.A in contradictoriu cu paratul G. P. și s-a dispus obligarea paratului la plata către reclamanta a sumei de 8688,58 lei, reprezentand contravaloare gazelor naturale furnizate in lunile VI-XII 2010, I-IX, XI-XII 2011, I-II 2012, data emiterii facturilor, precum și a sumei de 635 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata. Prima instanță a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect penalitati de întârziere la plata contractuale, in suma de 1638,30 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut pe baza susținerilor reclamantei necontestate de parat in nici un mod, că reclamanta a furnizat pârâtului gaze naturale la locul de consum din F.
, str. I. O. nr. 2, jud. C. și a remis acestuia, cu confirmare de primire, contractul de furnizare reglementata a gazelor naturale, contract pe care urma ca paratul să îl semneze și să îl returneze reclamantei, ceea ce acesta din urma nu a făcut.
Citat fiind la interogator, paratul a lipsit nejustificat la administrarea acestei dovezi.
In consecința, fata de dispozitiile art. 225 coroborate cu dovada cu înscrisuri administrata, prima instanță a considerat că se poate aprecia ca paratul a acceptat in mod tacit încheierea contractului, respectiv a beneficiat de furnizarea de gaze naturale la locul de consum menționat, fara a solicita sistarea furnizării acestora.
În drept, potrivit art. 40 lit. a) din Legea nr. 351/2004 furnizorul de gaze naturale are în principal următoarele obligații: să desfășoare activitatea de comercializare a gazelor naturale pe bază de contracte comerciale, cu precizarea că pentru piața reglementată contractele se încheie cu respectarea prevederilor contractelor-cadru.
Conform art. 56 C. com. dacă un act este comercial numai pentru una dintre părți, toți contractanții sunt supuși, în cât privește acest act, legii comerciale, iar conform art. 36 C. com. când propuitorul cere executarea imediată a contractului și un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut și nici chiar necesar după natura contractului, atunci contractul este perfect îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui.
În speță, contractul de furnizare a gazelor naturale încheiat între reclamantă și pârât este calificat chiar de art. 40 lit. a) din Legea nr. 351/2004 ca un contract comercial și, prin urmare, în temeiul art. 56 C. com., ambele părți ale acestuia urmează să fie supuse legii comerciale, sens in care poate fi dovedit prin orice mijloc de proba. Or, având în vedere că - deși nu a semnat contractul - pârâtul a beneficiat de serviciile reclamantei, rezultă că acest contract a devenit perfect între părți, astfel cum stipulează art. 36 C. com..
Având în vedere faptul că aceste contracte de furnizare a gazelor naturale aparțin unei piețe reglementate, ele urmează să se încheie cu respectarea prevederilor contractelor cadru, conform prevederilor art. 40 lit. a) din Legea nr. 351/2004. Contractul cadru de furnizare a gazelor
naturale pentru consumatorii captivi casnici a fost aprobat prin Decizia nr. 185/2007 emisă de Președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale.
Cu toate acestea, s-a reținut că intre parți nu s-a incheiat un contract de furnizare cuprinzând clauzele prestabilite prin actul normativ mai înainte menționat, drept care paratului ii revine doar obligația de plata a contravalorii serviciului prestat, potrivit art. 969 si 1361 C. civ., obligație de plata pentru nerespectarea căreia, reclamanta este indreptatita doar la dobânda legala, conform art. 43 C. civ. si art. 2 si urm. din OG nr. 9/2000, sub imperiul carora a luat naștere raportul juridic dintre parți.
Prin urmare, in calitate de beneficiar al furnizorului de utilitati, pârâtul era obligat să achite către reclamantă contravaloarea facturilor emise pentru serviciul prestat, ceea ce in speța nu se poate retine ca a făcut nici urmare procedurii concilierii directe inițiate de reclamanta (f. 16 si urm. dos.), drept care acțiunea formulata de reclamanta, in aceasta limita, a fost întemeiata.
Relativ la penalitățile contractuale, instanța a retinut ca inexistenta acordului parților nu o indreptateste pe reclamanta decât la dobânda legala, care insa nu s-a solicitat.
Pentru aceste motive instanța a admis in parte cererea de chemare în judecată și in consecința să oblige pârâtul să achite reclamantei suma de 8688,58 lei, reprezentand contravaloare gazelor naturale furnizate in lunile VI-XII 2010, I-IX, XI-XII 2011, I-II 2012, data emiterii facturilor si sa respingă ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect penalitati de întârziere la plata contractuale, in suma de 1638,30 lei.
Fiind in culpa procesuala, in temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., paratul a fost obligat la plata către reclamanta si a sumei de 635 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata constând in taxa judiciara de timbru si timbru judiciar corespunzatoare pretențiilor acordate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurentul P. G., solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în
judecată, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului recurentul a arătat că instanța de fond nu a respectat dreptul la apărare al părții. Astfel, pentru termenul de judecată din data de 27.06.202, pârâtul recurent a fost citat la interogatoriu. Deoarece nu mai locuiește la adresa la care a fost citat, recurentul a intrat târziu în posesia citației, motiv pentru care a formulat o cerere de amânare în vederea pregătirii apărării. Însă, prima instanță, a respins cererea de amânare, deși aceasta a fost formulată în conformitate cu dispozițiile art. 156 și art. 118 alin. 3 c.pr.civ. și a reținut, în mod eronat, ca a lipsit în mod nejustificat de la judecată. Recurentul a susținut că neprezentarea sa la proces nu reprezintă o recunoaștere a pretențiilor reclamantei, dar prin respingerea cererii de amânare, acesta a fost lipsit de posibilitatea de a dovedi că nu există niciun contract semnat cu reclamanta.
Recurentul a arătat că, potrivit art. 8 din Ordinul nr. 77/2009 al Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul E. i, de la data de_, se abrogă Decizia nr. 182/2005 la care se face referire în hotărârea primei instanțe. De asemenea, s-a arătat că s-a reținut în mod greșit aplicarea Deciziei nr. 185/2007 emisă de Președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, reglementarea contractelor cadru fiind făcută prin Ordinul nr. 77/2009.
Cu privire la cheltuielile de judecată pe care a fost obligat să le plătească, recurentul a arătat că nu se află în culpă procesuală.
În cauză s-a formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul recurentului de către SC PRO C. SRL prin care s-a solicitat admiterea recursului declarat.
În motivarea cererii de intervenție s-a arătat că intervenienta are sediul la locul de consum situat în com. F., str. I. O. în baza unui contract de comodat încheiat cu recurentul la data de_ . Intervenienta a arătat că nu a încheiat vreun contract de furnizare a gazelor naturale și că încheierea acestui contract este supusă unor reglementări speciale, respectiv Legea nr. 351/2004 și Ordinul nr. 77/2009, care derogă de la dreptul comun. De asemenea, s-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 1 lit. b din Ordinul nr. 77/2009, neplata facturii la scadență atrage întreruperea furnizării de gaze naturale și rezilierea de drept a contractului. Dacă un contract încheiat între părți, în mod expres, încetează prin neplata unei facturi, pe cale de consecință, se reziliază și un raport juridic prezumat. Apariția situației litigioase a fost determinată de furnizorul de gaze naturale care a ignorat cu rea-credință dispozițiile legale și nu a întrerupt furnizarea de gaze.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 49-56 c.pr.civ., Legea nr.
351/2004 și ordinul nr. 77/2009.
Intimata SC E. E. R. SA nu a formulat întâmpinare în cauză.
Recursul declarat de recurentul P. G. a fost înregistrat la Tribunalul Cluj care, prin decizia nr. 987/R/_, a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea T. ului Specializat
C., reținându-se natura comercială a litigiului.
La termenul de judecată din data de_, T. ul Specializat C. a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta SC PRO C. SRL, find avute în vedere dispozițiile art. 49 și art. 51 c.pr.civ.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de recurent vizează legalitatea hotărârii pronunțate de prima instanță prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 5 c.pr.civ. Recurentul a susținut că i s-a încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii de amânare pe care a formulat-o în fața primei instanțe.
T. ul reține că prima instanță a dispus citarea pârâtului cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu pentru termenul de judecată din data de_, citarea pârâtului făcându-se la adresa din F., str.
I. O. nr. 2, jud. C., conform dovezii de îndeplinire a procedurii aflate la fila 96 din dosarul judecătoriei. La data de_, pârâtul înregistrează o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător, iar la termenul de judecată din data de_ instanța respinge această cerere, reținând că pârâtul a fost citat cu un exemplar al acțiunii și înscrisurile anexate la data de_ și că a avut suficient timp la dispoziție pentru pregătirea apărării.
În conformitate cu dispozițiile art. 156 c.pr.civ., instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. T. ul apreciază, raportat la motivele indicate în cuprinsul cererii de amânare formulate de pârât, că în mod întemeiat prima instanță a respins această cerere. Deși recurentul a invocat în cuprinsul recursului faptul că nu mai locuiește la adresa la care a fost citat și că a intrat în posesia citației cu puțin timp înainte de termenul de judecată fixat, aceste împrejurări de fapt, pe lângă faptul că nu au fost dovedite, nici măcar nu au fost invocate în cererea de amânare, astfel încât prima instanță, a soluționat corect cererea pârâtului raportat la starea de fapt existentă.
Recurentul a invocat și încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 118 alin. 3 c.pr.civ. Însă, această dispoziție legală nu este incidentă în cauză deoarece aceasta se referă la situația în care pârâtul este prezent în fața instanței la prima zi de înfățișare, numai în această situație instanța fiind ținută să îi acorde pârâtului care nu este asistat sau reprezentat de un avocat, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării și depunerea întâmpinării.
T. ul reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu respectarea dispozițiilor art. 156 c.pr.civ., dreptul la apărare al pârâtului nefiind încălcat în condițiile în care cererea sa de amânare în vederea pregătirii apărării nu a cuprins motive temeinice care să justifice admiterea acesteia.
M. ivele de recurs care vizează inexistența unui raport juridic între furnizorul de gaze și recurent vor fi analizate de instanța de recurs prin prisma dispozițiilor 3041 c.pr.civ.
Recurentul a susținut că imobilul situat în F., str. I. O. nr. 2, jud. C. este folosit de SC PRO C. SRL, în temeiul contractului de comodat încheiat la data de_ (f.9). Obiectul contractului l-a reprezentat folosința gratuită a unei camere din acest imobil, însă atât recurentul, cât și intervenienta comodatară, au susținut că în întreg
imobilul își desfășoară activitatea societatea comercială. Însă existența acestui contract nu a fost adusă la cunoștința furnizorului de gaze naturale, astfel încât acest contract nu este opozabil reclamantei intimate. În aceste condiții, în mod corect, facturile aferente consumului de gaz pentru imobilul situat în F., str. I. O. nr. 2, jud. C. au fost emise pe numele proprietarului imobilului.
Faptul că între părți nu a fost încheiat un contract de furnizare a gazelor naturale în formă scrisă nu afectează raportul juridic obligațional născut ca urmare a consumului de către pârâtul recurent, în mod direct
sau prin intermediul comodatarului, a gazelor furnizate de intimată. Încheierea în formă scrisă a contractului de furnizare a gazelor naturale nu reprezintă o condiție ad validitatem sau ad probationem a actului, astfel încât în mod corect a reținut prima instanță că acest contract are o natură comercială conform art. 40 lit. a din Legea nr. 351/2004 și că acesta este supus legii comerciale, în temeiul art. 56 c.com., putând fi dovedit prin orice mijloc de probă. Beneficiind de serviciile reclamantei, contractul a devenit perfect între părți, în temeiul art. 36 c.com. Mai mult, tribunalul reține că pretențiile formulate de reclamantă sunt aferente perioadei iunie 2010-februarie 2012, ceea ce duce la concluzia că prețul gazelor consumate anterior acestei perioade, inclusiv după ce pârâtului i s-a trimis spre semnare contractul de furnizare în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 77/2009, a fost achitat. Astfel, chiar și după încheierea contractului de comadat, recurentul a înțeles să achite contravaloarea gazelor consumate în imobil, acceptând astfel serviciile prestate și născându-se în sarcina sa obligația de a plăti prețul gazelor consumate în temeiul art. 969 și art. 1361 c.civ.
Existența contractului de comodat care este lipsit de dată certă și care nu este opozabil intimatei SC E. E. R. SA nu reprezintă o împrejurare care să-l exonereze pe recurent de obligația de plată stabilită de prima instanță în sarcina sa. Criticile aduse de recurent cu privire la modul în care prima instanță a reținut incidența în cauză a prevederilor Ordinului nr. 77/2009 și ale Deciziei nr. 185/2007 nu sunt de natură a determina modificarea sau casarea hotărârii pronunțate. Prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 185/2007 a Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale a fost aprobat contractul cadru de furnizare a gazelor naturale pentru
consumatorii captivi. Această susținere nu este corectă deoarece aprobarea acestor contracte s-a făcut prin Ordinul nr. 77/2009 al Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul E. i. Însă aceste considerente nu au fost determinante pentru adoptarea soluției recurate, astfel încât deși în cauză nu sunt incidente dispozițiile Deciziei nr. 185/2007, acest fapt nu determină modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță.
În ceea ce privește susținerea intervenientei în sensul că intimata SC E. E. R. SA trebuia să sisteze furnizarea gazelor naturale deoarece nu au fost plătite facturile la scadență, tribunalul reține că numai partea care își execută obligația contractuală este cea în drept să aprecieze dacă să dea sau nu eficiență pactelor comisorii inserate în contractele sinalagmatice. Astfel, nu se poate imputa intimatei faptul că nu a sistat furnizarea gazelor naturale. Pe de altă parte, tribunalul reține că recurentul era cel interesat în a solicita sistarea furnizării gazelor naturale dacă nu mai dorea continuarea relațiilor contractuale.
Critica recurentului cu privire cheltuielilor de judecată pe care a fost obligat să le plătească este neîntemeiată. În mod corect a reținut prima instanță că pârâtul s-a aflat în culpă procesuală, acesta căzând în pretenții, astfel încât a aplicat în mod corect dispozițiile art. 274 c.pr.civ.
Pentru considerentele reținute, tribunalul apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este temeinică și legală și, având în vedere că
în cauză nu există motive de ordine publică care să conducă la casarea sau modificarea hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul P.
G. împotriva sentinței nr.13999/2012 pronunțate la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totalitate.
Ca o consecință a respingerii recursului declarat de recurentul P.
G., în temeiul art. 55 c.pr.civ. se va respinge, ca neîntemeiată, și cererea de intervenție în interesul recurentului formulată de intervenienta SC PRO C. SRL.
Având în vedere că recurentul și intervenienta nu au avut câștig de cauză, aceștia nu sunt îndreptățiți la plata cheltuielilor de judecată în conformitate cu prevederile art. 274 c.pr.civ., motiv pentru care se va respinge ca neîntemeiată cererea având acest obiect.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de recurentul P. G. în contradictoriu cu intimata SC E. E. R. SA împotriva sentinței civile nr.13999/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în întregime.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de intervenție în interesul recurentului P. G. formulată de intervenienta SC PRO C. SRL
Respinge, ca neîntemeiată, cererea recurentului și a intervenientei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
V. -L. O. | S. | I. | C. | G. S. | M. |
Red./Dact.SI 2 ex./_
Judecător fond: F. M., Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 427/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 60/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
