Decizia civilă nr. 60/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 60/2013
Ședința publică din data de 4 februarie 2013 Completul este compus din: PREȘEDINTE: N. K.
JUDECĂTOR: F. M. JUDECĂTOR: D. M. D. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind recursul declarat de recurentul C. | LOCAL AL M. C. | ||
N. | în contradictoriu cu intimata S. DE A. | R. | A. SA, împotriva |
sentinței civile nr.8160/2012, pronunțată la data de 10 aprilie 2012, în dosarul nr._, de către Judecătoria Cluj-Napoca, cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că intimata a înregistrat în data de 30 ianuarie 2013, întâmpinare.
De asemenea, se constată că s-a solicitat de către recurentă judecarea cauzei și în lipsa sa sau a reprezentantului său de la dezbateri, în temeiul dispozițiilor art.242 alin.2 C.pr.civ.
T. ul reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
T. UL,
Prin sentința civilă nr.8160/2012 pronunțată la data de 10 aprilie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă cererea formulată de reclamanta S. DE A. R. A. SA, prin S. C., împotriva pârâtului
UI LOCAL AL M. C. N. și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1317,84 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și dobânda legală în materie comercială, aferenta debitului principal, calculata de la data notificării_ -_ și până la achitarea integrală a debitului, precum și la plata către reclamantă a sumei de 1015 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit declarației conducătorului auto B. V. e, data la sediul Biroului Poliției Rutiere C.
, la data de_, în timp ce se deplasa cu autovehiculului marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare_, pe B-dul Muncii, în dreptul fabricii Sinterom, a intrat cu roata într-o groapa aflată în carosabil, avariind janta și anvelopa dreapta față a autoturismului condus. În baza acestei declarații, a fost emisă autorizația de reparații seria ARA nr. 1526589/_ .
Autoturismul marca Ford Mondeo era asigurat la societatea reclamanta cu polita nr.0137556/_, motiv pentru care, s-a constituit dosarul de daună nr.CJ1008CA005103, in cadrul căruia reclamanta a achitat asiguratului său suma de 1317,84 lei, cu titlu de despăgubiri.
În drept, potrivit prevederilor art.5 alin.3 din OUG nr.195/2002 în caz de producere a unui eveniment rutier ca urmare a starii tehnice a drumului public sau semnalizarii necorespunzatoare a obstacolelor sau lucrarilor ce se executa pe acesta, administratorul drumului public, respectiv executantul lucrarilor, raspunde contraventional, civil sau penal, dupa caz.
În cauză, pârâtul a contestat existența faptei ilicite imputate acestuia, constând în neluarea măsurilor de întreținere a Bd-lui Muncii și semnalizare/avertizare corespunzătoare a stării tehnice a drumului, arătând că nu s-a făcut dovada certa a producerii evenimentului rutier pe B-dul Muncii și a legăturii de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu.
In speță, astfel cum rezulta din declarația conducătorului auto B. V. e, audiat in calitate de martor in fața instanței nu exista o proba directa a producerii evenimentului rutier pe B-dul Muncii, acesta deplasându-se cu autoturismul de serviciu singur, nefiind însoțit de alte persoane. Totodată, din declarația agentului de poliție care a emis autorizația de reparații, rezultă că, cel mai probabil, avariile au fost constatate de acesta la sediul Poliției Rutiere, prin deplasarea conducătorului auto cu autoturismul propriu la sediu, aspect confirmat și de martorul B. V. e.
Chiar și în contextul lipsei unor probe directe, nemijlocite, a celor susținute de conducătorul auto - neputându-i-se imputa faptul că nu și-a constituit probe în dovedirea faptului pretins, starea tehnica a drumului fiind exterioara conduitei conducătorului auto - realitatea celor susținute de conducătorul auto poate fi apreciată prin prisma unor indicii și prezumții simple de natura să facă plauzibil faptul pretins de acesta. Astfel, instanța a constatat că, ulterior producerii evenimentului, ca urmare a formulării cererii de despăgubiri, agentul de daune a efectuat la fața locului indicat de către conducătorul auto planșele foto depuse la dosar la f. 12- 13, necontestate de către pârât. De asemenea, conform raportului de expertiza tehnică întocmit de către expert Moldan I., acesta a concluzionat că, avariile constatate conform devizului de reparații și planșelor foto cu avariile autovehiculului depuse la dosar, puteau fi cauzate de existența unei gropi in carosabil și, particularizând, în raport de planșele foto de la fața locului, a arătat că avariile constatate putea fi cauzate de o groapa in carosabil având configurația și adâncimea cele relevate in planșa foto, groapa fiind constituita lângă linia de tramvai, având o adâncime mai mare decât șina unei linii de tramvai, făcând un fel de prag în care roata a lovit, deformându-se janta și avariindu-se anvelopa.
Față de concluziile științifice exprimate de către expertul auto, coroborat cu declarația conducătorului auto, se poate trage concluzia rezonabilă a producerii accidentului în coordonatele descrise de către conducătorul auto, instanța apreciind că, din dinamica deplasării autoturismului pe un alt sector de drum decât cel indicat și acesta necorespunzător din punct de vedere tehnic, neputând rezulta avarii de aceeași natura și gravitate. Prin urmare, ipoteza deplasării conducătorului auto pe un alt sector de drum decât cel indicat prin declarația data la poliție și la asigurator - față de care pârâtul nu este ținut a răspunde - pare destul de puțin plauzibilă.
Mai mult, instanța a reținut din chiar propriile declarații ale pârâtului că starea tehnică a drumului B-dul Muncii nu este una corespunzătoare, acesta fiind un sector de drum foarte aglomerat din cauza activității comerciale desfășurate in zona, însă pârâtul nu a dat dovada de pasivitate, depunând diligențe pentru efectuarea de lucrări de întreținere.
Nu în ultimul rând, instanța a reținut din conținutul adresei nr.59047/446 din data de_ emisa de catre Municipiul C. N. - serviciul Siguranta Circulatiei Urbane si Retele Edilitare ca la data de_ nu existau indicatoare de restrictie de viteza sau de avertizare "Drum cu denivelari"; pe B-dul Muncii, aspect usor de identificat si din planșele foto reprezetând locul evenimentului rutier.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat că se pot reține condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 c.civ. în sarcina pârâtului, care, în calitate de administrator al sectorului de drum - B-dul Muncii nu a luat măsurile necesare pentru asigurarea stării tehnice corespunzătoare a carosabilului, determinând avarierea autoturismului cu nr. de inmatriculare_, fiind necesară efectuarea de reparații in valoare de 1317,84 lei. Aspectele invocate de către pârât cu privire la cercetarea unor aspecte legate de conduita rutieră a conducătorului auto, raportat la prevederile OUG nr. 195/2002, nu prezintă relevanță in speță, fapta imputată pârâtului nefiind susceptibilă de culpa concurenta.
În ceea ce privește regresul asiguratorului acesta este justificat raportat la dispozițiile art. 22 din Legea nr.136/1995, reclamanta făcând dovada plății despăgubirii asiguratului său prin OP nr. 380/_ .
În ceea ce privește dobânda legală solicitată de către reclamanta aferenta debitului principal, față de dispozițiile art. 1088 Cod civil, 43 c.com. și OG nr.9/2000, instanța a admis cererea reclamantei și a obligat pârâtul la plata dobânzii legale in materie comercială, de la data notificării pârâtului -_ când acesta a luat cunoștință de pretentiile formulate și nu de la data plății, întrucât obligația nu poate fi exigibilă înainte ca debitorul să fi luat cunoștință de existența ei, și până la achitarea integrală a debitului.
Pentru toate aceste motive reținute în fapt și in drept, instanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 1317,84 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și dobânda legală în materie comercială, aferenta debitului principal, calculata de la data notificării -_ și până la achitarea integrală a debitului.
Retinând culpa procesuală a pârâtului, în temeiul art.274 c. proc.civ., pârâtul a fost obligat la plata către reclamanta a sumei de 1015 lei cheltuieli de judecata constând in taxa timbru și onorariu de expert.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurentul C. LOCAL AL M. C. -N., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii intimatei.
În motivarea recursului recurentul a arătat că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile legale incidente în cauză, caz circumscris de art.304 pct.9 C.pr.civ.
În primul rând, recurentul a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință în ceea ce-l privește raportat la prevederile art.36 alin.2 lit.c din legea nr.215/2001 a administrației publice locale. Astfel, s-a arătat că persoanele juridice
nu au o capacitate de folosință generală, ci ele pot dobândi numai acele drepturi și obligații care corespund scopului stabilit prin lege și statut la înființarea lor. Dispozițiile Legii nr.215/2001 stabilesc limitativ atribuțiile autorităților administrative, consiliile locale având calitatea de autorități deliberative, cărora le lipsește capacitatea de reprezentare în relațiile cu alte autorități administrative sau în justiție.
Potrivit disp. art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001, autoritatea care reprezintă unitatea administrativ-teritorială în raporturile cu terții este cea executivă, respectiv primarul.
Astfel, prin raportare la dispozițiile art. 21 si art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, astfel cum a fost modificata si completata, se susține că recurentul C. Local al municipiului C. -N. nu are capacitate procesuala de folosința, intrucat prevederile Legii nr. 215/2001 stabilesc in mod limitativ atribuțiile autorităților administrative, consiliile locale având calitatea de autorități deliberative cărora le lipsește capacitatea de reprezentare in relațiile cu alte autorități administrative sau in justiție, unitățile administrativ-teritoriale fiind cele care au capacitate procesual de folosința.
Recurentul considera ca in soluționarea acțiunii deduse judecații, instanța de fond a comis o serie de erori, in mod greșit reținând ca in speța sunt indeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a paratului-recurent. Procedând la o analiza mai atenta a probatoriului administrat de către intimata reclamanta in cauza, nu rezulta in mod neechivoc indeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale astfel cum sunt acestea stabilite in cuprinsul art. 998-999 C.civ. Pentru a putea fi antrenata răspunderea civila a paratului, trebuie indeplinite cumulativ patru condiții, si anume: fapta ilicita, prejudiciul, culpa si raportul de cauzalitate. Îndeplinirea acestor condiții ale angajării răspunderii civile delictuale este necesar sa rezulte in mod indubitabil din probele administrate de către reclamanta in dovedirea pretențiilor formulate.
S-a apreciat că intimata reclamanta nu a probat indeplinirea condițiilor prevăzute de art. 998 C.civ. iar soluția instanței de fond a fost data fara a fi respectate indrumarile instanței de casare.
Astfel, prin Decizia comerciala nr. 549/R/C/2009 pronunțata de Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr._, s-a dispus casarea sentinței civile nr. 7324
/_ si trimiterea cauzei spre rejudecare cu indrumarea administrării de probe suplimentare din care sa rezulte existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. In motivarea acestei decizii, tribunalul a reținut că autorizația de reparații eliberata de IPJ C. nu face dovada incontestabila a faptului ca evenimentul rutier s-a produs pe Bdul Muncii in data de 19 martie 2008, aceasta autorizație fiind eliberata pe baza declarației conducătorului auto; nota de constatare intocmita de unitatea de politie nu cuprinde constatări făcute prin propriile simțuri de catre agentul de politie cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu, constatări care sa se refere la locul si data producerii evenimentului rutier. Se arata ca autorizația de reparație prin acre se indica locul si data producerii evenimentului rutier, fara ca aceste mențiuni sa fie rezultatul constatărilor personale ale agentului de politie nu face dovada celor menționate, conform art. 1172-1173 C.civ. Având in vedere ca autorizația de reparații a fost eliberata ca
urmare a declarațiilor făcute de conducătorul autoturismului avariat, acest inscris nu poate constitui proba in favoarea intimatei reclamantei decât daca cele constatate prin aceasta autorizație sunt coroborate cu aspecte rezultate si din alte probe, respectiv interogatorii sau declarații de martori.
In concluzie, rezulta din motivarea instanței de casare ca doar in baza autorizației de reparații si a notei de constatare, intocmite in baza declarației conducătorului auto, nu se poate retine ca s-a făcut dovada incontestabila a datei si locului producerii evenimentului rutier, precum si a raportului de cauzalitate.
Instanța de fond, in rejudecare a procedat la suplimentarea probatiunii prin audierea in calitate de martor a agentului constatator S. R. si prin proba testimoniala privind audierea conducătorului auto B. R. . Recurentul apreciază că prin audierea in calitate de martori a conducătorului auto si a agentului constatator, instanța de rejudecare nu a respectat indrumarile din decizia de casare.
Din declarația agentului de politie, reiese ca avariile au fost constatate de acesta la sediul Politiei Rutiere, prin deplasarea conducătorului auto cu autoturismul propriu la sediu, aspect confirmat si de martorul B. V. e. Din nici o proba administrata, nu rezulta ca acest accident ar fi fost constatat de către un agent de politie, in conformitate cu prevederile legale. La data producerii accidentului rutier, textul art. 79 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice stabilea in sarcina conducătorului auto, in cazul producerii unui accident rutier fara victime si in urma căruia a rezultat avarierea vehiculului, obligația sa anunțe si sa aștepte politia in vederea intocmirii documentelor de constatare a accidentului si eliberării autorizației de reparație.
Singurul martor este insusi conducătorul auto, declarațiile acestuia neputand fi coroborate cu alte declarații pentru a susține concluzia raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. La fata locului nu s-a efectuat nici o cercetare pentru verificarea susținerilor conducătorului auto cu privire la starea tehnica a carosabilului si semnalizarea/nesemnalizarea zonei. Fotografiile depuse la dosar si in baza cărora si-a formulat expertul concluziile, nu sunt datate. Apreciem ca nu poate fi stabilit in concret nici momentul si nici locul producerii avariei menționata in cuprinsul cererii de chemare in judecata, fotografiile anexate ce indica denivelarea din carosabil nefiind datate. Prin urmare, defecțiunile autovehiculului puteau fi produse mult după ori anterior datei menționata in cuprinsul acțiunii introductive, având in acest sens doar o simpla declarație a conducătorului auto.
In acest sens, recurentul considera ca probele administrate in cauza nu pot conduce in mod cert la dovedirea imprejurărilor in care s-a produs prejudiciul si nici raportul de cauzalitate dintre presupusa fapta ilicita si prejudiciu. Ori, in dubio pro reo.
Atâta vreme cat nu sunt intrunite condițiile răspunderii, recurentul susține că nu poate fi obligat la plata despăgubirilor, si pe cale de consecința, nici la plata dobânzii legale aferente acestui debit. De asemenea, solicitarea dobânzii legale din momentul arătat nu este justificata nici in situatia in care condițiile răspunderii civile sunt intrunite. Dreptul la reparație se naște in momentul intrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale, fiind nedesavarsit pana la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, când despăgubirile astfel solicitate devin o creanța certa lichida si exigibila.
Prin întâmpinare, intimata SC A. ASIGURĂRI SA a solicitat respingerea recursului și menținerea în întregime a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual reprezintă capacitatea procesuală a folosință. Capacitatea procesuală de folosință a peroanelor juridice se dobândește la data înregistrării, iar pentru persoanele juridice care nu sunt supuse înregistrării, la data actului de dispoziție, la data recunoașterii actului de dispoziție, la data autorizării ori la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege, după caz. Conținutul capacității de folosință în sensul că persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi și își asumă acele obligații care corespund scopului ei.
În speță, recurentul C. local al M. C. -N. este administratorul drumului, având obligația de întreținere a acestuia conform legii, implicit având și capacitate procesuală de folosință.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că în mod corect a reținut instanța de fond că în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, existând fapta ilicită, prejudiciul, culpa și raportul de cauzalitate. Recurentul în mod deliberat induce în eroare instanța, afirmând că instanța de rejudecare nu a respectat îndrumările din decizia de casare. Ori, instanța de rejudecare, pe lângă probele administrate inițial, a dispus și efectuarea unei expertize tehnice judiciare, prin care s-a stabilit că evenimentul reclamat ar fi putut fi cauzat de existența unei gropi. Această probă, coroborată cu celelalte probe din dosar, au dus l concluzia că în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel că în mod legal instanța de fond a admis acțiunea intimatei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.3043041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Examinand in prealabil excepția lipsei capacității procesuale de folosință invocata de recurent prin raportare la dispozițiile art. 21 si art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, astfel cum a fost modificata si completata, se apreciaza ca, raportat la aceea ca recurentul este administratorul drumului caruia ii incumba obligația de întreținere a acestuia conform legii, aceasta exceptie este nefondata.
Se retine ca fiind relevanta, in acest context, incidenta prev. art.5 alin.3 din OUG nr.195/2002 în caz de producere a unui eveniment rutier ca urmare a starii tehnice a drumului public sau semnalizarii necorespunzatoare a obstacolelor sau lucrarilor ce se executa pe acesta, administratorul drumului public, respectiv executantul lucrarilor, raspunde contraventional, civil sau penal, dupa caz.
Apoi, tribunalul observa ca este in mod evident neintemeiata critica recurentului referitoare la aceea ca instanța de rejudecare ar fi respectat îndrumările din decizia de casare . Din acest punct de vedere, se retine ca, pe lângă probele administrate inițial, a dispus și efectuarea unei expertize tehnice judiciare, iar in aprecierea probatoriului administrat s-a raportat la concluziile expertizei prin coroborare cu celelalte probe.
Prin raportul de expertiza tehnică întocmit de către expert Moldan I., acesta a concluzionat că, avariile constatate conform devizului de reparații și planșelor foto cu avariile autovehiculului depuse la dosar, puteau fi cauzate de existența unei gropi in carosabil.
Această probă, poate fi coroborată cu celelalte probe din dosar, respectiv cu planșele foto depuse la dosar la f. 12- 13 si necontestate de către recurentul-pârât, realizate ulterior producerii evenimentului, ca urmare a formulării cererii de despăgubiri, de catre agentul de daune care s- deplasat la locul indicat de către conducătorul auto .
Expertul judiciar s-a raportat si la plansele foto, in sensul ca a arătat că avariile constatate putea fi cauzate de o groapa in carosabil având configurația și adâncimea cele relevate in planșa foto, groapa fiind constituita lângă linia de tramvai, având o adâncime mai mare decât șina unei linii de tramvai, făcând un fel de prag în care roata a lovit, deformându-se janta și avariindu-se anvelopa.
T. ul retine ca relevant si conținutul adresei nr.59047/446 din data de_ emisa de catre Municipiul C. N. - serviciul Siguranta Circulatiei Urbane si Retele Edilitare, din care rezulta ca la data de_ nu existau indicatoare de restrictie de viteza sau de avertizare "Drum cu denivelari"; pe B-dul Muncii, aspect usor de identificat si din planșele foto reprezetând locul evenimentului rutier. Astfel, in opinia tribunalului, devine doar circumstantiala apararea prin care recurentul - parat contesta existența faptei sale ilicite, constând în neluarea măsurilor de întreținere a Bd-lui Muncii și semnalizare/avertizare corespunzătoare a stării tehnice a drumului.
In opinia tribunalului, continutul adresei mentionate mai sus, se coroboreaza cu plansele foto necontestate si cu concluziile raportului de expertiza si permite concluzia ca avaria s-a produs pe B.-dul Muncii datorita starii necorespunzatoare a carosabilului.
Instanta de control observa ca starea tehnica a drumului este exterioara conduitei conducătorului auto si ca in speta paguba este dovedita din coroborarea autorizației de reparații eliberata de IPJ C. ( f. 32 -sens in care se retine declarația agentului de politie, din care reiese ca avariile au fost constatate de acesta la sediul Politiei Rutiere, prin deplasarea conducătorului auto cu autoturismul propriu la sediu), cu factura fiscala(f. 15) si devizul de reparatii, precum si cu dovada platii despagubirilor, care justifica demersul procesual in regres.
Din analiza probelor administrate in rejudecare, tribunalul considera ca in speta se poate concluziona ca sunt indeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 C.civ. si ca in mod judicios, prima instanta a coroborat probele si a aplicat prezumtii simple, de natura să permita retinerea in speta a existentei raportului de cauzalitate si sa facă plauzibil faptul pretins, chiar si in contextul lipsei unor probe directe si nemijlocite .
In baza tuturor considerentelor mentionate, instanta de control va inlatura ca nefondate criticile recurentului si va respinge recursul declarat de recurentul C. LOCAL AL M. C. N. în contradictoriu cu intimata S. DE A. R.
SA, împotriva sentinței civile nr.8160/2012, pronunțată la data de 10 aprilie 2012, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul C. | LOCAL AL | |
M. | C. N. în contradictoriu cu intimata S. DE A. | R. A. |
SA, împotriva sentinței civile nr.8160/2012, pronunțată la data de 10 aprilie 2012, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
N. K. F. -IANCU M. | D. M. | D. A. B. |
Red.DMD/MM 2 ex./_
Judecător fond: A. Grigorie Ioniță, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 298/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 656/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
