Decizia civilă nr. 760/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 760/R
Ședința publică din 05 Iulie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: N. B.
JUDECĂTORI: V. F.
V. P.
G. ier: A. O.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la recursul declarat de recurenta - reclamantă SC O. V. I. G. SA, cu sediul ales la Cabinet avocat Preotu D., în B. b-dul Națiunile Unite, nr. 1, bl. 108 A3, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2218 din_ a Judecătoriei B. M., pronunțată în dosarul cu nr. mai sus indicat, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimatul - pârât C. V. V. , cu domiciliul în B. M., str. G. . Bl, 109, ap.37, județul M. .
Se constată că prezenta cauză a fost reținută în pronunțare în ședința publică din_, încheierea de ședință făcând parte integrantă din prezenta, pronunțarea soluției s-a amânat la data de azi când, în urma deliberării s-a pronunțat hotărârea de mai jos:
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2218/27 februarie 2013 a Judecătoriei B. M. s-a admis excepția lipsei interesului cererii invocată de pârâtul-reclamant prin întâmpinare.
S-a respins ca lipsită de interes cererea reclamantei-pârâte S.C. O. V.
I. G. S.A., cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat Preotu D., situat în B., b-dul Națiunilor Unite, nr. 1, bl. 108A, et. 3, Birou A3, Sector 5, introdusă in contradictoriu cu pârâtul-reclamant C. V. V., cu domiciliul în B. M., str. G., bl. 109, ap. 37, județul M. .
S-a anulat ca netimbrată cererea reconvențională a pârâtului-reclamant
C. V. V. .
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta S.C. O. V. I.
G. S.A. a solicitat obligarea pârâtului C. V. V. la plata sumei de 6.120,16 lei, cu titlu de despăgubiri, învederând că această sumă a fost plătită
de reclamantă asiguratului său, S.C. Metchim Torent S.R.L., pentru prejudiciul suferit ca urmare a avarierii autovehiculului asigurat, de către pârât.
Pârâtul C. V. V. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2161 din data de_, pronunțată în Dosarul nr._ (atașat), în acest dosar fiind depusă de către reclamanta S.C. O. V. I. G. S.A. declarația de constituire ca parte civilă (f. 16), pentru suma de 6.120,16 lei.
Prin sentința penală evocată, s-a disjuns latura civilă, fiind format Dosarul nr._ în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 1471 din data de_, prin care inculpatul C. V. V. a fost obligat la despăgubiri civile, în cuantum de 6.120,16 lei, către partea civilă S.C. O. V. I. G. S.A.
Prin urmare, deși cele două acțiuni exercitate împotriva aceluiași pârât puteau fi judecate separat, instanța penală a fost învestită și cu soluționarea acțiunii civile a părții vătămate societate de asigurări.
Este unanim admis principiul potrivit căruia, de îndată ce partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, alăturând acțiunea sa civilă celei penale, nu se va mai putea adresa, pentru aceleași pretenții, cu o acțiune separată, unei instanțe civile, exceptând ceea ce este de exceptat.
Principiul enunțat decurge din cuprinsul dispozițiilor art. 19-20 Cod procedură penală:
"Acțiunea adresată instanței civile
Persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanța civilă acțiune pentru repararea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infracțiune.
J. ecata în fața instanței civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale.
De asemenea, poate să pornească acțiune în fața instanței civile persoana vătămată care s-a constituit parte civilă sau pentru care s-a pornit din oficiu acțiunea civilă în procesul penal, dar acesta a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, acțiunea introdusă la instanța civilă se suspendă.
Persoana vătămată care a pornit acțiunea în fața instanței civile poate să părăsească această instanță și să se adreseze organului de urmărire penală sau instanței de judecată, dacă punerea în mișcare a acțiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanței civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunțat o hotărâre chiar nedefinitivă.
Cazuri speciale de rezolvare a acțiunii civile
Persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal poate să pornească acțiune în fața instanței civile, dacă instanța penală, prin hotărârea rămasă definitivă, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
În cazurile în care acțiunea civilă a fost exercitată din oficiu, dacă se constată din probe noi că paguba și daunele morale nu au fost integral reparate, diferența poate fi cerută pe calea unei acțiuni la instanța civilă.
De asemenea, persoana vătămată se poate adresa cu acțiune la instanța civilă pentru repararea pagubelor materiale și a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea hotărârii penale";.
Reclamanta O. V. I. G. S.A., deși s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar acțiunea sa a fost soluționată la data de_, a sesizat instanța civilă cu o cerere în despăgubiri, referitoare la aceleași pretenții, la care a adăugat creanța accesorie a dobânzilor și a actualizării creanței cu rata inflației.
Instanța apreciază inadmisibilă această cerere ulterioară, pentru lipsa caracterului actual al interesului, întrucât creanța reclamantei asupra pârâtului a fost realizată în întregime, astfel cum a fost solicitată, în procesul penal.
Interesul, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, reprezintă folosul practic urmărit de titularul acțiunii, cu privire la care se impun a fi întrunite cerințele de a fi născut și actual.
Interesul cererii reclamantei nu mai este actual, creanța sa principală fiind realizată în procesul penal.
Împrejurarea că reclamanta nu a solicitat în procesul penal creanța accesorie a dobânzilor și a actualizării creanței cu rata inflației, nu conduce la ideea că reclamanta ar mai putea învesti instanța civilă cu o astfel de cerere, creanța accesorie urmând soarta juridică a creanței principale, fiind de subliniat și că în cauză nu poate fi reținut nici unul dintre cazurile speciale de rezolvare a acțiunii civile referite în dispozițiile legale precizate.
Raportat la considerentele ce precedă, va fi admisă excepția lipsei de interes a cererii reclamantei, devenind de prisos a se mai examina cea de a doua excepție invocată de către pârât, cea a prematurității cererii.
În baza art. 20 din Legea nr. 146/1997, reținând că pârâtul reclamant nu a achitat taxa judiciară de timbru ce i-a fost pusă în vedere, se va dispune anularea ca netimbrată a cererii reconvenționale formulate de acesta.
Fiind respinse atât cererea principală, cât și cea incidentală, vor fi respinse și cererile având ca obiect cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC Ominiasig V.
G. SA solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în regres cu privire la petitele privind acordarea de dobânzi legale remuneratorii
și penalizatoare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că, raportat la acordarea dobânzilor și a actualizării creanței cu dobânda legală penalizatoare trebuie reținute următoarele:
Conform art. 1 alin. 2 din Ordonanța nr. 13/24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar fiscale în domeniul bancar, dobânda datorată de4 debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie.
Art. 2 din actul normativ menționat precizează că în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Conform art. 3 alin. 1 din Ordonanța nr. 13/2011, rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al BNR.
În speță suntem în prezența unei obligații pecuniare purtătoare de dobânzi, motiv pentru care instanța a respins acest capăt de cerere în mod nelegal și netemeinic, lipsind în acest mod reclamanta de posibilitatea de a-și mai recupera creanța în integralitatea sa.
Instanța de fond în mod eronat a stabilit că O. nu mai putea investi instanța civilă cu o acțiune separată prin care să solicite acordarea dobânzii legale, argumentând că, creanța accesorie urmează soarta juridică a creanței principale. Judecătoria Baia Mare trece cu vederea faptul că nici o dispoziție legală în vigoare nu împiedică creditorul obligației pecuniare poate solicita dobânzile legale și pe cale separată, ele fiind un accesoriu al creanței principale. Nimic nu împiedică creditorul, care nu a solicitat obligarea debitorului la achitarea dobânzilor legale sau a penalităților de întârziere odată cu acțiunea principală, să introducă o acțiune nouă, prin care să solicite obligarea debitorului la achitarea dobânzii legale aferente debitului principal.
Din moment ce creanța nu a fost realizată la scadență, în patrimoniul reclamantei s-a născut dreptul de a solicita dobânzi legale remuneratorii, iar prin respingerea acestor solicitări instanța a încălcat drepturile izvorâte din prevederile OG nr. 13/2011 ale reclamantei.
În ceea ce privește petitul privind actualizarea creanței cu dobânda legală penalizatoare trebuie reținute următoarele:
Conform art. 1 alin. 3 din Ordonanța nr. 13/2011, dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare;
Art. 3 alin. 2 din același act precizează că rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință, plus 4 puncte procentuale.
În drept s-au invocat prevederile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, art. 1 alin. 2, art. 2, art. 3 alin. 1 din OG 13/2011.
Prin întâmpinarea depusă la filele 17-19, intimatul C. V. V. a solicitat respingerea recursului. S-a arătat că una din condițiile pentru promovarea unei acțiuni în justiție este aceea ca partea care o exercită să justifice un interes care trebuie să fie personal, legitim, născut și actual, în momentul introducerii acțiunii civile.
Interesul reprezintă o condiție de fond pentru exercitarea acțiunii în justiție, obținerea despăgubirilor civile stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă poate realizat și în cadrul procedurii executării silite a sentinței (art. 372 Cod procedură civilă), nemaimpunându-se pronunțarea unui alt titlu executor de către instanța de judecată, fapt pentru care se impune admiterea acestei excepții conform petitului, întrucât reclamanta nu justifica un interes în promovarea acțiunii.
Recursul este fondat.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 6.120,16 lei cu titlu de despăgubiri, precum și la plata dobânzilor legale remuneratorii și penalizatoare.
Prima instanță a respins acțiunea, atât sub aspectul capitalului cât și sub cel al accesoriilor.
Recursul vizează doar aspectele cauzei ce țin de dobânzi, astfel încât, în partea ce privește obligarea pârâtului la plata sumei de 6120,16 lei cu titlu de despăgubiri, hotărârea primei instanțe este intrată în putere de lucru judecat.
J. ecătorul fondului respinge în tot acțiunea, apreciind-o ca fiind lipsită de interes.
Dacă în privința capitalului am putea discuta despre o lipsă de interes, dat fiind faptul că reclamanta se afla deja în posesia unui titlu executoriu, având la îndemână calea executării silite pentru recuperarea creanței sale, nu același lucru putem afirma cu privire la dobânzi.
Sub acest aspect, acțiunea reclamantei este întemeiată pe un interes legitim, născut, actual, personal și direct.
Conținutul dispozițiilor procesual penale invocate de către prima instanță, nu conduc la concluzia potrivit căreia reclamanta nu ar avea interes în recuperarea dobânzilor aferente sumei obținute cu titlu de despăgubiri.
Potrivit art. 20 alin. 3 Cod procedură penală, persoana vătămată se poate adresa cu acțiune la instanța civilă pentru repararea pagubelor materiale și a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea hotărârii penale de prima instanță.
Așadar, pentru pagubele născute ori descoperite după pronunțarea hotărârii penale, persoana păgubită poate formula o nouă acțiune civilă, adresată de această dată instanței civile, pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit.
În consecință, prima instanța era datoare să analizeze care este în speță, în raport de specificul raportului juridic dedus judecății, momentul de la care pot să curgă dobânzile aferente sumei de 6120,16 lei, pentru ca astfel să stabilească dacă vorbim de pagube născute înainte sau după pronunțarea hotărârii penale, aspect nelămurit de către judecătorul fondului.
Cum soluția primei instanțe a fost pronunțată prin soluționarea greșită a excepției lipsei de interes în partea ce privește plata dobânzilor, tribunalul, în
temeiul art. 3041, 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
ADMITE
recursul declarat de reclamanta SC Ominiasig V. I. G. SA, cu sediul ales la Cabinet avocat Preotu D., în B. b-dul Națiunile Unite, nr. 1, bl. 108 A3, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2218/_ a Judecătoriei B. M., pe care o casează în temeiul art. 312 Cod procedură civilă și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 05 iulie 2013.
Președinte, N. B. | J. ecător, V. F. | J. ecător, V. P. |
G. ier, A. O. |
Red. V.P/ _
Tred. M.N.D./_ /4 ex
J. ecător la fond E. M. S.
| ← Decizia civilă nr. 656/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 749/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
