Sentința civilă nr. 1660/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1660/2013
Ședința publică din data de 7 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: V. LAURA OROS GREFIER: A. Z.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulate de către reclamanții R. G. și P.
A. V. în contradictoriu cu pârâta SC ASIGURARE-R. A. SA și cu intervenientul forțat R. R. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamanților, domnul av. T. Oniga și reprezentanta pârâtei, consilier juridic Nechita Selena, cu delegație depusă la dosar la acest termen de judecată, lipsind intervenientul forțat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a înregistrat de către reclamanți, la data de 7 mai 2013, răspuns la întâmpinare, un exemplar din acest înscris comunicându-i-se și reprezentantei pârâtei.
De asemenea se constată că la dosar s-a atașat, din oficiu, fișa dosarului nr._ al Tribunalului C. - Secția Civilă și copia încheierii civile nr. 270/2013 pronunțată în dosarul menționat la data de 29 mai 2013.
Reprezentanta pârâtei învederează instanței că mandatul de reprezentare a doamnei avocat Antistescu P. Daciana, persoana care a formulat și întâmpinarea înregistrată la dosar, a încetat.
Tribunalul, față de susținerile reprezentantei pârâtei, îi pune în vedere acesteia să precizeze dacă înțelege să-și însușească întâmpinarea formulată de către doamna av. Antistescu P. Daciana, având în vedere și faptul că aceasta nu și-a depus împuternicire avocațială la dosar.
Reprezentanta pârâtei învederează instanței că înțelege să-și însușească întâmpinarea formulată în numele societății de către doamna av. Antistescu P. Daciana.
Tribunalul, deliberând ia act de precizarea reprezentantei pârâtei în sensul că își însușește întâmpinarea anterior depusă la dosar.
La solicitarea instanței, reprezentanta pârâtei procedează la semnarea întâmpinării aflate la filele 116-118 dosar.
Tribunalul învederează părților prezente în instanță că prin întâmpinările depuse la dosar s-a invocat excepția litispendenței atât de către intervenient, cât și de către pârâtă, intervenientul invocând și excepția lipsei calității procesuale pasive. De asemenea tribunalul, din oficiu, întrucât prevederilor art. 138 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă fac vorbire, la tratarea chestiunii litispendenței, despre mai multe instanțe competente, apreciază că se impune cu întâietate verificarea competenței instanței înainte de discutarea acelor excepții și a împrejurărilor intervenite în ce o privește, în condițiile art. 131 din Noul cod de procedură civilă.
La solicitarea instanței, părțile prezente în instanță arată că nu au excepții de invocat sub acest aspect.
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. de a soluționa prezenta pricină, în baza art. 130 alin. 2 din Noul cod
de procedură civilă raportat la art. 95 din același act normativ coroborat cu art. 227 din Legea nr. 70/2011, față de împrejurarea că nu există o lege specială care să prevadă competența tribunalului specializat pentru cauzele în care o parte are calitatea de profesionist, dispozițiile art. 227 din Legea 70/2011 de punere în aplicare a legii privind codul civil reglementând faptul că doar dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale or, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel după intrare în vigoare a Codului civil competența de judecată revine tribunalelor specializate sau după caz secțiilor civile a tribunalelor reorganizate potrivit art. 228, respectiv secțiilor civile reorganizate conform art. 225 și totodată, în susținerea excepției invocate din oficiu tribunalul pune în discuție împrejurarea că Noul cod de procedură civilă nu conține dispoziții derogatorii în ceea ce privește cauzele în care o parte sau ambele părți au calitatea de profesioniști.
Reprezentantul reclamanților solicită respingerea excepției invocate din oficiu, apreciind că Tribunalul Specializat C. este competent să soluționeze prezentul litigiu având în vedere faptul că o parte are calitatea de comerciant, respectiv pârâta SC A. asigurare R. SA.
Reprezentanta pârâtei lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției invocate din oficiu și depune la dosar obiective propuse pentru expertiza medico-legală.
Se comunică un exemplar din obiectivele propuse de către pârâtă reprezentantului reclamanților.
Instanța, pentru a delibera asupra susținerilor părților, reține cauza în pronunțare cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat
C. invocată din oficiu.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea, înregistrată pe rolul acestui tribunal la_, reclamanții R. G. și P. A. V. au chemat in judecată pe pârâta S.C. ASIGURARE-R. A. S.A. și pe intervenientul forțat R. R. V., solicitând tribunalului ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantul R. G. a sumei de 7081,17 lei reprezentând cheltuieli pricinuite de accident și a unei prestații lunare periodice începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunța în acest dosar, constând în salariul minim net pe economie raportat la salariul minim brut pe economie stabilit anual prin hotărâre de guvern, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 150.000 euro, cu titlu de daune morale, precum și să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamanta P. A. V. a sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale, și să oblige pârâta la plata penalităților de 0,1% pe zi aplicate la sumele solicitate de reclamanți începând cu, în principal, data avizării producerii evenimentului asigurat de către părțile prejudiciate, prin cererile de despăgubire, adică_, și până la plata efectivă a întregilor sume datorate, ia în subsidiar, începând cu data chemării în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 95 alin. 1, art. 115 alin. 1 pct. 1, art. 309, art. 330 și art. 451 Cod proc.civ., art. 998 și urm. din Vechiul Cod civ., art. 15 lit. f ind. 1 și art. 15 lit. o din Legea rn. 146/1997, art. 54 și art. 55 din Legea nr. 136/1995 și art. 24 alin. 2 lit. b, art. 26 alin. 1 lit. a și d, art. 36 - 38 și art. 49 alin. 1 din anexa la Ordinul CSA nr. 5/2010.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la_, intervenientul forțat R.
R. V. a invocat excepția litispendenței față de dosarul nr._ aflat pe rolul
Tribunalului C., și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 36 și 205 Cod proc.civ. și art. 49-51 și art. 54-55 din Legea nr. 136/1995.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la_, pârâta S.C. ASIGURARE-R.
A. S.A. a invocat excepția litispendenței față de dosarul nr._ al Tribunalului
C., iar pe fond a solicitat respingerea primelor capete de cerere ale reclamantului R.
G. ca netemeinice, și cenzurarea pretențiilor privind daunele morale pentru ambii reclamanți. În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile Ordinului nr. 5/2010 și art. 205 Cod proc.civ.
Analizând cu prioritate, în baza art. 131 alin. 1 și art. 132 alin. 1 din Noul Cod proc.civ., excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C., excepție invocată din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 din Noul Cod proc.civ., "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu";.
Este necesară așadar, pentru a putea reține competența acestui tribunal de soluționare a unei cereri, să poată fi avute în vedere temeiuri de drept, respectiv texte legale în care să fie menționat faptul că tribunalul specializat este competent să soluționeze cauza.
Tribunalele specializate apărute prin reorganizarea fostelor tribunale comerciale nu au fost avute în vedere la stabilirea normelor de competență în reglementarea competenței materiale cuprinsă în capitolul I al titlului al III-lea din cartea I a Noului Cod de procedură civilă, respectiv a Legii nr. 134/2010, acest act normativ făcând vorbire doar despre tribunal, ca noțiune generică, fără a cuprinde norme de departajare între competența tribunalelor de drept comun și cea a tribunalelor specializate, foste tribunale comerciale.
Anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, competența funcțională a prezentului tribunal era stabilită de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a pct. 2, 3 și 4 Cod procedură civilă, art. 36 alin. 3 si art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, precum și art. 3-4, 7,9 și 56 Cod comercial.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 coroborat cu art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, în forma în care acest act normativ era în vigoare anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, în cadrul tribunalelor funcționau, printre altele, secții sau, după caz, complete specializate în cauze comerciale, tribunalele specializate preluând cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează. Prin înființarea Tribunalului Comercial C. acesta a preluat spre soluționare cauzele de natură comercială de pe raza teritorială de competență a Tribunalului C., delimitarea competenței materiale efectuându-se potrivit normelor de drept material existente în cadrul Codului comercial, respectiv art. 3-4, 7,9 și 56 Cod comercial, norme care constituiau crierii de stabilire a naturii comerciale sau civile a unui litigiu. La data de 1 octombrie 2011, dată la care a intrat în vigoare Noul Cod Civil, potrivit art. 230 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 71/2011, s-au abrogat, printre altele, dispozițiile Codicelui de comerț din 1887 care constituiau criteriile de stabilire a naturii comerciale a unui litigiu, dispozițiile privitoare la obligațiile și contractele comerciale fiind preluate și reglementate de Noul cod civil, acestea urmând a avea
pentru viitor o natură civilă.
Mai mult, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, "în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Codului civil, referirile la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege";, cu excepțiile prevăzute de alin. 2, iar potrivit art. 8 alin. 2 din același act normativ, expresiile "acte de comerț", respectiv "fapte de comerț" s-au înlocuit cu expresia "activități de producție, comerț sau prestări de servicii".
De asemenea, noțiunea de comercial a fost înclusă în noțiunea de profesionist alături de întreprinzători, operatori economici, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil, iar potrivit ar. 3 alin. 2-3 din Noul Cod civil, sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere, respectiv cei care exercită sistematic, singuri sau împreună cxu alte persoane, o activitate organizată ce constă în producerea, adinistrarea ori înstrăinarea de bunuri, sau în prestarea de servicii, indiferent daca au sau nu un scop lucrativ. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 3 din Noul Cod civil, dispozițiile acestuia se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice ale subiecte de drept civil.
Urmare a acestor modificări, prin art. 225 din Legea nr. 71/2011 s-a prevăzut că secțiile comerciale existente la data intrării în vigoare a Codului civil în cadrul tribunalelor și curților de apel se vor reorganiza ca secții civile ori, după caz, vor fi unificate cu secțiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, iar potrivit art. 226 alin. 1, « prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cererile în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului; cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare», iar potrivit art. 228 alin. 1, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Tot prin Legea nr. 71/2011, s-a prevăzut în mod expres că dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competența de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secțiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secțiilor civile reorganizate conform art. 225.
În ceea ce privește competența materială a tribunalelor specializate, Legea nr. 71/2011 prevede că la stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate sau, după caz, a secțiilor civile reorganizate se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței (art. 228 alin. 2), iar prin dispozițiile art. 219 alin. 1 pct. 1 s-au abrogat în mod expres dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) din Vechiul Cod proc.civ.
Astfel, după data de 1 octombrie 2011 s-a pus problema delimitării competențelor funcționale între Tribunalul Cluj și Tribunalul Specializat C., aspect ce ține de soluționarea excepției ce face obiectul prezentei hotărâri. În soluționarea acestei probleme, legiuitorul a prevăzut că la stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței. Raportat la dispozițiile art. 228 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, criteriile de stabilire a competenței materiale a tribunalului specializat sunt: numărul cauzelor, natura cauzelor, specializarea judecătorilor și volumul de activitate al instanței, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.
Dacă la reorganizarea tribunalului specializat Consiliul Superior al Magistraturii a ținut cont exclusiv doar de volumul de activitate al instanței (pagina 7 a Hotărârii C. nr. 654/_ ) în ceea ce privește competența funcțională nu se poate reține doar acest criteriu de atribuire de competență, acesta trebuind să fie coroborat și cu criteriul naturii cauzelor, căci în caz contrar s-ar ajunge la o suprapunere de competențe între tribunalul specializat și tribunalul de drept civil, la fel cum nu se poate ține cont doar de criteriul specializării judecătorilor.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) din Vechiul Cod proc.civ., coroborat cu dispozițiile art. 219 din Legea nr. 71/2011, cu modificările ulterioare, litigiile comerciale s-au transformat în litigii între profesioniști, având o natură civilă, raporturile obligaționale fiind reglementate de dispozițiile Noului Cod civil, fiind astfel de competența tribunalului de drept comun. Această voință a legiuitorului reiese fără urmă de dubii atât din abrogarea Codicelui de comerț, din eliminarea noțiunilor de act de comerț și fapt de comerț, precum și din includerea noțiunii de comerciant în noțiunea mult mai largă de profesionist.
Fată de acestea, tribunalul constată că nu poate fi primită teza existentei competenței materiale a tribunalului specializat de soluționare a litigiilor care au avut o natură comercială (litigii între comercianți sau între comercianți și necomerciați) sub titulatura de litigii între profesioniști, raportat la actualele reglementări de drept procedural și de drept material. În acest sens, tribunalul are în vedere următoarele motive.
Astfel, daca am accepta ideea că tribunalul specializat este competent să soluționeze litigiile între profesioniști, având în vedere accepțiunea acestui termen prin raportare la dispozițiile art. 3 din Noul cod civil și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, cu modificările ulterioare, s-ar extinde sfera de competență existentă anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, acesta preluând și litigii care anterior erau de competența exclusivă a secției civile a tribunalului.
De asemenea, raportat la abrogarea dispozițiilor art. 56 Cod Comercial, litigiile dintre profesioniști și neprofesioniști, nemaifiind supuse regulilor speciale din materia profesioniștilor (din interpretarea per a contrario a noilor dispoziții ale art. 7201alin. 1 Cod procedură civilă), limitându-se astfel competența tribunalului specializat, prin raportare la competența existentă anterior în materie comercială.
Mai mult, nu se poate aplica prin analogie, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) din Vechiul Cod proc.civ. coroborat cu art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările aduse prin Legea nr. 71/2011, a categoriei de profesioniști în domeniul comerțului, raportându-ne la dispozițiile art. 6 și 8 din Legea nr.71/2011, căci criteriul de delimitare oferit este vag, trimiterea la "activități de producție, comerț sau prestări de servicii" nefiind clară, iar o eventuală recurgere la CAEN nu oferă elemente clare de delimitare, iar pe cale de interpretare nu se poate adăuga la lege.
Totodată, criteriul avut în vedere de Consiliul Superior al Magistraturii la momentul reorganizării tribunalelor comerciale în tribunale specializate nu poate fi reținută drept "normă de interpretare"; a voinței legiuitorului, raportat la atribuțiile acestei instituții, aceasta neavând competența de a edicta norme interpretative cu privire la aceste aspecte. Nu în ultimul rând, tribunalul constată că urmare a absorbirii Codului comercial în Noul Cod civil, sfera dreptului comercial s-a restrâns la materiile strict comerciale (dreptul societar, insolvență, concordat, titlurile de valoare și valorile mobiliare, registrul comerțului), fapt care reiese și din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 223, 227 și art. 225 alin. 3 din Legea nr. 71/2011.
Chiar dacă dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 cuprind doar o enumerare cu titlul de exemplu, aceasta nu constituie un element de delimitare a competențelor între tribunalul specializat și tribunalul de drept comun, căci această enumerare se referă la posibilitatea de constituire, în cadrul tribunalului de drept comun, a unor complete specializate, în cadrul aceleiași instanțe repartizarea competențelor între secții putând fi efectuată în temeiul hotărârii colegiului de conducere, situație care însă nu este aplicabilă în situația delimitării competenței între două instanțe. În acest sens, tribunalul retine că determinarea competentei materiale si funcționale a instanțelor judecătorești poate fi făcută doar în baza normelor legale exprese, aceasta neputând fi realizată în baza practicii judiciare sau a unor deziderate sau prezumții cu privire la intențiile legiuitorului, în condițiile în care aceste intenții nu au fost manifestate în cadrul unor dispoziții legale imperative.
Împrejurarea că în ceea ce privește competența materială a tribunalelor specializate, art. 228 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 a instituit criteriile ce urmează a fi avute în vedere la stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate sau, după caz, a secțiilor civile reorganizate, ca fiind numărul și natura cauzelor, specializarea judecătorilor, necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și volumul de activitate al instanței, nu poate conduce la concluzia că prin aceasta s-a înlăturat criteriul legalității la stabilirea competentei instanțelor judecătorești, criteriile prevăzute de acest text de lege putând fi avute în vedere doar de legiuitor la instituirea normelor de competentă prin care să atribuie competenta tribunalelor specializate. În lipsa unor noi norme în acest sens, tribunalele specializate sunt competente, urmare a intrării în vigoare a Noului Cod civil, să judece doar cauzele la care face trimitere art. 227 din Legea nr. 71/2011, respectiv cele pentru care "legea specială prevede în mod că expres sunt de competența tribunalelor comerciale";.
Prin art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, se prevede expres si imperativ că dispozițiile legii noi de procedura se aplica
"proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare";, iar dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 au același conținut cu cel al normei generale instituite la art. 24 din Noul Cod proc.civ., în ce privește aplicarea în timp a normelor de procedură civilă, deci inclusiv a celor ce reglementează competenta instanțelor judecătorești.
Nu în ultimul rând trebuie avut în vedere faptul că, dacă codul de procedură civilă anterior în urma modificărilor aduse acestuia prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, conținea dispoziții derogatorii în ce privește cauzele în care părțile aveau calitatea de profesioniști, astfel de dispoziții nu se mai regăsesc în Noul Cod de procedură civilă prevăzut de Legea nr. 134/2010.
Nu mai puțin adevărat este că noțiunea de profesionist astfel cum este reglementată de art. 3 din Noul Cod civ. este mai largă decât noțiunea anterioară de
comerciant reglementată de Codul comercial, în prezent abrogat. Or, în aceste condiții, tribunalul reține că în lipsa unor prevederi legale exprese care să lărgească în mod expres aria de competență materială a tribunalelor specializate apărute prin reorganizarea fostelor tribunale comerciale, nu există nici un temei legal pentru reținerea competenței acestui tribunal pentru soluționarea unei cauze în virtutea calității de profesionist a uneia dintre părți, această calitate nefiind prevăzută de lege ca și criteriu de departajare între competența tribunalelor specializate și cea a tribunalelor de drept comun, iar pentru cauzele în care una sau chiar toate părțile au calitatea de profesionist nefiind prevăzute norme procedurale speciale în Noul Cod de procedură civilă, așa cum era prevăzut anterior în Vechiul Cod de procedură civilă, după intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2011, pentru cauzele în care toate părțile aveau calitatea de profesioniști, iar anterior intrării în vigoare a modificărilor aduse prin acea lege, pentru cauzele comerciale.
În ce privește cauza de fată, tribunalul retine că aceasta reprezintă un proces început după intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar cauza nefiind dintre cele la care face trimitere art. 227 din Legea nr. 71/2011, respectiv cele pentru care "legea specială prevede în mod că expres sunt de competența tribunalelor comerciale";, tribunalul retine că nu este competent, ca tribunal specializat, în soluționarea cauzei de fată.
Față de aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 2, art. 130 alin. 1, art. 131 alin. 1 și art. 132 alin. 1 și 3 din Noul Cod proc.civ., respectiv din Legea nr. 137/2010, raportat la art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările aduse prin Legea nr. 71/2011, tribunalul va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C., invocată din oficiu, și va declina competența de judecare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții R. G. și P. A. V., în contradictoriu cu pârâta S.C. ASIGURARE-R.
A. S.A. și cu intervenientul forțat R. R. V., în favoarea Tribunalului C. - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului Specializat C. privind judecarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții R. G. și
P. A. V., în contradictoriu cu pârâta S.C. ASIGURARE-R. A. S.A. și cu intervenientul forțat R. R. V., invocată din oficiu.
Declină competența de judecare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții R. G. și P. A. V., în contradictoriu cu pârâta S.C. ASIGURARE-R.
A. S.A. și cu intervenientul forțat R. R. V., în favoarea Tribunalului C. - Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
JUDECĂTOR GREFIER
V. LAURA OROS A. Z.
Red./Dact./O.V.L./2ex./_
| ← Decizia civilă nr. 516/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 763/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
