Decizia civilă nr. 3241/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3241/2013
Ședința publică de la 14 Martie 2013
C. pletul compus din: PREȘEDINTE M. D. Judecător R. -R. D.
Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta C. C. PRIN P.
, împotriva sentinței civile nr. 1489/_, pronunțată în dosarul nr. 2860/112/ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu SC I. C. SS, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, avocat Cârlig C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul căî prezentul recurs este timbrat, iar la data de_ s-a depus la dosar, de către intimată un script, în cuprinsul căruia se invocă excepția tardivității recursului.
Curtea pune în discuția reprezentantului recurentei excepția tardivității recursului.
Reprezentantul recurentei arată că recursul este formulat în termenul
legal.
Curtea, după deliberare, raportat la data comunicării hotărârii atacată,
urmează a respinge excepția tardivității recursului.
Reprezentantul recurentei depune la dosar o cerere de suspendare - în temeiul art. 244 alin. 1, pct. 1 C. pr. Civ. - a prezentei cauze, până la soluționarea irevocabilă a dosarului cu nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Beclean, având ca obiect rezilierea aceluiași contract.
Curtea, după deliberare, urmează a respinge cererea de suspendare, motivat de faptul că legătura existentă între cele două cauze, invocată ca motiv de suspendare nu este suficient de reliefată.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1489 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, a fost admisă acțiunea civilă formulată de
reclamanta SC I. C. SS în contradictoriu cu pârâta C. C. prin P. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 18.949,14 lei cu titlu de penalități de întârziere.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2509,38 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În baza actului normativ menționat între reclamantă în calitate de operator și pârâtă în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul nr. 324/_ pentru servicii de cercetare, dezvoltare și implementare a S. ului Avansat de Administrare a documentelor întreținere resurse logice de tehnologice informație cost de achiziția publică CPV 503l25l0 (f.4-7).
Deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract și a comunicat pârâtei facturile fiscale în vederea achitării contravalorii serviciilor prestate aceasta nu le-a achitat astfel cum s-a obligat prin contractul menționat.
În consecință, reclamanta a fost nevoită să introducă acțiuni în justiție iar prin sentința comercial nr. 277/2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr. 39l/112/2011 pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 6.424,2l lei cu titlu de debit, după care prin sentința nr. 290/2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._ a fost obligată să plătească penalități calculate până la data de 110.2011 în cuantum de 50.088,10 lei.
Prin prezenta acțiune se solicită obligarea pârâtei la plata diferenței de penalități calculate din data de_ și până la achitarea debitului inițial conf.art. 5 pct.4 din contract (f.5).
Având în vedere actele și înscrisurile depuse la dosar precum și faptul că pârâta nu contestă pretențiile reclamantei, instanța a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor celui prezentei hotărâri.
Sentința se întemeiază în drept pe disp.art. 969 - 970 C.civ. vechi și ale art. 43 C.comercial, acte normative în vigoare la data stabilirii raporturilor juridice dintre părți.
În baza prevederilor art. 274 C.rp.civ, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 250 și 38 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C. C. prin P.
, solicitând modificarea în totalitate hotărârii atacate și în consecință, având în vedere probatoriul administrat în cauza, respingerea ca nefondată acțiunea intentata de către reclamanta SC I. C. S.R.L., cu cheltuieli de judecata.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că prin sentința civila atacată au fost obligați de către instanța de fond la plata sumei de 18.949,14 lei reprezentând contravaloare penalități calculate, în baza contractului 423/0_ . De asemenea au fost obligați la plata sumei de 2509,38 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Astfel s-a statuat de către instanța de fond faptul ca reclamanta i-a furnizat servicii succesive prevăzute în contract (servicii WEB și servicii SAAD "întreținerea resurse logice de tehnologia informației), emițând periodic facturi ce au fost achitate parțial sau ce nu au fost achitate.
Referitor la cele de mai sus arată pe cale de excepție, invocă excepția neexecutării contractului. Potrivit dispozițiilor art.1556 cod civil, partea nu poate fi obligata la executarea obligațiilor în măsura în care obligațiile născute dintr-un contract sinalagmatic, exigibile, ale reclamantei nu au fost îndeplinite de către aceasta din urma.
Din cuantumul facturilor emise de către reclamanta, pârâta a înțeles sa efectueze doar o plata parțiala deoarece facturile n-au fost acceptate la plata, motivat de faptul ca reclamanta nu si-a îndeplinit obligațiile. Acest motiv a
determinat-o să promoveze și o acțiune judecătoreasca pentru rezilierea contractului invocat de către reclamanta. Astfel de la momentul încheierii contractului părților reclamanta nu i-a solicitat niciun document și nicio informație necesare îndeplinirii obligațiilor contractuale, fapt stipulat la artA.2 din contractul părților, la dosar neexistând nicio dovada în acest sens.
Refuzul acceptării la plata se datorează exclusiv culpei reclamantei care nu și-a executat obligațiile din contract. Totodată arată ca pentru a putea pretinde achitarea facturilor, reclamanta are obligația de a dovedi realizările de care aceasta a fost responsabila conform specificațiilor din contractul părților. Ori în speță reclamanta nu a făcut dovada efectuării lucrării stabilite prin contract deoarece nu a efectuat aceste lucrări. Acest aspect ar fi imposibil de dovedit de către reclamanta deoarece lucrările nu au fost realizate.
Totuși faptul ca s-a făcut o plata parțiala aferenta uneia sau alteia dintre facturi nu reflecta acceptarea acesteia în totalitate la plata, ci doar în privința lucrărilor efectuate de către reclamanta.
De vreme ce reclamanta nu este în măsura sa dovedească efectuarea serviciilor, solicită admiterea prezentul recurs și să se dispună respingerea pretențiilor ca fiind netemeinice și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18 decembrie 2012 (f.5-6) reclamanta S.C."I. C. " S.R.L. Harghita, prin administrator Cosarca Dragos, a solicitat ca prin decizia ce se va pronunța să se dispună: în baza art.312 alin.1 C.proc.civ., respingerea recursului ca nefondat; iar în baza art.274 alin.l C.proc.civ.,obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata în calea de atac a recursului.
În motivare reclamanta a arătat că recurenta critica hotărârea primei instanțe insa nu indica care ar fi motivele procedurale de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii pronunțate și care ar fi rațiunile pentru care hotărârea primei instanțe ar trebui modificata.
În raport de excepția invocata privitoare la neexecutarea contractului:
Pe de o parte, din punct de vedere procedural excepția nu poate fi primită, în condițiile în care aceasta nu a fost invocata în prima instanța, cu toate ca recurenta a fost legal citata, iar pe de alta parte recurenta nu are nici un fel de dovada în sensul în care dispune art.1556 C.civ..
Mai mult decât atât, aceasta excepție este totalmente nefondata în prezenta pricina, în condițiile în care sentința civila recurata privește un calcul accesoriu fata de un debit principal « ... cu titlu de penalități de întârziere ... », potrivit Facturii PEN 021/_ .
Fata de debitul principal instanța s-a pronunțat definitiv și irevocabil prin Sentința Civila nr.277/2011 dispusa în Dosar nr.391/l12/2011, titlu executoriu care de altfel a parcurs procedura executării silite.
2.-Pe fondul cauzei: reclamanta întelege să formulam apărări în raport de dispozițiile prevăzute de art.304 pct.9 C.proc.civ.- invocat greșit de către recurenta, dar și dispozițiile prevăzute de art.304( 1) C.proc.civ., neinvocate de recurenta ca motive de recurs, fiind vorba de un recurs declarat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacata cu apel, instanța urmând să analizeze cauza sub toate aspectele.
În acest sens consideră hotărârea primei instanțe, sub aspectul fondului cauzei, legala și temeinica, sprijinita de un probatoriu complet și concludent pentru soluționarea cauzei după cum urmează:
- Exista contractul nr.324/0_ care atesta deopotrivă drepturi și obligații, care potrivit art.1270 C.civ. este legea părților și același text legal stabilește forța obligatorie a contractului;
- Exista Sentința Civila nr.277/2011 dispusa în Dosar nr._, privitoare la debitul principal și titlul executoriu a fost executat silit;
- Exista Facturii PEN 021/_ cu titlu de penalități de întârziere.
În concluzie, solicită să se dispună în baza art.312 alin. l C.proc.civ., respingerea recursului ca nefondat; iar în baza art.274 alin.1 C.proc.civ., obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata în calea de atac a recursului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Din economia recursului se reține că principalul motiv de recurs este circumscris invocării excepției de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti contrcatus).
Or, deși invocată pe cale de excepție, această critică privind neexecutarea contractului, întemeiată pe principiul reciprocității și interdependenței obligațiilor contractuale, nu este nicio excepție de procedură propriu-zisă și nicio excepție de fond, în sensul legii ci doar un mijloc de apărare pe care o parte, de regulă, pârâtul, îl poate invoca și asupra căruia instanța se pronunță pe baza probelor administrate în cauză (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr. 3786 din 16 decembrie 2008)
Invocarea în recurs, pentru prima oară, a unor motive sau cauze noi în susținerea excepției de neexecutare a contractului este inadmisibilă, în raport cu prevederile art. 294 alin. 1 raportat la art. 316 C.pr.civ. de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012.
Așa fiind, deducerea spre judecată pentru prima dată în recurs a acestui mijloc de apărare fără ca acesta să fie dedus și în fața instanței de fond și fără ca asupra acestuia să se pronunțe o soluție de către instanța de fond, face imposibil a fi analizat pentru prima dată de instanța de recurs chiar dacă recursul nu este limitat în cauză doar la motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1-9, fiind incidente astfel art. 3041C.pr.civ.
Având în vedere inadmisibilitatea acestui motiv de recurs, aspectele de fond circumscrise acestui motiv nu vor mai fi analizate.
Cât privește analiza de ansamblu a sentinței atacate sub aspectul 3041C.pr.civ., Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ținând seama că asupra debitului principal și a unei părți a accesoriilor (penalități de întârziere) izvorâte din contract s-a pronunțat sentința civilă nr. 277/2011 pronunțată în dos. nr._ .
Practic obiectul principal al cererii introductive este format din diferența de penalități de întârziere calculate de la 0_ și până la plata debitului inițial.
Asupra acestui aspect pârâta nu a formulat nicio apărare nici în fața instanței de fond și nici în recurs.
Mai mul, ținând seama de clauzele contractului validate de instanța anterioară care s-a pronunțat asupra datoriei principale și de probatoriul cauzei, calculul penalităților datorate este corect stabilit de către instanța de fond, sens în care în lipsa altor critici pertinente va fi validat și de instanța de recurs.
Față de cele ce precedă, în temeiul art. art. 8 alin. 2 rap. la art. 20 alin.3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de C. C. prin P., împotriva sentinței civile nr. 1489 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. D. R. -R. D. L. U.
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. C. V.
| ← Decizia civilă nr. 13/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 423/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
