Decizia civilă nr. 345/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.345/2013
Ședința publică din data de 27 mai 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D. D. JUDECĂTOR: N. K. JUDECĂTOR: F. M. GREFIER: A. VLAIC
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul M. C. -N. prin P. împotriva sentinței civile nr. 24873 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata SC O. V. I. G. SA, având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal efectuat în cauză, la ambele strigări, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constându-se că la data de 19 aprilie 2013 s-a înregistrat la dosar, din partea recurentului M. C. -N. prin P., dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului, în cuantum de 754,7 lei și timbre judiciare în cuantum de 5 lei.
T. ul, în urma deliberării, apreciind cauza în stare de judecată, o reține în pronunțare, în baza actelor și a probelor existente la dosar.
T R I B U N A L U L,
Prin sentinta civila nr._ pronuntata la data de 12 decembrie 2012, Judecatoria C. N. a respins excepțiile inadmisibilitatii actiunii si excepției lipsei calității procesuale pasive a paratului M. C. -N., a admis excepția lipsei capacitații procesuale a paratului C. LOCAL AL M.
C. -N., fata de care a respins acțiunea ca fiind formulata împotriva unei persoane fara capacitate procesuala, a admis in parte acțiunea civila formulata de reclamanta S.C. O. V. I. G. S.A. in contradictoriu cu paratul M. C. -N. si C. LOCAL AL M. C. -N. si in consecința a obligat paratul M. C. -N. la plata către reclamanta a sumei de 21176,45 lei, cu titlu de despăgubiri, împreuna cu dobânda legala in materie civila, calculata de la data introducerii actiunii -_ si pana la data plații si la plata sumei de 6994,40 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune in acest sens, prima instanta a retinut ca reclamanta a făcut dovada procedurii concilierii prealabile așa cum prevăd dispozițiile art. 720 ind 1 C.pr.civ. și ca potrivit pct. III din anexa A la Legea nr. 213/1998, drumurile comunale, vicinale si străzile fac parte din domeniul public al M. C. -N., si in aceasta calitate are legitimare procesuala pasiva, iar potrivit art. 1, 21 si 23 din Legea nr. 215/2001, paratul C. local al municipiului C. - N. este o autoritate deliberativa fara capacitate procesuala fiind respinse ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilitatii actiunii, lipsei calității procesuale pasive a paratului M.
C. -N. si admisa excepția lipsei capacitații procesuale a paratului C. local al municipiului C. -N. .
În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, faptul ca data de_, in jurul orei 23:30, numitul Sirca Viorel a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_, proprietatea SC Porsche leasing R. ia IFN SA si având ca utilizator pe D&D Prodimpex SRL, in municipiul C. -N., pe str. Lombului si din cauza denivelărilor drumului a atins cu partea de jos a autovehiculului partea carosabila, moment in care s-a produs o acroșare si oprirea brusca a mașinii, potrivit declarației numitului Sirca Viorel de la fila 15 dos.
Pentru repararea autoturismului, IPJ C. a eliberat conducătorului auto autorizația de reparații seria CR nr. 10811207/_, in care s-au consemnat ca avariile autoturismului s-au produs la scut cutie scut motor si baia de ulei a cutiei de viteze.
S-a reținut că reclamanta, in calitate de asigurator, a încheiat cu proprietarul si utilizatorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, in calitate de asigurați, polița de asigurare facultativa a autovehiculelor seria C nr. 0737941, in vigoare din_ si pana la_ și că, în baza cererii de plata a despăgubirii formulata de utilizatorul autovehiculului avariat in urma evenimentului produs la data de_, reclamanta a constituit un dosar de daune si, pe baza constatărilor si a actelor doveditoare, a stabilit costul reparațiilor efectuate autovehiculului ca fiind in suma de 21.176,45 lei, sumă pe care a achitat-o unității service cu ordinul de plata nr. 2709/_ .
Prin raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de expert tehnic judiciar Varga B. O. s-a concluzionat ca pe zona de drum estimata ca fiind corespunzătoare producerii evenimentului rutier, pe baza fotografiilor prezentate de reclamanta, s-au realizat lucrări de întreținere a parții carosabile si singurul factor care a cauzat socul mecanic la care a fost supus autovehiculul, condus cu o viteza sub limita legala, a fost starea proasta a carosabilului, care suprapusa cu caracteristicile constructive ale acestuia au condus la deteriorarea lui, dispunerea, poziționarea si modalitatea de producere a avariilor fiind fara putința de tăgada consecința unui contact dur intre partea inferioara a autovehiculului si calea de rulare, iar costul reparației este cel menționat de reclamanta.
Pe cale de consecința, prima instanță a aplicat dispozițiile art. 21 alin. 1 si art. 22 din Legea nr. 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile in R. ia,precum și art. 1000 alin. 1 C. civ. și a obligat paratul sa-i plătească reclamantei suma de 21176,45 lei, cu titlu de despăgubiri, cu dobândă legală in materie civilă, calculată de la data introducerii acțiunii -_ si pana la data plații, dobândă datorata in temeiul prevederilor OG nr. 13/2011.
S-a dat eficiență dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., paratul fiind obligat la plata catre reclamanta si a sumei de 6994,40 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. C. -N. prin P., solicitând modificarea sentinței pronunțate de prima instanță în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantei.
Recurentul a arătat că, in primul rând, critica soluția instanței de fond de respingere a excepției inadmisibilității pentru lipsa procedurii concilierii directe. Indeplinirea acestei proceduri față de C. Local al M.
C. -N. nu echivalează cu parcurgerea procedurii față de Municipiu, acesta fiind entitate juridică diferită, cu atribuții și obligații diferite.
Al doilea motiv de recurs vizează soluția dată de prima instanță excepției lipsei calității procesuale pasive a C. ui Local al mun. C. -N. . Astfel, M. C. -N. nu are calitatea de administrator al drumului public. Mai mult, dispozițiile OG nr. 43/1997, respectiv OUG nr. 195/2002, pe baza cărora intimata și-a întemeiat pretențiile, nu o vizează pe recurenta pârâtă.
De asemenea, recurenții au criticat hotărârea instanței de fond raportat la reținerea îndeplinirii cumulative in cauza, a tuturor condițiilor necesare antrenării răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 si următoarele Cod civil.
Fata de situația dedusă judecății arată că probele din dosar nu fac decât dovada existentei faptei ilicite și că nu s-a stabilit, în concret, momentul producerii avariei, defecțiunile putând fi produse mult după sau anterior datei menționate în cuprinsul acțiunii introductive.
În ceea ce privește prejudiciul, recurenta a arătat că fotografiile depuse la dosar sunt neclare, astfel că se poate deduce faptul că avaria nu poate fi probată in mod concret pentru a putea vorbi de antrenarea răspunderii civile delictuale.
Nu a fost probat nici raportul de cauzalitate intre fapta ilicită și prejudiciul produs, respectiv nu s-a demonstrat că drumul denivelat sau nesemnalizat de pe str. Lombului ar fi determinat direct și nemijlocit producerea accidentului. În plus, este posibil ca nu numai drumul denivelat și nesemnalizat să fi produs avaria, ci și conduita conducătorului auto sau existența unor probleme anterioare ale autoturismului, ipoteze în care s-ar impune efectuarea unei expertize tehnice care să determine toate aceste corelații.
In ceea ce privește culpa, recurentul a arătat că prima instanță nu a stabilit dacă Sirca Viorel, conducătorul auto, ar putea avea o culpă concurentă sau exclusivă, respectiv dacă acesta putea evita avarierea mașinii printr-o conduită preventivă sau dacă mașina mai avea unele probleme anterioare producerii accidentului. În lipsa identificării concrete a defectiunilor produse autovehiculului, precum și în absența dovedirii existenței raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciul suferit, nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale.
S-a mai arătat că prima instanță a admis în mod gresit pretențiile intimatei și a obligat recurenta la plata dobânzii legale, pretențiile principale ale reclamantei intimate fiind nedovedite.
A fost criticată și soluția data de prima instanță cu privire la cheltuielile de judecata, recurentul solicitand instanței de recurs, în baza art.
274 alin 3 C.pr.civ., diminuarea acestora, invocându-se Decizia Curții Constituționale nr. 492/2006 si jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, solicitându-se cenzurarea onorariului avocațial.
Intimata S.C. O. V. I. G. S.A., lega citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor invocate precum si a dispozițiilor art. 304, 3041si 312 Cod procedura civila, tribunalul retine următoarele
:
Primul aspect criticat de către recurent pe calea recursului formulat se refera la greșita soluționare a excepției inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe. M. ivul de recurs este neîntemeiat, dezlegarea dată de prima instanță excepției fiind legală și susținută de probele de la dosar. Este real faptul că notificarea a fost adresată de către intimata reclamanta C. ui Local al M. C., insa
aceasta notificare a fost recepționată de către Primăria M. C. -N., sediul recurentului fiind identic cu sediul Primăriei M. C. -N. și cu sediul C. ui Local al M. C. . Ca și prima instanță, tribunalul observă că interpretarea dată de către recurent dispozițiilor art. 720 ind.1 C.pr.civ. este rigidă și formalistă și se îndepărtează de la scopul urmărit de către legiuitor, respectiv acela de a da o șansă părților sa tranșeze, pe cale amiabilă, divergențele. Înscrisurile aflate la dosarul primei instanțe la filele 8- 12 dovedesc faptul că recurentul a avut cunoștință de pretențiile intimatei reclamante anterior înregistrării acțiunii, acest motiv de recurs fiind nefundat.
Al doilea motiv de recurs vizează soluția dată de către prima instanță excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului M. C. -N. . T. ul observă că raționamentul recurentului potrivit căruia nu ar avea nici un fel de obligații legale in ceea ce privește administrarea drumurilor se întemeiază pe o interpretare greșită a dispozițiilor legale. Astfel, conform punctului III din anexa la Legea nr. 213/2012 ,, Domeniul public local al comunelor, oraselor si municipiilor este alcatuit din urmatoarele bunuri*):
drumurile comunale, vicinale si strazile;
pietele publice, comerciale, targurile, oboarele si parcurile publice, precum si zonele de agrement;
lacurile si plajele care nu sunt declarate de interes public national sau judetean;
retelele de alimentare cu apa, canalizare, termoficare, statiile de tratare si epurare a apelor uzate, cu instalatiile, constructiile si terenurile aferente;
terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea consiliul local si primaria, precum si institutiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile si altele asemenea;(…)";
Este fără putință de tagadă faptul că porțiunea de drum pe care a avut loc incidental este proprietatea recurentului, precum și faptul că pârâtul inițial, C. Local al M. C. -N., asa cum a retinut si instanța de fond, potrivit art. 41 Cod pr. civ., nu are folosinta drepturilor civile și nu poate sta in judecata in nume propriu. Mai mult, chiar C. Local al M.
C. -N. este autoritate deliberativă, nu are fonduri proprii și nu poate să facă nici un fel de plăți, acestea putând fi puse doar în sarcina unității administrativ-teritoriale, respectiv în sarcina recurentului. Desigur, tribunal reține că potrivi art. 22 din O.G. nr.43/1997 C. Local al mun. C. N. este administratorul drumului, însă acesta reprezintă autoritatea deliberativă și nu dispune de fonduri proprii, neputând astfel să facă plăți. Însă, cât privește soluția pronunțată cu privire la acest pârât, limitele învestirii în recursul dedus judecății, nu permit analiza acestui aspect.
Al treilea motiv de recurs invocat de către recurent vizează greșita aplicare a prevederilor art.998 - 999 Cod civil, apreciindu-se ca nu ar fi fost îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale fata de recurent, susținere care se circumscrie motivului de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedura civila. Susținerile recurentului în acest sens sunt nefondate, motivul de recurs urmând să fie respins, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
În ceea ce privește fapta ilicită, tribunalul reține că probele administrate în cauză, respectiv planșele fotografice și raportul de expertiză întocmit în cauză au probat faptul că, pe zona de drum estimată ca fiind corespunzătoare producerii accidentului, s-au realizat lucrări de întreținere a părții carosabile și că singurul factor care a cauzat socul mecanic a fost starea proastă a carosabilului.
Susținerile recurentului în sensul că ar fi fost posibil ca autovehiculul să fi fost condus cu nerespectarea normelor legale, respectiv ca șoferul să nu fi adoptat o conduită preventivă, sunt fără suport probator, urmând să fie înlăturate de către tribunal. Prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, expertul tehnic a concluzionat faptul că autovehiculul a fost condus cu o viteză sub limita legală și că persoana care se afla la volan a adoptat o conduită preventivă, însă chiar și în aceste condiții, dată fiind starea carosabilului, nu a avut posibilitatea de a evita producerea pagubei. Acest raport de expertiză i-a fost comunicat recurentului, însă acesta nu a avut nici un fel de obiecțiuni față de concluziile expertului.
Pentru aceleași considerente, tribunalul reține că nu pot fi reținute nici susținerile referitoare la existența prejudiciului, respectiv faptul că nu ar fi fost dovedit. Expertul tehnic a arătat că, la momentul producerii incidentului, contravaloarea reparațiilor se ridica la suma de 21.176,45 lei, iar extrasele de cont, facturile și devizele depus de către intimata reclamantă în fața primei instanțe fac dovada deplină a faptului că aceasta din urmă a achitat asiguratei sale contravaloarea reparațiilor.
Sunt, de asemenea, lipsite de suport probator, aprecierile recurentului în sensul că autovehiculul ar fi putut avea defecțiuni la data producerii incidentului, respectiv că acestea s-ar fi produs ulterior. T. ul reține că recurentul nu a propus nici un fel de probe în sensul susținerii acestor afirmații, astfel ca aceste susțineri rămân simple afirmații nedovedite, neavând vreo relevanță juridică.
În mod temeinic și legal prima instanță, coroborând toate probele administrate în cauză, a reținut faptul ca daunele provocate autoturismului au avut o cauză exclusivă, respectiv starea proastă a carosabilului și că dispunerea și poziționarea deteriorărilor corespund, fără putință de tăgadă, unui contact dur între partea inferioară a autovehiculului și calea de rulare. Concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul Varga
B. O. nu au fost criticate de către recurent, prin acest raport de expertiză fiind stabilit raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs.
In același context, nu se poate reține afirmația recurentului in sensul ca actele depuse la dosar in legătură cu evenimentul rutier ar fi fost eliberate exclusiv in baza simplei declarații a conducătorului autovehiculului avariat, in realitate avariile autoturismului fiind certificate de către un agent constatator din cadrul IPJ C. .
Pentru toate cele expuse mai sus, tribunalul retine ca s-a facut proba indeplinirii cumulative a tuturor conditiilor raspunderii civile delictuale, actiunea fiind asadar intemeiata, in raport de dispozitiile art. art. 21 alin. 1 si art. 22 din Legea nr. 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile in R. ia,precum și art. 1000 alin. 1 C. civ..
Cât privește dobânda legală, se constata că, devreme ce s-a reținut că pretenția principală a intimatei este întemeiată și că recurentul datorează suma pretinsă cu titlu de despăgubiri, intimata este îndreptățită să solicite repararea integrală a prejudiciului, respectiv dobânda legala la această sumă.
In sfarsit, in ceea ce priveste cheltuielile de judecata, desi in mod corect au mentionat recurentii ca instanta de judecata are posibilitatea de a aprecia si eventual cenzura onorariul avocatial, cu ocazia stabilirii cheltuielilor de judecata, conform art.274 al.3 Cod procedura civila, Deciziei Curtii Constitutionale nr.492/_ si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, totusi in prezenta cauza nu se apreciaza a fi intemeiata
o asemenea critica adusa sentinței pronunțate de prima instanța. Astfel, onorariul avocatial inclus in cheltuielile de judecata a fost in suma de 1.240 lei, justificata cu OP emis la data de_ . Prin raportare la nivelul de complexitate al cauzei, care a necesitat mai multe termene de judecata pentru soluționare, precum si administrarea unei probațiuni relativ complexe, raportat la valoarea pretențiilor deduse judecății si la volumul de munca al avocatului angajat in cauză, care a redactat acțiunea si extinderea de acțiune, a asigurat susținerea acesteia si formularea apărărilor fata de întâmpinările depuse la dosar si a formulat notele de ședință, tribunalul apreciază ca nu se impune cenzurarea onorariului avocațial, acesta fiind intr-o suma considerată justă si proporțională cu toate criteriile mai sus menționate.
Pentru toate considerentele expuse, reținând ca nu pot fi primite criticile recurentului, tribunalul constata ca nu este întemeiat recursul, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedura civila, acesta va fi respins cu consecința menținerii în întregime a sentinței civile nr. 24.873 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca in dosar nr. 31._ .
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N. în contradictoriu cu intimata SC O. V. I. G. SA împotriva sentinței civile nr. 24.873 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 31._, pe care o menține în totalitate
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publica din 27 mai 2013.
PRESEDINTE, | JUDECATOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
D. D. N. | K. F. M. | A. VLAIC |
Red./dact./N.K. 2ex./_
Judecător fond: F. M. Judecătoria C. N.
| ← Sentința civilă nr. 1822/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 425/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
