Decizia civilă nr. 351/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL S. IZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 351/2013
Ședința publică din data de 27 mai 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: N. K. JUDECĂTOR: F. M. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind recursul formulat de recurenta SC C. LS împotriva sentinței civile nr. 18656/1 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, având ca contestație la executare, în contradictoriu cu intimata SC M. D. G. S. .
La ambele apeluri nominale efectuat în cauză, la ambele strigări, se constată lipsa reprezentanților părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recurenta a solicitat judecarea recursului și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri.
T. ul, în urma deliberării, rămâne în pronunțare asupra excepției lipsei calității de reprezentant a semnatarului recursului declarat în numele recurentei, invocată de către intimată prin întâmpinare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului de față prin prisma excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs:
Prin sentința civilă nr. 18656/1 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția tardivității contestației la executare și a respins contestația la executare formulată de contestatoarea SC
C. LS, în contradictoriu cu intimata SC M. D. G. S., ca tardivă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în conformitate cu înscrisurile existente în dosarele execuționale nr. 135-138, 140, 141, 144, 148, 277 și 278 din anul 2010 ale Biroul Executorului Judecătoresc STOLNEAN D. M., atașate prezentului dosar, creditoarea SC M. D. GROUP S. B. a avut relații comerciale cu debitoarea SC C. LS C. -N. concretizate prin încheierea între acestea a contractului cadru de vânzare cumpărare înregistrat sub numărul 19/2009, în temeiul căruia societatea debitoare a achiziționat de la creditoare mărfuri în valoare totala de 144.033,51 lei.
A mai reținut că pentru plata acestor mărfuri contestatoarea SC C. LS
C. -N. a emis bilete la ordin, care însă au fost refuzate la plată din lipsa de disponibil. La data de 5 august 2009, SC C. LS a încheiat cu creditoarea contractul de garanție mobiliară nr. 218, valoarea maximă a obligațiilor garantate fiind de 300.000 lei, contract înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare la data de 6 august 2009. La art. 1, pct. 1.1 din contract s-a stipulat foarte clar că Debitorul gajist constituie în favoarea Creditorului un gaj fără deposedare asupra bunurilor mobile proprietatea Debitorului gajist, astfel cum sunt precizate la art. 1.2 din prezentul contract, în vederea garantării
obligației de plată a debitului de 162.068,17 lei, precum și a penalităților de întârziere calculate în baza contractului cadru de vânzare cumpărare nr. 19 din_ . Gajul este constituit si cu privire la orice datorii viitoare in limita a
300.000 lei, care pot rezulta din furnizări ulterioare de produse. Ulterior, societatea debitoare nu a achitat sumele restante, astfel că biletele la ordin au fost investite îar ulterior bcdevbrreditoarea a formulat cereri de executare silită acestora, înregistrate la Biroul Executorului Judecătoresc STOLNEAN D. M. sub nr. de dosare anterior menționate.
A mai reținut că la data de 19 august 2010, așa cum rezultă și din procesul verbal încheiat de către executorul judecătoresc STOLNEAN D. M., semnat și stampilat de către debitoare, executorul judecătoresc, la solicitarea creditoarei, s-a deplasat la sediul debitoarei unde a schimbat custodia bunurilor sechestrate la data de 14 iunie 2010. Ulterior, la data de 20 august 2010, împotriva debitoarei SC C. LS a fost deschisă procedura insolvenței, astfel că utilajele menționate nu au mai putut fi vândute pentru recuperarea sumei de 87.860,93 lei pe care debitoarea o mai datora.
Având în vedere situația de fapt reținută și în conformitate cu art. 137 C.proc.civ., instanța a dat rezolvare mai întâi excepției tardivității, invocată de intimată prin întâmpinarea formulată.
A mai reținut că potrivit art. 401 alin. 1 C.proc.civ., contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare; b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; c) debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunostinta de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Prin urmare, prima instanță a verificat, în raport cu actul de executare contestat, dacă a fost respectat termenul legal de formulare a contestatiei. Astfel, procesul verbal încheiat de către executorul judecătoresc STOLNEAN D. M., prin care s-a schimbat custodia bunurilor sechestrate la data de 14 iunie 2010, ale cărui efecte a solicitat a fi suspendate debitoarea prin prezenta contestație, a fost încheiat la data de 19 august 2011, în prezenta debitoarei - contestatoare, care a semnat acest act de executare, având, deci, cunoștință de acesta. Or, prezenta contestație a fost promovată la data de 9 aprilie 2012, peste termenul legal de 15 zile, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor legale anterior menționate, a admis excepția tardivității, iar contestația la executare privind acest act de executare a fost respinsă ca tardivă. În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de a se dispune constatarea suspendării de drept a executării silite începute în dosarele execuționale nr. 135-138, 140, 141, 144, 148, 277 și 278, toate din anul 2010, ale BEJ STOLNEAN D. -M., prima instanță a reținut din cuprinsul acestora că, ulterior deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare, executorul judecătoresc a încetat executarea silită și a remis titlurile executorii în original creditoarei, cu îndrumarea pentru aceasta ca în vederea recuperării creanței să se înscrie la masa credală a debitoarei. În consecință, prima instanță a respinse această susținere a petentei ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
La data de 31 ianuarie 2013, SC C. LS, în contradictoriu cu creditoarea SC M. D. GROUP, a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 18656/1 octombrie 2012, hotărâre pe care recurenta a considerat-o nelegală și netemeinică, solicitând să se dispună admiterea recursului,
modificarea în totalitate a hotărârii atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că a formulat, pe calea contestației la executare, o solicitare ca instanța să dispună restituirea unor bunuri proprietatea recurentei și care se află în detenția creditoare, având în vedere că nu se justifică această deținere.
Recurenta a mai arătat că creditoarea a invocat excepția tardivității contestației, iar instanța de fond a admis această excepție, dispoziție pe care recurenta a considerat-o nelegală.
În ceea ce privește excepția tardivității, recurenta a considerat că această excepție este inadmisibilă în situația în care o societate se află în procedura insolvență, cum este și situația ei.
Recurenta a învederat că, în conformitate cu prevederile art. 36, coroborat cu prevederile art. 40 din Legea nr. 85/2006, pe perioada în care o societate se află în procedura insolvenței, toate acțiunile îndreptate împotriva patrimoniului acesteia se suspendă de drept, inclusiv executările silite. Suspendându-se toate acțiunile se suspendă și toate termenele de formulare a eventualelor cereri de chemare în judecată, atât în ceea ce o privește pe creditoare, cât și în ceea ce o privește pe debitoare, adică pe recurentă.
În atare situație, recurenta a arătat că a putut să formuleze o cerere de restituirea a unor bunuri pe perioada cât s-a aflat în insolvență în orice etapă a procedurii fără a fi nevoie să respecte vreun termen de introducere a cererii. Totodată, recurenta a mai arătat că, dacă nu ar fi în insolvență și creditoarea nu ar mai avea dreptul să țină bunurile aparținând acesteia, s-ar fi adresat instanței cu o cerere de întoarcere a executării silite care poate fi formulată oricând în termenul general de prescripție. Nefiind vorba de o întoarcere a executării silite, ci de punere în aplicare a unor prevederi legale imperative și a unei soluții pronunțate de judecătorul sindic, care a respins cererea creditoarei de continuare a executării silite, recurenta a menționat faptul că a fost clar că singura soluție, în cadrul procedurii insolvenței, a fost formularea cererii pe calea contestației la executare.
Recurenta a apreciat că instanța de fond nu a dat eficiență unor prevederi legale imperative și speciale și a judecat excepția invocată de către creditoare, doar prin prisma prevederilor generale specificate în Codul de procedură civilă.
A apreciat că, în speță, instanța de fond trebuia să dea eficiență prevederilor legale speciale, adică a prevederilor Legii nr. 85/2006.
Având în vedere argumentele mai sus arătate, recurenta a apreciat faptul că se impunea respingerea excepției tardivității cererii și judecarea cauzei, iar datorită faptului că cererea recurentei s-a soluționat doar pe excepție, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
A solicitat judecarea cererii și în lipsa reprezentantului său la dezbateri. În drept, a invocat art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 5 C.proc.civ.
La data de 29 aprilie 2013, SC M. DISTIBUTION GROUP S. a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenta C. LS, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 18656/1 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, ca temeinică și legală.
În motivarea apărărilor sale, intimata a arătat că, pe cale de excepție, înțelege să invoce excepția lipsei calității de reprezentant în ceea ce îl privește pe apărătorul ales al recurentei, cu motivarea că la termenul din data de 28 martie 2013 în dosarul nr._, având ca obiect procedura insolvenței debitoarei SC C. LS, s-a dispus intrarea recurentei în faliment, fiind numit lichidatorul
judiciar, dispunându-se dizolvarea societății C. LS și fiind ridicat dreptul de administrare al acesteia.
În aceste condiții, intimata a considerat că toate acțiunile recurentei trebuiau formulate de lichidatorul judiciar ori, cel puțin, în baza unui mandat dat de acesta și nu de către recurenta reprezentată de administratorul statutar, așa încât, în baza acestei excepții, instanța trebuia să verifice calitatea d-lui av.
G. T. de reprezentant al recurentei, precum și dacă mandatul său emană de la lichidatorul judiciar sau nu.
Intimata a mai arătat că sentința recurată a fost criticată pentru nelegalitate, fiind invocată nelegală deținerea de către intimată a bunurilor recurentei, precum și faptul că recurenta, fiind în insolvență, avea dreptul să formuleze oricând contestații la executare, interpretând dispozițiile art. 36 și 40 din Legea nr. 85/2006, în sensul că termenele de formulare a acțiunilor au fost suspendate și, astfel, se justifică formularea cererii de restituire a bunurilor societății fără respectarea vreunui termen.
Intimata a considerat recursul formulat de recurenta SC C. LS ca vădit nefondat, iar motivele invocate în susținerea acestuia lipsite de orice suport legal. Intimata a învederat instanței că recurenta nu a formulat o cerere de restituire a bunurilor, ci a formulat o contestație la executare față de măsura luării în custodie a bunurilor recurentei, în baza art. 419 C.proc.civ. Anterior, la data de 14 iunie 2010, bunurile respective fuseseră sechestrate de executorul judecătoresc, fiind întocmit procesul verbal de sechestru în dosarele execuționale 135-138, 140-141, 143-144, 147-148, 277-278, aflate pe rolul BEJ STOLNEANU D. M. . Cu ocazia instituirii sechestrului, bunurile respective au rămas în custodia debitoarei recurente numai datorită acordului intimatei, acord pe care l-a retras la data de 19 august 2010, când a solicitat ca bunurile respective să fie lăsate în custodia intimatei. Față de această măsură, la data de 9 aprilie 2012 (după aproape un an și jumătate de la procesul verbal de tranfer al custodiei bunurilor respective), recurenta a formulat contestație la executare. Trecând peste modul în care au fost formulate capetele de cerere în această contestație, intimata a considerat că este evidentă tardivitatea formulării acesteia, după mai bine de un an și jumătate de la actul de executare respectiv, așa încât admiterea excepției tardivității de către instanța de fond a fost firească, sentința pronunțată de aceasta a fost perfect legală și astfel recursul formulat de către C. LS a fost nefondat.
Intimata a învederat instanței că toate măsurile de executare silită, anterior menționate, au fost luate înainte de a se pronunța intrarea în insolvență a recurentei, fiind și din acest punct de vedere, perfect legale.
Mai mult, intimata a învederat instanței existenta contractului de garanție reală mobiliară nr. 218/5 august 2009 încheiat în baza Legii nr. 99/1999, prin care asupra bunurilor despre care se face vorbire în prezenta cauză a fost instituit gaj pentru garantarea achitării mărfurilor achiziționate de recurentă de la intimată în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 19/5 ianuarie 2009. Potrivit art. 11 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, intimata a avut dreptul de a reține bunurile afectate garanției și chiar de a le vinde pentru a obține plata obligației garantate, în situația în care debitorul nu și-a îndeplinit obligația asumată. În lumina acestor dispoziții legale, a apreciat evident faptul că deținerea bunurilor respective în custodia sa nu a fost deloc lipsita de temei legal, această custodie nefiind întemeiată numai pe dispozițiile legale cuprinse în codul de procedură civilă referitoare la urmărirea bunurilor mobile - art. 411 și urm. -, ci și pe dispozițiile Titlului VI din Legea nr. 99/ 1999, în vigoare la data încheierii contractului de garanție mobiliară nr. 218/2009.
În drept, a invocat separat art. 115 și urm. C.proc.civ.
Analizând hotărârea atacată cu prioritate prin prisma excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, precum și a prevederilor art. 304, art. 3041și art. 312, tribunalul reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 161 C.proc.civ. din 1865, când instanța constată lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri. Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea.
Astfel cum rezultă din împuternicirea avocațială depusă de d-l av. T. G.
, redactorul și semnatarul recursului, mandatul său a fost dat de administratorul special al debitoarei SC C. LS, J. I., care, la momentul formulării recursului, avea calitatea de reprezentant al debitoarei intimate SC C.
LS, conform art. 3 pct. 26 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, dreptul de administrare al debitoarei nefiind ridicat în condițiile art. 47 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Desigur, pentru ca actul procedural al recursului, efectuat de d-l av. G.
T. în temeiul mandatului mai sus arătat, să își producă efectul juridic de efectuare de către instanța de recurs a controlului judiciar al hotărârii de fond, mandatul trebuie să își păstreze valabilitatea pe parcursul întregii faze procesuale a recursului.
Odată cu intrarea în faliment a debitoarei la 28 martie 2013, în temeiul hotărârii judecătorului sindic, dreptul de administrare al debitoarei a fost ridicat, conform art. 47 din Legea nr. 85/2006, administratorul special pierzându-și calitatea de reprezentant al debitoarei în favoarea lichidatorului desemnat de judecătorul sindic, în speță S. SPRL.
Pentru a da posibilitatea însușirii de către lichidatorul S. SPRL a demersului de control judiciar inițiat de administratorul special, făcând aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. 2 și art. 161 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul a acordat un termen, citând lichidatorul cu mențiunea de a preciza dacă își însușește recursul declarat de debitoare prin administratorul special. În absența
oricărui răspuns al lichidatorului înăuntrul termenului acordat, reținând și faptul că tăcerea are valoare juridică echivocă și nu poate fi interpretată ca un răspuns pozitiv, tribunalul concluzionează în sensul că lichidatorul debitoarei SC C. LS, S. SPRL, nu și-a însușit recursul declarat de debitoare prin administratorul special.
În consecință, reținând faptul că persoana semnatară a recursului nu a făcut dovada mandatului său pe toată durata soluționării recursului, recurs care nu a fost însușit de reprezentantul legal al debitoarei, în temeiul art. 161 C.proc.civ. din 1865, tribunalul va admite excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului recursului declarat în numele recurentei SC C. LS, societate comercială aflată în insolvență, excepție invocată de intimata SC M. D. GROUP S. și, în consecință, va anula recursul declarat de recurenta SC C. L.
S., societate comercială aflată în insolvență, împotriva sentinței civile nr. 18656/1 octombrie 2012 pronunțate în dosarul nr._ de Judecătoria Cluj-Napoca în temeiul admiterii excepției lipsei calității de reprezentant a semnatarului recursului.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite excepția referitoare la lipsa calității de reprezentant a semnatarului recursului declarat în numele recurentei SC C. LS, societate comercială
aflată în insolvență, excepție invocată de intimata SC M. D. GROUP S. și în consecință:
Anulează recursul declarat de către recurenta SC C. LS, societate comercială aflată în insolvență, împotriva sentinței civile nr. 18656/_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosar nr._, întemeiat pe excepția privind lipsa calității de reprezentant a semnatarului recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică în data de 27 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
D. D. N. | K. | F. M. A. | VLAIC |
În concediu de maternitate semnează președintele instanței
Thred./AA/FIM/2 ex./07.02.14 Judecător fond: d-na A. MOȘ Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 1073/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 1411/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
