Decizia civilă nr. 369/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 369/R/2013
Ședința publică din data de 3 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - S. I.
JUDECATOR - C. G. JUDECĂTOR - V. L. O. GREFIER - DP
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurenta SC A. V. SS prin lichidator judiciar H&B I. S. împotriva sentinței civile nr.1780/_ pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, în contradictoriu cu intimata SC I. I.
C. -N., având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal, la ambele strigări ale cauzei, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
ul reține cauza în pronunțare asupra recursului, pe baza actelor de la
dosar.
UL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1780/2013 pronunțată la data de 30 ianuarie 2013 de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea comercială formulată de reclamanta S.C. A. V. SSR.L. prin lichidator judiciar H&B I. S., împotriva pârâtei S.C. I. I. S.R.L.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că la data de_ între părți a fost încheiat un contract de închiriere având ca obiect conform art. II 2.1 din contract "ÎNCHIRIEREA ȘI FOLOSIREA EFECTIVĂ A IMOBILULUI CARE
URMEAZĂ SĂ FIE INTABULAT PE S.C. A. V. SSR.L. ( în calitate de viitor proprietar )situat în mun. C. -N., str. Oașului nr.293 E, jud. C., înscris în CF indiv.
C., sub nr.top.12846";. Totodată, s-a stipulat că termenul de închiriere este de 6 luni, fiind cuprins între_ -_, iar chiriașul va intra în posesia imobilului pe baza unui proces-verbal de predare-primire. Cuantumul chiriei lunare a fost stabilit de comun acord la suma de 50.000 lei+TVA, facturile urmând a fi emise astfel: la data de_ pentru lunile ianuarie, februarie, martie și la data de_ pentru lunile aprilie, mai, iunie, urmând a fi achitate în termen de 45 de zile de la data emiterii. Referitor la cuantumul penalităților de întârziere, conform cap. VII art. 7.1, în caz de neplată a chiriei la termen, chiriașul datorează penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere din valoarea contractului. La data de_, între părți a intervenit un act adițional la contractul de închiriere prin care au stabilit rezilierea de comun acord a acestui contract începând cu data de_ .
S-a mai reținut de către prima instanță că pârâta a depus anexă la întâmpinare un act adițional încheiat de părți la data de_ privitor la același contract de închiriere ce face obiect al prezentului dosar prin care au corectat eroarea materială strecurată în contractul de închiriere privind cuantumul penalităților de întârziere ce
se datorează de chiriaș pentru neplata chiriei la termen, acesta fiind de 0,01 % pe zi de întârziere și nu de 0,1% pe zi de întârziere cum a fost menționat în contract. La data de_, reclamanta a emis factura fiscală nr.1213 în sumă de 178.500 lei reprezentând chiria datorată de pârâtă pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2009. ( fila 5 din dosar ).
Privitor la susținerile pârâtei conform căreia nu datorează chiria pretinsă de către reclamantă întrucât spațiul închiriat nu a putut fi folosit pentru desfășurarea activității curente a societății pârâte, așa cum s-a stipulat în contract, instanța a reținut că părțile de comun acord au stabilit în cuprinsul contractului că obiect al contractului de închiriere, conform art. II 2.1, îl constituie "închirierea și folosirea efectivă a imobilului care urmează să fie intabulat pe S.C. A. V. SSR.L, situat în mun. C. -N., str. Oașului nr.293 E, jud. C., înscris în CF indiv. 1. C., sub nr.top.12846. Rezultă deci, în opinia instanței, că este de esența contractului de închiriere folosirea efectivă a spațiului închiriat de către pârâtă.
Totodată, s-a reținut de către instanță că prin acordul de voință al părților s-a stabilit la pct. 6 pct. 6.1.1 că "proprietarul are obligația să predea pe bază de proces verbal într-o stare corespunzătoare folosirii pentru destinația pentru care a fost închiriat la data de_ . Or, privitor la acest aspect, pârâta a susținut că procesul verbal de predare al spațiului de la proprietar către pârâta chiriașă nu a fost niciodată întocmit de către reclamantă. De altfel, reclamanta nu a fost în măsură a depune la dosar un astfel de proces-verbal pentru a face dovada predării către pârâtă a spațiului închiriat și implicit pentru folosința acestui imobil, pârâta să datoreze chiria.
Conform art.1420 C.civ. "Locatorul este dator, prin însăși natura contractului, fără sa fie trebuința de nici o stipulație specială: 1. de a preda locatarului lucrul închiriat sau arendat; 2. de a-l menține în stare de a putea servi la întrebuințarea pentru care a fost închiriat sau arendat; 3. de a face ca locatarul să se poată folosi neîmpiedicat în tot timpul locațiunii. Totodată, potrivit art.1421 C.civ., "locatorul trebuie să predea lucrul în așa stare, încât să poată fi întrebuințat. În cursul locațiunii, trebuie să se facă toate acele reparații ce pot fi necesare, afară de micile reparații (reparații locative) care prin uz sunt în sarcina locatarului.
În aceste condiții, întrucât reclamanta nu a făcut dovada pozitivă a predării spațiului închiriat către pârâtă, în opinia instanței nu s-a putut reține obligația pârâtei de a achita cuantumul chiriei, acesta fiind contravaloarea folosirii spațiului. Prin urmare, raportat la prevederile art.1420 și urm. C.civ. vechi ( aplicabil în speță raportat la data încheierii contractului de închiriere -_ ) instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea comercială.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC A. V. SS, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii actiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța a apreciat de esența contractului de închiriere folosirea efectivă a spațiului închiriat de către pârâtă întrucât obiectul contractului de închiriere conform art. II 2.1 il constituie: "închirierea și folosința efectivă a imobilului care urmează a fi întăbulat pe A. V. SS (în calitate de viitor proprietar al imobilului) situat în mun. C. - N., str. Oașului, nr. 293 E, Jud. C. înscris în CF indiv. 1. sub nr. topo. 12846. Recurenta avea la data încheierii contractului de închiriere calitatea de proprietar al construcției. Imobilul construcție a fost recepționat la data de_ conform procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor din data de_, depus la dosarul cauzei, iar susținerile pârâtei în sensul că imobil închiriat s-ar fi aflat în stadiul de construire și lucrări de
finisaje nu pot fi reținute. În aceeași formă imobilul a fost închiriat, ulterior tot către pârâta I. I. S. potrivit contractului de închiriere nr. 2783/_ până la data de_, când contractul de închiriere a fost reziliat. Având în vedere contractul de închiriere nr. 2783/_, încheiat între pârâta I. I. S. și A. V. SS prin administrator judiciar, care avea ca obiect același spațiu, pârâta nu poate susține cu temei că nu a folosit spațiul niciodată datorită condițiilor improprii desfășurării activității, aceleași condiții regăsindu-se în 2009, în 2010 precum și ulterior, până în prezent, iar întăbularea imobilului s-a efectuat de către administratorul judiciar, ulterior deschiderii procedurii de insolvență.
Recurenta a mai arătat că a depus înscrisuri, contract de închiriere, factura nr. 1213/_ etc. din care să rezulte încheierea unui contract de locațiune între părți, durata contractului, obiectul acestuia precum și cuantumul chiriei. Totodată, actul adițional de reziliere a contratului de închiriere nu prevede motive de reziliere de genul celor invocate de către pârâtă prin întâmpinare. Mai mult, contractul de închiriere valabil încheiat prevede la pct 10.3 faptul că eventuala reziliere a contractului nu are niciun efect asupra obligațiilor părților în speță asupra obligației pârâtei de plată a chiriei. Totodată, susținerile pârâtei în sensul că factura a fost acceptată în urma promisiunii reclamantei de a aduce spațiul într-un stadiu corespunzător și a compensării facturilor de chirie viitoare, sunt contrazise de actul de reziliere a contractului, încheiat în aceeași zi.
În privința penalităților invocate, s-a arătat că acestea sunt în cuantum de 0,1%/zi de întârziere, fiind calculate de către recurentă în conformitate cu prevederile art. 7.1 din contractul de închiriere. Pârâta a depus la dosarul cauzei o copie a unui act adițional la contractul de închiriere, din data de 0_, prin care se precizează cuantumul penalităților ca fiind 0,001 %/zi de întârziere. Recurenta a arătat că nu a avut cunoștință de acest act adiționa, el nefiind prezentat de către pârâtă nici cu ocazia realizării concilierii prealabile. Raportat la faptul că pârâta nu a dat curs solicitărilor instanței de a prezenta la termenul stabilit pentru data de_ originalul actului, a solicitat instanței aplicarea dispozițiilor art. 139 din codul de proc. civilă în sensul de a nu se ține seama de acest înscris.
În mod eronat instanța a apreciat un proces verbal de predare primire ca fiind de esența unui contract de închiriere, folosința imobilului de către chiriaș reiesind și din alte înscrisuri ori chiar operațiuni și susțineri ale pârâtei, în condițiile în care, pârâtul, în calitate de chirias, avea la îndemână formularea unei acțiuni în instanță împotriva locatorului în vederea obligării acestuia la predarea imobilului. Or, în măsura în care o astfel de acțiune nu a fost introdusă de către chiriaș, urmare a semnării contractului de închiriere, poate conduce la prezumția simplă că acesta a avut folosința imobilului pe toata durata de valabilitate a contractului de închiriere încheiat cu recurenta.
În concluzie, recurenta a arătat că solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr. 1780/_ în sensul obligării intimatului la plata sumei 313.694,76 lei reprezentând chirie neachitată în sumă de 152.947,23 lei conform facturii nr. 1213/_ emisă în baza contractului de închiriere din data de 0_ și 143.464,50 lei penalități de întârziere, calculate conform contractului închiriere, în favoarea sa.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304, 3041și 312 Cod proc.civ., tribunalul reține următoarele:
La 0_, între recurenta SC A. V. SS, în calitate de locatoare, si intimata SC I. I. S., în calitate de locatară, a fost încheiat contractul de închiriere, constatat prin înscris purtând semnătura necontestată si stampila ambelor părti, având ca obiect închirierea imobilului situat în mun. C. -N., str. Oașului nr.293 E, jud. C., înscris în CF indiv. 1. C., sub nr.top.12846, pentru termenul de închiriere de sase luni cuprins între 0_ si_, în schimbul plătii chiriei lunare de 50.000 lei+TVA, cu privire la care s-a stipulat că trebuie plătită în termen de 45 de zile de la data emiterii facturilor fiscale, stipulându-se totodată că facturile vor fi emise la data de_ pentru lunile ianuarie, februarie si martie, și la data de_ pentru lunile aprilie, mai si iunie. Prin art. 7.1 din contract, intimata s-a obligat ca în cazul în care nu achită chiria la termenul stabilit, să plătească penalităti de 0,1% pe zi din valoarea contractului.
La 0_, între părti a fost încheiat un act aditional la contractul de închiriere, constatat prin înscris purtând semnătura necontestată si stampila ambelor părti, prin care acestea au hotărât stabilirea penalitătilor de întârziere la 0,01% pe zi, precizând faptul că au observat eroarea strecurată în contract cu privire la penalitătile de întârziere. Nu poate fi primită cererea recurentei de înlăturare a acestui act aditional din probatiune, de vreme ce acesta poartă semnătura necontestată a ambelor părti si stampila acestora, nefiind contestat în conditiile art. 177 Cod proc.civ, si nefiind întemeiată sustinerea acesteia în sensul că ar fi solicitat primei instante să pună în vedere pârâtei să prezinte originalul acestuia.
În desfăsurarea raporturilor contractuale dintre părti, recurenta a emis intimatei factura fiscală nr. 1213/_ pentru suma de 178.500 lei reprezentând contravaloarea chiriei datorate de intimată pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2009 conform contractului de închiriere din 0_ . Această factură fiscală a fost în mod expres acceptată prin semnătură de primire necontestată de către intimată, prin reprezentantul acesteia Cocan Alexandru, mentionat si ca delegat la rubrica privind expeditia, acelasi care este mentionat în calitate de administrator al intimatei si în contractul de închiriere din 0_, de asemenea semnat de către acesta.
La aceeasi dată,_, între recurentă si intimată, aceasta din urmă reprezentată prin aceeasi persoană, administrator Cocan Alexandru, a fost încheiat actul aditional la contractul de închiriere din 0_, prin care părtile au hotărât de comun acord rezilierea contractului de închiriere începând cu data de 0_ .
Fată de acestea, tribunalul retine că în baza art. 969 Cod civ., intimatei îi revine obligatia de plată a contravalorii facturii fiscale nr. 1213/_, din care recurenta a solicitat în baza principiului disponibilitătii suma de 152.947,23 lei, precum si a penalitătilor de întârziere aferente acestei sume, calculate potrivit procentului stabilit prin actul aditional din 0_ la contractul de închiriere încheiat între părti. În acest sens, tribunalul retine că acceptarea expresă de către intimată prin semnătură de primire a administratorului său a facturii fiscale nr. 1213/_ face dovada, potrivit art. 46 Cod com., a asumării de către aceasta la acea dată a obligatiei de plată a chiriei aferente lunilor ianuarie, februarie si martie în cuantumul stabilit prin contractul de închiriere încheiat între părti, si deci face dovada si a îndeplinirii de către recurentă a propriei obligatii de a oferi intimatei în mod efectiv folosinta imobilului închiriat.
În plus, chiar la data emiterii facturii fiscale nr. 1213/_ între părti a fost încheiat si actul aditional prin care acestea au hotărât de comun acord rezilierea contractului de închiriere începând cu data de 0_, fără a face vreo mentiune în acesta în sensul că recurenta nu si-ar fi îndeplinit propria obligatie, împrejurare pentru care tribunalul retine că acest act aditional a fost încheiat în conditiile art. 969 alin. 2 Cod civ., iar nu ca urmare a culpei vreuneia dintre părtile cocontractante.
Dealtfel, natura juridică a actului aditional din_ justifică si ea concluzia că recurenta îsi îndeplinise până la acea dată propria obligatie contractuală, de vreme ce părtile au hotărât rezilierea contractului, care încetează efectele acestuia doar pentru viitor, si nu rezolutiunea acestuia, care operează cu repunerea părtilor în situatia anterioară.
Prin urmare, retine că intimata nu se poate prevala de nedepunerea de către recurentă în probatiune a procesului verbal de predare-primire a imobilului închiriat, cu privire la care dealtfel se face mentiune în capitolul IV din contract, că a fost anexat la contractul de închiriere.
Totodată, nu putea fi primită apărarea pârâtei în sensul că acceptarea de către aceasta a facturii fiscale nr. 1213/_ s-ar fi făcut în urma promisiunilor reclamantei de a aduce spatiul într-un stadiu corespunzător activitătii desfăsurate de către aceasta si a compensării ulterioare a facturilor de chirie emise pentru lunile următoare, în conditiile în care existenta unei astfel de întelegeri între părti nu a fost probată de către pârâta intimată. În plus, tribunalul retine, în baza art. 1199 Cod civ., că existenta unei întelegeri între părti în sensul invocat de către pârâta intimată este chiar infirmată de încheierea, la aceeasi dată la care a fost emisă factura fiscală nr. 1213/_, a actului aditional prin care părtile au hotărât rezilierea contractului de închiriere.
Nici sustinerea pârâtei intimate în sensul că imobilul obiect al contractului de închiriere era în stadiul de construire si lucrări de finisare si că nu a putut fi folosit, această apărare nefiind dovedită si fiind infirmată de acceptarea de către pârâtă a facturii fiscale nr. 1213/_, si de rezilierea prin comun acord si fără obiectiun cu începere doar din 0_ a contractului de închiriere de către părti prin actul aditional din_ . La acestea se adaugă dovedirea de către reclamanta recurentă a faptului că imobilul a fost finalizat la_, potrivit procesului verbal de receptie la terminarea lucrărilor depus de către aceasta în probatiune la dosarul de fond (fila 47), si împrejurarea că ulterior, la_, între aceleasi părti a fost încheiat un nou contract de închiriere cu privire la acelasi imobil.
Pentru considerentele arătate, tribunalul retine că în mod gresit a apreciat prima instantă că reclamanta nu a făcut dovada predării spatiului închiriat către pârâtă, astfel că raportat la prevederile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc.civ., coroborat cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., va admite recursul declarat de recurenta SC
A. V. SS în contradictoriu cu intimata SC I. I. S. împotriva sentinței civile nr. 1780/2013 pronunțate la data de 30 ianuarie 2013 de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ pe care o va modifica în sensul că va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. V. SS în contradictoriu cu pârâta SC I. I. S. și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 152.947,23 lei cu titlu de chirie și suma de 16.074,75 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate de la data scedenței și până la data de_, stabilind că în continuare se datorează penalități de întârziere de 0,01% pe zi calculate până la data achitării integrale a debitului principal.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta SC A. V. SS în contradictoriu cu intimata SC I. I. S. împotriva sentinței civile nr. 1780/2013 pronunțate la data de 30 ianuarie 2013 de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ pe care o
modifică în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. V. SS în contradictoriu cu pârâta SC I. I. S. și obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 152.947,23 lei cu titlu de chirie și suma de 16.074,75 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate de la data scedenței și până la data de_, iar în continuare se datorează penalități de întârziere de 0,01% pe zi calculate până la data achitării integrale a debitului principal.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
S. I. C. În concediu de odihnă | G. V. L. O. În concediu de odihnă | D. | P. | În concediu de odihnă |
semnează loctiitor presedinte | semnează loctiitor presedinte | semnează grefier sef |
Red./O.V.L./Dact./U.L.;O.V.L. 2ex./_
Judecător fond: R. E. G. Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 63/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 128/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
