Decizia civilă nr. 595/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
Decizia civilă nr. 595/R/2013 Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: Președinte: I. P.
Judecător: E. B. Judecător: D. H. Grefier: S. M.
Pe rol fiind examinarea contestației în anulare formulată de către contestatoarea S. Ana, împotriva deciziei civile nr. 405/R/2012, pronunțată în data de 15 octombrie 2012, de către Tribunalul Specializat C., în dosarul nr._, dată în contradictoriu și cu intimații SC O. V. SA, M. N. și SC Miagro S. .
La apelul nominal se prezintă mandatarul recurentei, Sălăgian N. A. cu procură specială depusă la acest termen.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatarul recurentei arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
datarul recurentei solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și pe cale de consecință să se dispună anularea deciziei contestate și modificarea sentinței recurate. Motivul contestației în anulare este cel prevăzut la art. 318, teza 1 C.pr.civ., dezlegarea dată recursului fiind rezultatul unei greșeli materiale evidente, instanța de recurs considerând, evident greșit, că în speță se aplică prevederile art. 54, al. 1 și 2 din Legea nr. 136/1995, așa cum aceasta era în vigoare la data producerii accidentului respectiv_ . Modificarea Legii nr. 136/1995 s-a făcut prin Legea nr. 304 din data de_ și publicată în Monitorul Oficial nr. 784/_, așa că la data producerii accidentului_, aceste prevederi nu erau în vigoare și în consecință se aplică legea nemodificată, adică art. 42, al. 1 din Legea nr. 36/1995, conform căruia, drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, iar conform al. 2 asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin decizia civilă nr. 405/R/2012 pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2012, în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., s-a admis, în parte, recursul declarat de către recurenta S.C. O. V. S.A., în contradictoriu cu
intimații S. ANA, M. N. și S.C. M. S.R.L., și recursul declarat de către recurenta S. ANA, în contradictoriu cu intimații S.C. O. V. S.A., M. N. și
S.C. M. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 465/2012 pronunțată în data de_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Huedin, pe care a modificat-o în parte, în sensu admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. N. și S.C. M S.R.L., a casat, în parte, sentința civilă menționată și a trimis cauza primei instanțe spre rejudecare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304, 3041 și 312 C.proc.civ., tribunalul a reținut că starea de fap reținută de către prima instanță nu a fost contestată prin recursurile ce fac obiectu dosarului de față, acțiunea de fond a recurentei intimate S. ANA privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta intimatului M. N., care la_, pe DN1 E 60 la km 509+800 m, pe raza localității Căpușu Mare, județul C., conducând autoutilitara cu numărul de înmatriculare_, a pierdut controlul autoutilitarei într-o curbă deosebi de periculoasă la dreapta, a trecut pe contrasens intrând în coliziune cu autoturismul cu
numărul de înmatriculare_ care circula regulamentar. În urma acestui acciden rutier, recurenta S. ANA a suferit grave leziuni constatate prin certificatul medico legal nr. 5961/I/a/1421 din_, prin care s-a stabilit că aceasta a suferit leziun corporale care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier și necesită pentru vindecare un număr total de 28-30 de zile de îngrijiri medicale, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1678/II/b/49 din_ stabilindu-se că recurenta S ANA a necesitat pentru vindecare un număr total de 120-130 de zile de îngrijir medicale și a rămas, ca urmare a accidentului, cu o incapacitate adaptativă de 40%, fără a se încadra în vreun grad de invaliditate, aceasta necesitând în continuare tratamente recuperatorii în clinici și unități medicale de specialitate.
Potrivit dispozițiilor art. 306, al. 2 C.pr.civ., ";motivele de ordine publică pot f invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților";. În acest sens, în ședința de judecată din_, tribunalul a invocat din oficiu, ca motiv de recurs, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților M
R. și SC M. S. la fond, față de dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995, ș excepția inadmisibilității cererii formulate în contradictoriu cu recurenta SC O. V SA, ca motiv de recurs, întrucât aceasta a fost chemată doar ca persoană interesată și nu în calitate de pârâtă, față de care să se solicite vreo pretenție. În ce privește primul motiv de recurs de ordine publică invocat din oficiu, acela privind excepția lipsei calități procesuale pasive a intimaților M. N. R. și SC M. S. la fond, tribunalul a reținut că acest motiv de recurs a putut fi invocat, fată de principiul neînrăutățiri situației părții în propria cale de atac, prevăzut de art. 296 C.pr.civ. și aplicabil si în ce privește recursul fată de prevederile art. 316 C.pr.civ., doar față de împrejurarea că ș recurenta S.C. O. V. S.A. a declarat recurs împotriva sentinței primei instanțe hotărârea pronunțată de prima instanță dând câștig de cauză, în parte, recurentei S ANA, în contradictoriu cu intimații M. N., S.C. M. S.R.L. și S.C. O. V
S.A. Astfel, potrivit art. 48, al. 2 C.pr.civ., ";dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților sau pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei sau termenele încuviințate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc și celorlalți"; Dispozițiile art. 54, al. 1 si 2 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în forma în care acest act normativ era în vigoare la data produceri
accidentului, respectiv a săvârșirii faptei civile delictuale în speță,_, prevăd în mod imperativ că ";despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 49 pe baza convenției dintre asigurat, persoana păgubită și asigurator ori, în cazul în care nu s-a realiza înțelegerea, prin hotărâre judecătorească";, iar ";în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați";. Față de aceste preveder legale imperative, tribunalul a reținut că recurenta S. ANA se putea îndrepta pentru plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit în urma accidentului rutier produs din culpa intimatului M. N., prepus al intimatei și S.C. M. S.R.L., doar împotriva asigurătorului de răspundere civilă, respectiv a recurentei S.C. O. V. S.A., care a emis polița de asigurare RCA pentru autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ Astfel, de vreme ce autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ făcea obiectul une polițe de asigurare RCA valabilă la data accidentului emisă de recurenta intimată S.C. O
V. S.A., recurenta intimată S. ANA nu se putea îndrepta pentru plata despăgubirilo decât împotriva asigurătorului de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, în speță doar împotriva recurentei intimate S.C. O. V S.A., cu citarea obligatorie a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenient forțat, respectiv a intimatului M. N., în acest sens fiind dispozițiile imperative ale art. 54, al. 2 din Legea nr. 136/1995. Având în vedere cele arătate, tribunalul a constatat că se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive M. N. și S.C. M. S.R.L.
Totodată, în condițiile în care recurenta S. ANA a formulat acțiunea de fond ș în contradictoriu cu recurenta S.C. O. V. S.A., pe care a indicat-o în calitate de parte interesată, iar apoi în calitate de asigurat, se impunea lămurirea cererii de chemare în judecată față de cerințele art. 129, al. 4 raportat la art. 112, al. 1, pct. 1 C.pr.civ., având în vedere calitățile procesuale pe care părțile le pot avea în procesul civil român, între care nu se află si cea de asigurător. Necercetarea fondului cauzei cu respectarea calități procesuale a părților și a cerințelor art. 54, al. 2 din Legea nr. 136/1995, impune casarea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, fată de dispozițiile art. 312, al. 5 raportat la art. 304, pct. 9 C.pr.civ., întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea formulată în contradictoriu cu recurenta intimată S.C. O. V. S.A. În aceste condiții împrejurările invocate de către recurenta S.C. O. V. S.A. în susținerea recursulu declarat de către aceasta urmează a fi avute în vedere de către instanța de fond la rejudecarea cauzei.
În ce privește recursul formulat de recurenta S. ANA, în contradictoriu cu intimații S.C. O. V. S.A., M. N. și S.C. M. S.R.L., tribunalul a constatat că în considerarea argumentelor menționate, se impune a fi admis în parte, în sensul că la rejudecarea cauzei să fie avute în vedere și susținerile recurentei din cadrul recursulu declarat de către aceasta.
Împotriva acestei decizii, S. ANA a formulat contestație în anulare, solicitând anularea deciziei contestate.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că motivul formulării contestație este cel prevăzut la art. 318, teza 1 C.pr.civ., dezlegarea recursului fiind rezultatul une greșeli materiale evidente, instanța de recurs considerând greșit că în speță sun
aplicabile prevederile art. 54, al. 1 și 2 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările, așa cum aceasta era în vigoare la data producerii accidentului din data de _
Conform acestei modificări, s-a învederat că "drepturile persoanelor păgubite… se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă…"; Totodată, modificarea Legi nr. 136/1995 s-a făcut prin Legea nr. 304 din_ și publicată în M.O. nr. 784 din _
, așa că la data producerii accidentului, respectiv_, aceste prevederi erau în vigoare și, în consecință se aplică legea nemodificată, adică art. 42, al. 1 din Legea nr. 136/1995 conform cărora, "drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagube";, iar conform art. 2, "asiguratorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractu de asigurare";. Contestatoarea a aflat despre motivul contestației abia în data de _
, când a ridicat decizia de la Judecătoria Huedin, deoarece tribunalul nu i-a comunica această decizie. Prin decizia atacată s-a stabilit că "starea de fapt este bine reținută ș necontestată; admite excepțiile invocate din oficiu de instanță, și anume: a lipsei calității procesuale pasive a intimaților M. N. R. și a SC M. S. la fond, faptă de dispozițiile art. 54 a Legii nr. 136/1995 și respinge cererea față de aceștia; precum ș excepția inadmisibilității cererii în contradictoriu cu SC O., ca motiv de recurs ca fiind chemată în judecată doar ca parte interesată și asigurator";. Față de cele arătate contestatoarea a statuat că potrivit art. 54, al. 1 și 2 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările așa cum aceasta era în vigoare la data producerii accidentului,_ reclamanta S. ANA s-a putut îndrepta cu acțiune în despăgubiri doar împotriva asiguratorului de răspundere civilă, SC O. și nicidecum împotriva autorului faptulu prejudiciabil și a la comitentului care putea avea doar calitatea de intervenient forțat
În consecință, contestatoarea a învederat că toate acestea îndrumă la lămurirea cererii de chemare în judecată, așa cum prevede art. 129, al. 4 și 112, al. 1, pct.1 C.pr.civ., adică obligația părților și a judecătorului de a lămuri situația de fapt și de drept, susținerile și apărările, lămurirea calităților părților deoarece, în legislația română nu există parte cu calitate de asigurator, toate acestea având în vedere că reclamanta a chemat în judecată și pe SC O., indicând-o parte interesată și asigurator. Totodată decizia contestată conține grabe nelegalități, precum încălcarea neînrăutățirii situației în propria cale de atac, a principiului disponibilității părților în procesul civil și a neretroactivității legii civile, conform art. 1 C.civ.
Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor contestației, tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, calea extraordinară de atac.
Faptul că decizia contestată ar conține grave nelegalități, ar încălca principiu neînrăutățirii situației în propria cale de atac, a principiului disponibilității și al neretroactivității legii, nu reprezintă motive de admitere a căii de atac extraordinare pe care o reprezintă contestația în anulare. Oricât de mult ar considera partea că este greșită hotărârea dată în recurs, pe calea contestației în anulare nu pot fi îndreptate acele eventuale greșeli. Art. 317, 318 C.pr.civ. prevăd clar pentru ce motive o contestație în anulare poate fi admisă, motivele invocate în prezenta cerere neputând fi încadrate în textele de lege menționate. Contestatoarea a arătat, la cuvântul pe fond, că și-a întemeia cererea pe art. 318, teza I C.pr.civ., pentru că instanța de recurs ar fi aplicat alte texte legale decât cele în vigoare. Chiar dacă ar fi adevărat faptul că instanța de contro judiciar a aplicat o lege ce nu era în vigoare pentru situația creată, acest lucru nu reprezintă o greșeală materială, ci eventual, putând fi considerată una de judecată. Din moment ce motivarea hotărârii s-a făcut pe acele texte de lege considerate inaplicabile în
speță de către contestatoare, înseamnă că instanța nu a greșit din punct de vedere material ci că așa a considerat că trebuie să aplice legea.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de către contestatoarea
S. Ana, împotriva deciziei civile nr. 405/R/2012, pronunțată în data de 15 octombrie 2012, de către Tribunalul Specializat C., în dosarul nr._, dată în contradictoriu ș cu intimații SC O. V. SA, M. N. R. și SC M. S. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
I. P. E. B. | D. | H. S. M. |
Red.IP/AA 2ex./_
| ← Sentința civilă nr. 760/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 63/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
