Decizia civilă nr. 490/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 490/R/2013
Ședința publică din data de 30 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: S. I. JUDECĂTOR: C. G. JUDECĂTOR: E. B. GREFIER: A. ZAH
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de către recurenta M. C. împotriva sentinței civile nr. 4435/2012 pronunțată de către Judecătoria Turda la data de 2 noiembrie 2012 în dosarul nr._, privind și pe intimata SC ALLDACHSERVICE Ș. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, la cele două strigări ale cauzei, nu se prezintă nici una dintre
părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a depus de către intimată, la
data de 26 septembrie 2013, întâmpinare și s-a transmis prin fax de către recurentă, în cursul acestei dimineți, cerere de acordare a ajutorului public judiciar.
Instanța, deliberând, având în vedere faptul că recurenta a fost citată cu mențiunea de a face dovada calității de reprezentant al recurentei M. C. a domnului S. Ion, invocă, din oficiu, excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 161 Cod procedură civilă, această excepție având prioritate față de orice alte cereri formulate în prezenta cauză și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 4435/2012 pronunțată în ședința publică din data de 02 noiembrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei T., s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta S.C. A. Ș. S., în contradictoriu cu pârâta M. C.
, având ca obiect pretenții și, în consecință a obligat pârâta să platească reclamantei suma de 37.311,46 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise, precum și suma de 11949,36 lei reprezentând penalități contractuale, calculate până la data de_ și penalități de întârziere, în cuantum de 1%/zi de întârziere, până la achitarea integrală a debitului.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4389 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de sustinerile partilor, de probele administrate in cauza, precum si de dispozitiile legale incidente, instanta a reținut că, referitor la legea aplicabilă în cauză că, în privinta actului juridic, legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privința condițiilor de validitate si, pe cale de consecință, a nulității, ci si pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după intrarea în
vigoare a unei noi legi), pentru executarea obligațiilor asumate de părți, pentru încetarea actului juridic.
Această regulă se desprinde atât din dispozițiile art. 6 alin. 2 și 3 Cod.civ., cât si din art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia, ";contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveste încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa";.
În fapt, prin contract de antrepriză lucrări nr.2. /_, reclamanta SC A. Ș. S. s-a obligat - în calitate de antreprenor - să efectueze și să execute lucrări pentru proiectul M. C., conform ofertei anexate contractului (file 6-10).
Beneficiarul M. C. s-a obligat, potrivit art. 6.3 din contract, să efectueze plata în avans a 50% din contravaloarea materialelor folosite, respectiv suma de 882 Euro+TVA și să efectueze plata pentru lucrări, după executarea fiecărei etape prevăzute de anexa 2 din contract, și anume: 1. finalizare 2 turle mici, 2. finalizare 2 turle mijlocii,
3. Finalizare 1 turlă mare.
Valoarea contractului a fost stabilită conform ofertei, la suma de 10.951 Euro, fără TVA (TVA = 2628 Euro). Cu privire la condițiile de plată, s-a stabilit ca la terminarea fiecărei etape anterior menționate, antreprenorul - SC A. Ș. S. - să transmită beneficiarului situațiile de lucrări finalizate și factura aferentă, iar beneficiarul să efectueze plățile acceptate în maxim 2 zile de la data transmiterii facturii (art. 9 lit. a și lit. b din contractul nr.2. /_ ).
Potrivit dispozițiilor art.969 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante. Încheindu-se un act juridic, ambele părți sunt obligate sa respecte clauzele sale.
Din cuprinsul raportului de expertiză realizat de către d-na expert Morfi Rozalia (file 134-148) a rezultat că toate lucrările asumate de către antreprenor în temeiul contractului de antrepriză lucrări nr.2. /_ sunt în prezent finalizate, contractul fiind executat în întregime, fără a fi efectuată recepția finală a lucrării.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, lucrările au fost realizate corect din punct de vedere calitativ, conform contractului intervenit între părți și nu s-au formulat obiecții cu privire la calitatea lucrărilor efectuate.
Din probatoriul testimonial administrat în cauză a rezultat, de asemenea, că societatea reclamantă și-a îndeplinit obligația principală asumată prin contractul de antrepriză, martorul T. V. (fila 53) relatând că lucrarea la care s-a obligat reclamanta este efectuată, insă in ziua recepției reprezentanții pârâtei au refuzat să semneze procesul- verbal de recepție.
Societatea reclamantă a emis facturile fiscale nr. 201164/_, nr. 201169/_
, nr. 201170/_ și nr. 201175/_, in valoarea totală de 37.311,46 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de manoperă efectuate (file 12, 14- 15, 17), insă pârâta M.
C. a refuzat plata acestor facturi, invocând, în esență, faptul că prețul inserat în cuprinsul documentelor fiscale este superior prețului contractat.
Instanța a înlăturat apărările formulate de către pârâta M. C. în sensul că prețul convenit pentru manoperă a fost de 22,19 Euro/mp, conform ofertei de preț nr. 68/_, întrucât această propunere a fost efectuată în etapa pre-contractuală, în care sunt negociate viitoarele elemente ale contractului.
Instanța a reținut că între părțile litigante produce efecte juridice contractul de antrepriză lucrări nr.2. /_, în cuprinsul căruia, contrar susținerilor pârâtei, este stipulat un preț total al lucrărilor de manoperă de suma de 9187,43 Euro, fără TVA (anexa nr. 1 la contractul de antrepriză lucrări nr.2. /_ ).
În continuare, instanța a constatat că valoarea însumată a facturilor fiscale emise de către reclamantă pentru manopera efectuată, și anume 37.311,46 lei este inferioară
prețului stipulat în contractul de antrepriză, respectiv 38.786,57 lei, calculat în funcție de cursul BNR din data formării contractului,_ .
Raportat la considerentele anterior expuse, instanța a considerat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, raporturile juridice obligaționale derulate între părți fiind întemeiate pe contractul de antrepriză lucrări nr.2. /_, potrivit căruia reclamanta a procedat la executarea unor lucrări, revenindu-i prin urmare pârâtei obligația simultană de plată a prețului.
Întrucât parata nu a făcut dovada plătii prețului, potrivit dispozițiilor art.969 C.civ., a fost obligată să plătească suma de 37.311,46 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 201164/_, nr. 201169/_, nr. 201170/_ și nr. 201175/_ .
Susținerile formulate de către pârâtă în sensul inadmisibilității formulării cererii de chemare în judecată fata de M. C., prin prisma dispozițiilor art. 2 alin.2 lit. b din
O.U.G. nr. 119/2007 sunt neîntemeiate, având în vedere că soluționarea pretențiilor formulate de către reclamanta s-a realizat în procedura de drept comun, iar nu în cadrul procedurii speciale reglementate de către O.U.G. nr. 119/2007, astfel încât prevederile actului normativ anterior menționat nu sunt aplicabile speței.
Instanța a mai constatat că potrivit art.13.3 din contractul de antrepriză intervenit între părți, în cazul neîndeplinirii de către oricare din părți a obligațiilor asumate contractual, partea prejudiciată va avea dreptul să perceapă penalități de întârziere în sumă de 1% pe zi din valoarea sumei neachitate sau din valoarea prestației neexecutate ori executate necorespunzător.
Prin urmare, instanța a obligat pârâta și la plata sumei de 11949,36 lei reprezentând penalități contractuale, calculate până la data de_ și, in continuare la plata de penalități de întârziere, în cuantum de 1%/zi de întârziere, până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul art. 274 Cod.pr.civ. și reținând totodată culpa procesuală a pârâtei, instanța a dispus obligarea acesteia la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4389 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare.
Împotriva acestei hotărâri a declara recurs M. C., împotriva sentinței Civile nr. 4435/2012 data in ședința publica din data de_ de către Judecătoria Turda, solicitând obligarea reclamantei-intimata la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, prin cerere, reclamanta a afirmat ca a încheiat contractul de antrepriza de lucrări nr. 2. la Câmpia Turzii, motiv pentru care aceasta a susținut ca in cererile privitoare la obligații comerciale din art.10 pct.4 Cod procedura civilă, se stabilește o competență alternativă, reclamantul putând alege intre instanța locului unde obligația a luat naștere și aceea a locului plății, pe lângă instanța sediului principal al debitoarei, toate instanțele fiind deopotrivă competente.
S-a observat ca, reclamanta are sediul in Câmpia Turzii, iar recurenta se găsește in Județul Tulcea astfel ca reprezentantul mănăstirii nu s-a deplasat niciodata la Câmpia Turzii, la sediul reclamantei, precum rezulta si din probatoriul administrat.
Recurenta a arătat că, relația comerciala a fost discutata prin telefon si pe calea internet ului prin email, sens in care, recurenta a anexat mai multe extrase din calculator ce dovedesc aceste susțineri.
Contractul a fost încheiat in Comuna Baia, Județul Tulcea odată cu venirea reprezentanților societății pentru a incepe lucrarea la care s-a convenit, iar redactarea de societate astfel ca de buna credința reprezentanții mănăstirii au apreciat ca administratorul societății nu a dorit sa insele beneficiarul, astfel ca au apreciat ca nu sunt motive sa nu
semneze contractul chiar daca avea mai multe neconcordante printre care si locul semnării.
S-a menționat faptul că a fost absurd faptul că, s-a crezut ca, starețul Mănăstirii C.
, T. V. Victorin, a dorit sa fi deplasat de la Tulcea la Câmpia Turzii-C., traversând efectiv toata tara doar pentru a semna un contract. De altfel acest contract a fost semnat in prezenta mai multor enoriași printre care si a d-lui S. Ion ce s-a ocupat de administrarea lucrării si găsirea unui furnizor.
Domnul S. a fost audiat in fata instanței si a declarat, cum de altfel era evident, ca semnarea s-a făcut in Județul Tulcea la sediul mănăstirii C. .
S-a arătat că, toate actele s-au incheiat la sediul Mănăstirii C. l, inclusiv concilierea contrar celor reținute de către instanța din T., care a trunchiat probatoriul administrat si a păstrat doar ceea ce folosea admiterii cererii, fiind evident părtinitoare.
S-a reținut ca, deși reclamanta a susținut că este competentă să soluționeze cauza, Judecătoria Turda afirmând ca obligația a luat naștere la Câmpia Turzii (probabil având in vedere antetul redactat in convenție de aceasta), plata facturilor nr. 201167/30-08-200 in valoare de 974,9" lei (anexa 4) si a Facturii nr. 201174/_ in valoare de 4.281,92 lei sa făcut la Tulcea in data de_, acestea fiind facturi cu care s-au cumpărat materialele folosite la lucrare pe care recurenta le-a recunoscut si, de buna credința le-a plătit.
Din alt punct de vedere, între părți, nu a intervenit un contract care să prevadă in mod expres locul plății, ori locul nașterii obligației pentru a fi aplicabile dispozițiile art.10 pct.4 Cod procedură civilă, iar potrivit art.59 Cod comercial, în lipsa de clauză expresa, contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat își avea stabilimentul sau comercial, sau cel puțin domiciliul ori reședința, la formarea-semnarea contractului, ori - în speță - domiciliul debitoarei, ceea ce atrage competența teritorială a Judecătoriei Tulcea.
Faptul ca reclamanta a trecut in preambulul contractului formularea " ...se incheie la Câmpia Turzii..." nu poate fi interpretata ca fiind o clauza expresa la care părțile s-au angajat, aceasta redactare a aparținut reclamantei care a venit cu actul redactat si in care avea trecute cele convenite iar, reprezentații mănăstirii de buna credința au incheiat acest act. Reprezentații bisericii nu sunt comercianti pentru a avea o experiența la încheierea acestor subtilități juridice.
S-a precizat faptul că, instanța fost învestita sa soluționeze o cerere de chemare in judecata in conformitate cu prevederile OUG nr. 119/2007.
In temeiul art. 134 din Codul de Procedura Civila este socotita prima zi de infatisare aceea in care părțile, legal citate, pot pune concluzii.
Prima zi, cu părțile legal citate si in care acestea puteau pune concluzii este _
.
Aceasta a fost data pana la care s-a putut accepta modificarea acțiunii in temeiul
art. 114 din Codul de Procedura Chila. Contrar acestei norme, după data depunerii cererii modificatoare din_, s-a acceptat sa treacă peste tardivitatea modificării acțiunii invocata si sa soluționeze o cerere modificata după bunul plac.
Este evident ca s-a depășit competenta in soluționarea cererii introduse astfel ca, instanta a pronunțat o soluție schimbând natura cererii introduse, motiv pentru care s-a solicitat casarea soluției atacate, cu consecința judecării cauzei in limitele cererii introductive.
Fata de fondul soluției, recurenta a învederat că, instanța a inlaturat apărările Mănăstirii in sensul ca prețul convenit pentru manoperă a fost de 22, 19 euro/mp., conform ofertei de preț nr. 68/_, întrucât aceasta propunere a fost efectuata in etapa pre-contractuala, in care sunt negociate viitoarele elemente ale contractului.
Recurenta a învederatr că, instanța nu a retinut faptul ca fără o oferta acceptata de parti in comerțul civilizat, părțile nu mai încheie un contract, astfel ca argumentul, în baza căruia s-a inlaturat practic oferta, a fost cel puțin curios, ca sa nu îl caracterizeze ca fiind abuziv.
După aceasta forma de eschivare a unei norme comerciale de bun simt, instanța a retinut ca, intre părțile litigioase produce efecte juridice contractul de antrepriza lucrări nr.
2. /_, precum si anexa nr. 1, chiar daca prin procentul in baza căruia s-a calculat aceasta presupusa obligație, a rezultat ca societatea a acoperit mănăstirea cu 3 metri de tabla pe un metru de turla bisericeasca.
S-a reamintit faptul că, aceasta anexa nu a făcut parte din contractul inițial, fiind prezentata reprezentanților Mănăstirii ulterior.
Este evident ca societatea reclamanta a premeditat aceasta forma de înșelăciune in convenție întrucât aceștia cunoșteau faptul ca acel coeficient aplicat abuziv si prin care se pretinde ca s-a aplicat 3 metri de tabla pe un metru de acoperiș, duce la crearea artificiala a unei sume pe care au trecut-o in contract si ulterior au facturat-o profitând de lipsa de experiența tehnica a fetelor bisericești. Expertiza a constatat faptul ca serviciul facturat si conținut in contract nu putea fi real pentru ca suprafața de tabla depășește cu mult suprafața pe care putea fi aplicata si daca se ține cont ca nu s-au pus pe aceleași turle 3 acoperișuri de tablă, una peste alta, a fost evident ca recurenta a fost înșelată, iar instanța de fond nu a reușit sa constate acest fapt evident.
De altfel s-a dovedit, fara echivoc, si prin expertiza tehnica, faptul ca reclamanta a schimbat prin anexă, modalitatea de măsurare-facturare, rezultând un procent ce reprezintă echivalentul a 3 metri de tabla la un metru de acoperiș, fiind evident ca o astfel de recalculare"; nu este decât o forma de inselaciune in convenție, element ce nu a fost reținut de către instanța in soluționarea cauzei.
Reprezentanții mănăstirii au dispus plata facturilor nr. 201167/30-08-200 in valoare de 974,97 lei (anexa 4} si a Facturii nr. 201174/_ in valoare de 4.281,92 lei ce s-au făcut la Tulcea, in data de_, facturi ce reprezintă plata materialelor folosite la efectuarea lucrării, plata pe care recurenta a inteles sa o facă de buna credita si pe care a recunoscut-o.
Nu s-a inteles sa se efectueze alte plați pentru ca, recurenta nu a recunoscut celelalte facturi prin care a fost pretinsa plata manoperei, intru-cat reclamanta a facturat sume mult mai mari decât cele stabilite prin oferta. Acest abuz contractual a fost recunoscut si pe calea expertizei când s-a constatat ca aceasta a mărit coeficientul pretins prin anexa de 3 ori astfel ca pentru 1 mp de acoperiș, reclamanta a facturat prețul a 3 mp, ceea ce sfidează bunul simt.
S-a arătat că, reclamanta, a pretins ca, prin interpretarea contractului si cu trimitere la art. 15.1 din acesta, odată cu încheierea contractului s-a anulat orice intelegere anterioara si bineinteles si oferta făcuta si in baza căreia recurenta a inteles sa angajeze lucrarea.
In conformitate cu prevederile art. 1266 din Codul Civil, contractele se interpretează după voința concordanta a părtilor, iar nu după sensul literal al termenilor.
Astfel, la stabilirea voinței concordante se va tine seama, intre altele de scopul contractului, de negocierile purtate de parti, de practicile stabilite intre acestea si de comportamentul lor ulterior încheierii contractului. Este evident ca pentru o suma relativ motica pentru o astfel de lucrare, reclamanta a dorit sa insele recurenta in convenție. Aceasta rea-credința s-a constatat si după ce recurenta a primit si anexa prin care, reclamanta a schimbat "coeficientul" pretins, solictând sa o semneze pretinzând ca este doar un act de gestiune, profitând de faptul ca recurenta nu este comerciantă si nu înțelege ce reprezintă acel coeficient.
S-a precizat faptul că, dacă, s-ar fi înțeles ce reprezintă acea anexa este evident ca, recurenta nu ar fi semnat acel pretins act ce schimba intr-un mod absurd conținutul înțelegerii dintre parti si oferta inițiala pretinzând plata a 3 mp de tabla pentru un 1 mp de acoperiș.
Recurenta nu a recunoscut plata acestor facturi, dar nici nu a avut posibilitatea de a le storna cu refuz de plata, întrucât acestea sunt comunicate la casuta poștala ce a fost închiriată Mănăstirii in cadrul Poștei Romane, iar ridicarea acestor facturi s-a făcut ulterior depunerii in casuta si cu mult peste 3 zile, conform Codului Fiscal, având in vedere ca numai starețul mănăstirii a putut ridica corespondenta, neputând sa se deplaseze la posta in fiecare zi.
Facturile nu au fost acceptate la plata sub semnătura, precum s-a putu observa motivat faptul ca sumele nu sunt certe, reclamanta a facturat mai mult de cat a susținut prin oferta - suma echivalent a 22,19 Euro asupra căreia recurenta și-a dat acordul.
Lucrarea nu a fost predata pentru a se putea pretinde o plata, motiv pentru care s-a amintit faptul că, societatea a formulat o adresa in data de_, prin care solicita prezenta reprezentanților mănăstirii pentru ziua de_ spre a efectua recepția lucrării, plic ce a ajuns in data de_ la Posta Baia si a fost depus in casuta poștala.
S-a arătat faptul că, ulterior reprezentanții Mănăstirii s-au intalnit cu administratorul reclamantei care a amenințat si a folosit expresii injurioase ocazie cu care s-a lăudat ca, in următoarea zi recurenta va fi chemată in judecata, fiind evidenta intenția acestora de a înșela recurenta.
La data de 26 septembrie 2013, SC "ALLDACHSE"RVICE Ș. " S.R.L., în contradictoriu cu M. C., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Turda, să se respingă recursul înaintat, în totalitate, precum și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat faptul că, în primul rând, a dorit să invoce excepția tardivității introducerii cererii
de recurs.
S-a invocat această excepție, ca urmare a faptului că la data de_ s-a aplicati mențiunea, pe sentința civilă recurată, că aceasta este definitivă și irevocabilă. Având în vederea acest fapt, s-a apreciat că este întemeiată admiterea excepției solicitată mai sus.
Față de excepțiile reiterate în recurs de către recurentă, intimata le-a apreciat ca inadmisibile și, de asemenea a apreciat că, în mod corect instanța de fond a respins aceste excepții.
S-a arătat că, din punctul de vedere al intimatei, locul plății a fost cel al intimatei și nicidecum al recurentei, deoarece plata a este considerată efectuată, numai în momentul in care banii intră în contul intimatei, deci la Câmpia Turzii. Recurenta putea face o plată, dar care din diverse motive nu a ajuns în contul intimatei, acest lucru nefiind de natură a fi considerat a se fi făcut plata restantă. Este doar o intenție din partea recurentei, care până la proba contrarie, mai exact a virării banilor în contul intimatei, nu a fost finalizată.
S-a arătat că, anterior semnării contractului de antrepriză, s-au purtat numeroase discuții, atât verbal cât și prin telefon și e-mail, astfel că crearea unei impresii de către recurentă, ca, aceasta nu a știut nimic despre contract, este total absurdă și nu poate invoca în sprijinul ei necunoașterea legii sau propria culpă. Așa cum a știut să se apere prin avocat pe fond, intimata a fost convinsă că, recurenta a apelat, și pe parcursul discuțiilor contractului, la un avocat, iar dacă nu a făcut acest lucru, nu îi poate fi imputat intimatei, sau să se poată invoca, ca un motiv de recurs acest lucru.
Pe de altă parte, s-a precizat că, contractul nu conține termeni specializați de drept care să nu poată fi înțeleși de către cei care îl citesc. Nu în ultimul rând, din moment ce nu s-a făcut absolut nici măcar o plată din manopera facturată, fie măcar și până la valoarea
agreată de recurentă, nu s-a crezut că aceasta este sinceră, și încearcă prin orice mijloace să tergiverseze plata datorată.
Așa cum s-a arătat și pe fond, si cum de altfel a reieșit din probatoriu, expertiză, conform relațiilor comerciale existente între intimată și recurentă, în baza contractului de antrepriză lucrări nr. 2. din data de_, încheiat la Câmpia Turzii, și a anexei la contract privind plata contractului, s-au prestat servicii și livrat materiale necesare pentru acoperirea imobilului recurentei.
S-a făcut precizarea ca, înainte de începerea lucrărilor propriu-zise, ambele părți au purtat corespondență electronică și discuții telefonice, cu privire la lucrarea ce urma a fi executată de către intimată, pentru recurenta-pârâtă. Toate aceste discuții preliminare au culminat prin încheierea contractului de antrepriză menționat.
S-a menționat faptul că, la data semnării contractului, părțile au stabilit foarte clar, prin art. 15.1 din contract că, "Prezentul Contract cuprinde toate înțelegerile si prevederile pentru executarea lucrărilor…"; Prin această prevedere toate celelalte înțelegeri anterioare și-au pierdut valabilitatea. Astfel că orice referire la alte discuții anterioare, cu privire la materiale, manoperă, timpi de execuție, etc, au devenit caduce, doar prevederile din contract fiind valabile. Este voința finala a negocierilor celor două părți semnatare. Este cât se poate de clar că, contractul semnat de ambele părți primează față de o ofertă inițială, care a fost făcută doar cu titlu informativ, fără a se vedea imobilul înainte de semnarea contractului. Recurenta a afirmat că "...onorata instanță nu reține faptul că fără o ofertă acceptată de părți în comerțul civilizat, părțile nu mai încheie un contract...", acest lucru fiind cât se poate de absurd.
Referitor la prețul contractului, s-a arătat că acesta a fost cel stabilit în contract la art. 8, respectiv în sumă de 10.951 euro fără TVA. Prețul contractului stabilit la art. 8 din contract, a fost reiterat de către părți și în anexa 1 la contract, dând astfel o importanță covârșitoare prețului contractului, astfel că nu pot exista nici un fel de confuzii cu privire la prețul contractului, cu atat mai mult cu cât, atât contractul cât și anexa 1 au fost semnate de ambele părți.
Valoarea facturată este cea corectă și în deplină concordanță cu înțelegerile anterioare avute prin contract. Toate facturile au fost expediate cu confirmare de primire și primite de recurentă, așa cum atestă corespondența expediata de intimată, prin Poșta Română. Mai mult chiar, în permanență, intimata a informat, prin e-mail, pârâta despre situația lucrărilor și emiterea facturilor prin format electronic și poștă, fapt atestat de pârâtă prin notele scrise depuse la dosar.
Termenele de plată a facturilor, convenite de către ambele părți a fost de 2 zile, așa cum s- a stipulat în mod expres la art. 9 lit b din contract.
S-a arătat că, așa cum a menționat și instanța în fond, prețurile facturate finale sunt mai mici decât cele stabilite prin contract. Astfel, în anexa 1 a existat coloana cu total manoperă,în care se poate constata foarte ușor că prețul convenit a fost de 9.187,43 euro fără TVA, iar prețul total manoperă facturat de societatea noastră a fost de 7.093.49 euro fără TVA. Deci toate susținerile pârâtei, cu privire la prețul manoperei, au fost absolut neîntemeiate.
S-a făcut precizarea că, conform art. 155 alin, 6 din Codul fiscal semnarea și ștampilarea facturilor nu sunt obligatorii. Mai s-a precizat, că Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția comercială, prin decizia nr. 1017 din 26 martie 2009, s-a statuat că "în aplicarea prevederilor art. 46 Cod comercial și ale art. 6 din Legea nr. 82/1991, factura fiscală nu este decât un document justificativ, care stă la baza înregistrărilor în contabilitate furnizorului sau prestatorului și a cumpărătorului, respectiv beneficiarului, ea fiind un mijloc de probă cu privire la operațiunea facturată, neavând calitatea de act juridic.
Pe de altă parte s-a constatat că, debitoarea nu a contestat nici o clipă primirea și valoarea facturilor și nici nu au refuzat primirea lor, până la introducerea acțiunii. Dacă ar fi existat astfel de neînțelegeri cu privire la valoarea lor, ar fi trebuit să le facă imediat de la primirea lor, conform art. 13.2 lit. A din contract, care a stabilit imperativ, ca "Partea nemulțumită de modul de derulare a contractului va notifica cealaltă parte și o va invita la conciliere";, dar nu a făcut acest lucru niciodată. Mai mult chiar, recurenta a asigurat în permanență, pe tot parcursul derulării lucrărilor efectuate de intimată, că va achita prețul facturilor. Nu a existat pe parcursul lucrărilor, nici un motiv de nemulțumire cu privire la calitatea lucrărilor sau a plății facturilor.
S-a menționat că, la art. 14.5 din contract, s-a stabilit că antreprenorul va avea dreptul la plata soldului neachitat din valoarea lucrărilor executate precum și a materialelor.
S-a apreciat că pârâta nu trebuia să contracteze o lucrare de asemenea anvergură, daca nu dispunea de fondurile bănești necesare lucrării. Intimata a arătat că nu poate să-și permită suportarea acestor cheltuieli, cu atât mai mult cu cât nu este o firmă mare și, fiecare zi de întârziere a pus în pericol însăși existența pe viitor a societății.
Referitor la finalizarea și calitatea lucrărilor efectuate, expertul a constatat, fără nici un fel de tăgadă, la concluzii că, din punct de vedere tehnic, lucrarea efectuată a fost corectă și nu au fost nici un fel de obiecțiuni cu privire la calitatea lucrărilor efectuate, lucrarea fiind efectuată în întregime, nu a existat nici o categorie de lucrări neefectuate, contractul fiind executat în întregime.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a întâmpinării și a prevederilor art. 304, 3041și 312 Cpr.civ., T. ul reține următoarele:
Recursul formulat de recurenta M. C. în contradictoriu cu intimata SC A.
SS împotriva sentinței civile nr. 4435/2012 pronunțate la 2 noiembrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei T. a fost semnat de "procuristul S. ION";, iar prin citația comunicată recurentei la data de 11 aprilie 2012 în condițiile art. 92 și 94 Cod procedură civilă (fila 13) s-a pus în vedere recurentei să depună dovada calității de reprezentant a semnatarului recursului potrivit art. 68 alin. 1 Cod procedură civilă.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității de reprezentant pentru recurentă a procuristului S. ION, raportat la dispozițiile art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul reține că potrivit art. 68 alin. 1 Cod procedură civilă, "procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților";.
Potrivit art. 161 Cod procedură civilă, când instanța constata lipsa capacitații de exercițiu a drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri. Daca lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea.
La data de 30 septembrie 2013, recurenta a depus la dosarul cauzei o cerere de acordare a ajutorului public judiciar la care a anexat o împuternicire avocațiala pentru dl. avocat Belecciu Gilmar, persoană distinctă de semnatarul cererii de recurs, respectiv dl. S. Ion.
Având în vedere faptul că semnatarul cererii, dl. S. Ion nu a făcut dovada calității sale de reprezentant al recurentei MANASTRIREA C. pentru termenul acordat în acest sens, potrivit dispozițiilor art. 161 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a admite excepția lipsei calității de reprezentant al d-lui S. ION pentru recurenta M. C., excepție invocată din oficiu, și în consecință va anula ca fiind formulat de o persoană fără calitate recursul formulat de M. C. în contradictoriu cu
intimata SC A. SS împotriva sentinței civile nr. 4435/2012 pronunțate la 2 noiembrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei T. pe care o menține în întregime.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga recurenta M. C. să plătească intimatei SC A. SS suma de 818,68 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, din care 500 lei onorariu avocațial (.fila 22) și diferență taxă judiciară de timbru aferentă soluționării cauzei la fond în cuantum de 318,68 lei (fila 20).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite excepția lipsei calității de reprezentant al d-lui S. ION pentru recurenta
M. C., excepție invocată din oficiu, și în consecință:
Anulează ca fiind formulat de o persoană fără calitate recursul formulat de M.
C. în contradictoriu cu intimata SC A. SS împotriva sentinței civile nr. 4435/2012 pronunțate la 2 noiembrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei T. pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 818,68 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | |||
S. I. C. | G. | E. | B. A. | ZAH |
Red. CG/AA 2 ex./_
Judecător fond: F. Cătălin Jacotă Judecătoria Turda
| ← Decizia civilă nr. 128/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 8/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
