Decizia civilă nr. 63/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
COD OPERATOR DATE CU CARACTER PERSONAL 11553
DECIZIE Nr. 63/2013
Ședința publică din data de 4 februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: N. K. JUDECĂTOR: F. M.
JUDECĂTOR: D. M. D. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta SC P. K.
în contradictoriu cu intimata A. M. A. M., împotriva sentinței civile nr.954/2011, pronunțată la data de 9 noiembrie 2011, în dosarul nr._, de către Judecătoria, cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în apărarea intereselor intimatei, d-na avocat Gidro Stanca I. cu împuternicire avocațială depusă la f. 44 din dosarul T. ului C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-a înregistrat în data de 31 ianuarie 2013, de către recurentă, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.235,88 lei și timbrul judiciar de 5 lei; pe cale de consecință, tribunalul constată prezentul recurs legal timbrat.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are late cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile pronunțate de Judecătoria Huedin ca temeinică și legală. Prin recursul declarat, recurenta formulează apărări noi, invocându-se excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Huedin iar pe fondul cauzei, excepția de neexecutare a contractului. Având în vedere că pârâta nu a formulat întâmpinare prin care să își formuleze apărările sau excepțiile pe care le putea
invoca în fața primei instanțe, consideră că recurenta-pârâtă este decăzută din dreptul de a invoca aceste excepții. Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Huedin, reprezentanta intimatei arată că cererea de chemare în judecată împotriva SC P. K. S. a fost introdusă la Judecătoria Huedin în temeiul dispozițiilor art.10 pct.1 C.pr.civ; apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.12 C.pr.civ privind competența alternativă, având în vedere că locul încheierii și locul executării contractului este satul Finișel ce aparține teritorial de orașul Huedin. Consideră că recurenta nu poate invoca excepția necompetenței teritoriale în recurs, nefiind o excepție de ordine publică. În ceea ce privește excepția de neexecutare a contractului invocată în motivele de recurs, arată că s-a susținut de către recurenta-pârâtă că intimata nu și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale, respectiv nu a depus autorizația de construire, nu a transportat materialul lemnos și nu a executat fundația de beton, recurenta-pârâtă obligându-se să asigure lemnul pentru toată construcția, să îmbrace pereții cu OSB și rigips și să pună materialul pentru acoperit.
Reprezentanta intimatei mai arată că în fața instanței de recurs s-au depus înscrisuri noi care nu au fost depuse și în fața primei instanțe și care în mod cert nu au legătură cu contractul încheiat; mai mult din depoziția martorului audiat, d-l C., rezultă că recurenta -pârâtă nu intenționa să-și îndeplinească obligația contractuală, respectiv nu a edificat cabana și nici nu a restituit materialul lemnos, acesta fiind transportat în Ungaria.
În ceea ce privește critica adusă de către recurenta-pârâtă rolului activ al instanței, reprezentanta intimatei consideră că instanța de fond a făcut toate demersurile necesare pentru soluționarea cauzei. Nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 954/_ pronunțata în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. M. A. M., împotriva pârâtei S.C. P. K. S. și, în consecință, s-a dispus rezoluțiuna contractului de antrepriză încheiat de părți la data de_, a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 6.900 euro achitată cu titlul de avans și a fost obligată pârâta la plata sumei de
3.077 lei către reclamantă cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de_ reclamanta A. M. A. M. a încheiat cu Composesoratul Urbarial Finciu un contract de concesiune pentru un teren în suprafață totală de 2.306 mp, cu scopul edificării unei construcții de vacanță.
Ulterior, la data de_ s-a încheiat între reclamanta A. M. A. M. și pârâta S.C. P. K. S. un contract de antrepriză prin care pârâta se obliga să execute o casă de locuit din lemn cu parter și mansardă în suprafață de 92,80 mp pentru prețul total de 17.250 euro. Din acest preț reclamanta a achitat la data încheierii convenției suma de 6.900 euro, termenul de execuției fiind iunie 2009.
Instanța a constatat că dosarul de față are ca obiect rezoluțiunea contractului de antrepriză pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale de către pârâtă și obligarea acesteia la restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 6.900 euro încasată cu titlu de avans.
Potrivit art. 1020 C. Civ. condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său, iar potrivit art. 1021 C.Civ. într-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate.
Rezoluțiunea constă în desființarea unui contract sinalagmatic, cu titlul de sancțiune, la cererea uneia din părți, pentru motivul că cealaltă parte nu și- a executat obligațiile sale.
Este un fapt necontestat de vreuna din părți că, în speță, în contractul de antrepriză încheiat la data de_ nu s-a prevăzut o clauză prin care rezoluțiunea să opereze fără mijlocirea instanței, respectiv prin așa numitele pacte comisorii de grad II, III sau IV, așa încât revine instanței sesizate de reclamant competența de a stabili dacă este incidentă în cauză rezoluțiunea judiciară a contractului sinalagmatic.
Pe de altă parte, în acord cu poziția exprimată de reclamant în petitul principal cu care a investit instanța, precum și cu apărarea formulată în cuprinsul interogatoriului, instanța a reținut că neexecutarea trebuie să fie, în principiu, imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația. Desigur, sarcina probei incumbă reclamantei, potrivit art. 1169 C.Civ., cu referire la art. 1899 alin. 2 C.Civ.
S-a menționat că toate aceste dispoziții legale erau în vigoare atât la momentul încheierii actului juridic civil, cât și la momentul sesizării instanței.
Or, din răspunsurile la interogatoriul administrat pârâtei, cât și din declarațiile martorilor C. Ionel și T. Cristian Sandu s-a cristalizat existența unei culpe în sarcina pârâte. Astfel, martorul C. Ionel este cel care a facilitat încheierea contractului de antrepriză, fiind anterior client al S.C. P. K. S.
, recomandând reclamantei A. M. A. M. această firmă pentru edificarea unei case din lemn. Acest martor a declarat că în repetate rânduri a luat legătura telefonic cu numitul K. Lehel, administratorul S.C. P. K. S., căruia i-a cerut în numele reclamantei explicații în legătură cu faptul că nu s-a edificat construcția contractată. Acesta a afirmat mai întâi că va face rost de bani pentru a returna avansul, apoi că nu are cum să restituie banii pentru că e criză, iar în final că nu are bani și reclamanta nu are decât să-l dea în judecată.
Pârâta a afirmat că a încercat să ia legătura cu reclamanta și că acesta este în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale deoarece nu a asigurat transportul materialului lemnos. Pârâta invocă astfel excepția de neexecutare a contractului, exceptio non adimpleti contractus.
Aceste susțineri nu sunt dovedite de pârâtă. Potrivit regulii în excipiendo reus fit actor aceasta avea obligația de a demonstra că, într-adevăr, a făcut demersuri pentru ca reclamanta să-și execute propriile obligații, iar acestea au rămas fără rezultat.
Or, doar reclamanta este cea care a pus în întârziere pârâta, notificând-o prin executorul judecătoresc. De asemenea martorul C. Ionel a negat că ar fi comunicat administratorului S.C. P. K. S. că din cauza unui accident în
familia reclamantei se amână începerea lucrării. Mai mult, reclamanta a dorit ca să-și recupereze măcar în parte pierderea suferită intenționând să ridice materialul lemnos, însă din declarația aceluiași martor rezultă că numitul K. Lehel a încărcat materialul și a plecat în Ungaria.
Sub aspectul condițiilor ce trebuie întrunite pentru pronunțarea rezoluțiunii contractului instanța a constatat că debitorul obligației neexecutate a fost pus în întârziere, în condițiile legii. Potrivit art. 1079 C.Civ., text legal în vigoare la data efectuării procedurii, punerea în întârziere a debitorului se face printr-o notificare sau somație de plată trimisă prin intermediul executorului judecătoresc.
Instanța, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, a apreciat că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. M. A. M.
împotriva pârâtei S.C. P. K. S. este fondată și în consecință a admis-o, dispunând rezoluțiunea contractului de antrepriză încheiat de părți la data de_ .
Pe cale de consecință, pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 6.900 euro achitată cu titlul de avans.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S.C. P. K. S.R.L., solicitând în temeiul art. 304 ind. 1 C. Pr. Civ. casarea în totalitate a Sentinței civile nr. 954/2011 pronunțata în ședința publica din_, în dos. nr._ al Judecătoriei Huedin, ca fiind nelegala și netemeinica și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Huedin, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea recursului, în principal, recurenta arată ca probatoriul administrat în prezentul dosar nu este complet, în sensul ca temeinicia și legalitatea excepțio non adimpleti contractus nu a fost cercetata de instanța de fond în mod corect și din toate punctele de vedere. Astfel, așa cum s-a susținut și în răspunsurile la interogatoriul formulat de reclamant, punctul 3 din interogatoriu, reclamanta A. M. A. M. avea obligația să asigure transportul materialului lemnos din localitatea Ciumani, jud. Harghita, la locul edificării construcției, în localitatea Finciu, iud. C. ; să procure autorizația de construire; să execute fundația din beton la locul de construcție pe care executantul S.C. P. K. S.R.L. ar fi ridicat casa din lemn.
Aceste obligații ale reclamantei au fost stabilite în contractul de antrepriza semnat la data de_, de către ambele parți. Aceste obligații contractuale nu au fost îndeplinite insa de către reclamanta. Instanța de fond trebuia ca în temeiul rolului activ să dispună administrarea acelor probe (depunerea în dosar a autorizației de construire în copie certificata de către reclamanta, etc.) prin intermediul cărora ar fi verificat temeinicia sau netemeinicia excepției de neexecutare a obligațiilor contractuale ale reclamantei A. M. A. M. .
Însa instanța nu a verificat temeinicia sau netemeinicia excepției non adimpleti contractus în sensul ca nu a solicitat ca reclamanta să depună autorizația de construire, să depună scrisoarea de trăsura - dovada de transport- a materialului lemnos din localitatea Ciumani, jud. Harghita, la locul edificării construcției, în localitataea Finciu, jud. C. . Chiar dacă recurenta trebuia să solicite depunerea acestor înscrisuri, la fel cum trebuia să solicite interogatoriul reclamantei, neavând avocat în fata instanței de fond, nu avea cunoștințele necesare, astfel incat judecătorul trebuia să-și exercite rolul activ, în vederea aflării adevărului în prezentul dosar.
În concluzie, s-a arătat că principiul aflării adevărului a fost grav incalcat prin administrarea unor probatoriu incomplet, deoarece în primul rând reclamanta trebuia să dovedească ca și-a executat toate obligațiile contractuale.
Totodată, recurenta a arătat că în prezenta cauza nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale ale rezoluțiunei judiciare a contractului de antrepriza, adică lipsește vinovăția debitorului obligației așa susținuta de către reclamanta ca fiind neexecutata.
Rezoluțiuna poate fi ceruta numai de către creditorul obligației neexecutate culpabil, iar nu și de către partea vinovata de neexecutarea obligației pe care și-a asumat-o prin contractul sinalagmatic. Legiuitorul afirma explicit acest lucru, care corespunde, în fond, principiului neumo auditur propriam turpitudinem aliegans.
Or, în primul și în primul rând reclamanta nu a obținut autorizația de construire, nu a executat fundația de beton pe care recurenta ar fi putut să ridice casa de lemn, nu a transportat materialul lemnos din localitatea Ciumani, jud. Harghita, la locul edificării construcției, în localitatea Finciu, jud. C. . De îndeplinirea obligațiilor contractuale ale reclamantei depindea îndeplinirea obligațiilor contractuale ale recurentei, fara îndeplinirea obligațiilor asumate de către A. M. A. M. nici recurenta nu-și putea îndeplini obligațiile asumate prin contract.
S.C. Prodiemn K. prin notele de recepție și avizele de însoțire a mărfii depuse în copie certificata la dosar, și-a executat obligația contractuala de a cumpăra materialul lemnos necesar pentru edificarea construcției, casei de lemn în preț total de 12.587,03 lei. La data semnării contractului (_ ), suma de 6900 Euro echivala cu 24.771 lei la curs euro- lei BNR de 3,59 Ron.
La data semnării contractului prețul pe metru cub al materialului lemnos era de la 150 pana la 175 lei, iar în momentul de fata prețul pe metru cub al materialului lemnos este de la 195 pana la 210 lei; în cel mai rau caz recurenta ar putea fi obligata la restituirea diferentei dintre prețul avansului de 24.771 lei și materialul cumpărat de 12.587,03 lei, adică la 12.183,97 lei. Insa, având în vedere culpa reclamantei în îndeplinirea obligațiilor contractuale, S.C. Prodiemn K. nu este în culpa contractuala executând toate obligațiile posibile asumate prin contract.
În subsidiar, recurenta a arătat că instanța de fond nu și-a verificat din oficiu competenta teritoriala. Recurenta considera competenta Judecătoria Miercurea-Ciuc în conformitate cu art. 7 C. proc. Civ., invocându-se astfel excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Huedin și excepția necompetentei teritoriale a T. ului C. în temeiul art. 7 C.Proc.Civ.
În drept, au fost invocate prevederile art. 7, art. 304 ind. 1 C.proc.Civ., art. 1020 C. Civ.
Intimata A. M. A. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, menținerea sentinței civile nr. 954/2012 a Judecătoriei Huedin, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că recursul formulat de recurenta SC P. K. S. este nefondat hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
S-a arătat că intimata a formulat cererea de chemare în judecată împotriva SC P. K. S. înregistrată la Judecătoria Huedin, în temeiul art. 10, pct. 1 din Codul de Procedură Civilă. Astfel, art. 10, pct. 1 Cod. Proc. Civ. prevede că în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente și următoarele instanțe: în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar și în parte, a obligațiunii. Astfel, legiuitorul a prevăzut și o competență teritorială alternativă, ca excepție de la regula prevăzută de art. 7, alin. (1) Cod Proc. Civ.
Contractul de prestări servicii a avut ca obiect edificarea unei case de locuit din lemn compusă din parter și mansardă, în suprafață de 92,8 mp și garaj de 20 mp. în comuna Dealu Negru, pe una din parcelele de teren concesionate de la Composesoratul Urbarial Finciu.
După cum se poate observa, locul executării contractului este în comuna Dealu Negru. Această comună aparține teritorial de Orașul Huedin, județul C.
, iar orice acțiune cu privire la executarea unui contract pe teritoriul Orașului Huedin se înregistrează la Judecătoria Huedin.
Mai mult, competența teritorială nu este o competentă de ordine publică, conform art. 159 Cod Proc. Civ., astfel încât ea nu poate fi invocată din oficiu sau de către vreuna dintre părți decât prin întâmpinare, sau la prima zi de înfățișare.
În ceea ce privește competența teritorială, intimata a arătat că doar competența teritorială exclusivă este de ordine publică, iar restul sunt de ordine privată.
Recurenta nu a invocat niciodată prin întâmpinare sau la prima zi de înfățișare (după cum prevede art. 159 ind.1, alin. (3) Cod Proc. Civ.) excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Huedin, nici măcar nu a avut diligenta sau interesul de a depune întâmpinare prin care să își invoce apărările, precum și excepțiile pe care aceasta putea să le formuleze.
Aceste aspecte au fost consemnate în practicaua sentinței civile nr. 954/2012 a Judecătoriei Huedin, unde s-a precizat faptul că pârâta, recurenta
prezentei cereri, a fost legal citată, însă nu s-a prezentat în instanță (la niciun termen de judecată), și nici nu a depus întâmpinare.
Chiar dacă nu există o sancțiune prevăzută, în mod expres, pentru o astfel de conduită procesuală, sancțiunea care s-ar impune într-o astfel de situație este decăderea din dreptul de a mai depune întâmpinare și de a-și formula apărările. Mai mult, recurenta, nici nu s-a prezentat la vreun termen de judecată, astfel încât nu a putut beneficia de prevederile art. 118, alin. (3) Cod Proc. Civ., și de a ridica excepțiile de procedură, prevăzute de lege.
Comportamentul recurentei în judecarea fondului a denotat o totală lipsă de interes față de lucrarea contractată cu intimata și de rezolvarea situației, în mod amiabil, motiv pentru care s-a văzut obligată să formuleze acțiunea pentru a recupera avansul plătit.
În concluzie, recurenta nu poate invoca excepția necompetenței teritoriale direct în recurs, nefiind o excepție de ordine publică, acest moment procesual fiind deja depășit.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, intimata a susținut faptul că competenta instanței de fond a fost corect și legal stabilită.
Cu privire la fondul cauzei intimata a arătat că recurenta se apără spunând că nu au fost administrate suficiente probe în fața instanței de fond, că intimata si-a îndeplinit la rândul sau obligațiile contractuale, că nu a depus autorizația de construire, nu a transportat materialul lemnos și nu a executat fundația de beton. De asemenea, recurenta invocă faptul că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ și nu a administrat probatoriul necesar, în vederea aflării adevărului.
Apărările recurentei sunt criticabile, având în vedere faptul că după cum a precizat și în acțiunea introductivă, recurenta executantă s-a obligat să asigure lemnul pentru toată construcția și dușumelele; să îmbrace pereții cu OSB și rigips; să pună materialul pentru acoperit (țiglă sau tablă ), care nu a fost cuprins în prețul inițial de executare. În temeiul contractului semnat, intimata a achitat avansul de 6.900 euro, în baza căruia recurenta trebuia să înceapă executarea lucrării și confecționarea materialelor necesare.
Însă, după numeroase încercări de a contacta recurenta, după încheierea contractului, nu a mai putut ajunge la nicio înțelegere, nici măcar nu i s-a adus la cunoștință dacă au fost sau nu prelucrate materialele pentru ridicarea construcției.
Având în vedere aceste aspecte, intimata nu a avut posibilitatea de a transporta materialul lemnos și de a-si îndeplini obligația contractuală, nefiind anunțată să se prezinte să-1 ridice.
Intimata fost de bună-credință și a încercat să contacteze periodic recurenta pentru a lua la cunoștință de situația lucrării contractate, însă de fiecare dată, recurenta amâna desfășurarea lucrării pentru diverse motive neîntemeiate.
Recurenta a încercat prin interogatoriul luat să denatureze situația reală, însă coroborând declarațiile martorilor audiați în cauză se poate observa faptul că situația reală este cu totul alta decât cea prezentată de recurentă.
În ceea ce privește excepția de neexecutare a contractului, obligațiile asumate de fiecare dintre părțile semnatare ale contractului trebuiau executate cronologic. Prima obligație era a recurentei - aceea de a prelucra materialul-, operațiune ce nu are nicio legătură cu executarea obligației subsemnatei, care devenea scadentă după prelucrarea materialului.
Însă, recurenta nu se poate prevala de acest mijloc de paralizare a executării obligațiilor contractuale atât timp cât nu și-a executat propriile obligații. Una dintre condițiile invocării acestei excepții este ca partea care se
prevalează de excepție să își fi îndeplinit obligațiile contractuale.Recurenta trebuia să confecționeze materialul lemnos pentru ridicarea construcției. Cu toate acestea, după achitarea avansului, intimata nu a reușit să ajungă la o înțelegere cu recurenta, în nicio modalitate, și nu i s-a comunicat dacă materialul este confecționat sau nu, motiv pentru care intimata a recurs la singura variantă care mi-a mai rămas, acea de a solicita rezoluțiuna contractului și restituirea avansului achitat.
Din acest punct de vedere, instanța de fond a reținut corect că există o culpă în neexecutarea obligațiilor contractuale și aceasta cade în sarcina recurentei, și nu a intimatei.
S-a arătat că recurenta, după cum bine a reținut instanța de fond, nu a depus niciun act prin care să dovedească că ea și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale. Însă, în recurs, a depus note de recepție și avize de însoțire a mărfii, susținând că a cumpărat materialul lemnos și 1-a confecționat. Dacă a fost într-adevăr așa, recurenta nu a depus la dosar aceste documente la instanța de fond, pentru a-și formula apărările. Având în vedere modul abuziv de prezentare a documentelor, rezultă că acest material lemnos se referă la o altă lucrare, fapt denotat și de neoferirea acestui material decât în recurs și de achiziționarea în etape.
Instanța de fond a reținut corect faptul că, deși intimata a solicitat restituirea materialului lemnos, acesta a fost transportat de administratorul recurentei în Ungaria, fapt coroborat din declarațiile martorului C. Ionel, astfel încât materialul confecționat, dacă a existat vreodată, nu a fost destinat lucrării intimatei.Excepția de neexecutare a contractului reprezintă un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic în cazul în care i se pretinde executarea obligației ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-și execute propriile obligații. Or, în speță recurenta trebuia să execute sau să facă dovada ca și-a executat obligațiile ei, aspect nedovedit de recurentă, nici măcar acum în recurs.
Nicăieri în notele de recepție sau în avizele de însoțire a mărfii nu se specifică lucrarea care trebuie executată și pentru care s-au confecționat materialele. Aceste materiale puteau fi cumpărate pentru orice altă lucrare pe care recurenta o executa la acel moment, astfel încât acestea nu pot face dovada faptului că și-a executat obligațiile contractuale.
Excepția de neexecutare are rolul suspendării executării obligațiilor contractuale ale celui care o invocă, până la momentul la care cealaltă parte își execută la rândul ei obligațiile asumate. Astfel, intimata nu a intenționat să se înceteze efectele contractului, ci doar eventual să le suspende până la momentul preluării și predării materialului lemnos.
Însă, văzând că recurenta nu face dovada finalizării materialului lemnos, amânând executarea obligațiilor pentru motive neîntemeiate, intimata a recurs la încercarea soluționării raportului juridic, pe cale judiciară.
În ceea ce privește rezoluțiuna contractului, s-a arătat că aceasta poate fi solicitată de oricare dintre părțile contractuale, pentru motivul neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale asumate.
Intimata a demonstrat că recurenta nu și-a executat culpabil obligațiile contractuale, fără a exista vreun motiv obiectiv de împiedicare a executării acestor obligații, a solicitat rezoluțiuna contractului și restituirea avansului, conform principiului restitutio în integrum.
Mai mult, principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans se aplică recurentei și nu intimatei, cel ce este în culpă neputându-se prevala de acest adagiu latin.
Recurenta consideră, în mod eronat, că nu poate fi obligată la restituirea întregului avans plătit de către intimata. Precizeaza că atât stabilirea prețului trecut în contract, cât și plata avansului s-a făcut în euro. În contract nu s-a specificat nicăieri faptul că prețul se transformă în lei la cursul BNR din momentul plății, tocmai pentru faptul că au căzut de acord că toate plățile se fac în euro și nu în lei.Acestea fiind spuse, calculul făcut de recurentă, raportat la prețul materialelor și cursul BNR de la momentul încheierii contractului nu se aplică în speță deoarece intimata a achitat 6900 euro și este îndreptățită la a primi aceeași sumă, și nu echivalentul acesteia de la momentul achitării avansului.
În ceea ce privește afirmația recurentei conform căreia aceasta ar trebui să restituie doar diferența dintre valoarea lemnului achiziționat de aceasta și avansul achitat de intimata, se precizează faptul că recurenta se află în eroare crezând că s-ar putea încuviința o astfel de solicitare.În primul rând avansul a fost de 6.900 euro, nu 24.771 de lei, reprezentând echivalentul în lei a avansului acordat. Intimata este îndreptățită a primi înapoi suma plătită în euro și nu echivalentul acesteia.Mai mult, întregul preț al contractului a fost calculat în euro, iar plata urma să se facă în euro, indiferent de cursul euro pe parcursul derulării contractului.
În ceea ce privește cantitatea, precum și valoarea materialului lemnos achiziționat de recurentă, intimata a arătat că potrivit notelor de recepție, precum și a avizelor depuse la dosar, recurenta a cumpărat 68, 74 mc de material lemnos pentru a-1 prelucra. Această cantitate este foarte mare, raportat la lucrarea contractată de intimată, lucrare având o suprafață de 92,08 mp.
În urma consultării mai multor specialiști în construcția unor astfel de case de lemn intimata a aflat că pentru edificarea unei case de lemn având o suprafață de 100-150mp este nevoie de 20-30 mc de material lemnos, deci pentru o suprafață mult mai mare decât cea contractată de aceasta este nevoie de mai puțin de jumătate din materialul lemnos, afirmat a fi achiziționat de către recurentă pentru a începe lucrarea intimatei.Având în vedere aceste aspecte, materialul lemnos nu a fost niciodată destinat lucrării intimatei, mai ales pentru că nu se specifică lucrarea pentru care a fost achiziționat, actele depuse fiind concepute exclusiv pro cauza, sau provin din alte lucrări ale recurentei.
Rolul activ al instanței presupune exercitarea prerogativelor deținute în virtutea legii, în vederea aflării adevărului. Instanța de fond a făcut toate demersurile necesare pentru a soluționa cauza, a luat declarațiile martorilor, a luat interogatoriul pârâtei. Dar, având în vedere că recurenta nici măcar nu a încercat dovedirea unei alte situații decât cea prezentată (situație care oricum
nu ar fi fost reală), și nu a formulat cereri în probațiune, instanța s-a lămurit fără a mai fi nevoie de administrarea unui alt probatoriu.
Având în vedere că s-au administrat suficiente probe, instanța și-a exercitat rolul activ în aflarea adevărului, motiv pentru care se impune respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 954/2012, pronunțată de Judecătoria Huedin, ca fiind temeinică și legală.
În drept, au fost invocate prevederile art. 969, art. 1020 - 1021, art.
1073, art. 1075, art. 1079, art. 1080, C. Civ. art. 720 ind. l, C. proc. Civ.
Prin decizia civilă nr.1034/2012 pronunțată la data de 7 noiembrie 2012 în dosarul nr._ al T. ului C., a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Cauza a fost înregistrată pe rolul T. ului Specializat C. la data de 21 decembrie 2012.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
In primul rand, recurenta a invocat ca motiv de recurs incalcarea competentei teritoriale a altei instante, respectiv a Judecătoriei Miercurea-Ciuc
, insa tribunalul apreciaza ca recursul este vadit nefondat sub acest aspect, deoarece nefiind incident vreun caz de competenta teritoriala exclusiva, instanta de fond nu era indreptatita sa invoce aceasta exceptie din oficiu. Recurenta parata nu a invocat niciodată printr-o întâmpinare sau la prima zi de înfățișare, conform prev. art. 159 ind.1, alin. (3) Cod Proc. Civ., excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Huedin, astfel ca invocarea acestei exceptii direct in recurs este tardiva si nu atrage nelegalitatea hotararii de fond.
Apoi, tribunalul retine ca, dupa cum riguros a mentionat si prima instanta, excepția de neexecutare a contractului reprezintă un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic în cazul în care i se pretinde executarea obligației ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-și execute propriile obligații.
Prin contractul de antrepriza incheiat intre parti recurenta parata s-a obligat să asigure lemnul pentru toată construcția și dușumelele si să execute o casă de locuit din lemn cu parter și mansardă în suprafață de 92,80 mp pentru prețul total de 17.250 euro, din care reclamanta a achitat la data încheierii convenției suma de 6.900 euro.Reclamanta intimata, pe langa obligatia principala de plata a pretului si-a asumat obligația să asigure transportul materialului lemnos din localitatea Ciumani, jud. Harghita, la locul edificării construcției, în localitatea Finciu, iud. C. ; să procure autorizația de construire si să execute fundația din beton la locul de construcție pe care executantul S.C. P. K. S.R.L. ar fi ridicat casa din lemn.
T. ul retine ca in speta, recurenta- parata nu a probat ca ar fi notificat-o pe reclamanta- intimata sa ridice materialul lemnos in vederea transportarii la locul constructiei, fiind in culpa sub acest aspect si neputand invoca eficient incalcarea obligatiilor contractuale de catre reclamanta. Reclamanta- intimata, este si in opinia tribunalului, indreptatita sa invoce exceptia neexecutarii contractului, sub aspectul neindeplinirii de catre recurenta- parata a obligatiei contractuale de a achizitiona si pune la dispozitie materialul lemnos necesar edificarii constructiei, in vederea transportarii.
In acest context faptic, apar ca vadit nefondate sustinerile recurentei referitor la aceea ca reclamanta ar fi in culpa pentru ca nu a transportat materialul lemnos, ca nu ar fi obținut autorizația de construire si ca nu ar fi executat fundația de beton . Aceasta apreciere a tribunalului are in vedere ca la momentul invocarii de catre recurenta a neexecutarii culpabile a contractului de catre reclamanta-intimata, parata-recurenta era ea insasi in culpa pentru neindeplinirea propriei sale obligatii contractuale de de a achizitiona si pune la dispozitie materialul lemnos, astfel ca exceptia de neexecutare a contractului, este in mod eficient invocata in aparare de catre reclamata -intimata .
De asemenea, se retine ca S.C. Prodiemn K. depune note de recepție și avize de însoțire a mărfii in baza carora invoca dovedirea faptului ca și-ar fi executat obligația contractuala de a cumpăra materialul lemnos necesar pentru edificarea construcției, casei de lemn în preț total de 12.587,03 lei. T. ul apreciaza insa ,in primul rand, ca inscrisurile de care se prevaleaza
recurenta isi pierd orice relevanta faptica si juridica, atat timp cat nu se face si dovada notificarii reclamantei in vederea asigurarii transportului de material lemnos. Apoi, sub acelasi aspect, tribunalul retine ca sunt intemeiate si apararile intimatei, referitor la aceea ca inscrisurile de care se prevaleaza recurenta nu sunt ,doar prin ele insele, relevante si utile cauzei. Aceasta apreciere are in vedere atat faptul ca notele de recepție si avizele de însoțire a mărfii nu specifică lucrarea care trebuie executată și pentru care s-au confecționat materialele,cat si declaratia martorului C. Ionel (f. 34-fond). Astfel, tribunalul apreciaza ca se poate concluziona ca inscrisurile depuse de recurenta nu au o relevanta reala in cauza, fiindca materialele lemnoase respective puteau fi cumpărate pentru orice altă lucrare pe care recurenta o executa la acel moment.
T. ul mai observa ca recurenta critica instanta de fond pentru ca nu ar fi exercitat un rol activ si pentru administrarea unor probatoriu incomplet, cu ignorarea faptului ca, desi a fost legal citata, nu a formulat intampinare si nu a propus deloc probe in apararea sa. Aceasta critica a recurentei este, in opinia tribunalului, vadit nefondata, avand in vedere si probatoriul administrat in fata primei instante.
Considerentele expuse deja, conduc in opinia instantei de control la concluzia ca recursul este nefondat sub toate aspectele invocate si ca prima instanta a stabilit o stare de fapt care rezulta din coroborarea probelor administrate, cu o corecta aplicare a prev. art.1020-1021 C. Civ. Astfel, condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său, iar in speta reclamanta -intimata este indreptatita sa solicite si sa obtina rezoluțiunea, deoarece este creditorul obligației neexecutate culpabil, dupa cum corect a retinut si instanta de fond.
In consecinta, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC P. K. S. în contradictoriu cu intimata A. M. A. M.
, împotriva sentinței civile nr.954/2011, pronunțată la data de 9 noiembrie 2011, în dosarul nr._, de către Judecătoria Huedin, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC P. K. S. în contradictoriu cu intimata A. M. A. M., împotriva sentinței civile nr.954/2011, pronunțată la data de 9 noiembrie 2011, în dosarul nr._, de către Judecătoria Huedin, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
N. K. F. -IANCU M. | D. M. | D. A. B. |
Red.DMD/MM 2 ex./_
Judecător fond: Călin Tătar, Judecătoria Huedin, județul C. .
| ← Decizia civilă nr. 595/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 369/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
