Decizia civilă nr. 8/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ **
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8/A
Ședința publică din 26 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. P.
J. ecător M. H.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul-pârât O. B. PRIN P. Ș. C., cu sediul în B., str. F. de C., nr. 1A, jud. M., împotriva sentinței nr. 2215 din_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, jud. M., în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC C. M. SA, intimații-pârâții C. LOCAL B., P. B., având ca obiect pretenții și a apelului formulat de apelanta SC C. M. SA împotriva sentinței civile nr. 1081 din_ pronunțată în dosarul nr._ .
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ ,_ și_, iar în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Prin sentința civilă nr. 2215 din_ pronunțată în dosarul nr. _
* și dosar conexat nr._ * ale Judecătoriei Vișeu de Sus, a fost admisă excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a pârâtelor P. Oraș B. și C. Local B., excepție invocată de pârâta O. B., prin P., a fost admisă acțiunea civilă intentată de reclamanta S .C. C. M. S.A. cu sediul în B. M., str. N., nr. 20, județul M. și sediu secundar în B., str. M., nr. D1, județul M., împotriva pârâților O. B. prin P. ,cu sediul în B., str. F. de C., nr. 1A, județul M., C. Local B., cu sediul în B., str. F. de C., nr. 1A, județul M. și P. B. cu sediul în
, str. F. de C., nr. 1A, județul M. și a fost obligată pârâta să îi plătească reclamantei, suma de 246.033 lei, reprezentând :
despăgubiri pentru pagubele cauzate reclamantei prin întârzierea și tergiversarea executării ,
despăgubiri civile cauzate reclamantei de pârâtă prin neplata creanței la care a fost obligată pârâta prin Sentința civilă nr. 4447/_ a T. ui
M. și a Deciziei civile nr. 58/_ a Curții de Apel C., precum și dobânzi legale la suma de mai sus, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe, până la achitarea integrală a sumei de mai sus, a fost respins petitul obligării pârâtei la plata de daune morale, a fost obligat reclamantul să
plătească la serviciul de taxe și impozite din cadrul Primăriei B., suma de 3897,98 lei reprezentând taxă timbru, în baza art. 21, alin. 1 din OUG nr. 51 / 20008, hotărârea fiind executorie cu privire la această obligație a reclamantei, a fost respinsă excepția netimbrării acțiunii, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 3.898 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a sentinței se reține că:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta S.C.C.
S.A B. a chemat in judecată O. B. prin P., P. orașului B., a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da in urma administrării probelor să oblige pe pârâtă să plătească reclamantei despăgubiri pentru prejudiciile și daunele pe care i le-a produs din nerespectarea și opunerea la aplicarea hotărârilor instanțelor judecătorești, respectiv a sentinței civile nr. 4447/2006 a
T. ui M. și decizia civilă nr.58/2008 a Curții de Apel C. . Acestea fiind titluri executorii in dosarul de executare silită nr.50/2009 BEJ Aniței Dorel. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că despăgubirile pe care le solicită pârâtei se referă la dobânzi, penalități de întârziere, majorări de întârziere de la taxe, impozite, cheltuieli de executare silită, pe care a trebuit să le suporte reclamanta din cauza faptului că nu a avut bani să achite la scadență furnizorii din cauza neîncasări creanțelor de la P. B. din dosar execuțional nr.50/20009. A tergiversat și s-a opus aplicării hotărârilor judecătorești menționate mai sus cu rea credință și cu rea intenție s-a sustras de la plata obligațiilor financiare datorate reclamantei, fapt pentru care a produs și produce in continuare prejudicii și pagube reclamantei. Pârâta avea obligația legală din anul 2007 să-și prevadă în buget datoria, însă aceasta nu făcut acest lucru nici în 2007, nici în 2008, nici în 2009 și nici in anul 2010, nerespectând in acest sens Legea nr.110/2007 și OUG 51/2010.
Așa cum rezultă din dosar execuțional nr.50/2009, pârâta avea de plată la data somației suma de 2. ,57 lei, însă până la intentarea acțiunii de față reclamanta nu a încasat nimic din această sumă, dimpotrivă pârâta a depus mai multe contestații la executare, toate respinse de către instanță. Această atitudine a pârâtei in timp de doi ani, i-a adus reclamantei următoarele prejudicii: dobânzile legale aferente sumei datorate pentru anul 2009 și anul 2010 sunt de 1000,092 lei, pentru anul 2009 suma de 10793, pentru anul 2010, actualizarea cu rata inflației 9026,98 lei pentru anul2009, 13980,86 lei pentru anul 2010.
Din cauza faptului că pârâta nu și-a achitat creanțele reclamanta la rândul ei a fost obligată să achite majorări de întârziere, penalități aferente taxelor și impozitelor locale la B., acestea însumând suma de 47431,69 lei, așa cum rezultă din titlul executoriu nr.7499/2010. Din aceleași motive, a mai arătat reclamanta nu a putut achita credite și dobânzi la furnizori în sumă totală de 20026,38 lei ; imposibilitatea de achitarea ratelor la BCR din aceleași motive, această instituție bancară demarând executarea silită împotriva reclamantei.
In afara acelei sume neîncasate de 2. ,57 lei ce fac obiect doar nr. 50/2009, pârâta îi mai datorează reclamantei încă din anul 2008 suma de
223.000 lei din alte contracte de lucrări ,reclamanta fiind dispusă să renunțe la penalizări cu promisiunea că pârâta își va achita creanța, însă după cum s-a reținut mai sus, nu a făcut-o.
În probațiune reclamanta a depus sub forma anexelor 1- 17, dovada prejudiciului pe care l-a avut datorită faptului că pârâta nu a înțeles să-și achite obligațiile financiare la care a fost obligată de către instanță.
În cauza de mai sus, pârâta a depus mai multe cereri de amânare pe diverse motive, nedepunând o întâmpinare față de toate petitele formulate de către reclamantă.
In dosarul de mai sus, în baza probelor administrate instanța a pronunțat sentința civilă nr. 1454/2011, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să achite reclamantei suma de 115.299,96 lei, reprezentând despăgubiri civile cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a hotărârii până la recuperarea prejudiciului, reclamanta urmând să achite la serviciu taxe și impozite contravaloarea taxei de timbru, pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, Tribunalul Maramureș prin decizia civilă nr.388/R/2012 admite recursul formulat de către pârâtă, casează sentința civilă nr.1454 trimițând cauza in rejudecare, cu îndrumarul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de conexitate invocată în cauză de către pârâtă, în sensul de a se conexa la cauza de față și dosarul înregistrat in prezent sub nr._, fără a observa, că cel puțin în parte, se poate discuta chiar de litispendență. De asemenea, mai arată instanța de recurs " chiar admițând că prima instanță poate să soluționeze litigiu pe temiulart.998 cod civil, se constată că din considerentele sentinței nu rezultă analiza condițiilor răspunderii civile delictuale pentru fiecare categorie de pretenții în parte, motiv pentru care, nu se poate realiza controlul ierarhic superior";. În rejudecare se mai arată în decizia de casare cu trimitere, in temeiul art. 163 -164 c.pr.civ., cauza de față dosar nr._, urmează să fie soluționată împreună cu cauza ce face obiect dosar nr._ .
Cu referire la dosar nr._, primul ciclu procesual al acestui dosar, instanța a reținut următoarele: obiectul cauzei este acordarea de despăgubiri, respectiv daune de către pârâtă pentru prejudiciile produse, prejudicii care au aceiași cauză ca și cel din dosar nr._, respectiv neexecutarea și tergiversarea îndeplinirii obligațiilor financiare de către pârâtă, în sensul că aceasta cu rea credință nu a înțeles să achite creanțele rezultate din titlurile executorii sentința civilă nr.447/2006 a T. ui M., respectiv decizia civilă nr.58/2007 a Curții de Apel C. . Dosarul de mai sus a fost înregistrat la Tribunalul Maramureș sub nr. 5097/2010. Prin sentința civilă nr. 423/2011 Tribunalul Maramureș, s-a admis excepția de necompetență invocată de pârâtul orașul B. și în consecință declină în favoarea Judecătoriei Vișeu de Sus competența materială in soluționarea acțiunii ce face obiectul cauzei de față. La această instanță s-a înregistrat dosar nr._, menționat mai sus, instanța prin sentința civilă nr. 1453/2011a admis acțiunea formulată de către reclamantă, obligându-l pe pârâtul O. B. prin primar. să-i plătească reclamantei suma de 191.227,81 lei despăgubiri cu dobânzi legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la recuperarea integrală a prejudiciului. Respinge petitul de acordare a daunelor morale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, Tribunalul Maramureș prin decizia civilă nr. 383/R/2012, admite recursul, casează sentința civilă nr. 1453/2011,
trimițând cauza spre rejudecare aceleași instanțe, cu îndrumarul ca în rejudecare, cauza de față să fie soluționată conexual cu cea care face obiectul cauzei nr._, date fiind prevederile art.163 -164 c.pr.civ. Prin aceiași decizie instanța de recurs, mai arată că instanța de fond, fără a analiza in detaliu pretențiile reclamantei pe categorii de pretinse creanțe, a admis acțiunea în temeiul art. 969 cod civil, care reglementează răspunderea civilă contractuală, temei de drept nepus in discuție și de asemenea instanța fondului nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de părți și nu a verificat pe categorii de pretenții temeinicia acestora în raport de cadrul procesual fixat.
Instanța in rejudecare, văzând îndrumarul deciziilor de casare cu trimitere date in dosar nr._ 1, respectiv dosar nr._, a dispus atașarea la cauza de față a dosarului nr._ ,în vederea conexării la aceasta. Prin încheierea din data de_, instanța a dispus conexarea dosarului nr._ * la dosar_ *, în cauză fiind aplicabile prevederile art.163,164 c.pr.civ., ambele dosare ale Judecătoriei Vișeu de Sus. La același termen, instanța a dispus citarea pârâtului cu mențiunea să se prezinte in instanță pentru a pune in discuție îndrumarul deciziei de casare cu trimitere și soluționării cauzei conform acestui îndrumar.
Pârâtul O. B. prin P. nu s-a prezentat în cauză, prin precizările depuse a solicitat respingerea ca nelegală și netemeinică a acțiunii formulate de către reclamantă, având în vedere îndrumarul deciziilor civile nr.383/2012 și nr.388/2012; a mai solicitat ca reclamanta să-și precizeze temeiul legal pe care își întemeiază acțiune și de asemenea să-și precizeze împotriva cărei entități se va îndrepta având în vedere că P. O. ui B. este lipsită de personalitate juridică, iar C. Local B. este autoritate deliberativă. De asemenea, a mai arătat pârâtul, se impune ca in temeiul art. 402 alin 1 c.pr civ., a se consulta dosarul execuțional, având în vedere că reclamanta nu a formulat cereri in cadrul contestației la executare formulate de către orașul B. . În cauză, a mai aratat pârâta, reclamanta urmează să dovedească legătura de cauzalitate între pretinsa faptă a recurentei și prejudiciu, în sensul îndeplinirii condițiilor răspunderii delictuale (prejudiciu, faptă ilicită, vinovăție, legătură de cauzalitate), având în vedere că sumele ce au făcut obiectul dosarul execuțional nr. 50/2009, au fost achitate integral în decursul anului 2011. De asemenea mai arată pârâta, reclamanta se repetă în cele două dosare, respectiv dosar nr._ și dosar nr._, fiind necesar ca reclamanta să-și precizeze întinderea pretențiilor pentru a nu se ajunge la repetiția de plată.
Față de îndrumarul deciziei de casare cu trimitere și față de poziția pârâtei exprimată prin precizările de mai sus, reclamanta depune precizări, respectiv concluzii scrise, prin care face următoarele precizări: despăgubirile pe carele solicită sunt prejudicii, daune interese, despăgubiri, ce se referă la prejudicii din dobânzi, penalizări de întârziere, majorări de întârziere la plata de taxe, impozite, cheltuieli de executare silită, acestea urmând să le suporta reclamanta, din cauza faptului că nu au avut bani să-și achite taxele la care erau obligați pentru faptul că pârâta nu a înțeles să-și achite datoriile față de reclamantă și a încercat prin mai multe contestații la executare, toate respinse, să tergiverseze executarea in dosar execuțional nr.50/2009. De asemenea, mai arată în precizări reclamanta, dobânzile, majorările și penalitățile, pe care le-a
suportat din cauza neplății unor datorii la furnizorii ei, au avut un prejudiciu de 191.227,81 lei (a se vedea dosar nr.365/2011 și dosar nr. 199/2011). Totalul prejudiciului pe care reclamanta l-a avut ca urmare a faptelor nelegale ale pârâtei până la_, este in suma de 264.032,75 lei. De asemenea, în precizările menționate la fila 23 din dosar, reclamanta defalcă sumele cu titlu de daune interese datorate de către pârâtă, totalul acestora fiind de 191.227,71 lei. De asemenea, datoriile către ANAF din aceleași motive, de la suma de 58945 lei au crescut la suma de 154.730 lei, cu mențiunea că la data de_ pârâta avea de plată în dosar execuțional nr.50/2009 suma de 410.973 lei. În probațiune pentru toate aceste pretenții reclamanta face trimitere la anexele 1- 17 din dosar nr._, din primul ciclu procesual.
Față de susținerile părților din primul ciclu procesual, dosarele atașate, față de precizările pe care părțile le-au depus in cauza de față ca urmare a îndrumarului celor două decizii cu trimitere, văzând actele și lucrările de la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele: între părți de-a lungul timpului au existat diverse litigii ca urmare a nerespectării unor contracte încheiate între acestea, litigii in urma cărora reclamanta prin sentința civilă nr.4447/2006 a T. ui M. și decizia civilă nr.58/2007 a Curții de Apel C., urmează să primească de la pârât cu titlu de datorie o sumă de bani, sumă pe care pârâtul nu înțelege să o achite de bunăvoie, motiv pentru care reclamanta a demarat executarea silită împotriva pârâtului, în temeiul celor două titluri executorii, acestea făcând obiect dosar execuțional nr.50/2009 BEJ Aniței Dorel. Din anul 2009 până in anul 2011, când s-a achitat întreaga creanță, pârâtul O. B. prin P. a depus mai multe contestații la executare, respectiv dosar nr.1388/2009, dosar nr._, dosar nr._, toate aceste contestații la executare fiind respinse de instanța fondului și menținute de către instanța de recurs, Tribunalul Maramureș (a se vedea anexa 4,5, și 6 din dosar din primul ciclu procesual, nr._ ) față de tergiversarea de circa doi ani a achitării creanței de către pârât, reclamanta nu a putut să-și achite la rândul ei creanțele pe care le datora bugetului local, respectiv ANAF, creanțe datorate terților, precum și penalități legale la care aceasta a fost obligată pentru neplata la timp a creanțelor datorate. În acest sens a se vedea anexele 16.1 - 16.7 din dosar nr._, precum și anexele 17 și 18 din dosar nr._ . Toate aceste sume la care a fost obligată reclamanta să le plătească creditorilor ei, s-au datorat faptului că pârâtul nu și-a executat obligațiile financiare la care a fost obligată de către instanță, mai mult, a tergiversat voit executarea acestor creanțe prin aceea că a depus nu mai puțin de trei contestații la executare, toate trei fiind respinse de către instanță. Din toate aceste acțiuni ale pârâtului rezultă vinovăția acesteia, tergiversările repetate din a-și onora obligațiile intra in sfera răspunderii civile delictuale, prejudiciul in cauză fiind dovedit, de asemenea și vinovăția, respectiv culpa pârâtului, iar legătura de cauzalitate dintre acestea în cauză, a fost dovedită.
Pe de altă parte cu privire la executarea silită, respectiv la cele trei contestații la executare depuse de către pârât, respingerea acestora de către instanță fac in cauza și aplicarea preved. art.404 alin.2 c.pr.civ., in cazul respingerii contestației, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării"; .
Aceste temei de drept nu poate fi reținut in cauza de față, pe motivul că reclamanta putea solicita aceasta în cele trei contestații la executare soluționate de către instanțe, însă în cauza de față aceasta poate fi reținută ca și un argument în favoarea reclamantei în dovedirea caracterului ilicit al faptelor comise de către pârât, aceea că cu rea credință și cu bună știință a încercat prin orice mijloc să împiedice executarea sau cel puți s-o tergiverseze.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, calcularea acestuia, instanța a avut în vedere cele șapte titluri menționate in dosar nr._, respectiv prejudiciile dovedite prin anexe din dosarul nr._ în cuantum total de 42495,2 lei, totalul acestor prejudicii fiind suma la care instanța l-a obligat pe pârât, respectiv 246.033 lei.
In cauză, reclamanta dovedind in dosarele menționate mai sus respectiv dosar nr._ și dosar nr._, cu actele depuse, valoarea prejudiciilor menționate.
Cu privire la excepția lipsei capacitării procesuale pasive a pârâtelor a
P. orașului B. și C. Local B., instanța urmează să admită aceste excepții, așa cum rezultă din legea administrației publice locale, personalitate juridică are O. B. prin P., entitate ce a fost chemată în judecată prin precizările depuse. De asemenea, instanța urmează să respingă și petitul obligări pârâtului la plata de daune morale solicitate în dosar nr._, în cauză reclamanta nu a făcut dovada faptului că faptele pârâtului de a nu-i achita datoria a adus prejudicii morale reclamantei.
Față da faptul că taxa de timbru la care a fost obligată reclamanta in cauză, nu a fost achitată, s-a admis doar eșalonarea acesteia, instanța urmează să oblige pe reclamantă se achite la serviciul taxe și impozite din cadrul Primăriei B., contravaloarea taxei judiciare de timbru în cuantumul menționat în dispozitivul prezentei sentințe.
In baza art. 274 c.pr.civ., instanța urmează să oblige pe pârât să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată justificate de taxă de timbru, alte cheltuieli in cauză nu au fost justificate și dovedite de către reclamantă.
Împotriva sentinței civile nr. 2215 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al judecătoriei Vișeu de Sus, a promovat apel pârâtul O. B. prin
P. solicitând, în principal, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în subsidiar s-a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta SC C. M. SA.
În cuprinsul motivelor de apel se arată că în situația de față, nu se poate reține reaua credință a O. ui B., deoarece promovarea contestației la executare nu a depășit cadrul firesc al exercitării accesului la justiție iar sumele datorate de reclamantă terțelor persoane nu pot fi imputate exclusiv orașului B.
.
S-a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, nedovedindu-se în situația de față, existența legăturii de cauzalitate între pretinsa faptă a apelantului O. B. prin P. și prejudiciu. S-a menționat că sumele care au făcut obiectul dosarului execuțional nr. 50/2009, au fost achitate integral în cursul anului 2011, la aceste sume adăugându-se penalități de întârziere și dobânzi legale percepute până la achitarea integrală a creanței.
Prin sentința civilă nr. 1081/_ pronunțată în dosarul nr._ al
Judecătoriei Vișeu de Sus, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Vișeu de Sus și excepția autorității de lucru judecat invocate de către pârâți,precum și acțiunea civilă formulată de reclamanta SC C. M. SA, cu sediul în B. -M., str.N. nr.20, jud.M., în contradictoriu cu pârâții O.
B. prin primar, P. ul orașului B. și C. Local B. . În considerentele sentinței se reține că:
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Vișeu de Sus, aceasta nu este întemeiată, întrucât litigiul este unul de drept comun și nu reprezintă o cauză în materie de contencios administrativ. Reclamanta nu se referă la nici un contract administrativ și a invocat în drept dispozițiile art. 1083, art. 404 al. 2 și art. 5803al 2 Cod pr. civilă potrivit cărora, competența materială de soluționare a despăgubirilor solicitate în faza de executare silită, aparține instanței de executare care este J. ecătoria Vișeu de Sus.
Nici excepția autorității de lucru judecat nu are un fundament legal, întrucât sumele solicitate cu titlu de despăgubiri în prezenta cauză nu sunt aceleași ca și în dosarul nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus, deci nu există identitate de obiect între cele două cauze.
Pe fondul cauzei, se impune cu prioritate calificarea juridică a acțiunii promovate. Instanța a pus în discuție această problemă la termenul din data de_ și s-a reușit a se indica de către reclamantă doar faptul că suma solicitată cu titlu de despăgubiri reprezintă daune-interese în urma întârzierii executării hotărârilor judecătorești obținute împotriva pârâtului orașul B. prin primar, care a formulat în mod repetat contestații la executare.
Raportat la aceste susțineri și la temeiurile de drept indicate de către reclamantă, precum și având în vedere dispozițiile art.129 alin.6 C.pr.civ., se reține faptul că, fiecare dintre textele de lege invocate de către reclamantă, au în vedere posibilitatea obținerii de despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânarea executării silite, însă în diferite ipoteze.
Art.108³ Cpr.civ. se referă la ipoteza în care, cel care a pricinuit amânarea judecării sau a executării silite, cu intenție sau din culpă, prin una din faptele prevăzute în art.108¹ sau 108² C.pr.civ., poate fi obligat la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare.
Potrivit art. 404 al. 2 Cpr.civ., în cazul respingerii contestației, contestatorul poate fi obligat la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar art. 5803al 2 C.pr.civ., are în vedere constrângerea debitorului unei obligații de a face de a o îndeplini, prin aplicarea unei amenzi civile, în favoarea statului, după care, dacă în termen de 6 luni debitorul nu execută obligația, creditorul poate cere și daune-interese.
Reclamanta deține mai multe titluri executorii împotriva pârâților orașul
prin primar și P. ul orașului B., fiind invocate în cererea de chemare în judecată sentința civilă nr.5202/_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., prin care pârâții au fost obligați la plata sumei de 115.658,62 lei, sumă ce se va actualiza în funcție de rata inflației aplicabilă la data plății efective, cu penalități de întârziere de 0,02%/zi începând cu data de_ și până la achitarea integrală a debitului și sentința civilă nr.4447/_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., potrivit căreia pârâții au
fost obligați să plătească reclamantei suma de 137.020,99 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și neachitate, 137.020,99 lei penalități de întârziere, cu dobândă legală începând cu_ până la executare și cheltuieli de judecată în cuantum de 23.217 lei.
La dosar a fost depusă și sentința civilă nr.6627/_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pentru suma de 107.827,29 lei contravaloarea lucrărilor efectuate și neachitate, cu penalități contractuale de întârziere de 0,1% pe zi, calculate începând cu_, fără a depăși cuantumul debitului principal.
Pentru executarea silită a sentinței civile nr.4447/_ și deciziei civile nr.58/2007 a Curții de Apel C., s-a format dosarul execuțional nr.50/2009.
Este adevărat că, ulterior declanșării executării silite, au existat și există pe rolul instanțelor de judecată mai multe litigii, respectiv debitorii - P. orașului B., O. B. prin primar, au promovat mai multe contestații la executare.În acest sens, au fost verificate dosarele menționate de către reclamantă -_, aflat în rejudecare și suspendat în temeiul art.155¹ C.pr.civ., dosarul nr._ și dosarul nr._, observându-se că, contestațiile la executare promovate au fost respinse, soluția fiind menținută de către instanța de recurs în situația celor două dosare.
Pe de o parte, debitorii reclamantei au declanșat și ei executarea silită împotriva acesteia pentru plata diferențelor de impozite și taxe datorate, în contestațiile la executare formulate punându-se și problema compensării datoriilor reciproce.
Revenind la temeiurile juridice ale cererii de chemare în judecată, cert este faptul că, art. 5803al 2 C.pr.civ. nu este aplicabil în speță.
Reclamanta l-a indicat în ideea că, deține sentința civilă nr.857/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus (f.27, 28 dos.), în care se menționează că obiectul acțiunii este obligația de a face, pârâții din prezenta cauză fiind obligați să îi achite reclamantei datoriile ce fac obiectul dosarului nr.50/2009 al BEJ Aniței Dorel.
Lăsând la o parte faptul că obligația de a plăti o anumită sumă de bani nu reprezintă o obligație de a face, dată fiind sentința civilă amintită, definitivă și irevocabilă, s-ar putea aprecia că pârâții sunt debitorii unei astfel de obligații și atunci, s-ar aplica dispozițiile art. 5803C.pr.civ., însă reclamanta nu a solicitat mai întâi aplicarea unei amenzi civile, în favoarea statului, pentru ca ulterior, dacă în termen de 6 luni nu s-ar fi executat obligația, să poată cere și daune- interese, în condițiile prevăzute de alin.2.
Nici ipoteza prevăzută de art.108³ Cpr.civ. nu se regăsește în speță, nefiind dovedita săvârșirea de către pârâți a uneia din faptele prevăzute de art.108¹ sau art.108² C.pr.civ.
Astfel, din expunerea reclamantei reiese faptul că pârâților li se impută introducerea, cu rea-credință, a unor cereri vădit netemeinice (art. 108¹ pct.1 lit.a C.pr.civ.) însă nu există nici o dovadă certă a faptului că, promovarea contestațiilor la executare de către pârâți s-a făcut cu rea-credință, depășind cadrul firesc al exercitarii dreptului de acces la justiție.Contestațiile promovate au fost respinse, fiind analizate apărările părților, potrivit dispozițiilor legale, însă fără a se putea susține în mod vădit netemeinicia acestora.Astfel cum s-a menționat anterior, s-a pus permanent și problema compensării datoriilor
reciproce, iar pentru creanțele bugetare și reclamanta a promovat contestații la executare.
Sigur că deținerea unor titluri executorii de câțiva ani de zile fără a se reuși punerea lor în executare nu este o situație normală și este generatoare de prejudicii, însă pentru a reține reaua-credință a pârâților și netemeinicia vădită a cererilor promovate, nu sunt suficiente argumentele și dovezile reclamantei.
În discuție, rămân dispozițiile art. 404 al. 2 Cpr.civ. contestațiile la executare promovate de către pârâți au fost într-adevăr respinse, cu excepția cererii ce face obiectul dosarului nr._, care se află în rejudecare. În acel dosar, au rămas nerezolvate din nou, problema compensării parțiale a unor datorii, precum și cea a reținerii cauțiunii depusă de către pârâți, în cuantum de 32.331,00 lei, înainte de suspendare fiind încuviințată proba cu expertiză contabilă, care ar fi profitat și reclamantei. Cauza a fost suspendată din culpa contestatoarei P. orașului B., care nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite, iar până în prezent, nu s-a solicitat repunerea pe rol și nici nu s-a exercitat calea de atac a recursului împotriva încheierii de suspendare.
Se poate considera că pârâții au determinat întârzierea executării prin promovarea contestațiilor la executare respinse, însă reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului cauzat prin aceasta, simpla indicare a unei sume datorată unei bănci pentru neplata la timp a creditelor societății nefiind de natură a conduce în mod automat la obligarea pârâților să plătească reclamantei această sumă. Reclamanta a mai introdus acțiuni prin care a solicitat obligarea pârâților la plata diverselor sume datorate de ea terțelor persoane, imputându- le exclusiv starea financiară precară a firmei, însă pentru a se determina cu certitudine că neîncasarea creanțelor datorate, în cuantumul stabilit, a condus la acumularea de datorii în cuantumul solicitat de către reclamantă - 266.290,64 lei la care se adaugă penalități de întârziere sau alte majorări, aceasta avea sarcina dovedirii acestor aspecte, înscrisurile depuse (singurele dovezi de care a înțeles să se folosească reclamanta) nefiind de natură a conduce la o astfel de concluzie.
BCR nu este singura creditoare a reclamantei, la fel cum nici pârâții nu ar putea fi singurii debitori ai săi, în măsura în care activitatea societății s-ar desfășura în condiții firești, astfel încât, nu se pot pretinde exclusiv pârâților, cu titlu de despăgubiri, absolut toate sumele datorate de către reclamantă altor persoane, în discuție fiind și multiple alte împrejurări în care o societate comercială poate ajunge într-o stare financiară dificilă.
În concluzie, cererea reclamantei urmează a fi respinsă ca nefondată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca pârâții să fie obligați la plata despăgubirilor în cuantumul solicitat, în nici una dintre ipotezele procedurale analizate anterior. Pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței nr. 1081/_, pronunțată în dosarul nr._ al judecătoriei Vișeu de Sus, a promovat apel reclamanta SC C. M. SA, solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În cuprinsul motivelor de apel se arată că prima instanță, în mod nejustificat a respins acțiunea promovată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții O. B. prin P., P. ul O. ui B. și C. Local B. prin are s-
au solicitat despăgubiri în sumă de 266.290,64 lei pentru repararea prejudiciilor cauzate societății reclamante din culpa pârâților, prejudicii generate de neplata la timp a datoriilor pe care pârâții le aveau față de reclamantă în perioada_ . Se susține că prin neplata la timp, de către pârâți, a sumelor stabilite prin sentințe civilă nr.4447/2006 pronunțată de Tribunalul Maramureș și prin Decizia nr.58/2007 pronunțată de Curtea de Apel
, reclamantei i s-a cauzat un prejudiciu în sumă de 266.290,64 lei, reprezentând creanțe atașate în sumă de 234.061,30 lei și comisioane suplimentare de 32.229,34 lei sume datorate de reclamantă Băncii Comerciale Române.
Examinând apelurile, în baza probatoriului administrat, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4447 /_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pârâții: O. B. reprezentat prin P., C. Local al O. ui B. și P. O. ui B. au fost obligați să plătească reclamantei SC C. SA suma de 137.020,99 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și neachitate, suma de 137.020,99 lei reprezentând penalități de întârziere, cu dobândă legală, începând cu data de_ și până la plata efectivă, suma de
lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtul C. Local al O. ui B. împotriva sentinței civile sus menționate a fost respins prin Decizia civilă nr. 58/_, pronunțată de către Curtea de Apel C. .
Pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4447/_, s-a constituit Dosarul execuțional nr. 50 / 2009 al Biroului Executorului J. ecătoresc Aniței Dorel.
Potrivit susținerilor părților sumele pentru care s-a pornit executarea silită în dosarul execuțional nr. 50 / 2009, au fost achitate de debitori în anul 2011.
Anterior momentului plății, debitorii au promovat o serie de contestații la executare împotriva formelor de executare din dosarul execuțional nr. 50 / 2009, acestea fiind respinse prin sentința civilă nr.1676 /_ ( dosar nr._
), menținută prin Decizia civilă nr. 1459 / R /_, Sentința civilă nr. 1632/_ ( dosar nr._ ), menținută prin Decizia Civilă nr.916/r/_
.
Prin precizările scrise depuse în dosare precum și prin precizările făcute în ședința din_, administratorul statutar al reclamantei SC C. M. SA, a arătat că natura juridică a acțiunii înregistrate în prezentul dosar este o acțiune în răspundere civilă delictuală privind acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de pârâți determinate de întârzierea și tergiversarea executării unor hotărâri judecătorești irevocabile.
Referitor la acest aspect reținem că potrivit jurisprudenței CEDO, statul este ținut practic de executarea din oficiu a obligațiilor care îi incumbă. Executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți
(Immobiliare Saffi împotriva Italiei, cauza Virgil I. împotriva României). În cauza Sabin P. escu împotriva României, Curtea, reiterând jurisprudența sa anterioară, a arătat că dreptul de acces la justiție protejează și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți. Executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv.
În cauzele Matache și alții împotriva României, Surugiu împotriva României și Șandor împotriva României, Curtea a arătat că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi (Hornsby împotriva Greciei). Curtea a apreciat chiar că nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Cauza Metaxas împotriva Greciei).
Referitor la sumele solicitate cu titlu de despăgubiri de către reclamanta SC C. M. SA, reținem că inițial acestea au fost solicitate după cum urmează:
1-În dosarul inițial nr._, s-a solicitat suma de 115.299,96 lei formată din suma de 43.822,14 lei reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 161.472 lei aceasta din urmă susținându-se că a fost depusă de acționarii reclamantei în contul societății SC C. M. SA, deschis la BCR pentru menținerea activității societății ( filele 19 - 25 ).
Suma de 47.431,69 lei reprezentând majorări și penalități calculate până la data de_, conform Titlului Executoriu nr.7499/_ ( fila 30).
Suma de 4.019,89 lei reprezentând majorări calculate până la data de_, potrivit Titlului executoriu nr.50259/_ ( fila 33).
Cheltuieli de executare în sumă de 12.983,95 lei datorate de reclamantă în dosarul execuțional ca urmare a demarării formelor de executare silită împotriva sa de către creditorii acesteia după cum urmează: suma de 1744 lei în dosarul execuțional nr. 328 / 2010 -_ al Biroului Executorului J. ecătoresc C. Anișculesei ( fila 38, creditoarea SC HOJCOM SRL) )suma de 5171 lei în dosar execuțional nr.344/2010-_ al Biroului Executorului J. ecătoresc C. Anișculesei (fila 39, creditoarea SC NOSTAN SRL)suma de 2177,64 lei în dosar execuțional nr.27 / 2009 al Biroului Executorului J. ecătoresc Vucea G. ( fila 40 creditor Dumitrean Aurel) suma de 2254,66 lei în Dosar execuțional nr.196/2010 al Biroului Executorului J. ecătoresc Pintea
I. ( fila 42, creditor SC NORD CONFOREST SA )suma de 1636,45 lei în dosarul execuțional 731/2010 al Biroului Executorului J. ecătoresc M. i Marius (fila 43, creditor SC PGA Electronic SRL).
- Penalități de întârziere în sumă de 7.042,43 lei datorate de creditoare pentru neplata la timp a debitului principal potrivit înscrisului aflat la fila 45 din dosar.
Ulterior, reclamanta în dosarul inițial nr._ și-a precizat câtimea obiectului cererii la nivelul sumei de 72.804,94 lei (inițial s-a solicitat 115.299,96 lei) susținându-se că suma de 42.495,02 lei reprezentând majorări și penalități calculate potrivit Titlului executoriu nr.7499/2010 ( fila 30 ) a fost solicitată și în dosarul nr._ .
2-În dosarul inițial_ al T. ui M. declinat în favoarea judecătoriei Vișeu de Sus și înregistrat sub nr. de dosar_, reclamanta SC
M. SA,a solicitat despăgubiri materiale în sumă de 191.227,81 lei și daune morale în sumă de 93.798 lei.
În ceea ce privește despăgubirile materiale solicitate, acestea sunt formate din următoarele sume: cheltuieli de executare în sumă de 16024,43 lei datorate de reclamanta în dosare execuționale ca urmare a demarării formelor de executare silite de către creditorii acesteia (SC DAN ROX SRL, SC EMINOR IMPEX SRL, SC SV CON SRL, SC SUNIAV COM SRL, SC IZOL- CONS SRL,
SC TENET SRL), potrivit înscrisurilor aflate la filele 37 - 58 din dosar nr._
.
Suma de 344,21 lei reprezentând penalități de întârziere și contravaloarea lucrărilor de debranșare de la rețeaua de furnizare a energiei electrice stabilită în sarcina reclamantei prin sentința civilă nr.9898/_ ( fila 61).
Suma de 345,86 lei reprezentând penalități calculate potrivit facturii fiscale aflate la fila 64 din dosar_ ,
Suma de 2170,50 lei reprezentând dobândă legală stabilită prin Sentința civilă nr. 9976/_ ( fila 68 ) în favoarea creditoarei SC EVORA CENTER SRL și suma de 4056,30 lei reprezentând cheltuieli de executare
Suma de 42.495,02 lei reprezentând majorări și penalități datorate Primăriei O. ui B., potrivit înștiințării de plată nr.6198 /_ ( fila 71 ).
Suma de 58.945 lei reprezentând obligații de plată accesorii stabilite de Administrația Finanțelor Publice B. M., potrivit înscrisurilor aflate la filele 89-91 din dosar.
Suma de 19.775,39 lei reprezentând penalități de întârziere aferente unor facturi emise în baza unui contract de leasing financiar, aflate la filele 73- 88 din dosar.
Majorări de întârziere în sumă de 663,75 lei calculate potrivit titlului executoriu nr. 42671/_ (fila 94)
Suma de 24.742,35 lei reprezentând dobânzi penalizatoare în perioada Ianuarie2008 - Aprilie 2010, pentru creditele contractate de SC C. M. SA, la BCR SA, potrivit adresei nr.944/_ (fila 97).
În dosarul nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus, dosar în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1081/_, reclamanta a solicitat despăgubiri materiale în sumă de 266.290,64 lei reprezentând creanțe atașate și comisioane suplimentare datorate de reclamantă băncii - Banca Comercială Română SA -, susținându-se că acest prejudiciu a fost cauzat ca urmare a întârzierii executării Sentinței Civile nr. 4447 / 2006 a T. ui M. și a Deciziei civile nr. 58 / 2007, pronunțată de Curtea de Apel C. .
Suma totală solicitată cu titlul de despăgubiri materiale în dosar_ și dosar_ ( inițial dosar nr._ ), este de 264.032,8 lei (72.804,94 +
191.227,81 lei ) sub același aspect acțiunea fiind admisă în totalitate de prima instanță așa cum reiese din considerentele sentinței apelate, în dispozitiv însă fiind trecută din eroare suma de 246.033 lei, eroare materială care însă poate fi îndreptată pe calea dispozițiilor art.281 cod procedură civilă.
T. apreciază că despăgubirile materiale se justifică până la nivelul sumei de 220.210,66 lei (264.033 -43.822,14 lei) fiind înlăturată obligația pârâtului la rapararea prejudiciului de 43.822,14 lei reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 161.472 lei sumă despre care se susține că a fost depusă de acționarii reclamantei în contul societății SC C. M. SA, deschis la BCR, pentru menținerea activității societății, prin acest fapt neputându-se susține că s-ar fi creat un prejudiciu reclamantei.
În acest sens reținem că refuzul autorităților de a efectua plata unei creanțe ce o are o persoană asupra statului constituie și o atingere adusă dreptului prevăzut de art. I Protocolul I, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând "în consecință statul nu poate să refuze,să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor hotărâri irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere";.
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești,termenul rezonabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului fiind aplicabil și fazei de executare silită.
În condițiile în care așa cum s-a arătat anterior și se reține și în considerentele sentinței civile nr. 2215 /_, sumele pe care a fost obligată reclamanta să le plătească creditorilor ei, s-au datorat faptului că pârâtul nu și- a executat obligațiile financiare la care a fost obligat de către instanță, mai mult, a tergiversat voit executarea acestor creanțe prin aceea că a depus nu mai puțin de trei contestații la executare, toate trei fiind respinse de către instanță, din aceste acțiuni rezultă vinovăția acestuia, situație în care tergiversările repetate de a-și onora obligațiile intră în sfera răspunderii civile delictuale, prejudiciul în cauză fiind dovedit, precum și vinovăția, respectiv culpa pârâtului, fiind dovedită și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, motiv pentru care apelul declarat de pârâtul Oraș B. prin P., va fi admis iar sentința va fi schimbată în parte în sensul reducerii sumei stabilită cu titlu de despăgubiri materiale de la 264.033 lei, la 220.210,66 lei, potrivit dispozitivului, acesta urmând a fi suportat de apelantul-pârât O. B. prin P.
, acțiunea promovată în contradictoriu cu P. O. ui B. și C. Local B. fiind respinsă în condițiile în care din sentința apelată reiese că față de aceștia a fost admisă excepția lipsei capacității de exercițiu.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată stabilite în favoarea reclamantei în primă instanță cu titlu de taxă judiciară de timbru, acestea vor fi reduse la nivelul sumei de 3067 lei, în limita pretențiilor încuviințate.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamanta SC C. M. SA, împotriva Sentinței civile nr. 1081/_, reținem că, așa cum s-a arătat anterior, pârâții au determinat întârzierea executării sentinței civile nr.4447/2006, prin promovarea contestațiilor la executare, însă, nu se poate aprecia că în situația de față s-a făcut dovada prejudiciului cauzat, respectiv dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul în sumă de
266.290,64 lei format din suma de 234.061,30 lei creanțe atașate și suma de 32.229,34 lei comisioane restante, neputându-se determina cu certitudine că neîncasarea creanțelor de către reclamant a condus la acumularea datoriei de 266.290,64 lei.
Pentru considerentele sus menționate apelul declarat de reclamanta SC
C. M. SA, împotriva sentinței civile nr.1081/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus va fi respins, potrivit dispozitivului.
În baza art. 274 Cod Procedură Civilă apelantul-pârât Oraș B. prin P.
, va fi obligat să plătească apelantei-reclamante SC C. M. SA suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând cheltuieli de transport și diurnă pentru termenele din_ ,_, și_, solicitate în dosar nr._ **, acestea fiind acordate în parte la nivelul sumei menționate mai sus, în condițiile în care și sentința a fost schimbată în parte.
În ceea ce privește cheltuielile justificate cu Ordinul de deplasare nr.18/_ și Ordinul de deplasare nr. 14/_, respectiv, cheltuielile efectuate la termenele din:_ și_ reținem că acestea nu au fost solicitate la fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În temeiul art. 296 Cod procedură civilă:
Admite apelul declarat de pârâtul O. B. PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 2215/_, pronunțată în Dosarul nr._ * al Judecătoriei Vișeu de Sus, pe care o schimbă în parte și, în consecință:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C. M. SA, cu sediul în B. M., str. N., nr. 20, jud. M., în contradictoriu cu pârâtul O.
PRIN P. .
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 220.210,66 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală calculată de la data rămânerii irevocabile a Sentinței civile nr. 2215/_ și până la achitarea integrală a sumei.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC C. M. SA în contradictoriu cu pârâții P. B. și C. LOCAL B. .
Reduce la suma de 3.067 lei cheltuieli de judecată stabilite în favoarea reclamantei în primă instanță.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC C. M. SA, cu sediul în B. M., str. N., nr. 20, jud. M., împotriva Sentinței civile nr. 1081/_, pronunțată în Dosarul nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus.
Obligă apelantul-pârât O. B. PRIN P. să plătească intimatei- reclamante SC C. M. SA suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, J. ecător,
P. M. H.
G. ier,
H.
Red. M.P./_
Tred. F.Ț./_ /7 ex.
| ← Decizia civilă nr. 490/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 405/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
