Decizia civilă nr. 387/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.387/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursurile formulate de reclamantul B. F. și de către pârâta SC G. R. A. SA împotriva sentinței civile nr. 455/14 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se constată lipsa părților la prima strigare a cauzei, iar la a doua strigare se prezintă reprezentanta recurentului B. F., d-na avocat Patricia Gherman, lipsind recurenta SC G. R. A. SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
s-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar au fost înregistrate următoarele înscrisuri:
- în data de 29 mai 2013 o întâmpinare din partea recurentei G. R.
A. SA; a fost atașată dovada achitării unui timbru judiciar în valoare de 5 lei;
- tot în data de 29 mai 2013 un înscris din partea recurentei G. R.
SA prin care, raportat la calitatea de intimată în care a fost citată și care figurează pe portalul instanțelor de judecată, solicită să se efectueze modificările necesare stabilirii corecte a cadrului procesual, respectiv calitatea procesuală a societății G. R. A. SA este de recurent;
în data de 4 iunie 2013 o întâmpinare din partea recurentului B. F. cu privire la recursul declarat de pârâta S. de A. G. R. A. SA, cu acte anexă care includ împuternicirea avocațială dată în favoarea d- nei avocat Patricia Gherman;
în data de 5 iunie 2013, prin fax, respectiv în data de 6 iunie 2013, comunicat prin poștă, recurenta G. R. A. SA a depus un răspuns la întâmpinarea depusă de recurentul B. F. .
Se comunică reprezentantei recurentului B. F. un exemplar al întâmpinării formulate de recurenta G. R. A. SA, precum și un exemplar al răspunsului la întâmpinare depus de către aceeași parte.
Reprezentanta recurentului B. F. arată că a comunicat întâmpinarea recurentei G. R. A. SA și depune la dosar dovada comunicării întâmpinării, arătând că, tocmai și răspunsul la întâmpinare depus de G. R. A. SA confirmă că aceasta a primit întâmpinarea. Precizează că nu solicită acordarea unui termen pentru a studia răspunsul la întâmpinare.
Instanța constată că s-a stabilit în sarcina recurentului B. F. obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 298,52 lei și timbre judiciare în cuantum de 4,85 lei.
Reprezentanta recurentului B. F. arată că a depus dovada achitării de către recurentul B. F. a unei taxe judiciare de timbru în
cuantum de 299 lei și timbre judiciare în valoare de 5,95 lei în anexă la întâmpinare.
Instanța constată că s-a făcut de către dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță și, în ceea ce privește taxele judiciare aferente recursului declarat de recurenta G. R. A. SA, constată că este depusă la dosar dovada achitării. De asemenea, constată că recursurile au fost formulate în termen.
Instanța acordă cuvântul în ceea ce privește competența T. ului Specializat C. de soluționare a prezentului litigiu.
Reprezentanta recurentului B. F. consideră că T. ul Specializat
C. este competent să judece recursul.
Instanța, verificându-și din oficiu competența, prin raportare la dispozițiile art.159 ind.1 alin.2 C.pr.civ. coroborate cu prevederile art.2 pct.3 C.pr.civ., apreciază că este competentă general, material și teritorial să soluționeze litigiul dedus judecății.
Instanța acordă cuvântul cu privire la excepții, cereri prealabile.
Reprezentanta recurentului B. F. arată că nu are de invocat excepții în recurs și nici alte cereri de formulat.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile sau cereri în probațiune, instanța acordă cuvântul cu privire la fondul recursurilor.
Reprezentanta recurentului B. F. solicită admiterea recursului declarat de către B. F., modificarea în parte a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată constând în taxele judiciare achitate, în recurs, fără cheltuieli constând în onorariul avocațial în recurs. Consideră că instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, iar potrivit dispozițiilor art.9.1 din Ordinului Ministrului Transporturilor nr.225/2011, despăgubirea se face în moneda contractului de comercializare a serviciilor turistice. Astfel cum rezultă din actele dosarului, plata s-a făcut în euro, astfel că instanța de fond trebuia să admită acțiunea și să oblige la plata sumei în euro, nu în echivalentul în lei. În ceea ce privește recursului promovat de G. R. A. SA, solicită respingerea acestuia. Consideră că Judecătoria Cluj-Napoca a fost competentă teritorial să judece cauza; competența este alternativă, potrivit dispozițiilor art.11 C.pr.civ., reclamantul B. F. este îndreptățit să aleagă instanța competentă, iar instanța de fond competentă să soluționeze cauza a fost Judecătoria Cluj-Napoca. Având în vedere susținerile recurentei G. R. A. SA raportat la respingerea de către
instanța de fond a cererii în probațiune privind interogatoriul reclamantului
B. F., reprezentanta recurentului B. F. apreciază că prin interogatoriul lui B. Floruin nu există nimic de dovedit, nefiind o probă pertinentă și nu se impunea admiterea acesteia, existând dovezi scrise la dosar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentința civila nr. 455/14 ianuarie 2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca a fost admisa acțiunea formulata de către reclamantul B. F. în contradictoriu cu pârâta S. DE A. G. R.
A. SA si a fost obligata pârâta la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 1.834 euro reprezentând contravaloare pachet turistic, echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății si a sumei de 1.108, 06 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut că între reclamantul B. F. D., în calitate de turist, și SC UNIVERSAL TURISM SRL - Agenție de Turism UNIVERSAL TURISM, în calitate de agent turism, s- a încheiat contractul cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. 337 din data de_, obiectul contractului constituindu-l vânzarea de către agenție a pachetului de servicii turistice înscrise în voucher, bilet de odihnă - tratament, bilet de excursie și eliberarea documentelor de plată, prețul contractului fiind de 1.834 euro și cuprinde costul serviciilor turistice efective, comisionul agenției și TVA, fiind achitat
integral de către reclamant la data încheierii contractului.
În baza art. VII, cu nota marginală "Asigurări";, din contractul încheiat între părți, s-a stipulat că turistul, respectiv reclamantul B. F., este asigurat pentru rambursarea cheltuielilor de repatriere și/sau a sumelor achitate de el în cazul insolvabilității sau falimentului Agenției la parata S. de A. G. R. A. SA din B., str. E. G. nr. 11, bl. A8, ap. 49.
SC UNIVERSAL TURISM SRL - Agenția de Turism UNIVERSAL
TURISM, titulară a licenței de turism nr. 3510, nu a putut onora contractul de comercializare a pachetului de servicii turistice pentru sejur în T. ia - Antalya - avion din C., sejur 7 nopți - hotel Papillon Ayscha 5* - HCAI - Turism SRL - plecare din data de_ - retur_ . Deoarece aceasta societate a intrat in procedura insolvenței, nu a returnat nici suma achitată de către reclamant.
S-a reținut că la data de_, agentul de turism deținea polița de asigurare seria IF-i nr. 980 din data de_ (fila 18 din dosar) încheiată cu pârâta S. DE A. A G. R. A. SA, valabilă începând cu data de_ până la data de_ si ca la data de_ reclamantul a comunicat pârâtei notificarea în baza cărei i s-a solicitat rambursarea sumei de 1.834 euro reprezentând contravaloarea pachetului turistic contractat cu SC Universal Turism SRL în data de_ . In urma corespondentei purtate intre reclamant si parata, desi reclamantul a comunicat acesteia din urma toate inscrisurile si toate dovezile solicitate, parata a refuzat nejustificat sa isi onoreze obligatile contractuale, respectiv sa ii restituie suma achitata agentiei de turism.
Prima instanta, tinand seama de toate probele administrate in cauza, de dispozitiile art. 1 alin. 1 si art. 3 din Ordinul nr. 235/2001 privind asigurarea turiștilor în cazul insolvabilității sau falimentului agenției de turism, de dispozitiile Anexei I la Ordinul nr. 235/2001 (pct. 2.1., pct. 2.2. si pct. 10 ), a concluzionat ca cererea reclamantului este intemeiata si a obligat parata sa-i plateasca echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății al sumei de 1.834 euro reprezentând contravaloare pachet turistic, precum si cheltuielile de judecata avansate de catre reclamant in cauza.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs atat reclaamntul, cat si parata.
Parata SC G. R. A. S.A., prin recursul declarat la data de 1 martie 2013, a solicitat, in principal, casarea sentintei pronuntate de catre prima instanta si trimiterea cauzei J. i Sectorului 3 B. si, in subsidiar, modificarea sentintei in sensul respingerii cererii reclamantului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.
In motivele de recurs s-a aratat ca Judecatoria C. -N. nu este competenta general, material si teritorial intrucat sediul sau se afla in B.
, in raza de competenta a J. i Sectorului 3, iar reclamantul nu are calitatea de asigurat, polita de asigurare invocata fiind incheiat cu un tert,
respectiv cu agetia de turism SC UNIVERSAL TURISM SRL, imprejurari fata de care sunt incidente dispozitiile art. 5 C.pr.civ..
A aratat recurenta SC G. R. A. S.A. ca hotararea primei instante este lipsita de temei legal, fiind data cu aplicarea gresita a legii, prima instanta interpretand gresit actul dedus judecatii, schimband natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia. In opinia sa, prima instanta a aplicat gresit dispozitiile Ordinului nr. 235/2001, astfel ca daca ar fi facut o aplicare corecta, ar fi trebuit sa retina ca reclamantul avea obligatia ca mai intai sa solicite agentiei de turism restituirea sumei avansate, iar apoi sa formuleze o astfel de solicitare catre societatea de asigurare. S-a aratat ca din toate probele administrate rezulta ca reclamantul nu a respectat prescriptiile pct. 10.2 din Ordinul M. ului Turismului nr. 235/2001, asa cum nu au fost respectate nici dispozitiile pct. 10.3, pct. 10.4, pct. 10.5, pct. 10.6 si pct. 10.9 din acelasi ordin si ca nu este suficient ca UNIVERSAL TURISM SRL-AGENTIE DE TURISM sa se afle in insolventa pentru a se produce riscul asigurat, riscul asigurat producandu-se diferit pentru fiecare turist in parte.
Impotriva sentintei civila nr. 455/14 ianuarie 2013 pronuntata de catre Judecatoria C. -N. a declarat recurs, la data de 4 martie 2013, si reclamantul B. F., criticand hotararea primei instante in sensul aplicarii gresite a dispozitiilor pct. 9.1 si pct. 9.2 din Ordinul M. ului Turismului nr. 235/2001. A aratat recurentul ca instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv a dispus plata in lei la cursul BNR din ziua platii, in conditiile in care solicitarea sa a fost in sensul obligarii paratei la plata in moneda in care a fost achitat pachetul de servicii, respectiv in euro.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum si a dispozițiilor art. 304, 3041si 312 Cod procedura civila, tribunalul retine următoarele
:
Pronunțându-se asupra excepției necompetentei generale, materiale si teritoriale a judecătoriei de soluționare în primă instanța a cererii deduse judecății, excepție invocată de recurenta S. DE A. G. R. A. SA, tribunalul se pronunță în sensul respingerii acesteia ca fiind invocată cu nerespectarea cerințelor prevăzute de dispozițiile art. 115 C.pr.civ situație fată de care sunt incidente dispozițiile art. 136 C.pr.civ.
Recurenta a susținut în cuprinsul motivelor de recurs că Judecătoria Cluj-Napoca nu este competentă să soluționeze litigiul dedus judecății întrucât cererea se impunea a fi adresată Judecătoriei Sectorului 3 B. prin raportare la dispozițiile art.5 și 7 C.pr.civ. conform cărora cererea împotriva unei persoane juridice se face la sediul ei principal or, sediul pârâtei este în B. . S-a considerat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 C.pr.civ. și că pe cale de consecință reclamantul nu avea dreptul de a alege între mai multe instanțe competente, deoarece acesta nu are calitatea de asigurat în prezenta cauză.
Susținerile recurentei se impun a fi respinse ca fiind nefondate tribunalul considerând că în cauză sunt pe deplin aplicabile prevederile art.
11 C. pr.civ. și că, pe cale de consecință, reclamantul era îndreptățit să formuleze cererea de chemare în judecată la o instanță decât cea de la sediul social al pârâtei, competența fiind alternativă între instanța domiciliului pârâtei și instanța în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul.
Aceasta întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. VII din contractul de comercializare încheiat de reclamant cu prestatorul de servicii SC UNIVERSAL TURISM SRL, se recunoaște turistului calitatea de asigurat
pentru rambursarea cheltuielilor de repatriere și /sau a sumelor achitate de el în cazul insolvabilității sau falimentului prestatorului de servicii, situație care se regăsește în speță, asigurător fiind pârâta care are obligația de a achita despăgubirea la momentul producerii riscului asigurat.
De altfel, polița de asigurare încheiată de SC UNIVESTAL TURISM SRL cu societatea pârâtă seria IF-i nr. 980/14.12.210 are drept scop tocmai rambursarea cheltuielilor de repatriere și /sau a sumelor achitate de turist în cazul insolvabilității sau falimentului agenției de turism fapt menționat și în contractul cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice.
În cuprinsul contractului se reglementează convențional dreptul turistului de a se îndrepta împotriva societății de asigurare, respectiv a pârâtei, pentru a fi despăgubit în situațiile limitativ prevăzute, aspect care este reglementat și în cuprinsul poliței de asigurare în cadrul căreia se menționează în mod expres și fără dubiu calitatea de beneficiari ai asigurării în favoarea turiștilor, conform condițiilor de asigurare, în temeiul contractelor de comercializare a pachetelor de servicii turistice.
Pe cale de consecință, se impun a fi respinse susținerile pârâtei conform cărora în cazul în speță nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 11 pct. 1 C.pr.civ. competența fiind alternativă, astfel încât reclamantul era îndreptăți să aleagă între două instanțe deopotrivă competente, cea de la sediul pârâtei și cea de la domiciliul său.
Nefiind vorba de o competență absolută, instanța apreciază că pârâta era obligată ca prin întâmpinarea depusă la dosar, în fața primei instanțe, să invoce excepțiile de procedură pe care considera că trebuie să le ridice referitor la cererea reclamantului, inclusiv excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. -N. de soluționare a litigiului dedus judecății, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai invoca excepții în afara celor de ordine publică, prin raportare la dispozițiile art. 136 C.pr.civ.
Acesta întrucât excepția necompetenței teritoriale în cazul în speță nu care un caracter absolut, nefiind vorba de o competență teritorială exclusivă astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 13 sau 16 C.pr.civ. care să poată fi invocată pe tot parcursul derulării procesului, inclusiv în calea de atac pentru prima dată.
Invocarea în calea de atac a recursului a excepției necompetenței teritoriale a judecătoriei de soluționare a cererii se impune a fi respinsă ca fiind formulată tardiv, sancțiunea prevăzută de legiuitor fiind cea a decăderii părții din dreptul de a mai invoca excepția prin raportare la dispozițiile art. 136 C.pr.civ.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de către recurenta S. DE A. G. R. A. SA, motiv care privește încălcarea dreptului la un proces echitabil, tribunalul îl apreciază ca nefondat, considerând că in mod temeinic si legal prima instanța, fata de teza probatorie si înscrisurile depuse la dosar, a respins cererea privind încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantului B. F. . T. ul retine ca teza probatorie pentru care s-a solicitat încuviințarea acestei probe a fost dovedirea susținerilor paratei recurente din întâmpinare, respectiv a faptului ca acesta nu a solicitat in prealabil agenției de turism restituirea sumei pretinse în prezenta cauza. Reclamantul nu a susținut niciodată contrariul, astfel ca prima instanța in mod temeinic si legal a respins cererea paratei.
Este nefondat si motivul de recurs invocat de către aceeași recurenta, prima instanța interpretând si aplicând corect dispozițiile legale. Contrar susținerilor recurentei, tribunalul retine ca prima instanța a reținut in mod corect faptul ca reclamantul nu avea obligația ca mai întâi sa solicite
societății UNIVERSAL TURISM SRL-AGENTIE DE TURISM, societate aflata in insolvența, restituirea sumei de 1.834 euro si doar ulterior sa formuleze o astfel de solicitare către societatea de asigurare. Legiuitorul a stipulat in favoarea reclamantului facultatea de a alege intre a solicita restituirea sumei achitate de la asigurat sau de la asiguratorul asiguratului, respectiv de la UNIVERSAL TURISM SRL-AGENTIE DE TURISM sau de la recurenta parata S. DE A. G. R. A. SA.
In mod corect a reținut prima instanță ca evenimentul asigurat s-a produs la data de_, data la care societatea UNIVERSAL TURISM SRL- AGENTIE DE TURISM a comunicat reclamantului recurent B. F. imposibilitatea de a-si onora contractul de comercializare a pachetului de servicii turistice nr. 337/2011 si că obligația paratei recurente de a rambursa sumele achitate de către reclamant s-a născut in baza art. VII din contractul anterior menționat si a poliței de asigurare aflate in copie la fila 18 din dosarul judecătoriei.
Fata de toate aceste considerente, tribunalul, in baza art. 304 indice 1 si art. 312 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de recurenta S. DE
A. G. R. A. SA împotriva sentinței civile nr. 455/14 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca .
Examinând aceeași sentință prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentul B. F. si a dispozițiilor legale incidente in cauza, tribunalul retine ca acesta este fondat urmând sa fie admis, cu consecința modificării in parte a sentinței recurate.
In acest sens, tribunalul retine ca recurentul B. F. a solicitat sa fie obligata parata sa-i restituie suma de 1.834 euro, nu echivalentul in lei al acestei sume.
Conform pct. 9.1. din Ordinul nr. 235/2001 ,,asiguratorul are obligația de a plati despăgubirea pe baza documentelor justificative menționate la pct. 10.6, în condițiile prezentei polițe de asigurare; despăgubirea se face în moneda contractului de comercializare a serviciilor turistice";.
De altfel, dispozitiile art. 3 alin. 1 din Regulamentulnr. 4/2005 al BNR privind regimul valutar relementeaza faptul ca platile, incasarile, transferurile si orice alte asemenea operatiuni care decurg din vanzari de bunuri si prestari de servicii intre rezidenti, indiferent de raportul juridic care le relementeaza, se realizeaza numai in moneda nationala, cu exceptia operatiunilor prevazute in anexa nr. 2 care se pot efectua si in valuta.
Dispozitiile alineatului 2 ale aceluiasi articol statueaza asupra faptului ca toate celelalte operatiuni intre rezidenti care nu fac obiectul alin. 1 si 1 indice 1 pot fi efectuate in mod liber, fie in moneda nationala, fie in valuta, cu conditia existentei acordului de vointa al partilor implicate, acord reglementat de alin. 3 al aceluiasi articol. Or, in cazul in speta, sunt aplicabile prevederile art. 3 alin 2 si 3 din Regulamentul la care s-a facut referire, cu atat mai mult cu cat in contractul incheiat intre parti s-a stabilit, prin conventia acestora, moneda de comercializare a serviciilor turistice ca fiind euro si nu leul.
In aceste circumstante, fiind incidente dispozitiile art. 304 pct. 6 si pct. 9 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul, va modifica în parte hotararea primei instante, în sensul că va obliga pârâta S. DE A. G. R.
A. SA să-i achite reclamantului suma de 1.834 euro cu titlu de despăgubiri.
In baza art. 274 C.pr.civ. parata va fi obligata să-i achite reclamantului suma de 307,52 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs
reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar (f. 18,19,20,31), fiind in culpa procesuala.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul B. F. împotriva sentinței civile nr. 455/14 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, pe care o modifică, în parte, în sensul că obligă pârâta
S. DE A. G. R. A. SA să-i achite reclamantului suma de 1.834 euro.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de pârâta S. DE A. G. R. A. SA împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pârâta S. DE A. G. R. A. SA să-i achite reclamantului B. F. suma de 307,52 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2013.
PRESEDINTE | JUDECATORI | GREFIER | ||||
C. C. | D. | H. | M. C. B. | C. | P. |
Red./Dact./C.C. _
| ← Decizia civilă nr. 95/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 796/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
