Decizia civilă nr. 95/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 95/2013
Ședința publică din data de 11 februarie 2013 Completul este compus din:
PREȘEDINTE: C. G. JUDECĂTOR: V. LAURA OROS JUDECĂTOR: S. I.
GREFIER: A. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorul SC
D. DE SS ( fostă SC P. T. S. ) în contradictoriu cu intimatul L. M. împotriva deciziei civile nr. 1/R/2013 pronunțată la 7 ianuarie 2013 în dosarul_ al Tribunalului Specializat C. ,cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea intereselor recurentei, d-l avocat Todea Emil, cu împuternicire avocațială depusă în dosar la f.5 și în reprezentarea intereselor intimatei, d-l avocat R. Călin Septimiu, cu împuternicire avocațială depusă la acest termen de judecată.
Reprezentanta recurentei depune la dosar întâmpinare învederând instanței că a fost comunicată și prin fax, dar acesta nu se află la dosarul cauzei și a fost comunicată și intimatului.
Reprezentantul contestatoarei depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbre judiciare de timbru în sumă de 0,30 lei; pe cale de consecință, tribunalul constată prezenta cale de atac ca legal timbrată.
Reprezentantul contestatoarei depune la dosar cu titlu de practică judiciară, decizia Curții de Apel C. .
Reprezentanta intimatei arată, în ceea ce privește excepția nelegalei timbrări, că nu o mai susține raportat la achitarea de către recurent a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Referitor la excepția inadmisibilității cererii în anulare, arată că, în fapt, aceasta este o apărare de fond.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare a hotărârii atacate și eluarea judecării de la cel mai vechi act de procedură efectuat, respectiv de la primul termen de judecată. Arată că la primul termen de judecată a fost invocată excepția nelegalei timbrări a recursului în condițiile în care într-adevăr nu exista la dosar, la momentul judecări cauzei, dovada achitării taxei judiciare de timbru. Așa cum reiese însă din cererea prin care s-a depus la registratura instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, aceasta a fost achitată în ziua primului termen de judecată astfel că apreciază că sunt îndeplinite dispozițiile art.20 din Legea nr.146/1997. Consideră prin admiterea excepției nelegalei timbrări s-au încălcat dispozițiile art.6 paragraful 1 din CEDO cu privire la accesul recurentei la o instanță de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată. În apărare, arată că în conformitate cu dispozițiile art.20 alin.1 din Legea nr.46/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat însă legiuitorul a
prevăzut și situația în care, dacă această obligație legală nu este îndeplinită, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la,primul termen de judecată. În speță, contestatoarea, deși legal citată cu mențiunea de a face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru și a timbrului judiciar până la primul termen de judecată, nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa; mai mult, la primul termen de judecată, instanța a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate recurentei să complinească obligația achitării taxei judiciare de timbru. Consideră că taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar ar fi trebuit să existe la dosarul cauzei la momentul dezbaterilor asupra cauzei sau cel mai târziu la momentul închiderii dezbaterilor.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1/R/2013 pronunțată la 7 ianuarie 2013 în dosarul_ al Tribunalului Specializat C., a fost admisă exceptia nelegalei timbrari a recursului, invocata din oficiu, și a fost anulat recursul declarat de recurenta SC D. DE SS in contradictoriu cu intimatul L. M. impotriva sentintei civile nr.3894/22 februarie 2012 pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosarul nr._, care a fost mentinută in intregime.
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art.
11 din Legea nr.146/1997, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului impotriva hotararilor judecatoresti se taxeaza cu 50% din taxa datorata pentru cererea sau actiunea evaluabila in bani solutionata de prima instanta, iar potrivit dispozitiilor art.32 din OG nr.32/1995, cererile de chemare in judecata adresate instantelor judecatoresti, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, care au ca obiect o valoare mai mare de 10.000 lei se timbreaza cu timbru judiciar in valoare de
5 lei. Taxa aferenta actiunii, inclusiv a caii de atac, se achita anticipat, potrivit prevederilor art.20 al.1 si 2 din acelasi act normativ, sau daca taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal in momentul inregistrarii actiunii sau cererii, instanta va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata. Neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit se sanctioneaza cu anularea cererii, conform art.20 al.3 din acelasi act normative, dispozitii similare regasindu-se in art.9 din OG nr.32/1996.
In prezenta cauza, raportat la valoarea sumei contestate de recurenta prin cererea de recurs, taxa judiciara de timbru datorata era in suma de 1058,65 lei, iar timbrul judiciar datorat era de 5 lei. Intrucat cererea formulata de recurenta nu a fost legal timbrata, s-a pus in vedere acesteia, prin rezolutia aplicata la primirea cererii, sa depuna taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar mai sus mentionate.
Intrucat recurenta nu a completat timbrajul conform dispozitiei instantei, dar nici nu a formulat cerere de reexaminare impotriva taxei stabilite in sarcina sa, tribunalul a admis exceptia nelegalei timbrari a recursului, invocata din oficiu, aceasta exceptie avand caracter absolut si trebuind a fi solutionata cu precadere fata de alte cereri formulate de parti. Pe cale de consecinta, in temeiul art.20 al.3 din Legea nr.146/1997 si art.137 Cod procedura civila, tribunalul a anulat ca nelegal timbrat, recursul declarat de recurenta SC D. DE SS in contradictoriu cu intimatul L. M. impotriva sentintei civile nr.3894/22 februarie 2012 pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._ .
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatoarea S.C.
D. DE SSR.L., înregistrată pe rolul acestui tribunal la_, sub numărul de dosar_, solicitând admiterea contestație in anulare a hotărârii atacate si reluarea judecații de la cel mai vechi act de procedura efectuat (de la primul termen de judecata), in vederea pronunțării unei hotărâri neviciate.
În motivare, contestatoarea a arătat că a atacat cu recurs Sentința Civila nr. 3894/_ pronunțata de către Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul nr. 16085. Prin citația comunicata i s-a comunicat primul termen de judecata (_ ), si de asemenea i s-a pus in vedere achitarea taxei de timbru in cuantum de 1058,65 lei si timbru judiciar de 5 lei sub sancțiunea anularii recursului. Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, daca taxa judiciara de timbru nu se achita in momentul inregistrarii cererii (recursului), instanța de judecata va pune in vedere părtii sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata. Primul termen de judecata a fost fixat pentru data de_, data când a fost depusa prin registratura instanței si dovada achitării taxei de timbru si timbrului judiciar in cuantumul fixat de către instanța de judecata.
Intimatul L. M. prin întâmpinarea formulată a invocat excepția nelegalei timbrări a contestației în anulare, solicitând admiterea excepției cu consecința anulării cererii introductive de instanță, a invocat excepția inadmisibilității cererii în anulare, față de dispozițiile special prevăzute de legiuitor la art. 317 și urm. C.p.civilă, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației în anulare ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la excepția inadmisibilității contestației în anulare, intimatul arată că potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, pentru a putea urma această cale extraordinară de atac a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, este obligatoriu a te încadra în motivele expres și limitative prevăzute. Din lecturarea contestației în anulare rezultă că partea adversă și-a întemeiat expres cererea pe dispozițiile art. 318 C.p.civilă. Prin urmare din studierea pieselor de la dosarul cauzei rezultă în mod clar faptul că nici cele două teze prevăzute de art. 318 C.p.civilă nu se pliază pe prezenta speță. Astfel că nu a fost identificat nici o greșeală materială care să fi dus la soluția atacată prin prezenta cerere și, având în vedere faptul că recursul nu s-a judecat în fond nu poate fi aplicabilă nici cea de a doua teză a art. 318 C.p.civilă.
Pe fondul contestației, intimatul arată că prin contestația în anulare contestatoarea susține faptul că soluția adoptată în cadrul recursului nu este una legală și că singura soluție ar consta în admiterea contestației și reluarea judecății fazei procesuale a recursului, având în vedere faptul că aceștia și-au îndeplinit obligația impusă de instanța de judecată, însă, contestația în anulare este nefondată întrucât, potrivit dispozițiilor art. 20 alin.l din Legea nr. 146/1997: "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat". Prin urmare contestatoarea, la data la care a înregistrat recursul, adică_, avea obligația de a depune, în original, și dovada achitării taxei judiciare de timbre, precum și a timbrului judiciar. Legiuitorul a prevăzut și situația ca în cazul în care această obligație legală nu este îndeplinită, art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată pană la primul termen de judecată.
Din studierea dosarului nr._ rezultă fără dubiu faptul că instanța de judecată văzând că recurentul, contestator din prezenta speță, nu și-a îndeplinit obligația legală de achitare a taxei judiciare de timbru, a emis pe seama acestuia o citație cu mențiunea de a depune pană la primul termen de judecată dovada achitării taxei judiciare de timbre în cuantum de 1.058,65 lei. Tot pe citația respectivă au fost indicate, corect, de către instanța de judecată investită cu judecarea recursului
declarat, instanța de judecată, numărul de dosar, părțile implicate, ora de începere a dezbaterilor, camera în care au loc dezbaterile, precum și suma ce trebuia achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru. Prin urmare, contestatorul a avut suficient timp, de la data înregistrării recursului_ și pană la data stabilită pentru primul termen de judecată data de_, pentru a-și îndeplini obligațiile legale sau pentru a suplini această lipsă. In opinia intimatului, nu poate fi primită susținerea contestatoarei cu privire la faptul că aceasta și-a îndeplinit obligația legală la timp pentru a nu fi sancționată conform dispozițiilor legale. Mai exact, contestatoarea susține faptul că aceasta a achitat taxa judiciară de timbru ce i-a fost pusă în vedere și chiar a fost înregistrată o astfel de adresă.
Intimatul arată că această adresă împreună cu dovada achitării taxei judiciare de timbru nu există la dosarul cauzei, și nu a existat la momentul dezbaterilor asupra cauzei. Această taxă judiciară de timbru și timbru judiciar ar fi trebuit să existe la dosarul cauzei la momentul dezbaterilor asupra cauzei sau cel mai târziu la momentul închiderii dezbaterilor, care coincide cu finalul activității judiciare, când, în cazul în care există, după terminarea discuțiilor contradictorii în cadrul ședinței de judecată, președintele completului, considerând că pricina este lămurită, declară dezbaterile închise, în vederea deliberării și pronunțării hotărârii. Închiderea dezbaterilor va fi declarată numai după ce în ședința de judecată, în cadrul dezbaterilor contradictorii, au fost rezolvate excepțiile ridicate, s-au administrat dovezile încuviințate și s-a dat cuvântul părților, în ordinea stabilită de lege, pentru a pune concluzii asupra fondului cauzei. În concluzie, a fost invocată o excepție care față de actele de la dosarul cauzei a fost admisă.
Un alt aspect ce trebuie avut în vedere se raportează la dispozițiile art. 129 C.p.civilă, dispoziții prin care legiuitorul a stabilit în mod clar obligațiile pe care le au părțile împrocesuate, dispoziții pe care contestatoarea ar fi trebuit să le cunoască, respectiv mențiunile cuprinse în citație, mai exact cu privire la începerea dezbaterilor
- fixate pentru ora 08.00.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 318 Cod proc.civ., "hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare";.
Contestatoarea a invocat faptul că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât acesta a admis excepția nelegalei timbrări a recursului, în condițiile în care dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar a fost făcută prin înregistrarea la registratura instanței în ziua primului termen de judecată (_ ).
Din practicaua deciziei civile nr. 1/R/2013 pronunțată la 7 ianuarie 2013 în dosarul_ al Tribunalului Specializat C. reiese că luarea cauzei respective s-a făcut la a doua strigare, în ședința publică din_, fără ca reprezentantul recurentei, contestatoare în stadiul procesual de față, să se prezinte.
La dosar a fost cusută dovada achitării taxei judiciare de timbru de 1060 lei și timbrul judiciar de 5 lei, depuse de către recurentă prin avocat, prin registratura instanței, pe cererea de înaintate a acestora existând mențiunea grefierului de ședință în sensul că acestea au fost primite după dezbateri (filele 17-18, dosar recurs).
Tribunalul reține că, chiar dacă dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar au fost depuse de către recurentă la dosar în ziua primului termen de judecată, relevant este faptul că acestea nu au fost depuse la dosar înainte de luarea cauzei sau în timpul luării cauzei, ci după închiderea dezbaterilor în cauză,
prin registratura instanței, astfel că nu se poate reține întrunirea condițiilor art. 318 Cod proc.civ. Astfel, nu se poate reține săvârșirea niciunei greșeli materiale de către instanța de recurs la pronunțarea soluției de anulare a recursului ca nelegal timbrat, întrucât dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar nu se aflau la dosar la momentul dezbaterii cauzei în ședința publică, iar recurenta nu a depus o cerere motivată de repunere a cauzei pe rol, care să fi fost prezentată completului de judecată înainte de soluționarea recursului.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii. Date fiind prevederile art. 127, art. 137 și art. 150 Cod proc.civ., tribunalul reține că administrarea probelor poate fi realizată doar înainte de închiderea dezbaterilor, doar prin aceasta putându-se dealtfel asigura respectarea principiului contradictorialității, potrivit căruia părților trebuie să li se asigure posibilitatea să pună concluzii asupra tuturor aspectelor cauzei, instanța neputându- și întemeia hotărârea pe probe secrete, care să nu se fi aflat la dosar la momentul dezbaterii cauzei în ședința publică, adică la termenul de judecată. Or, la termenul de judecată din_, dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar solicitate recurentei pentru acel termen nu se aflau la dosarul cauzei, nefiind depuse anterior de către aceasta la dosar, iar reprezentantul recurentei nu s-a prezentat nici în ședința publică pentru a le depune la dosar, depunându-le în schimb prin registratură, probabil după luarea cauzei, astfel că acestea au fost înaintate la dosar doar după închiderea dezbaterilor asupra cauzei în ședința publică. În aceste condiții, nu se poate reține săvârșirea unei greșeli materiale de către tribunal, ci de corecta aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 127, art. 137 și art. 150 Cod proc.civ., de către acesta.
Procedând în acest sens, tribunalul nu a încălcat dreptul recurentei la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, după cum a invocat contestatoarea, dimpotrivă principiul contradictorialității fiind garantat prin protecția conferită de acest articol al Convenției, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții europene a drepturilor omului, care a statuat că "sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părți"; (Hotărârea din_ în cauza Barbera, Messegue și Jabardo c. Spania, Hotărârea din_ în cauza Feldbrugee c. Olanda, Hotărârea din_ în cauza Ruiz-Mateos c. Spania).
Totodată, C. ea europene a drepturilor omului a statuat că "potrivit jurisprudentei sale constante, "dreptul la o instanta" nu este absolut. El se preteaza unor limitari deoarece, prin însasi natura sa, el impune o reglementare din partea statului care poate sa aleaga mijloacele pe care sa le utilizeze în acest scop. În aceasta privinta, C. ea reaminteste ca ea nu a exclus niciodata ipoteza ca interesele unei bune administrari a justitiei pot sa justifice impunerea unei restrictii de natura financiara în accesul unei persoane la o instanta";, iar "în ceea ce priveste în special obligatia de a plati în fata instantelor civile o taxa judiciara corespunzatoare cererilor formulate, aceasta nu poate fi considerata ca o limitare a dreptului de acces la o instanta care ar fi, în sine, incompatibila cu art. 6 § 1 din Conventie"; (Hotărârea din_ în cauza Ioan Larco împotriva României).
Pentru considerentele arătate, în baza art. 320 raportat la art. 318 Cod proc.civ., tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC D. DE SS în contradictoriu cu intimatul L. M.
împotriva deciziei civile nr. 1/R/2013 pronunțată la 7 ianuarie 2013 în dosarul_ al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât contestatoarea nu a avut câștig de cauză, fiind în culpă procesuală, tribunalul va obliga contestatoarea SC D. DE SS să plătească intimatului L. M. suma de 1.240 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 297/_ și a facturii nr. 418/_ (fila 15).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC D. DE SS în contradictoriu cu intimatul L. M. împotriva deciziei civile nr. 1/R/2013 pronunțată la 7 ianuarie 2013 în dosarul_ al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Obligă contestatoarea SC D. DE SS să plătească intimatului L. M. suma de 1.240 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
C. G. | V. | Laura Oros | S. | I. | A. B. |
Red./O.V.L./Dact./U.L.;O.V.L. 2ex./_
| ← Decizia civilă nr. 71/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 387/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
